Lotul de reproducatori de crap necesari într-o crescatorie este dimensionat pe

baza urmatoarelor criterii : numarul si / sau cantitatea de pui de o vara necesari ,

prolificitatea rasei ( liniei sau varietatii ) , felul reproducerii aplicate ( natural – dirijata
sau artificiala ) si conditiilor tehnologice locale.

Prolificitatea relativa teoretica a femelelor de crap de cultura este de 100.000 –

120.000 icre pe kilogram greutate corporala.Femelele de crap selectionat au
prolificitatea de 140.000 – 180.000 icre la 1 kg. greutate corporala. In realitate ,
prolificitatea este variabila si depinde de rasa ( linie sau varietate ) , varsta si conditiile
de viata. Recomand efectuarea studiilor privind stabilirea prolificitatii femelelor de crap
la fiecare crescatorie sau adoptarea , in calcule , a prolificitatii relative de 100.000 boabe
icra la 1 kg. greutate corporala.

Procentul de fecundare la reproducerea natural – dirijata , in cazul folosirii a doi

masculi de buna calitate pentru fiecare femela , este de 60 % iar la reproducerea
artificialal , 70 – 80 %

Procentul de eclozare la reproducerea natural – dirijata este de 40 % iar la

reproducerea artificiala este de 70 – 90 %.

Supravietuirea de la stadiul de larva eclozata la pui ( 20 zile ) este de 50 % in

helestee si 60 – 80 % in statii de reproducere artificiala.

Supravietuirea in primul an de crestere este de 40 – 60 % in helestee si 80 – 90

% in viviere flotabile sau instalatii industriale ( bazune termostatate ).

Greutatea medie individuala ( W ) realizata in helestee este de 30 –50 g / ex.

( mai rar 60 – 80 g / ex. ) si in viviere sau instalatii industriale ( bazine termostatate )
este de 150 – 200 g / ex. ( mai rar 250 g / ex. )

In practica piscicola , la nivelul tehnologiilor actuale ( 2005 ), in conditii de

helesteu , fermierii realizeaza 1.000 kg. pui de crap de o vara pentru fiecare familie
folosita la reproducere.

Selectia si ameliorarea genetica

Remonti , sunt acele exemplare de crap ( sau alte specii de peste ) selectate in
vederea formarii viitorului lot de reproducatori.Remontii de crap au varsta cuprinsa intre
1 si 4 ani.

Reproducatori , sunt exemplarele dezvoltate complet , mature din punct de vedere

sexual. Maturitatea sexuala la crap este atinsa la varsta de 3 – 4 ani la masculi si 4 – 5
ani la femele. Rezultate 929d32j optime se obtin cu reproducatori de crap care au varsta
cuprinsa intre ( 5 ) 6 si 8 ( 9 ) ani deoarece icrele au diametrul mai mare decat la alte
categorii de varsta si continutul icrelor in substante proteice este mai mare , ceea ce
garanteaza obtinerea unor larve sanatoase , cu viabilitate si crestere buna.
 Selectia exemplarelor care vor constitui lotul de reproducatori se initiaza in
unititile de productie la sfarsitul primului an de crestere. Piscicultorul trebuie sa aiba in
vedere urmatoarele criterii pe baza carora selecteaza exemplarele destinate lotului de
remonti :

- viteza de crestere

- forma corpului

- starea de sanatate

- puritatea genetica a liniei

Astfel vor fi selectate exemplarele cele mai mari , care au capul mic
( prolificitate mare ) , corpul inalt ( indice de carnozitate bun ) , lipsiti complet de
paraziti sau alte forme de imbolnavire si invelisul de solzi sa fie uniform , conform rasei
.Recomand efectuarea lucrarilor de selectie a remontilor periodica, la fiecare 5 ( cinci )
ani pentru a realiza loturi de reproducatori de aceeasi varsta, conditie de baza pentru
realizarea uniformitatii corporale a puilor ( adica a unor greutati medii individuale cat
mai apropiate ).

Cunoasterea potentialului genetic al reproducatorilor constituie o informatie

tehnica foarte utila pentru punerea în practica a programelor de ameliorare genetica în
scopul realizarii unor populatii piscicole cu potential bioproductiv bun, caracterizat prin:
adaptabilitate la cresterea intensiva în conditiile de mediu ale zonei, ritm de crestere
rapid, conversia eficienta a furajelor, rezistenta sporita la boli, prolificitate ridicata,
calitatea superioara a carnii (randament bun la sacrificare, reducerea oaselor
intramusculare, continut redus în grasimi), adaptabilitate la perioade hibernale lungi.

Variabilitatea genetica a unei populatii de crap: rasa, linie sau varietate, poate fi
stabilita prin mai multe metode; uneori rezultatele obtinute nu ofera certitudinea
stabilitatii si aceasta se datoreaza în primul rând plasticitatii mari a ciprinidelor în
general si a crapului, în special. Aceste metode sunt: studiul caracterelor meristice
(numar de vertebre, de solzi, de spini branhiali etc.) si somatice (lungime, înaltime,
grosime etc.), tehnici citogenetice, studiul polimorfismului proteinelor si tehnici de
genetica moleculara. Genetica moleculara ofera posibilitatea unei fine analize a
variabilitatii genetice a unei populatii piscicole, dar este o metoda costisitoare si greu
accesibila fermelor de productie. Este aplicata, în general, în unitati de cercetare care au
programe de ameliorare genetica a raselor de crap, dar care au si posibilitati financiare
de sustinere a acestor studii. De aceea cred ca ameliorarea raselor de crap poate fi facuta
numai în ferme specializate, pe baza unui program de cercetare stiintifica, beneficiind de
o finantare sigura pe termen lung si de supraveghere riguroasa din partea unor institutii
abilitate.

În acelasi timp, în fermele de productie trebuie sa existe preocupare reala si permanenta

pentru conservarea sau ameliorarea caracterelor genetice importante ale rasei de crap
cultivate. Este cunoscut faptul ca unele caractere genetice (culoarea, grosimea etc.)
prezinta un determinism simplu bazat pe exprimarea unui numar mic de gene care pot
suporta modificari sau mutatii doar la schimbarea conditiilor de mediu. În acelasi timp,
alte caractere, foarte importante pentru piscicultor, cum ar fi: viteza de crestere,
rezistenta la boli, viabilitatea etc., prezinta un determinism complex, iar ameliorarea lor
implica folosirea unor metode laborioase.

Ameliorarea vitezei de crestere constituie un obiectiv de interes major pentru toti

crescatorii de animale. Eficienta economica a activitatii de piscicultura în conditii de
efort egal, depinde în cea mai mare masura de viteza de crestere a rasei cultivate.
Posesia unei rase locale valoroase la un moment dat sau achizitionarea unui lot de
reproducatori dintr-o rasa superioara, cunoscuta si omologata, nu sunt suficiente pentru
a asigura, pe termen lung, rentabilitatea activitatii. Lipsa unei preocupari permanente
privind cunoasterea originii parentale a reproducatorilor, a urmaririi descendentilor
destinati reproducerii, a preocuparilor de aplicare a unei selectii riguroase, conduce în
mod obligatoriu la diminuarea potentialului bioproductiv al rasei cultivate, inclusiv prin
consangvinizare. Consangvinizarea populatiilor piscicole cultivate în actualele ferme
de productie are loc, în principal, datorita lipsei conditiilor de urmarire si control a
originii parentale ale reproducatorilor si, în secundar, datorita lipsei preocuparilor de
infuzie cu material biologic din afara fermei. Viteza consangvinizarii loturilor de
reproducatori depinde de marimea lotului si aceasta se datoreaza în primul rând
prolificitatii ridicate a crapului. Pentru unitati mici sau foarte mici în care 1-10 familii
de reproducatori pot asigura puietul necesar, rata consangvinizarii este de 8-12 ani.
BILLARD (1995, pag. 130) mentioneaza ca selectia reproducatorilor dintr-o populatie
piscicola formata din descendentii a 50 de familii garanteaza pastrarea a 99 % din
caracterele genetice parentale cu risc minim de consangvinizare.

