Sunteți pe pagina 1din 6

BIBLIOGRAFIE

1. C. Mozes, Tehnica îngrijirii bolnavului 1999


2. L. Titircă, Ghid de Nursing 2001
3. V. Muraşco, Îngrijirea bolnavilor 1991
4. L. Zalichina, Îngrijirea bolnavilor 1983
5. Standarde de îngrijiri nursing pentru asistente
medicale şi moaşe, Chişinău 2010
Plan
1. Asigurarea igienei zilnice a bolnavului grav.
2. Îngrijirea ochilor.
3. Îngrijirea cavităţii bucale.
4. Îngrijirea cavităţii nazale.
5. Toaleta intimă.
1. Asigurarea igienei zilnice a bolnavului grav.
Bolnavii obişnuiţi cu igiena corporală se spală singuri sau pretind de la personal spălarea
corpului, toaleta cavităţii bucale, întreţinerea părului, schimbarea lenjeriei de noapte cu
lenjerie proaspătă de zi. Alţii însă manifestă pretenţii mai scăzute faţă de igiena corporală
proprie. Faţă de aceştia, formarea deprinderilor de spălare, îmbăiere, întreţinerea cavităţii
bucale etc. trebuie să constitue obiectul principal al educaţiei sanitare în timpul spitalizării.
Bolnavii imobilizaţi la pat pretind de multe ori ligheanul cu apă şi restul materialelor necesare
la pat şi, în limita posibilităţilor permise de starea lor, se spală şi se aranjează singuri. În
numeroase cazuri, însă bolnavul nu se poate ridica şi toaleta sa în întregime trebuie să fie
efectuată de asistenta medicală sau infermieră.
Baia parţială la pat. Prin aceasta se înţelege spălarea corpului pe regiuni în pat. Pentru a
evita răcirea bolnavului, acesta rămâne acoperit, dezvelind numai părţile supuse spălării.
Temperatura din salon trebuie să fie de cel puţin 20oC. În vederea acestui scop, la nevoie, pe
lângă calorifere se vor asigura şi radiatoare electrice.
Materiale necesare: un paravan, un lighean mare, o cană de 3-5 litri pentru apa caldă, două
prosoape albe, trei prosoape de culori diferite, o mănuşă de cauciuc, două mănuşi de baie de
culori deosebite, o muşama, săpun neutru în săpunieră, pudră de talc în pudrieră, termometru
de baie, un bazinet, 100 g spirt mentolat, pregătite, cu excepţia obiectelor voluminoase, pe o
tavă lângă pat.
Tehnica: se izolează patul de restul bolnavilor cu ajutorul paravanului, se toarnă apa caldă de
37o C în lighean şi se îndepărtează una din pernele de sub capul bolnavului; cealaltă pernă se
acoperă cu o muşama, peste care se pune un prosop uscat. Bolnavul este dezbrăcat complet,
dar rămâne acoperit cu o pătură. În faţa lui se aşază un alt prosop.
Spălarea se va face după o ordine bine stabilită care trebuie respectată: gâtul, membrele
superioare, suprafaţa anterioară a toracelui, abdomenului, suprafaţa posterioară a toracelui,
regiunea lombară, membrele inferioare de sus în jos, organele genitale şi la urmă regiunea
anală.
Se îmbracă prima mănuşă de baie. Se umezeşte şi se spală ochii de la comisura externă spre
cea internă, după care se şterge imediat cu primul prosop. Se spală apoi cu săpun fruntea,
regiunea periorală şi perinazală prin mişcări circulare, precum şi urechile, insistând în
şanţurile pavilionului, precum şi retroauricular. După îndepărtarea săpunului prin limpezire,
suprafaţele spălate se usucă cu acelaşi prosop.
Se trage muşamaua mai jos şi se continuă baia cu spălarea gâtului, apoi se scot succesiv cele
două membre superioare de sub pătură şi cu muşamaua mutată sub braţe, deasupra învelitorii,
se spală tot membrul superior de la umăr spre degete. Se va avea grijă ca axilele să rămână
perfect uscate. Apoi se trece la spălarea suprafeţei anterioare a toracelui. La femei se va da
atenţie deosebită regiunilor submamare, a căror neglijare atrage după sine diferite infecţii şi
micoze. La spălarea abdomenului se va insista asupra ombilicului, care se curăţă cu un tampon
cu mâner. Pielea din ombilic fiind mai sensibilă, adesea este mai neglijată şi necesită o
intervenţie mai energică; după uscare se protejază cu vaselină. Spatele se va spăla în decubit
lateral, aducând muşamaua până sub bolnav. Regiunile spălate se vor usca imediat cu acelaşi
prosop. Se schimbă apa din lighean, se îmbracă a doua mănuşă de baie şi se ia un prosop
curat. Bolnavul este readus în decubit dorsal şi se continuă spălarea cu membrele inferioare,
de la regiunea inghinală în jos spre coapse, genunchi, gambe şi picioare după tehnica utilizată
1
la membrele superioare, învelind imediat suprafeţele uscate. Aşezând apoi ligheanul pe
suprafaţa patului, cu gamba flectată pe coapsa, se introduc cele două picioare pe rând în
lighean, curăţându-l bine şi pe talpă, precum şi în spaţiile interdigitale.
Pentru spălarea organelor genitale şi a regiunii perianale, bolnavul va fi aşezat în poziţie
ginecologică pe un bazinet, izolat de saltea cu o muşama şi o aleză. Asistenta îmbracă mănuşa
de cauciuc, peste care trage mănuşa de baie cu care va fi efectuată spălarea. Îndepărtarea
resturilor de săpun din aceste regiuni sensibile este deosebit de importantă: din acest motiv,
limpezirea lor se va face cu apă turnată din cană care se adună sub bolnav în bazinet. Se
îndepărtează bazinetul, se usucă cu atenţie regiunea cu cel de al treilea prosop şi se pudrează la
nivelul pliurilor cu talc, care va absorbi umezeala neîndepărtată.
Unii bolnavi doresc să execute toaleta organelor genitale singuri, ceea ce trebuie admis dacă nu
dăunează stării lor. După spălare, bolnavul va fi frecţionat cu spirt mentolat pentru înviorarea
circulaţiei. Pliurile rămase umede se pudrează cu talc. Bolnavul se îmbracă în lenjerie curată şi
se reface patul după tehnica cunoscută.

