SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL, PERSONALITATE

INTERTESTAMENTARĂ

„Bucură-te, pecetea celor două Testamente...,

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergatorule”
(Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul1)

INTRODUCERE

Dintru început, din marea Sa iubire pentru oameni,

Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri şi stingheri în aceasta lume, ca noi să ne
pierdem în negura necunoştinţei, ci în nenumărate rânduri ne-a descoperit
cele ce aveu să fie cu mult timp înainte de împlinirea lor. Astfel în istoria
mântuirii ni s-au vestit nouă nu numai Întruparea Domnului nostru Iisus
Hristos, dar şi persoanele ce vor avea un rol hotărâtor în lucrarea Sa
mântuitoare, în istorie2. Astfel putem aminti alături de Înaintemergătorul
Domnului, de cel ce ne vom ocupa in mod special în această lucrare, pe
Fecioara Maria: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta...”(Psalmul 44,11);
1
Acatistier, Ediţia a V-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti-1994,
„Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul”, Icosul al 12-lea, pag. 418
2
Pr. Boris Răduleanu –„Sfântul Ioan Botezătorul”, Glasul Bisericii, anul XXXV, nr. 7-8, 1976, pag. 725
1
„Iată Feciora va lua în pântece şi va naşte Fiu...”(Isaia ), pe Iuda
Iscarioteanul: „Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a
mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul...”(Psalmul 40,9).
Însă cel care este cel mai bine conturat în profeţiile
Vechiului Testament este Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul
Domnului nostru Iisus Hristos, acesta având un rol bineconturat în istoria
mântuirii noastre, el fiind „pecetea celor două Testamente”, închizător şi
deschizător de drum.

PROFEŢII DESPRE SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL ÎN

VECHIUL TESTAMENT

Pentru a fi cunoscut lumii, Mântuitorul nostru avea

nevoie de o persoană care să Îl preceadă şi care să Îl vestească, de fapt
nevoia aceasta fiind pentru oameni, pentru întărirea cuvântului lui
Dumnezeu în inima lor, pentru a se da prin împlinirea profeţiilor autoritate
cărţilor sfinte şi nu în ultimul rând pentru a putea veni în lume aşa cum a
fost vestit, „ chip de rob luând...”(Filipeni 2,7); ca noi să credemîn cuvântul
Lui şi nu din spaimă la vederea dumnezeirii Lui. Şi astfel Dumnezeu a
inspirat pe autorii Vechiului Testament să scrie despre cel cel ce va fi
înaintea Mântuitorului, despre cel ce îi va deschide calea propovăduirii Sale.
Despre Înaintemergător, Proorocul Maleahi zice:
„Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele şi va veni
îndată în templul Său Domnul pe careÎl căutaţi...”(Maleahi 3,1).

2
 Proorocul Isaia vorbeşte astfel despre
Înaintemergător: „Un glas strigă: În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte
faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru”(Isaia 40,3).