Consider utila infuzia periodica cu material genetic provenit din alte ferme, de
preferinta din alte zone geografice ale tarii. Acest lucru se realizeaza foarte simplu daca
la perioade de 8 – 12 ani se achizitioneaza un numar de 10.000 – 15.000 ex. pui de crap
de un an, se cresc separat, anual se selecteaza exemplarele corespunzatoare ( in anul I,
20 %, in anul II,30 %, in anul III ,40 % si in anul IV, 50 % ) si la varsta maturitatii
sexuale se indeparteaza ( se comercializeaza ) femelele, iar masculii se imperecheaza cu
femelele din varietatea locala , mai buna.

Cresterea si iernarea reproducatorilor

Cresterea reproducatorilor in helestee se realizeaza la densitati care nu depasesc

1 – 2 To / ha , in conditii de furajare cu granule bogate in proteine (BILLARD , 1995 ,
pag. 91 ). POJOGA (1977 ,pag. 54 – 55 ) recomanda repartizarea a cel putin 15 m.p. de
helesteu de crestere pentru fiecare exemplar de reproducator de crap.

Cresterea reproducatorilor in acvacultura practica trebuie , obligatoriu , sa

respecte urmatoarele principii de baza :
 -regim alimentar rational , ceeace inseamna , in helestee , stimularea la
maximum a dezvoltarii biomasei zoobentonice care sa constituie componenta
importanta in hrana reproducatorilor si un furaj echilibrat in componentele proteine –
lipide – glucide sau administrarea furajelor granulate , realizate de producatori autorizati
si cunoscuti pentru calitatea produselor realizate. Regimul alimentar nu trebuie sa
conduca in nici un caz la ingrasarea , mai ales excesiva , a reproducatorilor , deoarece
grasimea in exces se acumuleaza in cavitatea abdominala , impiedica buna
vascularizare a gonadelor si reduce semnificativ prolificitatea femelelor.

-oxigenul solvit in apa se va mentine permanent la nivel optim ( cel putin 5 mg /

l ) prin aerarea mecanica permanenta a apei , schimbarea volumului de apa atunci cand
se impune acest lucru si aplicarea masurilor preventive de inflorire a apei
( administrarea rationala a ingrasamintelor si administrarea , la fiecare 7 ( sapte ) zile ,a
unei doze de 30 –50 kg / ha var uscat

.-liniste in zona helesteului de crestere ; aceasta conditie importanta se realizeaza

prin amplasarea helesteului de crestere a remontilor si reproducatorilor in zone izolate ,
in afara traseelor circulate permanent sau frecvent si mai ales de mijloace de transport
greu si prin realizarea unor zone ( canale drenoare ) adanci in helestee.

.-popularea in policultura cu crap argintiu si novac (se impiedica dezvoltarea

excesiva a planctonului si se reduce gradientul oscilatiilor oxigenului solvit), cu cosas
( se impiedica dezvoltarea macrofitelor ) si cu salau (se elimina din helesteu pestii
salbatici care ,eventual , au patruns si puietul rezultat din reproduceri ulterioare , fara
valoare economica )

Helesteele de crestere a remontilor si a reproducatorilor au suprafete relativ mici ,

1 – 5 ha si adincimi de 1,5 – 2,5 m. Suprafata repartizata unui remont trebuie sa fie de
10 – 20 m.p. si a unui reproducator trebuie sa fie de 20 – 40 m.p.

Pregatirea helesteului de crestere pentru popularea cu remonti si / sau

reproducatori incepe imediat dupa pescuitul de toamna prin administrarea a 1 – 2 to /ha
var nestins , uniform distribuit pe toata suprafata , administrarea a 100 g / m.p. in zonele
de baltire a apei si evacuarea resturilor vegetale. In anul urmator , inaintea inundarii , se
efectueaza urmatoarele lucrari :

- reparat, daca este cazul , lucrarile hidrotehnice ( in mod special ,

decolmatat canalele drenoare pentru a evacua toata apa );

- verificat inventarul auxiliar : vanete , gratare, site si filtre;

- montat gard electric de protectie impotriva vidrelor

-administrat ingrasaminte organice ( obligatoriu numai gunoi de grajd

complet fermentat ) , uniform distribuit pe toata ssuprafata ;
 -administrat var nestins , 1 – 2 to / ha, uniform distribuit pe toata
suprafata

- administrat 100 g / m.p. clorura de var in zonele umede ;

- discuit toata suprafata platformei prin 2 – 3 treceri succesive cu grapa cu

discuri ;

- inchis instalatiile de evacuare, montat sistemele de filtrare si inundat ;

- populat conform normelor tehnice

In perioada vegetativa ( martie – octombrie ) reproducatorii sunt furajati zilnic

( mai putin in perioada reproducerii ) , calitatea mediului se determina periodic si se
efectueaza observatii zilnice privind comportamentul populatiei piscicole.

O reteta furajera echilibrata si ieftina , usor de realizat in fermele de productie ,

este urmatoarea : - porumb 25 %

-grau 20 %

-orz 20 %

-srot de floarea soarelui 20 %

-srot de soia 10 %

-calciu 5%

Aceasta receptura contine 19,8 % proteine , 3,8 % lipide si 52,4 % glucide .

Furajele administrate zilnic reproducatorilor in perioada de crestere reprezinta 3 –

5 % din greutatea individuala , in functie de temperatura apei.

Cresterea normala a unui exemplar de reproducator de crap selectionat este de 1,0

– 1,5 kg /an

Iernarea remontilor si reproducatorilor . La sfarsitul perioadei vegetative

,remontii si reproducatorii de crap se pescuiesc si se transfera in helesteele de iernare .
Se recomanda pescuitul de toamna si iernarea in alt helesteu decat cel de crestere , din
urmatoarele motive :

-helesteul de crestere este poluat cu materii organice

-se efectueaza selectia remontilor conform principiilor enuntate anterior

 -se examineaza fiecare exemplar si se indeparteaza reproducatorii bolnavi , tarati sau
reformati

-se inventariaza numarul, sporul in greutate si se verifica starea

sanitara a lotului de remonti si reproducatori

-se pastreaza obisnuinta pestilor de a veni in contact cu omul ,

ceeace determina o stare de stres diminuat la pescuitul si transferul
reproducatorilor in helesteele de reproducere.

Iernarea remontilor si reproducatorilor se organizeaza in helestee cu suprafata de

0,1 – 0,5 ha si adancimea de 2,5 – 3,0 m. Helesteele de iernare se pregatesc in vederea
popularii, astfel : se repara lucrarile hidrotehnice, se verifica inventarul auxiliar ( vanete,
gratare, site, sisteme de filtrare ), se administreaza clorura de var ( 100 g / m.p.) in
zonele umede, se administreaza var nestins ( 1.000 kg /ha ) pe platforma , se evacueaza
resturile vegetale si se inunda.

In perioada iernarii (noiembrie – februarie ) se monitorizeaza principalii

parametri calitativi ai apei : oxigen solvit, pH, transparenta, temperatura si grosimea
stratului de gheata.

Pescuitul si manipularea remontilor si reproducatorilor de crap

Remontii sunt pescuiti pe parcursul unui an calendaristic de doua ori : primavara

si toamna. Reproducatorii sunt pescuiti si transferati dintr-un helesteu in altul , in cursul
unui an, de 4 (patru) ori : la pescuitul helesteelor de iernare , al helesteelor de
prematurare, al helesteelor de reproducere si al helesteelor de crestere.

Pescuitul repetat pe parcursul fiecarui an , permite efectuarea lucrarilor de

selectie si creeaza obisnuinta pestilor de a veni in contact cu omul.