2. Îngrijirea ochilor.
Scop – prevenirea infecţiilor oculare
– îndepărtarea secreţiilor
Pregătiri: materiale – apă, prosop, tampoane de tifon, comprese, mănuşi de baie.
pacientul – se informează (îngrijirea se face în cadrul toaletei zilnice).
Tehnica – se îndepărtează secreţiile oculare de la comisura externă spre cea internă, cu ajutorul
unui tampon steril
– se spală ochii cu mâna acoperită cu mănuşi, se limpezesc şi se şterg cu prosopul
curat.
De ştiut: - la pacientul inconştient, prin lipsa reflexului palpebral, pentru a menţine supleţea
corneei, se picură „lacrimi artificiale” în fiecare ochi; iar dacă ochiul rămâne
deschis (corneea se usucă), se aplică comprese îmbibate în ser fiziologic şi se
îndepărtează în mod regulat secreţiilor oculare.

3. Îngrijirea cavităţii bucale.


Îngrijirea cavităţii bucale la pacienţii conştienţi. În funcţie de starea bolnavului îngrijirea
cavităţii bucale se va face în poziţie şezând sau în decubit lateral.
Materiale necesare: peria şi pasta de dinţi, două pahare sau ceşti cu cioc pentru apă şi soluţie
de gargară, o tăviţă renală de preferinţă de porţelan, deosebită de restul tăviţelor de pe secţie, un
prosop, o muşama.
Tehnica I. Bolnavul este adus în poziţie semişezând şi la nevoie va fi sprijinit. Se fixează
prosopul în faţă şi se dă într-o mână peria de dinţi cu pasta pregătită, iar cealaltă mână paharul
cu apă. În faţa bărbiei se ţine tăviţa renală. Bolnavul îşi spală dinţii în mod obişnuit, apoi se ia şi
paharul, înlocuindu-l cu celălalt pahar, care conţine soluţia de gargară.
Tehnica II. Bolnavul va fi adus în decubit lateral, lăsând liberă mâna cu care se va spăla pe
dinţi. Se acoperă perna cu o muşama, se fixează prosopul în faşă şi se ţine tăviţa renală lângă
faţă. Bolnavului – având numai o singură mână liberă – i se va da numai peria pregătită cu
pasta, iar clătirea gurii cu apă şi soluţie de gargară se va face din ceşti cu cioc sau prin tuburi de
material plastic ţinute de asistentă. La nevoie, asistenta va face şi spălarea propriu zisă a dinţilor
cu peria.
2
Bolnavii trataţi cu săruri de bismut vor face toaleta bucală completă după fiecare alimentaţie.
Cariile dentare, muguetul sau alte manifestări de boală constatate în cavitatea bucală a bolnavilor
se vor raporta medicului.
Îngrijirea cavităţii bucale a bolnavilor inconştienţi. La bolnavii inconştienţi îngrijirea
cavităţii bucale se va face în decubit dorsal, fără apă sau lichid de gargară pe care le-ar putea
aspira.
Materiale: un prosop, o tăviţă renală, tampoane pe porttampoane, un deschizător de gură, o
spatulă linguală, tifon, apă boricată, apă oxigenată, sol.furacilină 0,02%, sol.NaCl 0,9 %.
Tehnica: se întoarce capul bolnavului într-o parte, se fixează sub bărbie prosopul, se amplasează
printre arcadele dentare deschizătorul de gură. Se înmoaie un tampon cu glicerină boraxată sau
altă soluţie antiseptică şi se şterge întăi limba, apoi bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a
arcadelor dentare cu mişcări îndreptate dinăuntru în afară. Apoi, cu un alt tampon, se curăţă
dantura ţinând – la nevoie – limba bolnavului cu o pensă sau cu ajutorul unui tifon. Depozitul
gros, care se depune pe suprafaţa mucoaselor acestor bolanvi, uneori până în faringe, adesea
trebuie îndepărtat cu degetul înmănuşat şi înfăşurat cu tifon, îmbibat cu zeamă de lămâie. La
bolnavii agitaţi şi psihici, introducerea degetului în cavitatea bucală se va face numai cu apărător
metalic sau sub protecţia deschizătorului de gură. Buzele uscate şi crăpate sau acoperite cu
fuliginozităţi se ung cu glicerină boraxată sau ceară labială. Pentru prevenirea muguetului, care
apare frecvent la bolnavii gravi, se adaugă la glicerina boraxată şi o substanţă fungicidă.
Îngrijirea protezelor dentare. La bolnavii inconştienţi se vor îndepărta protezele mobile din
gură, întrucât ar putea să cadă în faringe sau laringe. Manipularea protezelor se va face cu
mănuşi de cauciuc şi comprese cu tifon. Proteza se curăţă cu periuţa şi pasta de dinţi, se
limpezeşte şi se introduce într-o ceaşcă cu apă curată, care se acoperă.
Bolnavii conştienţă îşi fac singuri curăţirea protezelor. Numeroşi bolnavi evită scoaterea
protezelor în prezenţa altora, ceea ce asistenta trebuie să respecte. La bolnavii adinamici,
manopera va fi făcută de personalul de îngrijire. Pe timpul somnului, protezele se îndepărtează
din gură şi se ţin în apă.