VENIREA ÎN LUME A ÎNAINTEMERGĂTORULUI

Sfântul Evanghelist Luca este singurul care

localizează în timp şi descrie împrejurările şi lucrarea Proniei divine, cu
ocazia zămislirii şi naşterii lui Ioan3. Sfântul Luca începeEvanghelia sa chiar
cu relatarea zămislirii Sfântului Ioan, în capitolul I.
Sfântul Ioan s-a născut într-unb an cu Mântuitorul,
însă având un statut deosebit: era de neam preoţesc4, tattăl său fiind preotul
Zaharia, iar mama sa Elisabeta, care erau înaintaţi în vârstă, neavând copii,
căci Elisabeta era stearpă5. Zămislirea lui Ioan a fost anunţată tatălui său
când acesta slujea la Templu de către Arhanghelul Gavril (Luca 1,19).
Pericopa evanghelică de la Luca 1, 5-15 se aseamănă
cu relatările naşterilor minunate de prooroci ai Vechiului Testament 6. Astfel
amintim naşterea lui Samuel (I Regi 1, 1-28) şi naşterea Proorocului
Ieremia: „Înainte de ate fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a
ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru
popoare.”(Ieremia 1,5)
Zămislirea lui Ioan este minunată, este făgăduinţa
făcută de Dumnezeu aleşilor Săi, cei doi bătrâni, care erau „drepţi înaintea
3
Idem,ibidem – pag.725
4
Mitropolit +Tit Simedrea – „Sfântul Ioan Botezătorul în lumina descoperirilor de la Qumran”, în „Studii Teologice”,
anul X, nr. 3-4,1958, pag. 151
5
Pr. Boris Răduleanu – art.cit., pag.726
6
Mitropolit +Tit Simedrea – art. cit., pag. 151
3
lui Dumnezeu”(Luca 1,6); dar şi importantă, căci zămislirea lui Ioan vestea
„plinirea vremii”.
Sfântul Evanghelist Luca relatează despre copilul
Ioan că acesta. „creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost dus în pustie până în
ziua arătării sale către Israel.” (Luca 1,80). Evanghelistul nu ne spune la ce
vârstă Ioan şi-a părisit părinţii ca să meargă în pustie, însă se presupune că
el nu a putut intra „în pustie” mai înainte de douăzeci de ani, tinereţea sa
fiind o taină7. Însă astăzi unii cercetători încearcă să îl plasze pe Sfântul
Ioan ca aparţinând sectei esenienilor şi propovăduitor al învăţăturilor
acestora şi nu ca trimis al lui Dumnezeu cum îl arată scripturile8.

SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL DESPRE EL ÎNSUŞI

„În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului

Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii ... în zilele arhiereilor
Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în
pustie.”(Luca 3,1-2)
Astfel ne descrie Sfântul Evanghelist Luca începutul
activităţii de prooroc a Sfântului Ioan. Şi fiindcă el „propăvăduia botezul
pocăinţei, spre iertarea păcartelor”(Luca 3,3), la el veneau mulţime multă să
se boteze(Luca 3,7).
Momentul ales de Domnului nostru Iisus Hristos
pentru venirea Sa în lume şi începutul activităţii Sale mântuitoare arată
7
Idem, ibidem, pag 153
8
Idem, ibidem, art. cit.
-Pr. Atanasie Negoiţă – „Sfântul Ioan Botezătorul a fost qumranit sau esenian?”, în Studii Teologice, anul XXVII, nr.5-6,
1975, pag. 377-387
-„Dicţionar biblic” – Editura „Cartea creştină”, Oradea, 1995, pag. 580
4
atotşţiinţa Sa. Întraga omenire trecea prin momente de cumpănă. Legile
naturale cât şi cele morale erau călcate cu bună ştiinţă, nu numai de către
păgânii, ci chiar de către poporul ales. Singura nădejde a poporului disperat
era venirealui Mesia, idee care creştea în sânul poporului. Chiar şi lumea
păgână simţea că a sosit „plinirea vremii”9. Aşa se explică marele aflux de
oameni care veneau la omul „îmbrăcat în păr de cămila şi cingătoare de
piele împrejurul mijlocului său”(Matei 3,4), care propovăduia pocăinţa.
Deoarece mulţimi multe mergeau la râul Iordanului
unde boteza Ioan, mai marii evreilor, care se temeau să nu izbucnească vreo
răzmeriţă religioasă, au trimis la Sfântul Ioan preoţi şi leviţi ca să-l
ispitească(Ioan 1,19). Întrebat fiind, Ioan a mărturisit că el nu este
Hristos(Ioan 1,20), nici Ilie şi nici Proorocul(Ioan 1,21), ci el este: „glasul
celui ce strigă în pustie: Îndreptaţi calea Domnului, precum a zis Isaia
proorocul”(Ioan 1,23).
Fariseii l-au ispitit şi ei, întrebându-l de ce botează
dacă el nu este Hristosul, sau Ilie, sau Proorocul. Aici Sfântul Ioan
Botezătorul a răspuns cutremurător: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru
se află Acela pe Care voi nu îl ştiţi, cel care vine după mine, Care înainte de
mine era şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua
încălţămintei.”(Ioan 1,26-27)
Sfântul Evanghelist Matei prezintă astfel mărturia lui
Ioan despre el însuşi: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce
vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc
încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.”(Matei 3,11;
Marcu 1,7-8; luca 3,16)

