Ritmul normal al inimii se numestre ritm sinusal.

Este un ritm regulat cu frecventa intre 60-100

batai/min, in functie de conditiile in care se afla organismul (odihna, efort, emotii,etc). Centrul
care determina ritmul sinusal se numeste nod sinusal si se afla in atriul drept. Acest centru are
proprietatea de automatism : descarca fara incetare, pe tot parcursul vietii impulsuri electrice care
sunt conduse pe cai specifice la intregul muschi al inimii si comanda contractia acestuia.

Un rol important pe acest traseu are nodul atrio-ventricular: acesta face legatura dintre
miocardul atrial si cel ventricular si are rolul de a conduce impulsurile electrice la miocardul
ventricular, care este cel mai important pentru functia de contractie.

Tot nodul atrio-ventricular are rolul de a determina o anumita intarziere in conducerea

impulsului pentru a permite miocardului ventricular sa se relaxeze, sa se destinda si sa permita
alimentarea ventriculilor cu sange care este pompat apoi spre organe. Ventriculii se umplu cu
sange in diastola si pompeaza sange in sistola.

La un ritm de 60 batai/min inseamna ca sunt 60 de contractii (sistole) dar si 60 de perioade de

umplere (diastole). La 100 batai/ min vor fi 100 de sistole si 100 diastole, dar mai scurte.
Cresterea ritmului cardiac permite cresterea debitului cardiac numai pana la o anumita limita,
dincolo de care diastolele devin atat de scurte incat ventriculii nu mai au timp sa se umple si
debitul cardiac va scadea.

Ritmurile rapide se numesc tahicardii. Ritmurile lente se numesc bradicardii. Tulburarile de

ritm pot avea punctul de pornire la nivelul atriilor si se numesc aritmii supraventriculare sau la
nivelul ventriculilor si se numesc aritmii ventriculare.

Aritmii supraventriculare:
 Bradicardia sinusala – scaderea frecventei cardiace sub 60/min. Este fiziologica in
multe situatii sau poate reprezenta un scop terapeutic – scaderea ritmului cardiac lungeste
diastola, permite o umplere mai buna a ventriculilor si scade consumul de oxigen.
 Extrasistole supraventriculare – batai izolate sau mai multe la rand care sunt produse
de un alt focar decat nodul sinusal. Sunt descrise ca palpitatii; pot aparea la o inima
normala in conditii de suprasolicitare – emotii, oboseala, exces de cafea, etc. sau in
diverse boli cardiace sau ale altor organe (de exemplu dupa mese la pacientii cu hernie
hiatala).
 Tahicardia sinusala – cresterea frecventei cardiace peste 100batai/min. Este un
mecanism adaptativ de cate ori este necesara cresterea debitului cardiac.
 Tahicardia paroxistica supraventriculara – este o tulburare de ritm cu frecventa de
160-180batai/min. De obicei pacientul resimte palpitatii cu ritm regulat si ameteli, dar
mai poate provoca angina, dispnee (sufocare), atunci cand complica o alta boala
cardiaca.
 Fibrilatia atriala – este o tulburare de ritm care de obicei complica o alta boala
cardiovasculara: HTA, boli valvulare, etc.

Poate aparea insa si la varstnici, fara alta afectiune cardiaca sau chiar in plina stare de sanatate in
conditiile unor excese (consum de alcool).
Este o tulburare de ritm in care atriile au o frecventa foarte mare: 600/min; aceasta frecventa este
incompatibila cu supravietuirea, dar nodul atrio-ventricular blocheaza un numar foarte mare de
impulsuri, astfel incat frecventa ventriculara este de doar 150-180/min.

Pacientul resimte palpitatii cu ritm rapid si neregulat, ameteli, dispnee, oboseala, slabiciune,
angina etc. Fibrilatia atriala persistenta favorizeaza staza sangelui in atrii si formarea de
cheaguri dec sange, care pot migra dand embolii periferice; cea mai redutabila complicatie este
embolia cerebrala (accident vascular cerebral embolic sau ischemic).

 Flutterul atrial – apare in aceleasi conditii ca si fibrilatia atriala. Frecventa atriala este
ceva mai scazuta si fixa – 300/min; frecventa ventriculara este de obicei 150/min

Aritmii ventriculare
 Extrasistole ventriculare – batai precoce izolate sau sistematizate, descrise de pacient ca
palpitatii. Pot aparea la o inima sanatoasa sau pot insoti foarte multe boli cardiace
(cardiopatie ischemica, valvulopatii, HTA, etc.) sau ale altor organe.
 Tahicardia ventriculara – batai cu frecventa mare ( peste 100/min); apar in foarte multe
boli cardiace (cardiopatie ischemica, valvulopatii, HTA, boli cardiace congenitale etc.
Poate fi uneori bine tolerata, pacientul acuzand doar palpitatii. Alteori tahicardia
ventriculara poate produce deteriorare hemodinamica – hipotensiune, dispnee
(sufocare), sincopa (pierdere de cunostinta) sau chiar deces.
 Fibrilatia si flutterul ventricular – sunt tulburari maligne de ritm. Ele reprezinta o
modalitate de stop cardiac. In aceste tulburari, practic cei doi ventriculi au doar activitate
electrica dar nu se mai contracta. In absenta manevrelor de resuscitare, urmeaza asistola
(absenta activitatii electrice si mecanice)

Tratament
Tratamentul tulburarilor de ritm este abordat la fiecare pacient in functie de cauza, afectiuni
asociate, severitatea aritmiei. Unele aritmii nu necesita niciun tratament. Alte aritmii necesita
tratament de urgenta, in spital. Modalitatile de tratament cronic sunt de asemenea variate in
functie de cauza si de severitatea aritmiei:

 Medicamente antiaritmice
 Tratament interventional de ablatie a focarelor care intretin aritmia
 Implantare de dispositive antiaritmice ( defibrilator intern)
 Tratament chirurgical

Tulburari de conducere
Tulburarile de conducere constau in intarzierea sau blocarea transmiterii impulsurilor electrice de
la nodul sinusal la ventriculi.
Cel mai sever este blocul atrioventricular de grad III (blocul atrioventricular total). In aceasta
situatie niciun impuls nu mai este transmis la ventriculi. Stimularea ventriculillor va fi preluata
de un focar de inlocuire situat in ventriculi, care are un ritm foarte lent, de 20-30 batai/min. Acest
ritm nu asigura un debit cardiac suficient si pot apare diverse simptome, din care cel mai
important este sincopa ( pierderea de cunostinta).

Blocul atrio-ventricular total simptomatic se trateaza prin implantare de cardiostimulato