4. Îngrijirea cavităţii nazale.


Scop – menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare
– prevenirea escarelor, infecţiilor nazale, în cazul în care pacientul prezintă sonde
introduse pe această cale (pentru oxigenoterapie, pentru evacuarea conţinutului gastric).
Pregătiri: materiale – tampoane sterile, montate pe bastonaşe, ser fiziologic, H2O2 diluată, tăviţă
renală, mănuşi de cauciuc
pacientul – se informează, i se explică necesitatea tehnicii, i se întoarce capul uşor
într-o parte.
Tehnica – se curăţă fosele nazale, fiecare cu câte un tampon umezit în ser fiziologic
– dacă pacientul prezintă o sondă:
– se dezlipeşte romplastul cu care este fixată
– se retrage sonda 5-6 cm
– se curăţă tubul cu un tampon de urmele de romplast
– se îndepărtează crustele după mucoasa nazală cu tamponul umezit în apă
oxigenată diluată.
– se reintroduce sonda gastrică, iar sonda pentru oxigenoterapie se poate
reintroduce în cealaltă fosă nazală
3
– se fixează sonda
Îngrijiri ulterioare – se controlează funcţionalitatea sondelor după curăţarea mucoasei nazale
– se supraveghează respiraţia pacientului
De evitat – contactul mâinilor cu secreţiile nazale
5. Toaleta intimă.
Scop – igienic
– menţinerea unei stări de confort fizic
Părţile intime ale corpului sunt expuse infecţiilor, ulcerelor de presiune, mirosurilor neplăcute,
având în vedere anatomia şi fiziologia lor (pliuri ale pielii, orificii naturale ale corpului, glande,
organe excretoare).
Se execută de mai multe ori pe zi la pacienţii inconştienţi, cu sonde vezicale, înaintea
intervenţiilor chirurgicale în regiunea anală, organe genitale sau căile urinare şi în perioadele
menstruale.
Dacă pacientul este independent, i se pregătesc materialele pentru a se îngriji singur.
Pregătiri: materiale – paravan, două bazinete, tampoane sterile din vată, pensă porttampon, cană
cu apă caldă, săpun lichid, prosop, mănuşă de cauciuc, mănuşă de baie,
muşama, aleză; se controlează temperatura apei
pacientul – se informează, se asigură intimitatea
– se protejază patul cu muşama, pacientul fiind în poziţie ginecologică
– se serveşte un bazinet pentru a-şi goli vezica urinară
– rămâne în poziţie ginecologică cu al doilea bazinet curat sub regiunea
sacrată
Tehnica: – se îmbracă mănuşa de cauciuc, apoi cea de baie
– se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus, turnând apă şi săpun lichid
– se limpezeşte abundent
– se scoate bazinetul
– se usucă regiunea genitală anală, pliurile
– se pudrează cu talc pliurile
Îngrijiri ulterioare – se îndepărtează materialele, se aranjează patul
– pacientul este aşezat comod
De ştiut: - spălarea organelor genitale externe se poate face cu tampoane de vată montate pe
pensa porttampon
- la bărbat, se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă (se previne pătrunderea
săpunului în uretră)
De evitat: - contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anală, prin mişcări
de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană.

S-ar putea să vă placă și