Maxim din Nu vrem să fim fericiți de Teodor Mazilu

Sunt iubit...iubit! Saracul de mine... sunt divinizat...dezastru! O frumusete inalta, blonda,

picioarele pornesc de la ochi, cum spune poetul, de bronz! Voltaire in carne si oase! Are
mintea ca briciul, o iubesc ca un nebun! Iubesc aerul pe care il respira, trupul ei regesc,iubesc
punctele ei de vedere, parul aramiu, matasos... pe orice drum as lua-o tot in bratele ei as
ajunge...Mi-e teama insa de un singur lucru...ca voi muri inaintea ei! Indragostitii ar trebui sa
moara imratisati, in aceeasi zi, in aceeasi clipa, cand iubesti cu adevarat regreti ca nu esti
vesnic tanar si ca o data vei fi oale si ulcele...Adica, eu, care o iubesc pe Genoveva sa am
odata parul alb si reomatism? Mi se pare o jignire...o barbarie! Ne-am cunoscut in acelasi an,
in aceeasi luna, in aceeasi zi , in acelasi oras de munte... Este undeva o nenorocire! O
cunoasteti pe Cleopatra? Baba aia...?! Baba aia cu piscina? Hodoroaga aia cu piscina..?
Vaduva aia cu piscina...?! Da! Ea! Urata femeie! Sleampata, stupida, neconditionata, isi da
mereu parul peste cap ori de cate ori spune cate o prostie...Bine, par n-are dar si-l da peste cap
asa in imaginatia ei... sau din rautate isi mai misca soldurile alea de acum cinci decenii, si mai
are si obiceiul idiot de a comenta evenimentele intime... da’ ca un crainic sportiv, de parca n-
am fi in pat ci la finala campionatului mondial de fotbal... e groaznica, o urasc! N-am cum s-o
urasc... sluta asta trebuie sa fie neaparat sotia mea...neaparat! M-am saturat de saracie...mie
nu-mi place saracia...da’ nici de frica nu-mi place! Stiti ca mi-am dat lichidarea ,ma rog,
demisia, nu de mult? Mi-e sila de Cleopatra...dar mai sila mi-e de munca! Mi-e sila de dantura
ei falsa...dar mai sila mi-e sa ma scol dimineata cu noaptea-n cap. Ei , si cand casatoria era
aranjata, actele depuse, parintii de acord, mobila aranjata...a venit in viata mea! A dat buzna-n
viata mea! Genoveva! Marea mea iubire! Icoana sufletului meu, mireasa sufletului meu...
coupe de foudre! Asta imi trebuia mie cand n-am nici un ban in buzunar...cand sunt zile
intregi de cand nu am mai iesit si eu la un sprit cu baietii...imi venea sa-mi lvoesc sufletul cu
biciul...N-o iubi pe genoveva! N-o iubi! Da’ stii cum e inima...nu tine cont de ratiune. Nu m-
am indragostit o viata intreaga, si-acum cand mi-am gasit si eu linistea materiala sa vina
iubirea? Pai nu-ti vine s-o sugrumi? S-o calci in picioare cu maretia ei cu tot? Nu, nu pot!
Daca m-as trezi dimineata sa ma duc la munca, cred c-as vedea moartea cu ochii! Dar sa zic
ca, printr-un efort supraomenesc, prin autoeducare, prin exercitii yoga, mi-as scoate-o din
suflet?... As suferi, as avea cosmaruri, m-as plimba de unul singur pe strazile pustii...Ei, sa zic
ca printr-un efort de vointa as reusi! Dar ea?! Ea mititica? Ea divina? Ea ce o sa faca...? Nici
de mine nu sunt sigur ca o voi putea uita...dar ea? Tare mi-e frica ca ma va iubi o viata
intreaga... Nu, nu exista nici o iesire...Si-atunci ce sa fac? Cum sa-i cuceresc dispretul? Cum
sa ajung la clipa aia minunata in care sa-mi spuna: „Pleaca Maxim! Nu te mai
iubesc!”...Cum? Cum s-o insel? Sa fiu vulgar? Sa fiu idiot? Ah... N-o cunoasteti pe
Genoveva..