9
Pr. Boris Răduleanu – art.cit., pag.728
5
 Sfântul Ioan Botezătorul avea o misiune bine definită:
să cunoască şi să facă cunoscut pe Cel care venea după el, ceea ce a şi făcut,
când l-a văzut pe Iisus venind către el, zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu,
Cel ce ridică păcatul lumii”(Ioan 1,29).
Sfântul Ioan Botezătorul era conştient de rolul său,
acela de a arăta lumii pe Mântuitorul său, lucru ce s-a întâmplat la Botezul
Domnului(Matei 3,13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3,21-22; Ioan 1,33-34), de
aceea când se va ivi o neînţelegere între ucenicii săi şi un iudeu în privinţa
curăţiei, Ioan mărturiseşte: „Nu eu sunt Hristosul, ci sunt trimis înaintea
Lui”(Ioan 3,28). Însă nu numai aici se opreşte mărturia Sfântul Ioan
Botezătorul despre el în raport cu Hristos, căci el, conştient, îşi defineşte
poziţia sa de umilinţă10 şi de pregătitor al venirii lui Hristos în lume, zice:
„Acesta (Hristos) trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.”(Ioan 3,30)

MÂNTUITORUL DESPRE SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL

Evangheliile îl arată pe Sfântul Ioan Botezătorul

trimiţând pe doi ucenici ai săi la Iisus să-L întrebe: „Tu eşti cel ce va să vină
sau să aşteptăm pe altul?”(Luca 7,19). Aceste cuvinte ale Sfântul Ioan
Botezătorul sunt interpretate adeseori ca pe o îndoială pe care o avea acesta
faţă de Iisus11, lucru contradictoriu dacă ne gândim că Ioan a fost de faţă la
Epifania de la Botezul Domnului.Însă nu este aşa. Sfântul Ioan Botezătorul
nu s-a îndoit niciodată de dumnezeirea lui Iisus, ci precum vom vedea din

10
Idem, ibidem, pag. 739
11
Ibidem – pag. 739
6
răspunsul pe care îl dă Mântuitorul la această întrebare, se pare că Ioan chiar
pe ucenicii săi dorea să îi convingă de dumnezeirea lui Iisus.
Acest episod face ca Mântuitorul să dea mărturie
despre Sfântul Ioan Botezătorul: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? Oare
trestie clătinată de vânt?...Dar ce-aţi iesit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în
haine moi? Oare prooroc? Da! Zic vouă: şi mai mult decât un prooroc.
Acesta este cel despre care s-a scris: Iată trimit înaintea feţei Tale pe îngerul
Meu, care va găti calea Ta, înaintea Ta. Zic vouă: Între cei născuţi din femei,
nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui
Dumnezeu este mai mare decât el.”(Luca 7, 24-28; Matei 11,7-11)
Sfântul Evanghelist Matei prezintă mai detaliat
mărturia Mântuitorului despre Sfântul Ioan Botezătorul, acesta fiind
prezentat ca ultim şi cel mai mare Prooroc al Vechiului Testament: „Din
zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia cu stăruinţă...
toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan...”(Matei 11, 12-14)
Prin această mărturie a Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul este arătat ca zaua de legătură între cele
două Testamente, el este cel ce stă la răscrucea dintre cele două
Testamente12, drumul Vechiului Testament trebuind a se închide pentru a se
putea deschide drumul Noului Testament, ce duce în împărăţia lui
Dumnezeu.

