Povestea din cunctul de vedere al Selenei

Stateam pe un fotoliu din piele negru in noua mea camera de internat. Este o camera destul de
mare, cu geamuri imense care acopera mai un perete intreg, pe unde intra acum lumina lunii care este
singura sursa de lumina, dar care este suficienta pentru a distinge mobila.
In mijlocul camerei e un pat imens cu balbachin,iar in ambele partii ale acestuia e cate o noptiera
mica. Pe peretele opus celui cu geamuri este o masuta de machiat pe care pus si simplu am adorat-o de
prima data cand am vazut-o. Dar sa revenim la subiect ce fata nu ar iubi-o,era pur si simplu superb.
Eu stateam pe unul dintre cele doua fotolii de langa geam, intre ele fiind o masuta de cafe ape
acre eu imi pusesem o mini-harta a campusului noului meu liceu si cateva fluturase de reclama ale scolii,
pe care mi le-a dat secretara directorului atunci cand mi-a aratat noua mea camera.
A propo am mai mentionat ca directorul e bunicul meu? Cred ca nu, dar lasa ca am spus acum.
Bine trecem peste detalii nesimnificative cum ar fi faptul ca e vorba de bnicul meu de a carui existent nici
nu stiam pana acum cateva saptamani cand am primit un telefon la fosta mea scoala internat. Ceea ce m-a
surprins atunci cand a venit ingrijitoarea si mi-a spus ca ma cauta la telefon cineva din familie, in legatura
cu asta sa zicem doar ca eu si familia mea nu prea tinem legatura sic and spun asta ma refer la faptul ca nu
am vazut pe nimeni din familia mea de cand aveam cinci ani si parintii mei m-au dus la internat. Stiu ca
suna ca si cum toata viata mea mi-am petrecut-o intr-un internat, dar de ce sa ne ascundem dupa deget
asta e adevarul, bine in afara primilor cinci ani din viata mea pe care i-am petrecut impreuna cu familia
mea,a da si din care nu imi mai amintesc nimic, dar sa fim seriosi ce copil isi mai aminteste lucruri de
cand era mic.
Trecem si peste asta. A da si ca sa elimin toata neintelegerile, parintii mei sunt in viata , sau cel
putin la concluzia asta am ajuns din faptul ca imi primesc alocatia lunara din partea lor, prin posta
bineinteles.
Dar cam atat, in rest nu am mai primit nici o veste de la vreun membru al familiei mele de mai
bine de unsprezece ani.
Deci in concluzie am fost foarte surprinsa de telefon. Asa ca m-am transferat aici, datorita
faptului ca secretara bunicului meu, cu care am vorbit la telefon, mi-a spus ca acesta ar fi foarte fericit sa
ma aiba la scoala lui, care apropo se numeste “AD Academy”. Nu ma intreba de unde vine “AD” pentru
ca pur si simplu nu stiu, dar cu siguranta il voi intreba pe bunicu atunci cand voi vorbi cu el.
Asta ar cam fi prima oara cand vorbesc cu un membru al familiei mele, cal putin din cate imi
amintesc eu.
Nu am apucat sa vad prea multe locuri din campus, si mur de nerabdare sa-l cunosc pe bunicu,
singurul lucru pe care il stiu despre el e numele, Albert Angelus, cred ca e bunicul din partea mamei, cel
putin asta e concluzia la care am ajuns dupa ce am comparat numele noastre de familie, numele meu fiind
Selena Lucifer, un nume destul de ciudat daca ma intrebi pe mine, dar nu m-am putut abtine sa nu observ
ironia dintre numele noastre de familie.
Deabea astept s ail intreb pe bunicul despre parintii mei si sa il intreb de ce m-au abandonat, bine
nu abandonat in sensul propriu, au avut grija de mine, adica imi tremit bani si se ocupa de toate lucurile
legate de scoala, dar totusi nu le-a pasat prea mult de mine.
Nu era urat la internat, tot timpul m-am simtit bine si ingijita, poate si un pic privilegiata, nu am
fost niciodata pedepsita de ingrijitoare indifferent ce tampenie as fi facut, nu ma fost nici macar certata,
nici macar atunci cand am fost prinsa strecurandu-ma in scoala la 5 dimineata dupa o noapte petrecuta in
club, ceea ce a fost super, mai ales datorita faptului ca toti cei care erau prinsi strecurandu-se afara erau
exmatriculati, nu ca as fi avut unde sa ma duc daca se intampla asta.
Dar sa revenim la parintii mei, momentan nu mai imi pasa pre mult de ei, acum sunt doar un pic
curioasa, sa vad cum sunt, , totusi bunicul va trebui sa ma asculte, mor de nerabdare sa-l cunosc si sa aflu
de ce nu m-a cautat niciodata pana acum
Atata gandit m-a obosit, chiar e timpul sa m-a bag in pat. Am mai mentionat cat de mult imi
iubesc camera si mai ales patul care e pur si simplu perfect, e extreme de moale si comfortabil, e efact
cum mi-am imaginat intotdeuna un nor.