Inventarul si metodele folosite au fost stabilite astfel incat sa asigure manipularea

in conditii de siguranta a remontilor si reproducatorilor , evitand complet traumatizarea
lor si diminuand la maximum stresul.La exemplarele tinere, disconfortul provocat de
pescuit se manifesta , in principal, printr-o stare de agitatie ( miscari rapide si haotice )
in timpul pescuitului, contractii musculare puternice in timpul manipularii si
intreruperea hranirii pentru o perioada de 1 – 2 sau chiar 3 zile.Cu cat numarul
contactelor directe cu omul creste si atentia cu care se manipuleaza este mai mare, pestii
se obisnuiesc cu prinderea si manipularea lor, fara sa manifeste comportamente
anormale.

Pentru pescuit se folosesc voloace cu lungimea de 15 – 20 m. si latimea de 4 - 6

m. Pescuitul se face secvential, urmarind pescuirea a nu mai mult de 20 – 30 ex. la o
toana
 Piscicultorii care manipuleaza reproducatorii sunt in mod obligatoriu cei mai
buni si indemanateci oameni din echipa, stiu ce obiectiv au de urmarit si au abilitatea
necesara de a manevra rapid si cu atentie fiecare exemplar.Manipularea reproducatorilor
se face cu mainile protejate de manusi de cauciuc, piscicultorul cuprinde cu o mana
capul pestelui, acoperindu-i ochii si cu cealalta mana il inconjoara si il sustine cu
delicatete , in zona posterior abdominala.Dupa o examinare rapida ,dar amanuntita
( inclusiv a branhiilor ) reproducatorul este introdus intr-un sac textil cu lungimea de 1,2
- 1,4 m . circumferinta de 0,8 m ,cu ambele extremitati deschise si astfel ambalat se
aseaza incet intr-o targa cu apa.Nu recomand folosirea mincioagelor.

Transportul pe distante de pana la 100 – 200 m se efectueaza cu targi

confectionate dintr-un cadru de lemn sau metalic si panza cauciucata . In targa , pestii
sunt asezati cu sacii de manipulare , in apa si se recomanda transportul a 2 – 3
ex.reproducatori sau 4 – 5 remonti, odata.

Transportul pe distante mai mari se efectueaza cu mijloace auto, in recipienti de

fibra de sticla , prevazuti cu instalatii de oxigenare a apei.

Pentru a mari viteza de manipulare a pestilor si a evita traumatizarea lor, se

folosesc substante anestezice destinate imobilizarii temporare a acestora : Tricaine-
Methanesulfonate ( MS-222 ), Eugenol-Methoxyphenol, s.a.

Prematurarea si maturarea reproducatorilor de crap

În dezvoltarea lor, celulele sexuale, parcurg mai multe etape, diferentiate

clar prin marimea elementelor sexuale, cantitatea de substante proteice
acumulata si amplasarea componentelor celulei în interiorul acesteea.
Succesiunea etapelor parcurse, reflecta evolutia proceselor biochimice si
fiziologice care pregatesc celula sexuala pentru fecundare, prima diviziune a
oului, dezvoltarea embrionului si eclozare.

Prematurarea gonadelor corespunde stadiului IV de dezvoltare (sfârsitul

lunii martie – aprilie) si maturarea corespunde stadiului V (aproximativ sfârsitul
lunii aprilie – mai).

Dezvoltarea celulelor sexuale la crap este influentata de factori genetici:

rasa si sex, factori interni: vârsta, nutritie, starea de sanatate si factori mediali
externi: temperatura, lumina, substrat.

Asigurarea conditiilor optime din perioada de crestere si iernare, asigura

dezvoltarea normala a gonadelor la reproducatorii selectionati.
 Imediat ce temperatura apei înregistreaza valori mai mari de 10 oC,
administram reproducatorilor, în helesteele de iernat, nutreturi bogate în
proteine si functie de posibilitati, hrana naturala.

Helesteele de parcare se pregatesc pentru popularea cu reproducatori

conform recomandarilor generale (dezinfectie, verificarea instalatiilor, s.a.)dar
se accentueaza mult stimularea dezvoltarii bentosului în vederea asigurarii
hranei naturale în cantitati cât mai mari. Spatiul repartizat fiecarui reproducator
de crap trebuie sa fie de cel putin 50-100 mp.

Când temperatura apei are un trend permanent si constant ascendent si

depaseste valoarea de 14-15 oC, reproducatorii de crap sunt pescuiti si
transferati în helesteele de parcare - prematurare, separati pe sexe sau
împreuna, în drenoarele helesteelor de reproducere tip Acvares. Se
examineaza fiecare exemplar si se reformeaza exemplarele
necorespunzatoare.

Daca se constata existenta unor ectoparaziti se efectueaza o baie cu sare

5 % timp de 5 (cinci) minute sau cu onefon 0,2-0,3 ‰ (0,2-0,3 mg /l) timp de 10-
15 minute.

Recomandam efectuarea periodica, odata la doi ani, a injectarii fiecarui

reproducator cu cloromfenicol hemisuccinat de sodiu 4 ‰ în doza de 2 cc / kg
greutate corporala.

Prezenta ambelor într-un spatiu comun determina maturarea mai buna,

completa si rapida, a gonadelor reproducatorilor si în special a femelelor ceea
ce are ca urmare o prolificitate mai buna, viabilitate si vigurozitate mai buna a
descendentilor dar necesita o atentie deosebita din partea tehnologului si
piscicultorilor pentru a se evita o reproducere în afara zonei cu vegetatie.

Separarea pe sexe în perioada premergatoare reproducerii este o metoda

simpla si sigura, recomandata specialistilor.

In helesteele de parcare, reproducatorii sunt furajati cu o ratie zilnica

egala cu 3-4 % din greutatea corporala pâna în ziua popularii helesteelor de
reproducere.Zilnic se va urmari consumul de furaje si se sisteaza furajarea daca
se constata ca reproducatorii au apetit redus.

Când temperatura apei are un trend constant crescator si se

înregistreaza valoarea de 18 oC la oara 8 a.m, reproducatorii se pescuiesc din
helesteele de parcare-prematurare si se transfera în helesteele de reproducere
sau în statia de reproducere artificiala, dupa caz. Pescuitul, manipularea,
transportul si lansarea reproducatorilor se fac dupa proceduri exacte care
trebuiesc numaidecât respectate:
 - ordinea pescuitului: femelele si apoi masculii, deoarece femelele
au nevoie de mai mult timp pentru a-si reveni din stresul
provocat de manipulare si pentru ca ele au nevoie de timp
pentru a prospecta helesteul în vederea stabilirii zonelor cu
vegetatie convenabila pentru depus icrele

- pescuitul manipularea si lansarea trebuie facute în liniste si cu

cea mai mare delicatete

- temperatura apei în sursa de alimentare si deci, din helesteele

de reproducere sa nu fie mai mica decât temperatura apei din
helesteele de parcare-prematurare.

- se efectueaza prima injectie de stimulare a maturarii gonadelor

si pregatirea ovulatiei pentru femelele destinate reproducerii
artificiale. Unii tehnologi practica în mod obisnuit, stimularea
hormonala a maturarii gonadelor pentru femelele destinate
reproducerii natural-dirijate. Doza de extract hipofizar este de
0,5-1 mg / kg greutate corporala.

Daca se respecta procedurile tehnologice recomandate si conditiile

climatice sunt favorabile, maturarea completa a gonadelor are loc în max. 24
ore si se declanseaza ovulatia si spermiatia , adica reproducerea

Biotehnologia reproducerii natural dirijate la crap

Biotehnologia reproducerii natural dirijate reprezinta un complex de

proceduri care, aplicate, conduc la obtinerea descendentilor prin interventia
directa a omului în optimizarea conditiilor de mediu, alegerea momentului si
hranirea stimulata a descendentilor.

Reproducerea, ca fenomen biologic, are loc în conditii naturale, în

helestee concepute si realizate special acestui scop.