PERSONALITATEA INTERTESTAMENTARĂ A SFÂNTULUI IOAN

BOTEZĂTORUL

12
Ibidem – pag. 740
7
 „Toţi proorocii şi Legea au proorocit pâna la
Ioan”(Matei 11,13). Acest verset marchează rolul important pe care Sfântul
Ioan Botezătorul îl are în istoria sfântă a mântuirii. Mântuitorul Hristos a
demarcat foarte clar diferenţa dintre Legea lui Moise şi Legea cea nouă,
Legea harului, prin Sfântul Ioan Botezătorul.
Vorbind despre Sfântul Ioan Botezătorul ca
personalitate intertestamentară, putem împărţi istoria sfântă a mâmtuirii în
trei părţi:
A. Legea lui Moise, legea cea veche, timpul de dinnainte de Sfântul
Ioan Botezătorul,
B. Timpul Sfântul Ioan Botezătorul, care a culminat cu Botezul
Domnului nostru Iisus Hristos,
C. Legea cea nouă, legea harului, calea spre împărăţia cerului, timpul
de după Sfântul Ioan Botezătorul.
Împărţită astfel, istoria sfântă a mântuirii arată cât de importantă a fost
Sfântul Ioan Botezătorul, care într-adevăr a devenit aşa cum îl numeşte
Sfânta Biserică: „pecetea celor două Testamente”13. Este Pecete pentru
Legea cea Veche, căci , după cuvântul Mântuitorului, el este ultimul şi cel
mai mare într pooroci (Matei 11,11; Luca 7,28); iar pentru Legea cea Nouă,
el este deschizător de drumuri.
Pentru a vedea cât de mult a influenţat Sfântul Ioan
Botezătorul istoria sfântă a mântuirii,trebuie să dezbatem cele trei părţi ale
acesteia.

13
Vezi nota 1.
8
 A. Legea lui Moise, legea cea veche, timpul de dinnainte de Sfântul
Ioan Botezătorul

Mântuitorul Hristos desăvârşeşte Legea cea Veche şi

spune despre aceasta: „Nu am venit să stric Legea şi proorocii, ci să o
împlinesc”(Matei 5,17; 7,12), iar Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către
Galateni spune: „Legea ne-a fost călăuză(pedagog) spre Hristos”(Galateni
3,24); iar în Epistola sa către Romani arată că în „Hristos este sfârşitul
Legii(vechi)”(Romani 10,4).
Întradevăr, Legea este pedagog spre Hristos, căci ea a
învăţat pe cei de sub lege cum să respecte cuvântul şi porunca lui
Dumnezeu, dar totodată a ţinut vie în sufletele acestora nădejdea unui
Mântuitor ce va să vină şi care în nenumărate rânduri a fost vestit în cărţile
Legii.
Sfântul Ioan Botezătorul este strâns legat de Legea
cea veche, pe care el însuşi o pecetluieşte, încă de la naşterea sa. Astfel, el
este descendentul unei familii preoţeşti – preoţia Vechiului Testament –
preoţie pe care o înlătură, neurmând tatălui său, aceasta arătând că va veni o
preoţie nouă, o preoţie a harului, specială şi universală în acelaşi timp.
Însăşi vestirea zămislirii sale şi naşterea sa (Luca 1, 5-25; 57-79) sunt
asemănătoare cu alte minunate vestiri făcute în Legea veche, ca cea a
vestirii naşterii de prunc din Sarra cea bătână (Ieşire 18, 10; 21, 1-2); ca cea
a naşterii proorocului Samuel (I Regi 1, 1-28); sau a proorocului Ieremia
(Ieremia 1,1-5).
Sfântul Ioan Botezătorul urmează îndeaproape calea
proorocilor de dinnainte de el, având un stil apropriat de propovăduire,
canalizat pe două direcţii: întoarcerea poporului ales la Dumnezeu prin
9
pocăinţă şi botezul cu apă spre iertarea păcatelor – specific lui – prefigurare
a botezului creştin. De asemeni nu se sfieşte să mustre pe regele Irod,
precum au făcut-o şi alţi prooroci înaintea lui, ca proorocul Ilie, cu care a
fost şi asemănat de către Hristos (Matei 11,14).
Însă Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare dintre
proorocii Vechilui Testament deoarece toate proorociile de până la Ioan
împreună cu ale sale s-au împlinit sub mâna sa la râul Iordanului, când a
botezat pe Domnul nostru Iisus Hristos şi a auzit mărturia lui Dumnezeu-
Tatăl despre Fiul său cel iubit, întru care a binevoit (Matei 3,17; Marcu 1,11;
Luca 3, 22; Ioan 1, 32).
Chiar şi prin moartea sa mucenicească Sfântul Ioan
Botezătorul este al Vechiul Testament, căci a condamnat păcatul, iar păcatul
acesta i-a luat viaţa, deoarecenu mai exista ordine morală în poporul ales.
Din toate acestea se observă că Sfântul Ioan
Botezătorul închide, pecetluind glorios, Legea cea veche pentru ca Legea
cea nouă să poată intra pe făgaşul ei firesc.