1
 Dupa cateva minute, ploapele mele au cazut grele si am adormit.

Bip…bip…bip…
Wtf… urasc sunetul asta, cel mai idiot sunet inventat de om vrodata, sunetul uinui ceas
desteptator… . Mi-am ridicat mana dreapta de sub patura si am trantit-o peste ceasul aflat pe noptiera, si
acesta s-a oprit ce buna era linistea.
Mda… official urasc diminetile, intotdeuna m-am intrebat de ce dimineata nu e la ora doua dupa
amiaza.
Oricum stiam ca nu mai aveam nici o sansa sa adorm la loc asa ca mai bine m-as trezii, asa ca m-
am ridicat din pat si m-am indreptat spre baie pipaind peretele , stiu ca sunt o persoana ciudata in acest
aspect,dar nupot sa imi deschid ochii dimineata fata un dus sau o cana de cafea, sa zicem dor ca nu sunt o
persoana matinala.
Dupa un dus binevenit, mintea mea a inceput sa functioneze din nou la viteza ei normala, asa ca
am hotarat sa-l vizitez pe bunicul si poate astfel o sa luam si noi micul dejun impreuna, asfel avand timp
sa mai vorbim si noi. Avea de dat niste explicatii destul de serioase.
Asa ca dup ace m-am imbracat repede intr-o pereche de blugi negri skiny si mi-am luat pe mine
un maieu negru simplu am iesit pe usa , poate un pic cam repede, pentru ca imediat cum am deschis usa s-
a auzit un sunet de genul “Zbang”
-Ups!!!
Fu tot ce am putut spune atunci cand am vazut ca lovisem un baiat cu usa, care acum se freca cu
pana la frunte, unde probabil l-am lovit. Slava domnului ca nu curgea sange, inseamna a nu i-am spart
capul, dar totusi pun pariu ca il durea groaznic capul acum.
A da apropo am mai spus ca baiatul asta arata aboslut bestial sic red ca tocmai m-am indragostit.

Povestea din punctual de vedere al lui Raphiel

ZBANG…
Ce naibi s-a intamplat? Capul meu de ce naiba ma doare ?
Mi-am dus mana la frunte si am frecat usor locul unde am fost lovit, si in acelasi timp m-am uitat
sa vad cine m-a lovit, se pare ca cineva se saturase de viata.
Si spre surprinderea mea am vazut ca in fata mea statea o fata cu o expresie nedumerita.
Insa cand ma uitam la fata ei un miros pe care nu l-am mai simtit niciodata in viata mea m-a
lovit ca un tsunami, a da si apropo viata mea a fost destul de lunga la cei 2530 de ani ai mei. Mirosul
acela nu semana cu absolute nimic, era unic, era delicious,era irezistibil.
Pur si simplu nu m-am putut abtine sa nu ma reped la fata aia si sa o apuc de incheieturile
mainilor izbind-o de peretele din spatele ei in timp ce imi infingeam coltii in gatul ei.
Sangele ei e pur si simplu perfect,cu siguranta nu se compara cu nimic din ce am mai gustat eu
pana acum, gustul sarat si delicios inundandu-mi gura, era pur si simplu ceva de care nu te puteai satura
niciodata.

Punctul de vedere al lui Ralf

Ala e Raphiel? Ce dracu face? Ce l-a apucat? De ce bea sangele fetei aleia? Trebuie sa-l opresc ,
pentru ca in stilul asta o va omori.
-Raphiel opreste-te! O omori! Am tipat eu in timp ce m-am repezit la el si l-ama pucat de spate
pentru a-l indeparta de gatul ei.
L-am izbit de perete si m-am uitat la fata lui.