Helesteele de reproducere sunt concepute sa corespunda cerintelor

biologice ale crapului în conditii optimizate. Principalele caracteristici tehnice
sunt:

- suprafata optima este de 500-1.000 mp;

- adâncimea optima 0,8-1,4 m pe platforma si 1,4-2,0 m în

canalele drenoare;

- suprafata acoperita cu vegetatie perena 20 %;

 - debitul de alimentare: sa asigure umplerea helesteului în maxim
12 ore;

- instalatia de evacuare: sa asigure un debit maxim egal cu cel de

alimentare.

Dupa conceptia de amenajare, sunt mai multe tipuri de helestee de

reproducere:

1. Dubisch: au un canal drenor perimetral care înconjoara o

platforma înierbata. Este tipul de helesteu de reproducere
întâlnit cel mai des în România.

2. Hofer: suprafata se împarte în zona amonte care ocupa 1 /

3din helesteu si are adâncime foarte mica (30-50 cm)si zona
aval, care are o adâncime de 0,8-1,2 m.

3. Kowalski: în plan longitudinal suprafata este împartita în 3

zone: doua drenoare adânci, destinate parcarii femelelor si
respectiv, masculilor, separate de o zona mediana mai putin
adânca, înierbata.

4. Acvares: au un canal drenor foarte bine individualizat (sectiune

trapezoidala B = 8 m, b = 4 m, h = 0,2 – 0,8 m) cu panta
pronuntata orientata de la alimentare (0,2m) spre evacuare
(0,8 m), amenajarea platformelor într-o panta uniforma de la
baza digurilor spre drenor si benzi înierbate, cu latimea de 2,5
m, perimetrale canalului drenor si digurilor.

Pregatirea helesteelor în vederea reproducerii începe imediat dupa

golirea lor (în anul precedent) prin drenarea zonelor umede si însamântarea cu
ierburi perene a zonelor destinate acestui scop. Când substratul vegetal nu se
dezvolta corespunzator, se însamânteaza orz în luna aprilie. Suprafata totala
înierbata nu trebuie sa depaseasca 20 % din suprafata helesteului.

Restul suprafetei se prelucreaza mecanic, cu grapa cu discuri sau

cultivator, în scopul distrugerii vegetatiei, înglobarii în sol a resturilor vegetale, a
îngrasamântului organic si varului si pentru aerarea solului.

Dezinfectia helesteului se face anual, în zonele de baltire a apei, cu

clorura de var, 100 g / mp.

Stimularea productivitatii piscicole naturale se realizeaza actionând

asupra:
 - substratului (platformei): administrat 20-40 to / ha gunoi de grajd
complet fermentat, administrat 1.000 kg / ha var stins si
prelucrarea mecanica cu grapa cu discuri sau cultivator

- apei: administrat pâna la 400 kg / ha fân, 0,2 g / mc / zi drojdie

de panificatie si 1 g / mc / zi faina de peste.

Combaterea pradatorilor si rapitorilor se organizeaza înaintea inundarii.

Se recomanda construirea unui gard usor din plasa veche (de navod) sau din
plase de stuf pentru a împiedica patrunderea broastelor si montarea temporara
a unui gard electric standardizat pentru a împiedica patrunderea vidrelor.

Inundarea helesteelor de reproducere natural dirijata se începe atunci

când temperatura apei are un trend constant ascendent si atinge valoarea de
180C.

Inundarea helesteelor în vederea reproducerii se face prin sisteme de

filtrare. Recomandam folosirea filtrelor paralelipipedice (dimensiunea calculata
în functie de încarcarea apei în resturi vegetale si substante care înfunda filtrul),
confectionate din tabla inox perforata, cu trei trepte de filtrare: ø = 6 mm, ø = 3
mm si ø = 1,0 mm (optim 0,8 mm).

Popularea optima a helesteelor de reproducere natural dirijata cu

reproducatori de crap se face cu 10-15 fam. / ha în helestee din care nu pot fi
pescuiti reproducatorii dupa 2 maxim 3 zile de reproducere si 20-30 fam. / ha (1
fam. la 300 – 500 mp) pentru helesteele din care reproducatorii pot fi pescuiti
total, imediat dupa depunerea pantelor. În aceasta situatie trebuie administrata
hrana naturala obtinuta în culturi dirijate si hrana suplimentara accesibila
alevinelor. Recomandam folosirea loturilor de reproducatori de aceeasi vârsta
dar acolo unde femelele sunt de vârste diferite, obligatoriu se populeaza fiecare
helesteu cu femele de aceeasi marime; în caz contrar, se obtin pui cu
variabilitate dimensionala mare. Neuniformitatea mare a puilor este cauzata de
urmatorii factori:

- vârsta diferita a femelelor face ca icrele sa aiba marimi diferite

(diametrul maxim al icrei este la femele de (6) 7-8 (9) ani) si
cantitatea de substante lipoproteice destinate hranirii
embrionului si depozitate în sacul vitelin, hranirii ulterioare a
larvei sa fie diferit. Acesta este un factor serios de diferentiere a
cresterii puilor.

- vârsta diferita a femelelor face ca reproducerea lor sa se faca la

diferente de timp de 1-2-3-4 zile. O diferenta de 2-3 zile la
eclozare va conduce la o diferenta de 2-3 ori mai mare a unui
pui fata de altul.
 - în cresterea industriala, în interiorul populatiilor numeroase,
indivizii mici vor ramâne tot mai mici iar indivizii mari vor creste
tot mai mari.

Variabilitatea dimensionala accentuata, creeaza probleme mari, în

special financiare: pretul obtinut este mic, imaginea firmei este deteriorata,
greutatea comercializabila (1,2-1,8 kg / ex) se realizeaza în 3 sau 4 ani, etc.

Reproducerea crapului, are loc în ziua a 2-a, a 3-a si eventual a 4-a de la

populare, în special în intervalele 7-9 a m si 18-20 p m. Maturarea completa a
icrelor depinde, la aceeasi rasa, de vârsta si starea fiziologica.

Reproducerea natural dirijata este un mare spectacol, nu numai pentru

profesionisti. Femela ,urmata foarte îndeaproape de 1-2 masculi, înoata în zona
înierbata, aproape de suprafata apei si dupa un tur de recunoastere a zonei, se
întoarce pe o parte si executa miscari energice ale trunchiului, pentru a expulza
icre, pe o distanta de 1-2 m; pauza pe 1-2 m si continua pe aceeasi directie sau
se întoarce. Masculii o urmeaza îndeaproape, îi maseaza abdomenul cu botul
pentru a o ajuta sa elimine icrele, contracteaza puternic muschii abdominali si
fac miscari ample si energice cu coada pentru a elibera sperma în cantitate cât
mai mare, suficienta pentru a fecunda icrele împrastiate într-un spatiu asa mare.
Miscarile energice ale caudalelor, fac sa sara stropi de apa, produc un zgomot
puternic de ,,bataie” a apei, de unde si denumirele populare de: bataia pestelui,
peste aflat în bataie si boiste.

Reproducatorii selectionati, cu corpul înalt si scurt, au o reproducere mult

mai putin galagioasa, mai discreta.

Icrele, lipicioase, se prind de un substrat vegetal si sunt fecundate. Icrele

care nu sunt fecundate mor imediat, cele care cad pe pamânt (chiar fecundate)
mor în perioada urmatoare din cauza colmatarii membranei si neoxigenarii
embrionului.

Incubatia dureaza 90 grade zile, cca 5 zile la temperatura constata a

apei de 180C.

Larvele eclozate ramân lipite de substrat câteva ore, dupa care fac
miscari pe distante foarte mici si se reataseaza repede de substrat.

