Sir Winston Churchill

Cu siguranţă că în decursul istoriei au fost numeroase persoane, mulţi despre care nu se mai
ştie nimic sau despre care se ştiu prea puţine şi care prin acţiunile lor i-au scos din vârtejul
vremurilor pe cei din jurul lor, dar eu consider că Sir Winston Leonard Spencer-Churchill
(30.11.1874 – 24.01.1965) a fost şi rămâne un reprezentant de excepţie al categoriei marilor
conducători. El este nu doar artizanul expresiei „cei mulţi care datorează aşa de mult atâtor de
puţini”, dar este şi un subiect al acesteia.
Una dintre calităţile pentru care a rămas în memoria oamenilor este stilul oratoric cu un
impact profund asupra celor care îl ascultau. Se ştie acum că lucra multe ore la câte un discurs
important şi îşi şlefuia fiecare expresie. Reuşea să-i motiveze pe cei mai puţin convinşi şi să-i
impulsioneze pe ceilalţi. Printr-un astfel de discurs a convins Parlamentul, la începutul celui de-al
Doilea Război Mondial, să adopte legea prin care toate persoanele şi bunurile lor deveneau
proprietatea Coroanei, astfel încât guvernul a obţinut cea mai mare putere din istoria modernă a
Regatului Unit. Avea nevoie de acea putere pentru coordonarea întregului efort de război, iar
Churchill s-a folosit de ea doar în scopul obţinerii victoriei. Ceea ce pune în evidenţă o altă trăsătură
de caracter, onestitatea.
Dar calităţile oratorice nu-l puteau ajuta să câştige războiul, avea nevoie să dea dovadă de
organizare, să prioritizeze activităţile, să fie hotărât şi perseverent în aplicarea lor. A avut nevoie de
toate acestea şi multe alte calităţi corelate (cum ar fi şi rezistenţa la stres remarcabilă – întrucât a
făcut zeci de zboruri în toate zonele importante, de la teatrele de operaţii din nordul Africii până în
America, unde a căutat permanent suport), mai ales că aproape doi ani Regatul Unit a ţinut singur
piept armatelor Reich-ului, a Italiei, în nordul Africii şi a Japoniei, în Asia şi Pacific.
Chiar dacă a rămas în istorie ca o figură luminoasă de conducător, au fost şi episoade
controversate, în care a fost nevoit să ia decizii discutabile, din anumite puncte de vedere. Probabil
că era inerent acest lucru într-un război de o aşa de mare amploare. Una dintre hotărârile luate, care
a atras furia foştilor aliaţi (de dinaintea ocupaţiei germane), francezii, a fost distrugerea navelor din
flota franceză staţionate în Algeria, acţiune care a dus la moartea a peste 1300 de marinari francezi.
Chiar dacă scopul era evident, de a nu permite germanilor să folosească navele franceze şi să
dobândească controlul asupra Mediteranei, necesitatea atacului încă mai este contestată.
Cu toate acestea, lupta condusă de Winston Churchill a rămas vie în amintirea englezilor (şi
nu numai), astfel încât este considerat una dintre cele mai mari personalităţi ale Marii Britanii din
toate timpurile, alături de Isaac Newton, William Shakespeare şi Charles Darwin. Totodată el a
devenit dovada concretă a faptului că doar cei care îndrăznesc înving.

Bibliografie:

*** - https://www.britannica.com/biography/Winston-Churchill/Military-successes-and-political-
problems
*** - https://www.biography.com/political-figure/winston-churchill
*** - https://www.youtube.com/watch?v=WV_msNkTcoc