2
 WTF….ce naiba patise? Nu l-am mai vazut niciodata pe Raphiel asa, si asta spune multe dat fiind
faptul ca ilstiu din ziua de cand s-a nascut. Zici ca a inebunit, ochiii lui ii sclipeau rosii, ceva din privirea
lui imi amintea de un drogat care tocmai isi facuse o doza, iar corpul lui era incordat, aboslut fiecare
muschi din corpul lui fiind intins la maxim, parca s-ar I datr o lupta in interiorul lui.
Ceva cu siguranta l-a deranjat ingrozitor, Raphiel nu e genul de vampire fara control care se
repede la gatul cuiva doar pentru ca ii era un pic foame, el nu era asa, nu mai vazusem pe nimeni cu atata
control ca el.
-Aj… am auzit-o pe fata soptind stins, chiar daca asta ar fi trebuit sa fie un tipat din toate puterile,
nu era mai mult de o soapta.
Era foarte clar ca nu mai avea mult de trait, in curand avea sa isi dea ultima suflare. Parca ii si vad
fata directorului cand va afla de asta, se saturase de atatea morti inutile de asta a construit scoala asta
pentru ca toate speciile sa traieasca in pace. Dar totusi cerd ca furia lui va atunge cote maxime cand va
afla ca cel care a facut-o a fost Raphiel, va scoate flacari, chiar imi doresc sa ii vad si eu odata, macar o
data fata aia a lui tot timpul calma plina de furie, ca si cum ar mai avea un pic si ar exploda, dar sa
revenim la realitate, nu are cum sa se intample asta sigur stiu ca va fi suparat dar va fi perfect calm.
Oricum Raphiel va scapa basma curata, nu avea ce sa ii faca totusi aici vorbim edspre Raphiel Moonrose,
printul mostenitor al vampirilor. A ba da daca ma gandesc mai bine are ce sa ii faca totusi sa nu uitam
despre cine vobim aici , despre Albert Angelus, nici macar tatal lui Raphiel nu l-ar putea oprii pe acesta
daca el decide sa il pedepseasca, desigur s-ar putea porni un razboi dar care cu siguranta s-ar termina cu
castigul lui Albert si poate cu exterminarea totala a rasei vampirilor.
Dar totusi sa revenim la realitate, e doar un om, desi directorul va fi mahnit de moartea ei, stim cu
totii cat de mult iubeste creaturile astea, mai mult decat orice pe lume, va trece cu vederea, totusi mai sunt
miliarde acolo de unde a venit asta, unul in plus, unul in minus, pana la urma cui ii pasa.
-Ralf! Poti sa imi dai drumul acum, spuse Raphiel printer dinti, presupun ca acum realizase ce a
facut si era furios pe el insusi, dupa parerea mea iubea prea mult creaturile astea, se intelege si-a petrecut
multa vreme in compania lui Albert.
-Ok! am spus eu dandu-mi drumul la maini si lasandu-le sa- mi alunece pe langa corp.
Raphiel facu cativa pasi in fata spre fata , se pare ca nu terminase , cerd ca ii era sete rau totusi ,
in fine de ce sa nu-l las sa se sature , nu e ca si cum as mai putea sa o salvez pe fata acum, oricum avea sa
moara.
Cand ajunse la cativa pasi de locul unde zacea fat ape jos, el se apleca in genunchi langa ea si
facu ceva ce ma lasa cu gura cascata, ceva ce nu credeam ca o s ail vad pe Raphiel vrodata facand.

Punctul de vedere al Raphiel

Ce naiba faceam ?…ce a fost in mintea mea? M-ai aveam un pic si o omoram pe fata asta , cred
ca daca nu ma oprea Ralf si ma tragea departe de gatul ei acum era moarta, dar oricum din cate vad nu va
mai rezista mult,bataile inimii sale sunt numerate.
Nu pot sa cred ca idiot sunt…Cum am putut sa ii fac asta unei nevinovate?
-Ralf…poti sa imi dai drumul acum. I-am spus eu printer dinti,iar el imi datu drumul imediat cu
un “ok”.
Trebuia sa fac ceva, pur si simplu nu puteam sa o lass a moara, nu puteam…
Sincer nu inteleg de ce imi pasa atat de mult de un om,pe care nu l-am mai vazut niciodata pana
acum,dar nu puteam sa o las sa moara . Nu din cauza mea…
Ea trebuia sa traiasca…
Am facut cativa pasi spre ea aplecandu-ma in genunchi langa ea si zgarindu-mi gatul in asa mod
incat sa las sangele sa-mi curga si m-am aplecat spre ea ducandu-mi gatul la gura ei.
Cateva picaturi de sange picara in gura ei deschisa, care in mod normal ar fi de ajuns, am decis sa
ii dau mai mult astfel inact sa fiu sigur ca va fi bine asa ca m-am aplecat mai mult spre ea pana cand