În momentul eclozarii, larvele au corpul transparent cu pete pigmentare

brun închis. Ochii sunt pigmentati, gura nefunctionala aripioarele pectorale sunt
functionale si membrana înotatoare continua, vezica înotatoare lipseste, sacul
vitelin bine individualizat. Capacitatea de înot fiind redusa si pentru a transforma
rezerva de hrana în masa corporala nu în energie destinata miscarii, larvele
stau lipite de vegetatie în primele 36-48 ore. La vârsta de 2 (doua) zile larvele
devin active si de la vârsta de trei zile îsi asigura energia necesara din rezerva
sacului vitelin (diminuat ca volum) si din hrana exogena. Vezica înotatoare
formata si plina cu aer, le permite deplasarea lejera în apa, în cautarea de
infuzori. Dezvoltarea muschilor si scheletului se intensifica.

Biotehnologia reproducerii artificiale a crapului

Biotehnologia reproducerii artificiale a crapului defineste un complex de

proceduri care, aplicate, conduc la obtinerea larvelor de crap în conditii
optimizate si cu randamente superioare celor din mediul natural.

Reproducerea artificiala a pestilor defineste activitatea prin care omul

intervine direct în stimularea hormonala a maturarii gonadelor, colectarea
elementelor seminale(ovule si spermatozoizi ), crearea conditiilor necesare
fecundarii si incubatiei icrelor si dezvoltarii postembrionare.

Randamentul mai bun obtinut prin reproducerea artificiala a aceleeasi

femele de crap în comparatie cu reproducerea naturala este rezultat a unor
conditii favorizante create în mod special :

- stimularea hormonala a maturarii gonadelor care determina cresterea

numerica a icrelor maturate, acumularea de substante lipo-proteice si
optimizarea pregatirii pentru fecundare;

- fecundarea într-un spatiu foarte mic determina cresterea imprudentei

întâlnirii dintre spermatozoid si micropilul icrei. La reproducerea
artificiala procentul icrelor fecundate este de 70 – 80 % si la
reproducerea naturala dirijata este de 60 % ;

- optimizarea conditiilor de mediu în perioada incubatiei (temperatura,

oxigen, turbiditate, lipsa daunatorilor si pradatorilor determina un
procent de eclozare de 70 – 90 % în comparatie cu reproducerea
natural dirijata unde acesta este de 40 %;

- optimizarea conditiilor de mediu în perioada dezvoltarii

postembrionare (larvare) determina o supravietuire de 60 – 80 % în
raport cu supravietuirea la reproducerea natural dirijata care este de
40 %

Reproducerea artificiala ofera si alte avantaje:

- nr. de masculi necesari este mult mai mic deoarece sperma obtinuta
de la un mascul de buna calitate poate fecunda icrele obtinute de la
1-2 femele . In practica , tehnologii folosesc pentru fecundarea icrelor
unei femele, portii de sperma de la 2 – 3 masculi pentru a se asigura
de buna fecundare a icrelor;
 - este optimizata selectia si ameliorarea genetica a rasei prin
cunoasterea originii parentale a loturilor destinate programelor de
cercetare stiintifica;

- este posibila aplicarea tehnicilor de inginerie genetica în scopul

ameliorarii caracterelor productive ale rasei.

Reproducerea artificiala prezinta si dezavantaje:

- stresarea excesiva a reproducatorilor si epuizarea fiziologica a

acestora. De aceea, se recomanda folosirea unui reproducator la
reproducerea artificiala odata la 2 ani;

- adaptabilitatea produsilor la conditiile nefavorabile de mediu se

reduce;

- scade imunitatea naturala si creste sensibilitatea la boli a

descendentilor.

Statia de reproducere artificiala a pestilor reprezinta un complex

tehnologic format din helestee, cladiri si instalatii speciale destinate asigurarii
conditiilor optime cerute de particularitatile biologie reproducerii pestilor.

Statiile de reproducere artificiala sunt alimentate cu apa rece

(neâncalzita, din helestee, iazuri sau lacuri) sau cu apa termostatata, având ca
sursa de caldura : ape termale, ape de racire a instalatiilor industriale
(termocentrale, inclusiv nucleare, s.a. ) sau centrale termice speciale (destinate
statiilor mici.)

Structura organizatorica tehnica este formata din:

- helestee de iernare, parcare, maturare, crestere, carantina si

decantare;

- sala de incubatie care este prevazuta cu :

- instalatii de preparare a apei tehnologice;

- bazine de parcare a reproducatorilor injectati;

- bazine de parcare a reproducatorilor mulsi:

- incubatoare;

- bazine de parcare a larvelor;

 - bazine pentru dezvoltarea postlarvara;

- zona administrativa : birouri, laborator, depozite furaje,

depozite materiale, etc.

- canalizare .

- statia de epurare a apelor uzate.

Numarul si caracteristicilor tehnice ale helesteelor sunt stabilita în functie

de capacitatea programata de productie a statiei

Instalatia de preparare a apei tehnologice, una din componentele de

baza ale statiei, este formata din filtre, schimbatoare de caldura, instalatia de
termostatare (manuala sau automatizata), instalatii de oxigenare, degazare,
sterilizare cu U.V, instalatii de alimentare si evacuare.

Bazinele de parcare reproducatori, sunt construite din beton sau fibra de

sticla si nu au dimensiuni mai mari de 8 x 4 x 1,4 m (L x l x h). Numarul lor este
stabilit în functie de capacitatea de productie a statiei.

Bazinele de parcare larve sunt constituite din vase Zugg gigant

(capacitatea de 60 –240l).

Bazinele de dezvoltare postlarvara sunt constituite din Zugg-uri gigant

sau bazine circulare din fibra de sticla cu diametru 2-4 m si adâncimea apei de
0,8 –2 m.

Incubatoarele folosite în mod curent, sunt de 3 (trei) tipuri :

1. Incubatoare Zugg-Weiss; au forma cilindrica, partea inferioara

conica, volum util 7,5 l; principiu de functionare este curentul
de apa ascendent si sunt construite din sticla;

2. Incubatoare tip Nucet; au forma paralelipipedica , volum util

120 l, principiu de functionare este curentul descendent si sunt
confectionate din metal;

3. Incubatoare Zugg-Weiss gigant; au forma clasica, volum util

60-240 l, curent de apa ascendent, sunt confectionate din fibra
de sticla;

Circulatia materialului reproducator, a materiilor prime, materialelor si

produsilor, constituie fluxurile tehnologice dintr-o unitate de productie. L a o
statie clasica de reproducere artificiala sunt 3 (trei) fluxuri tehnologice principale
si unul secundar. Traseele acestora sunt:
 1. Apa tehnologica: decantare, filtrare, termostatare, oxigenare,
degazare, sterilizare, consumatori, canalizare, statia de
epurare;

2. Reproducatori: iernare, parcare, maturare, stimulare

hormonala, parcare poststimulare, mulgere, parcare
postmulgere, crestere, (iernare);

3. Produse: icre si lapti, icre fecundate, livrare sau / si incubatie,

eclozare larve, parcare larve, livrare larve de 3-5 zile sau / si
crestere alevini, livrare alevini sau / si crestere vara I;

4. Materii prime si materiale: depozit, consumatori, recuperare si

preluare deseuri.

Stimularea maturarii elementelor sexuale se face cu extract de hipofiza

sau hormoni sintetici si are drept principal scop, eliminarea usoara a icrelor si
lapti.

Hipofiza este o glanda endocrina bine individualizata, situata într-o nisa a

craniului cartilaginos, în partea ventrala a creierului, cu rol principal în crestere
si maturizare sexuala (functie gonadotropa).

Hipofiza se recolteaza de la exemplare mature sexual în special

primavara când functia gonadotropica este intens activata si continutul în
hormoni gonadotropi este maxim.

Procedura standard: selectam exemplare de crap de 4-5 ani (sau mai

mult) cu greutati individuale de cel putin 2,5 kg / ex, viu, sectionam branhiile
pentru a pierde sânge, decupam calota craniana, îndepartam stratul adipos
care înconjoara creierul, înlaturam creierul si recoltam hipofiza.