B. Timpul Sfântul Ioan Botezătorul

Timpul Sfântul Ioan Botezătorul este perioada dintre

cele două legi, Legea cea veche şi Legea cea nouă. Această perioadă începe
chiar de la vestirea de către înger a zămislirii lui Ioan şi continuă până la
momentul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos de către Ioan, moment
culminant al activităţii propovăduitoare a lui Ioan, momrntul de început a
Legii celei noi şi a împărăţiei cerurilor. Din acest moment Sfântul Ioan
Botezătorul ştie că activitatea sa a încetat, pentru a face loc celui vestit şi

10
descoperit prin Botez: „Acela (Hristos) trebuie să crească, iar eu să mă
micşorez”(Ioan 3, 30).
Sfântul Ioan Botezătorul are o deosebită importanţă în
istoria mântuirii, el fiind pregătitorul căii Domnului, netezitorul drumului
Mântuitorului, prin cele două aspecte ale propovăduirii sale: pocăinţa,
urmată de faptele vrednice de pocăinţă şi botezul cu apă.
„Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor”(Matei
3, 2) este îndemnul cu care îşi începe Sfântul Ioan Botezătorul
propovăduirea. Ştia că el este ales să descopere cine va fi cel ce va deschide
cerurile şi de aceea îndeamnă poporul la pocăinţă, spre a le fi iertate
păcatele, să poată urma drumul ce duce în împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta
însă este asemănătoare cu celelalte chemări la pocăinţă făcute de prooroci ca
Isaia, Ieremia, Osea, Miheia şi Ioel, dar aceasta culminează în ultimul şi cel
mai mare dintr prooroci: Sfântul Ioan Botezătorul14. Cuvântul lui Ioan avea
putere pentru că era de la Dumnezeu, şi poporul a simţit lucrarea aceasta, de
accea au venit „din Ierusalim şi din toată Iudeea şi toată împrejmuirea
Iordanului”(Matei 3, 5).
Sfântul Ioan Botezătorul încerca restaurarea unei legi
morale bazată pe pocăinţă şi iubire de aproapele. De accea certa pe cei ce
veneau să se boteze – în special pe farisei şi saduchei (Matei 3, 7) –
îndemnând poporul să „facă roadă vrednică de pocăinţă (Matei 3, 8).
Roadele pocăinţei sunt exemplificate de Ioan la patru categorii sociale:
multimii de oameni veniţi să îl asculte, fariseilor şi saducheilor, vameşilor şi
ostaşilor romani15.
Mulţimilor, Sfântul Ioan Botezătorul le cere o
schimbare a modului lor de viaţă în care să primeze dragostea şi mila faţă de
14
Ibidem, pag. 730
15
Ibidem, pag. 731
11
aproapele. „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce arev bucate
să facă asemenea”(Luca 3, 11). Aceste cuvinte vor să dărâme vechile
cutume care îndreptau milostenia şi iubirea faţă de rude şi apropiaţi, iar
celorlalţi şi vrăjmaşilor cuvenita ură. Condiţiile din predicile Sfântul Ioan
Botezătorul sunt premergătoare viitoarei morale creştine.
Pe farisei şi saduchei, Sfântul Ioan Botezătorul îi
mustră pentru mândria, şovinismul lor confesional-religios arătându-le
puterea lui Dumnezeu care trece peste mândrie, învrăjbire şi dezbinare,
zicându-le: „Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe
Avraam, căci vă spun vouă că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să
ridice pe fii lui Avraam”(Luca 3, 8). Prin această admonestare Sfântul Ioan
Botezătorul parcă profeţeşte viitoarea întoarcere a feţei lui Dumnezeu către
neamuri, când poporul evreu se leapădă de Hristos, arătând prin aceasta
anticiparea universalismului lui Hristos.
Vameşilor, Sfântul Ioan Botezătorul le spune: „nu
faceţi nimic mai mult peste cât vă este rânduit”(Luca 3, 13), cerându-le prin
aceasta înfrânarea lăcomiei pentru ca aceştia să îsi poată îndeplini cu cinste
şi corectitudine slujba dată lor.
Ostaşilor, Sfântul Ioan Botezătorul le spune: „să nu
asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept şi să fiţi mulţumiţi cu solda
voastră”(Luca 3, 14), prin această cerere ărătându-le adevărata lor menire,
de oameni puşi pentru apărarea adevărului şi păcii, de a iubi şi ai respecta pe
cei care îi conduc.
Prin aceste exemple Sfântul Ioan Botezătorul ne arată
care sunt de fapt „roadele vrednice de pocăinţă”: smerenia, milostenia şi
iubirea de aproapele, înfrânarea şi jertfelnicia16.