3
buzele ei erau lipite de gatul meu, atunci ea a inceput sa suga cu putere din rana de la gatul meu, atunci
stiam ca ea va fi bine,eram sigur, eram usurat acum , ea va trai…

Punctul de vedere al Selenei

Ce naiba se intamplase? Am deschis ochii si spre surprinderea mea eram in camera mea de
internat. Oare a fost un vis? Si daca a fost un vis de ce naiba ma durea gatul in halul asta? Se presupune
ce visurile nu au urmari,nu ai dureri dupa ele indiferent ce ti se intampla. Desigur erau si vise care iti
frangeau inima, erau genul ala e vise in care tot ce ti-ai dorit aveai, iar apoi te trezeai din somn si realizai
ca a fost doar un vis, doar o fantezie si nimic mai mult, atunci te durea inima si te chinuiai sa nu plangi.
Dar asta e singurul fel de durere care exista dupa un vis, durere psihica dar nu durere fizica, asta nu
trebuia sa existe daca era doar un vis. Prezenta dureri a fost ceea ce mi-a demonstrat ca nu visasem, ca
ceva se intamplase.
M-am ridicat mai sus pe perna, incercand sa ma ridic in fund, dar cum era de asteptat incercarea
mea fu zadarnica. Atunci doua maini se repezira in jurul taliei mele si ma ajutara sa ma ridic, in timp ce o
alta pereche de maini aranja pernele pentru a ma sprijini de ele.
Cand am fost asezata intr-o pozitie mai confortabila, ,m-am uitat sa vad cine ma ajutat si spre
surprinderea mea, in jurul patului meu erau aproape o duzina de personae, iar langa noptierele de langa
pat erau iste aparate ca acelea dintr-o sala de la terapie intensive, camera mea semana mai mult cu o
camera de spital decat cu ceea ce era azi de dimineata.
Ok… ceva cu siguranta nu era in regula, pe langa faptul ca nu cunosc pe nimeni din camera asta.
Mai m-am uitat o data mai bine la toate fetele celor din camera cu speranta ca voi recunoste vreuna,intr-
un sfarsit am recunoscut fata secretarei bunicului meu si m-am uitat in camera mai bine cu speranta ca e si
el acolo, dar speranta mea a fost inlocuita de furie atunci cand am vazut ca langa mine era ciudatul de
adineuri.
Acum chiar ca eram nervoasa…bine nu imi amintesc prea bine ce s-a intamplat,imi amintesc doar
ca l-am lovit cu usasi dupa el s-a repezit la mine si ma lovit cu capul de perete si dupa mi s-a facut foarte
frig iar apoi m-am trezit aici. Deci in concluzie nu stiu ce naiba s-a intamplat, dar stiu ca acum sunt foarte
furioasa pentru ca nu stiam ce cauta ciudatul ala la mine in camera, nu im pasa cum dar vroiam sa plece
imediat.
-Raphiel!
Se auzi o voce autoritara, care m-a facut sa tresar si asta durea ca naiba, dar totusi in acelasi
moment m-am uitat prin camera sa vad cine era sursa vocii. Aceasta venea de la un barbat intre 25 si 30
de ani, dar atentia mea imediat a fost atrasa de ochii omului care erau de un albastru deschis spre alb,
semanau cu ai mei si asta spune multe, nu am mai intalnit multe persoane care sa aiba aceeasi nuanta de
culoare a ochilor, bine sic and spun ca nu am intalnit ulte persoane ma refer la faptul ca nu am mai intalnit
nici una.
-Iti dau un sfat pe care te-as sfatui sa-l urmezisi sa pleci imediat din camera asta, pana nu o sa iti
rupa Selena gatul sau mai rau o sa ma enervez eu destul incat o sa i-o iau inainte.
Toti cei din camera trasarira la auzut vocii furioase a omului , dar ciudatul ala al carui nume se
pare ca era Raphiel, nici nu clipi, in final imi datu drumul la mana si in clipa urmatoare era afara din
camera.
Wtf…ciudatul ala mai avea si tupeul sa ma tina de mana, dupa ce aproape ca m-a bagat in
spital…o sa imi trebuiasca niste spirt dupa asta, nici macar nu am observat ca ma tinea de mana, da cu
siguranta am nevoie sa-mi dezinfectez mana.
Ok…asta a fost ciudat, tipul ala nu avea cum sa se miste asa de repede ca sa iasa din camera, bine
poate ca era un ciudat dar are niste trucuri destul de bune.
-Aaa…am spus eu in timp ce fetele tuturor din camera s-au intros la mine ca si cum as fi un
experiment.