Pentru conservare, hipofiza proaspat recoltata se depune într-o sticla cu

100-200 ml acetona pentru prima degresare si se agita usor, dupa 10-15 ore se
transfera într-un alt recipient cu acetona pentru degresarea totala, dupa 1-2 zile
se aseaza pe hârtie de filtru pentru uscare si în final, se pastreaza în recipienti
de sticla închisi ermetic. Sticlele se inscriptioneaza cu : numarul si greutatea
totala a hipofizelor, data si locul recoltarii, specia si vârsta pestelui, numele si
prenumele operatorului.

Dozele de extract hipofizar administrat crapului reproducator pregatit

pentru reproducerea artificiala sunt:

- femele: - prima doza 0,5-1,0 mg / kg, administrat cu 3 (trei) zile

înaintea reproducerii;
 - a doua doza 2,5-3,5 mg / kg administrat cu 18-24 ore
înaintea reproducerii.

- masculi: - o singura doza de 1-2 mg / kg, administrat cu 18-24 ore

înaintea reproducerii.

Urmare a stimularii hormonale cu extract hipofizar (sau hormoni sintetici),

femelele (si masculii) ajung în stadiu de ovulatie (respectiv, spermiatie) adica,
eliberarea (curgerea) elementelor sexuale.

Pentru colectarea elementelor sexuale, reproducatorul este înfasurat cu

un prosop, i se acopera ochii cu mâna si este tinut cu usoara fermitate într-o
pozitie oblica, având capul în sus si orificiul genital liber. Al doilea piscicultor tine
vasul pentru colectat icre sub orificiul genital si al treilea, maseaza foarte usor
abdomenul reproducatorului. Trebuie, obligatoriu avut în vedere faptul ca
reproducatorul nu este ,,muls”, masajul nostru este menit sa înlocuiasca
miscarile musculare voluntare din reproducerea naturala. Este o greseala sa
avem ca obiectiv obtinerea unor mari cantitati de icre; calitatea icrelor recoltate
este succesul activitatii tehnologului.

Laptii pot fi recoltati si cu ajutorul unei pipete direct din orificiul urogenital.

Fecundarea este clasificata în functie de metoda folosita în :

- fecundare umeda: icrele si laptii se colecteaza într-un vas cu apa, se

amesteca usor pentru omogenizare si se lasa 3-5 minute în repaus;

- fecundare semiumeda: icrele se colecteaza într-un vas uscat, laptii se

colecteaza într-un vas cu apa, se amesteca cele doua componente,
se omogenizeaza si se lasa 3-5 minute în repaus;

- fecundare uscata: icrele se colecteaza într-un vas uscat, peste ele se

adauga câte 2-3 picaturi de sperma de la 2 (3) masculi, se
omogenizeaza usor, se adauga apa sau lichid fecundant (4‰ NaCl si
3‰ Uree), se omogenizeaza si se lasa în repaus în mai multe reprize
timp de 20-30 minute. Ulterior pentru o prima descleiere icrele se
spala de 2-4 ori cu acelasi lichid si se transfera pentru descleierea
totala într-un vas cu 8-10 litri de solutie care contine 8,5 ‰ Uree.

Descleierea icrelor se realizeaza si cu o solutie cu argila fina în

suspensie sau lapte degresat.

Rezultatele bune se obtin la fecundarea icrelor de crap în portii de 250g

cu 2-4 cm3 de sperma.
 Icrele fecundate si descleiate se transfera în incubatoare prin
transvazare si imediat se asigura un debit de alimentare exprimat în litri pe
minut egal cu 10-15 % din volumul de apa existent în incubator.

Incubatia icrelor se face în incubatoare tip Zugg-Weiss, Nucet sau Zugg

gigant. În perioada de incubatie trebuie asigurat un curent de apa astfel
dimensionat încât sa asigure buna oxigenare a embrionilor, sa mentina în
miscare permanenta icrele dar sa nu produca evacuarea necontrolata a
acestora. Desigur, apa tehnologica trebuie preparata conform normelor
tehnologice si astfel sa fie lipsita complet de organisme planctonice si în special
de crustacei pradatori.

În perioada incubatiei, icrele embrionate sunt urmarite permanent, se

evacueaza icrele moarte sau eventual aglutinate si se fac observatii privind
aparitia infestarii cu saprolegnia, ciuperca dezvoltata pe membrana icrei.
Saprolegnia poate produce pierderi de 90-100 % si se combate prin eliminarea
icrelor afectate sau tratarea cu o solutie de verde de malachit în concentratie de
1:100.000, timp de 4-5 minute, în intervalul 24-72 ore de la fecundare.

Eclozarea.Incubatia dureaza 90 grade zile si în aceasta perioada

embrionul parcurge mai multe etape de dezvoltare de la prima diviziune a oului
pâna la aparitia operculelor si mugurilor branhiali a gurii (nefunctionale) si
tubului digestiv, a înotatoarelor si sacului vitelin, adica al momentului spargerii
membranei icrei si eclozarii. Unii autori sustin ca înaintea eclozarii embrionii
secreta o enzima care reduce sensibil rezistenta membranei icrei si permite
ruperea acestea. Eclozarea are loc pe parcursul a 1-2 ore pentru tot lotul
existent într-un icubator. Resturile membranelor sunt evacuate odata cu apa
tehnologica sau prin sifonarea zonei în care sunt aglomerate iar larvele sunt
transferate în juvelnice în bazine de parcare a larvelor.

Dezvoltarea larvara În momentul eclozarii, larvele au corpul transparent

cu pete pigmentare brun închis. Ochii sunt pigmentati, gura nefunctionala
aripioarele pectorale sunt functionale si membrana înotatoare continua, vezica
înotatoare lipseste, sacul vitelin bine individualizat. Capacitatea de înot fiind
redusa si pentru a transforma rezerva de hrana în masa corporala nu în
energie destinata miscarii, larvele stau lipite de peretii juvelnicului primele 36-48
ore. La vârsta de 2 (doua) zile larvele devin active si de la vârsta de trei zile îsi
asigura energia necesara din rezerva sacului vitelin (diminuat ca volum) si din
hrana exogena. Vezica înotatoare formata si plina cu aer, le permite deplasarea
lejera în apa, în cautarea de infuzori. Dezvoltarea muschilor si scheletului se
intensifica.

Atentia acordata larvelor în aceasta perioada trebuie concentrata pe

doua directii principale:

- asigurarea permanenta a oxigenului necesar (min..5 mg / l);

 - asigurarea hranei exogene (infuzori si alge verzi) din culturi dirijate.

La vârsta de 3-5 zile larvele sunt livrate sau transferate în bazine de

dezvoltare postlarvara situate în interiorul statiei sau în helestee de dezvoltare
postlarvare.

Manipularea larvelor se face astfel: juvelnicul în care au fost parcate se

restrânge ca volum, încet, pentru a permite larvelor sa se aglomereze fara a
ramâne lipite de peretii juvelnicului. Din exteriorul lor peretii juvelnicului sunt
permanenti spalati pe masura ce sunt scosi din apa, altfel, larvele ramase lipite
de pereti sunt traumatizate si vor muri. Daca larvele se transfera prin sifonare,
operatiunea începe înainte de a le aglomera, pentru a evita traumatizarea
primelor larve sifonate.

De cele mai multe ori larvele aglomerate într-un volum mic de apa (1/3
sau 1/5) sunt colectate cu un vas, etalonat în prealabil, de plastic (pahar,
castron, etc) cu marginile rotunjite, netaioase si transferate într-o galeata cu apa
si ulterior, în sac de plastic destinat transportului pe distante mari sau în
helesteul de dezvoltare postlarvara.

Stabilirea numarului de larve produse respectiv, ambalate pentru

transport, este necesara obligatoriu pentru a respecta norma de populare la
cresterea ulterioara dar si pentru a folosi o unitate de masura pentru produsul
vândut.