16
Ibidem, pag. 731
12
 Propovăduirea Sfântul Ioan Botezătorul este
importantă pentru că prin el Legea cea veche s-a închis, iar cea nouă încă nu
a fost dată. Între Legea dată lui Moise, Decalogul, şi Legea cea nouă dată de
Mântuitorul, propovăduirea lui ioan cadrează foarte bine. Timpul dintre
Legea veche şi Legea cea nouă, îl putem numi fără să greşi Legea Sfântul
Ioan Botezătorul, pentru că ea a acoperit o perioadă de anarhie religioasă şi
totodată a fost premergătoare legi date de mântuitorul nostru Iisus Hristos.

C. Lege cea nouă, Legea Harului, calea spre împărăţia cerurilor şi

timpul de după Sfântul Ioan Botezătorul

„Acela (Hristos) trebuie să crească iar eu să mă

micşorez”(Ioan 3, 30). Prin Botezul Donmului nostru Iisus Hristos se începe
un nou timp, o nouă lege. Rolul Sfântul Ioan Botezătorul va scădea, el se
aseamănă cu Luceafărul de dimineaţă care vesteşte venirea Soarelui şi se
pierde în strălucirea acestuia. Ioan este cel ce deschide calea spre împărăţia
lui Dumnezeu dar trbuie să facă loc celui ce vine după el, pentru „ca să se
împlinească toată dreptatea”(Matei 3,15). Însuşi Mântuitorul întăreşte
aceasta spunând: „Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia
cerurilor se ia cu stăruinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea”(Matei 11, 12).

CONCLUZII

Sfântul Ioan Botezătorul este omul care a avut un rol

foarte important în istoria mântuirii. El poate fi asemuit cu cheia care
deschide porţile împărăţiei cerurilor, fiind vestitorul şi înaintemergătorul
13
Mântuitorului Hristos. El este aşa cum l-a numit Biserica „pedetea celor
două Testamente”, căci prin mâna lui s-au pus peceţile cele veşnice pe
Legea cea veche, iar Legii celei noi i s-au rupt peceţile.
Prin Sfântul Ioan Botezătorul toţi prooroci se
împlinesc, el este cel ce vede profeţiile înaintaşilor săi şi pe a sa împlinindu-
se prin mâna sa la apa Iordanului.
Sfântul Ioan Botezătorul rămâne până la sfârşit şi
pentru fiecare Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului nostru Iisus
Hristos, răspântia dintrer vechi şi nou, între umbră şi lumină, între aşteptare
şi împlinire17.

BIBLIOGRAFIE

17
Ibidem, pag. 741
14
 Biblia sau Sfânta Scriptură – Editura Institutului Biblic şi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994
Acatistier – Ediţia a V-a, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994
Pr. Boris Răduleanu – Sfântul Ioan Botezătorul, în Glasul
Bisericii, anul XXXV, nr. 7-8, 1976
Mitropolit †Tit Simedrea - Sfântul Ioan Botezătorul în
lumina descoperirilor de la Qumran, în „Studii Teologice”, anul X, nr. 3-4,
1958
Pr. Negoiţă Atanasie - Sfântul Ioan Botezătorul a fost
qumranit sau esenian?, în „Studii Teologice”, anul XXVII, nr. 5-6, 1975
Pr. Drd. Ioan Bude - Moartea Sfântului Ioan Botezătorul
după Sfintele Evanghelii şi după istoricul Iosif Flaviu, în „Studii Teologice”,
anul XXXVIII, nr. 4, 1986
Pr. Dr. Ioan Mircea – Dicţionar al Noului Testament,
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti 1998
Dicţionar Biblic, Editura „Cartea Creştină”, Oradea 1995

15