4
 -Vreau ca toti cei din camera asta sa iasa imediat afara! Spuse din nou barbatul, dar de data asta
vocea lui era mai calma, dar totusi si acestia au disparul pur si simplu din camera, asta cu siguranta este o
scoala ciudata.
-Selena! Spuse barbatul bland , da cu siguranta o scoala plina de ciudati, de unde imi stia si asta
numele , nu imi amintesc sa il fi pus vrodata, nu imi amintesc nici macar sa il fi vazut vrodata pana acum
macar.
-Aaaa….Cine esti? Am intrebat eu intr-un final dupa multe momente ce liniste, uitandu-ma fix la
ochii omului , erau la fel ca ai mei, nu putea sa nu ma mire asemanarea, dar ai lui parca erau un pic mai
albi decat ai mei.
-Draga mea nepoata! Ce dor mi-a fost de tine. Esti bine? Te doare ceva?
- CE!?...cred ca ai gresit persoana!
Am spus eu aproape tipand uitandu-ma fix la el .
-Uite ce e , eu nu sunt nepoata ta …si scuza-ma ca iti spun asta dar esti un ciudat, dar sincer am
inceput sa cred ca toti din scoala asta sunt niste nebuni. Nu sunt nepoata ta, bunicul meu e Albert Angelus
, si sincer nu stiu cum arata dar ma indoiesc ca are 30 de ani, asa ca fa pasi ciudatule.
Omul se uita la mine amuzat, dra totusi in ochii lui care , cu cateva minute inainte iti datea
impresia ca te puteau ingheta cu o singura privire acum parca aveau un fel de foc in ei.
-Defapt, draga mea Selena,chiar eu sunt bunicul tau, si numele meu este Albert angelus si in
legatura cu varsta mea sunt mai batran ca lumea asta pe care o stii tu, prea multi ani omenesti ca mintea ta
care mementan e inca restrictionata la mentalitatea oamenilor sa o poti intelege, intr-o zi cand o sa mai
cresti si o sa intelegi lumea in care aparti o sa iti spun.
-Ciudatule…ok acum official ma sperii de-a binelea, uite cum sta traba pentru cultura ta generala
un om nu are cum sa aiba mai mult de 100 de ani, si tu nu ai mai mult de 30 de ani si te rog sa nu imi mai
jignesti inteligenta. Ok? Acum poti sa te intorci la spitalul de nebuni de unde ai scapat si sa nu uiti sa le
ceri sa te lege bine cu o camasa de forta si poate ii spui secretareu bunicului sa vina la mine ,nu de alta dar
poate cunosc si eu anul asta pe cineva din familia mea idioata, asta daca se deranjeaza cineva sa imi
acorde si mie 5 minute din viat alor prea pretioasa sa si-o petreaca cu mine.
-Draga mea! Iarta-ma! Iarta-ne!
Zambetul lui care ii strabatea zambetul cu cateva minute in urma, acum disparu si fu inlocuit de o
expresie trista, care il imbatranea cu cel putin 20 de ani.
-Dar chiar sunt bunicul tau! Stiu ca suna ciudat pentru tine acum, dar e adevarta si cu timpul vei
intelege. Iti promit! Si vreau sa stii ca si mie si parintiilor tai ne pare incredibil de rau pentru ca nu am dat
nici un semn de viata in toti acesti ani, dar tu erai prea mica si dupa parerea mea esti inca prea mica
pentru asta, dar atunci erai complet neprotejata, nici unul dintre noi nu vroiam sa te punem in pericol. Ai
sa ne ierti vreodata micuta Selena?
Am ramas naucita. Ce naiba se intampla aici? Omul asta chiar e complet dus cu capul? Ori spune
adevarul si chiar e bunicul meu.
Cea mai buna idée e sa stau linistita sis a incerc sa aflu ce e adevarat si ce nu.
-Ok buni! Daca e adevarat ce spui …ceum se face ca arati de 30 de ani daca tu ai atat de multi ani
incat eu cu mintea mea omeneasca nu pot intelege?
Am spus eu sarcastic, doar nu sunt atat de nebuna totusi sa cred ce imi spune un necunoscut fara
sa pun niste intrebari si fara sa ma astept la niste raspunsuri destul de solide.
-Inocenta Selena, observa cu atentie ce sa intamplat mai adineuri,incearca sa iti amintesti cu
atentie, nu ai observant nimic ciudat?
Se lasa linistea timp de cateva secunde, timp in care m-am uitat la barbatul din fata mea reluand
in minte evenimentele de cateva minute mai devreme,gandesc mai greu cand sunt pe jumatate adormita, si
imi amintesc si mai greu lucrurile care s-au intamplat cand am fost pe jumatate adormita, asa ca mi-a luat
cateva secunde bune dupa care am spus clipind naucita…
-Ciudat…a fost tot ce am putut sa spun si m-am uitat din nou la omul din fata mea.
- Exact! Ciudat! Nici un om normal nu se poate misca in halul acela draga mea, dar pana la urma
la academia asta nu suntem cu toti foarte normali…