Stabilirea numarului de larve se face în principal prin trei metode:

1. Determinarea procentuala a rezultatelor pentru fiecare etapa

tehnologica: icre recoltate, fecundate, eclozate, supravietuire
larvara. Gradul de precizie depinde de acuratetea observatiilor
si calculelor operatorului.

2. Etalonarea unui vas – se colecteaza într-un vas mic, cu volum

cunoscut, un amestec de larve si apa în raport de 1 : 5 si se
numara (inclusiv prin sacrificare ) larvele. Repetam aceasta
operatiune de 3-5 ori, facem media aritmetica si stabilim
numarul de larve dintr-un cmc si se calculeaza numarul de
larve din vasul de lucru. Gradul de precizie este bun dar
operatiunea trebuie repetata frecvent pentru ca numarul se
modifica destul de mult functie de timp (la fiecare ora larva
creste cu cca 1 %).

3. Aprecierea numarului de catre tehnolog

La vârsta de 6 zile, sacul vitelin este resorbit complet, hrana este

exclusiv exogena, muschii nu sunt complet distincti, scheletul osos este în
dezvoltare, înotatoarele sunt bine evidentiate dar nu au forma definitiva,
aparatul digestiv este dezvoltat, glandele anexe aparatului digestiv sunt în
formare si larva a intrat în stadiul de alevin.

Biotehnologia dezvoltarii postlarvare

La vârsta de 2 - 3 zile larvele încep sa se hraneasca si cu elemente trofice din mediul

exterior. Pâna la resorbtia sacului vitelin, larvele se hranesc în special cu alge
unicelulare (Oscillatoria si Closterium sunt mai frecvent consumate, chiar daca
algoflora este bine dezvoltata), dar si cu rotifere (Brachionus si Keratella), mici
cladocere (Bosmina) si chiar nauplii de copepode.

Începând cu ziua 5 - 6 de viata, hrana devine progresiv mai variata si mai bogata: este
alcatuita din alge, rotifere, cladocere, copepode, larve de chironomide ( care in stadiul
juvenil sunt planctonice ) si chiar ostracode. Algele constituie un element principal, dar
zooplanctonul începe sa devina dominant.

Se manifesta o interrelatie strânsa între intensitatea hranirii si dezvoltarea tubului

digestiv. Evolutia intestinului depinde în primul rând de calitatea si cantitatea hranei
digerate. Peretele intestinal capata o structura specifica prin aparitia unor cute sau pliuri
dispuse în zig-zag, mai îndesite si evidente în partea anterioara a intestinului. Lipsa
hranei specifice acestei perioade determina pe de o parte reducerea hranirii endogene si
persistenta sacului vitelin pâna în a 7-a sau a 8-a zi ca raspuns de aparare a
organismului, dar si cauza a debilizarii larvei si pe de alta parte intestinul se dezvolta
insuficient, cu modificari în ce priveste suprafata interna (numarul si marimea pliurilor)
si chiar cu modificari ale celulelor care formeaza epiteliul intestinal.

Studiile privind fiziologia nutritiei alevinilor de crap au evidentiat importanta deosebita

a nivelului de dezvoltare si accesibilitate a biomasei planctonice specifice, a carei
insuficienta pe perioade mai mari de 3 - 4 zile determina o dezvoltare insuficienta a
structurii tubului digestiv cu repercursiuni evidente asupra ritmului de crestere si a
dezvoltarii ulterioare (AURELIA NICOLAU et al., 1973).

Pâna la vârsta de 17 - 18 zile, alevinul de crap este preponderent zooplanctonofag, chiar

daca mai consuma si alge unicelulare si încep sa apara în hrana lui mici larve de
chironomide (care în acest stadiu de dezvoltare sunt planctonice), (AURELIA
NICOLAU et al., 1973).

În functie de natura hranei se deosebesc doua etape importante în dezvoltarea

postlarvara a crapului :

alevinii sunt preponderent fitoplanctonofagi în perioada nutritiei mixte si în urmatoarele

2 - 3 zile;
 alevinii sunt preponderent zooplanctonofagi în perioada 6 - 15 zile (AURELIA
NICOLAU et al., 1973, citeaza pe BREZEANU, 1971 si 1972).

Pregatirea helesteelor de dezvoltare postlarvara

Conditiile existente în unitatile de acvacultura industriala din România nu fac

posibil controlul si corectarea factorilor mediali, ci numai ameliorarea lor pentru a se
crea conditiile necesare unei dezvoltari postlarvare normale. Cerintele primordiale sunt:
hrana specifica acestei etape de dezvoltare si oxigenul necesar respiratiei si
metabolismului normal.

În acvacultura clasica se întâlnesc doua situatii, usor diferite, privind dezvoltarea

postlarvara (cresterea alevinilor):

alevinii sunt crescuti în bazinul în care s-au reprodus parintii;

larvele, rezultat al reproducerii artificiale sunt populate intr-un helesteu de crestere a

alevinilor (dezvoltare postlarvara)

Dezvoltarea postlarvara (cresterea alevinilor)în helesteele de reproducere a fost pregatita

înainte si dupa inundare conform procedurilor descrise la ,,Pregatirea helesteelor de
reproducere”.

Pregatirea helesteelor ce urmeaza a fi populate cu larve în vederea

cresterii în perioada de alevin, adica 5-18 zile, consta în :

- reparatia constructiilor hidrotehnice;

- verificarea si reparatia inventarului auxiliar (vanete, site,

gratare si filtre);

- realizarea unui gard de protectie (împotriva broastelor)

confectionat din plase de stuf sau plasa veche de navod;

- decolmatat drenoare si drenat toata suprafata platformei;

- administrat 100 g / mp, clorura de var în zonele umede;

- administrat 1000 kg / ha var nestins, uniform distribuit pe toata

suprafata platformei

- administrat gunoi de grajd, complet fermentat (mranita), 20-40

to / ha, uniform distribuit pe suprafata platformei;

- încorporat în sol, îngrasamintele si amendamentele si distrus

vegetatia, prin treceri succesive cu grapa cu discuri sau
cultivator;
 - administrat tuf vulcanic (ø = 3-8 mm), 5 to / ha, în zona
instalatiei de alimentare;

- inundat helesteul prin filtre de nytal cu 15 zile înaintea

popularii (conditie obligatorie) pentru a avea un maxim al
dezvoltarii zooplanctonului;

- administrat fân de cea mai buna calitate, pâna la 400 kg / ha,

uniform distribuit pe suprafata apei;

- administrat 0,2 g / mc / zi drojdie de panificatie, în forma

emulsionata, uniform distribuita pe suprafata helesteului în
primele 5 zile de la inundare;

- administrat 1 g / mc / zi faina de peste, uniform distribuita pe

suprafata helesteului, în primele 5 zile de la inundare;

- administrat, daca se dezvolta o populatie numeroasa de

plosnite, motorina, 40 l / ha, în zona litorala, la mijlocul fiecarui
dig.

Atrag atentia asupra faptului ca toate dozele substantelor si materiilor

administrate sunt optime pentru habitatul de la Acvares Iasi si sunt doar
orientative pentru alte habitate. Folosirea lor obliga la o monitorizare stricta a
calitatii mediului în toata perioada, de la inundare si pâna la pescuit.

În ziua a 15-a de la inundare, helesteul se populeaza cu larve de 3-5 zile.

În cazul popularilor helesteelor de dezvoltare postlarvara, se va avea în

vedere distributia perimetrala uniforma si lansarea larvelor prin scufundarea
recipientului de transport (galeata sau sac polietilena) în apa, înclinarea si
deversarea usoara.

Norma de populare depinde direct de gradul de dezvoltare al biomasei

planctonice accesibile alevinilor în diferite etape: infuzori, alge verzi,
zooplancton si zoobentos (forme juvenile). Se folosesc densitati de 0,5-2,0 (3,0)
mil / ha larve de 3-5 zile

Hrana oferita de biomasa planctonica existenta în helesteu poate fi (si

uneori este obligatoriu) suplimentata cu organisme realizate în culturi dirijate.

Întretinerea alevinilor Când larvele au vârsta de 6 zile se initiaza

administrarea unui furaj special, prestarter, în cantitate de 8 kg / ha / zi, distribuit
în 10 reprize (tainuri), uniform pe toata suprafata helesteului. Cantitatea de furaj
administrat se suplimenteaza cu 1 kg / ha în fiecare zi.
 Întretinerea helesteelor În perioada cresterii alevinilor, helesteele ca
mediu de viata, necesita lucrari tehnologice de mentinere sau ameliorare a
calitatii habitatului:

- oxigenarea apei se realizeaza prin aerare mecanica cu

aeratoare eoliene sau electrice de diverse tipuri sau prin
administrarea permanenta a unui debit suficient de apa;

- administrarea de nutrienti (îngrasaminte), drojdii, faina peste,

etc.), daca este necesar;

- combaterea vegetatiei dure.

În perioada cresterii alevinilor, anual sau episodic, se dezvolta o

populatie numeroasa de crustacei daunatori: Apus, Cyzicus, Streptocephalus.
Pentru distrugerea acestora, administram în zona perimetrala a helesteelor, prin
pulverizare, o solutie (5%) de onefon sau clorofos, în doza de 2-3 kg / ha (0,2-
0,3 g / mp). Administrarea se face pâna la 48 ore înaintea pescuitului pentru ca
substanta activa sa se degradeze si sa nu afecteze muncitorii. Dupa
administrarea onefonului, zooplanctonul moare si trebuie suplimentata ratia de
furaj prestarter.

Deasemeni, este necesar sa organizam combaterea pradatorilor:

- broastele din crescatorii si-au adaptat regimul nutritiv la oferta

generoasa în larve, alevini si pui si sunt pradatori extrem de
periculosi. Apreciez pierderile datorate broastelor la 10-15 %
din populatia de alevini. Combaterea lor se poate face prin
prinderea cu sisteme artizanale (foarte eficiente) sau
industriale si prin împuscare. Pulpele broastelor pot fi
valorificate;

- pasarile ihtiofage, pot fi speriate cu diferite pocnitori: cu butan,

cu carbit sau cu artificii.

La vârsta de 15-18 zile, alevinii se pescuiesc si se transfera în helesteele

de crestere a puilor. Greutatea medie individuala este de 0,2-0,3 g / ex.

Pescuitul alevinilor se poate face cu volocul, la capcana exterioara, la

groapa de pescuit interioara si la contracurent.

Volocul este confectionat din tesatura de perdea (fara ornamente)montata

pe frânghii de ø = 8 -12 mm si are dimensiunile L = 6-10 m si l = 2m.

Capcana este confectionata din tesatura de perdea, montata pe frânghii

cu ø = 8-12 mm, este formata din doua compartimente montate în forma de T ,
unul de directionare si celalalt de retinere si parcare temporara, fiecare
compartiment are dimensiunile: L = 2-4 m, l = 0,6-1,0 m si h = 0,6-1,0, se
monteaza etans la evacuarea calugarului. Debitul de evacuare trebuie reglat cu
atentie pentru a nu strivi alevinii de peretele prinzatorului.

Groapa de pescuit este o constructie realizata de cele mai multe ori din
beton, situata în interiorul helesteului (la alimentare) sau în exteriorul helesteului
(la evacuare) si are dimensiuni variabile, functie de marimea helesteului si
numarul de alevini. Groapa de pescuit interioara functioneaza pe principiul
contracurentului: alimentam helesteul cu un debit mic de apa (dupa ce s-a
redus nivelul de apa si alevinii s-au aglomerat în drenor), se creeaza un curent
de apa slab, din instinct, alevinii merg contracurentului si se aglomereaza în
groapa de pescuit. Acest sistem este extrem de eficient la somn.

În situatii rare, din faza de proiectare se prevede pescuirea alevinilor cu

contracurent si se executa constructiile hidrotehnice cu mare acuratete pentru
ca diferenta între nivelul apei din helesteul de crestere si cel din helesteul de
dezvoltare postlarvara sa nu fie mai mare de 5-10 cm. Astfel, se creeaza un
curent de apa din helesteul de crestere spre helesteul de dezvoltare
postlarvara, iar alevinii sesizeaza curentul, din instinct înoata contra curentului
si trec în helesteul de crestere. Procedeul are doua dezavantaje privind
pescuitul : nu vom sti câti pui sunt si nu toti trec contracurentul (trebuie pescuiti
prin alte procedee).

Recomand cea mai ieftina si usoara procedura de pescuit a alevinilor în

doua etape:

- la nivelul normal al apei; pescuim cu volocul si recoltam

majoritatea alevinilor existenti. În majoritatea anilor, popularea
helesteelor de crestere vara I se efectueaza cu acesti alevini
si pescuitul dureaza 1 (o) zi;

- la drenor, dupa ce în prealabil s-a redus nivelul apei si s-au

pescuit reproducatorii. Pescuitul alevinilor se face cu volocul si
cu capcana.

Inventarul necesar pescuitului, transportului si eventual ambalarii pentru

livrare, este format din:

- voloace (2-3 buc);

- capcane (prinzatoare) (1 buc / helesteu);

- juvelnice, confectionate din tesatura perdea, montata pe

frânghii cu ø = 8-12 mm, având dimensiuni : L = 6 m si l = 2 m,
 folosite la parcarea provizorie sau pentru flamânzire, în cazul
transportului la distante mari;

- castroane din plastic alb cu capacitatea de 1 l .

Metodele de numarare a alevinilor pescuiti, descrise în literatura de specialitate,

au evoluat în timp, dar nu s-a stabilit înca o metoda riguroasa aplicabila în conditiile de
productie industriala de la fermele piscicole amplasate, de obicei, în zone izolate.
Metodele mentionate frecvent sunt:

- compararea cu un vas etalon;

- masurarea volumului de apa dislocat;

- folosirea unui vas cu volum de apa cunoscut (SCHÄPERCLAUS,

1962, POJOGA, 1977).

În operatiunea de apreciere numerica a loturilor pescuite se urmaresc în special

doua lucruri, în urmatoarea ordine a prioritatilor:

- evitarea pierderilor prin traumatizarea sau asfixierea puilor;

- aprecierea cât mai corecta a numarului acestora.

Numararea sau mai corect spus, aprecierea numerica pe loturi mici, este facuta exclusiv de seful de ferma.

Se utilizeaza un vas semisferic (castron) din plastic alb cu capacitatea de 1 (un)

litru cu care se colecteaza un amestec de apa si alevini, în volume egale. Se numara
efectiv toti alevinii si se repeta aceasta operatiune de 4 - 5 ori; se face media aritmetica
si se determina numarul mediu al alevinilor dintr-un castron. Se tine o evidenta stricta a
numarului alevinilor pescuiti si populati în helesteul de crestere.

Transportul alevinilor în interiorul fermei se face, în general, pe distante mici, 100-200 m, cu galeti, 10.000 ex. în
10 l apa si pe distante de 0,5-2 km, cu cistertne prevazute cu instalatii de oxigenare si sifonare a amestecului
apa + alevini.

Transportul pe distante medii sau mari se efectueaza în general în saci de

polietilena sau cisterne autonome; sacii de polietilena folositi sunt transparenti,
rezistenti la manipulare, nu prezinta pori si au capacitatea de 50 l. Se foloseste în
general raportul de 20 l apa la 30 l oxigen. Dupa introducerea larvelor sau alevinilor
sacii se leaga etans si se ambaleaza în cutii de carton.

Tab. 30. Numarul de larve sau alevini transportati în saci de polietilena

cu capacitatea de 50 l din care 20 l apa si 30 l oxigen

(BILLARD, 1995