5
 Cum termina de spus aceste cuvinte el disparu de langa patul meu unde era si a aparut in secunda
urmatoare in partea cealalta a camerei, langa geam.
Asta cu siguranta era ciudat, poate ca nu minte si poate ca nu e nebun, poate chiar spune adevarul
si chiar e bunicul meu, asta inseamna ca nu sunt singura, ca familiei mele chiar ii pasa de mine.
El aparu din nou langa mine in secunda urmatoare si imi lua iar mana si mi-o stranse cu putere.
-Acum vezi draga Selena, ca nu mint ! iti spun adevarul! Ne pare rau ca te-am tinut departe de
noi. Ne pare rau ca ti-am ascuns adevarata identitate toti acesti ani. Dar trebuie sa intelegi ca tot ce am
facut a fost pentr binele tau , toti am vrut doar sa te protejam.
Asta era cu adevarat ceva la care nu ma asteptam, dar se pare ca e adevarat, m-am uitat fix la el
timp de cateva minute, avea pielea alba sa o foaie de hartie cere se poatriveau perfect cu albastrul ochiilor
lui si cu parul argintiu lung pana la umar , era inalt cam de un metro 80 si apropos arata bestial, sunt
mandra de super buni al meu.
Dar in secunda urmatoare m-a lovit…Daca el e chiar atat de batran cum se face ca arata atat de
tanar, asta inseamna ca el cu siguranta lu e om. Dar atunci ce e? Si mai important daca el nu e om atunci
eu ce sunt?
- Scuza-ma buni…,nu am putu sa nu observ asta dar imediat cum am rostit ultimul cuvant fata lui
sa luminat cu un zambet,iar ochii lui aveau o stralucire care semana cu razele soarelui, acest lucru m-a
bucurat inseamna ca el ma iubeste cu adevarat, ca el a vrut sa fie langa mine tot acest timp, am tras aer
adanc in piept si am continuat: E clar ca tu si cu ceilalti care au fost adineuri aici nu sunteti oameni. Ce
esti?
Timp de cateva secunde lumina din ochii lui disparu,dar apoi l-am vazut cum a tras aer in piept si
apoi spuse:
-Of….draga mea…asta e o poveste foarte lunga…
-Totusi nu crezi ca ar trebui sa stiu si eu ? l-am interupt eu aproape tipand.
Vroiam sa aflu raspunsul si vroiam adevarul. Merit asta!
-Selena! Draga mea, daca ai avea un pic de rabdare si mai lasa sa termin ai sa afli, acum te rog sa
stai un pic linistita si sa ma lasi sa vorbesc. Jur ca ai la fel de putina rabdare ca tatal tau, in aceasta
trasatura va potriviti ca doua picaturi de apa.
Nici cu el nu poti sa vorbesti niciodata prea calm. Niciodata nu l-am inteles pe Lucifer si m-am
dat batut de multa vreme sa inecerc asta. E imposibil!
E prima data in viata mea cand auzeam ceva de parintii mei, vroiam asa ed mult sa aflu mai
multe, dar intrebarea asta va trebui sa mai astepte cateva momente, acum trebuia sa aflu ce e bunicul, cu
siguranta om nu e.
-Asa ca draga Selena, cum spuneam inainte sa ma intrerupi tu, e foaca mai bine iti arat , asa o sa
ma si crezi si nu o sa mai pierd timpul inecrcand sa te conving ca spun adevarul si ca nu sunt nebun