Elev: Baciu Mariana trina BFKTanul 2 Centura pelviana Osteologia este ramura anatomiei care se ocupa cu studiul oaselor. Oasele sunt organe dure, rezistente si, intr-o oarecare masura, si elastice. Aceste proprietati ale oaselor se datorese compozitici chimice a fesutului osos si arhitecturii substanfei osoase. Datoritd acestora oascle rezista la presiune, tractiune si torsiune.Prin duritatea si rezistenta lor, oasele contribuie la determinarea formei corpului, constituind impreund cu articulajiile, suportul piirfilor moi: scheletul. Participa la formarea cavitafilor anatomice de protectie in care sunt adapostite organele, de exemplu cutia craniana si canalul vertebral, care adaipostese encefalul si mfduva spinttrii, cutia toracie’, bazinul osos. Dupii raportul dintre dimensiune, existé trei categorii de oase: lungi, late si scurte, Scheletul tipic al unui adult este format din aproximativ 206 oase, unite intre ele prin diferite articulatii, exceptie ficdnd osul hioid (care sus{ine limba) si care nu este legat de schelet si reprezinta suportul morfologic si functional al muschilor striati scheletici. Sugarii si copiii minori au in plus 3 sau 4 vertebre sacrale, care ulterior se unese in sacrum, Dupa regiuni, scheletul se clasifica in scheletul capului, al trunchiului si cel al membrelor. Membrele inferioare se mai numese si membre pelviene din cauza participarii oaselor coxale la formarea bazinului sau a pelvisului, Scheletul membrelor inferioare este alcatuit din oasele centurii pelviene si din oasele extremitatii libere a membrelor inferioare. Centura pelviand este formati de cele doua coxale, Oasele estremitatii libere a membrelor inferioare sunt: osul femur care formeaza scheletul coapsei, tibia si fibula care alcatuiesc scheletul gambei, oasele tarsiene, metatarsiene si falangele care formeazi scheletul piciorului. Prin functia de sustinere a greutatii corpului si deplasare in conditiile statiunii bipede, oasele membrelor inferioare sunt mult mai voluminoase si au o arhitectonic& mult mai complex decit oasele membrelor superioare. Articulafia sacro-iliacd (ig 1) asigurd jonetiunea dintre coloana vertebrala si centura pelvina, avand un rol foarte important in transmiterea greutitii citre membrul inferior in timpul deplasirii. Creasta A Tubercuul pubian iia 2D Spina inca ant-sup { Spina diac: Spinaiiaca ff ostsup Acetabuhin Ischim —_4 Pabis— s * Foramen \ ‘obturator TuberositateaElev: Baciu Mariana rina BFKT,anul 2 ARTICULATILE CENTURII PELVINE Leaga intre ele cele doua coxale cu sacrul, formand un inel osos numit pelvis, a carui functie prineipala este aceea de a prelua si transmite greutatea corpului de la scheletul axial la membrul inferior liber In partea anterioara, simfiza pubjana leaga direct coxalele intre ele, iar posterior, articulatiile sacroiliace realizeaza legatura dintre coloana vert 353e45d cbrala si coxale. Ele sunt articulatii masive si rezistente, relativ rigide, capabile sa suporte solicitari mecanice mati, Suplimentar, ligamente putemice intaresc legatura dintre diferitele componente ale pelvisului, asigurand o mai buna stabilitate fata de oasele vecine. Cele trei componente osoase care fuzioneaza formand osul coxal, delimiteaza fiecare, prin cate un segment, gaura obturata, Aceasta este acoperita de membrana obturatoare (formatiune fibroasa), Fibrele superioare ale membranei se continua cu ligamentul pubofemural, iar in partea infero-laterala, membrana se insera pe fata pelvina a ramurii ischiadice. Suprafata membranei obturatorii ofera suport, pe fetele opuse, originii celor doi muschi obturatori. ARTICULATIA LOMBOSACRATA Reprezinta legatura dintre ultima vertebra lombara si sacrum, elementul posterior al peretelui pelvin, Ea are structura unei articulatii intervertebrale, baza sacrului fiind reprezentata de de vertebra fixa S1. MIJLOACELE DE UNIRE sunt reprezentate de: ¢ Discul intervertebral ligamentele longitudinale anterior si posterior, aderente la disc; © ligamentele galbene; ‘ ligamentele interspinoase; © ligamentul supraspinos. Pe langa aceste mijloace, articulatia mai este asigurata de asa numitele ligamente la distanta, care formeaza grupul ligamentelor vertebropelvine, alcatuit di ‘© ligamentul iliolombar uneste procesul transvers al vertebrei L3 si L4 cu pelvisul; * ligamentul sacrotuberal uneste cele doua spine iliace posterioare cu tuberozitatea ischiadica si fata mediala a ramurii ischiadic © ligamentul sacrospinal, pereche, are forma triunghiulara, cu baza pe marginea laterala a coloanei sacrococcigiene, inaintea ligamentului sacrotuberal si varful prins pe spina ischiadica Cele doua ligamente completeaza legaturile dintre sacru si coxal, impiedicand bascularea sacrului sub actiunea greutatii trunchiului. Prin pozitia lor, transforma ineizurile ischiadice in tunele osteofibroase (gaurile ischiadice) ARTICULATIA SACROILIACA,Elev: Baciu Mariana Irina BFKT,anul 2 Este 0 articulatie sinoviala robusta, formata de suprafetele articulare ale sacrumului si osului iliac, stabilizata de capsula si un sistem ligamentar foarte putemic. Functia de a asigura jonctiunea dintre scheletul axial si centura pelvina necesara transmiterii greutatii trunchiului spre membrul inferior, a impus aceasta structura robusta. Aceasta articulatie se poate osifica, transformandu-se intr-o synostoza, in boala numita spondilita anchilozanta, MILOACELE DE UNIRE sunt reprezentate de: © capsula articulara care se insera pe conturul suprafetelor articulare; © ligamentele sacroiliace anterioare leaga fata anterioara a sacrului de partea posterioara a foseiiliace; * ligamentele sacroiliace interosouse reprezinta principalul mijloc de stabilizare al articulatici, unind tuberozitatea iliaca cu suprafata articulara a sacrului; ligamentele sacroiliace posterioare sunt reprezentate de fibre care unese segmentul S3- S4 al sacrului cu spina iliaca postero-superioara STABILITATEA ARTICULARA este dependenta de ligamentele articulare completate de ligamentele scarotuberal si sacrospinal si in mai mica masura de suprafetele articulare a caror mobilitate Articulatia sacroiliaca este implicata in realizarea a doua miseari importante ale sacrului: nutatia si contranutatia (bascularea anterioara si posterioara a sacrului). Ele sunt foarte accentuate in timpul nasterii, determinand cresterea diametrelor stramtorii inferioare a bazinului, necesara pentru coborarea fatului. Aceasta mobilitate evidenta apare ca urmare a relaxarii ligamentare, indusa hormonal, SIMFIZA PUBIANA TIP DE ARTICULATIE - simfiza SUPRAFETE ARTICULARE: Spre deosebire de centura scapulara, componentele centurii pelvine vin in contact pe linia mediana a corpului si se leaga putemic intre ele prin intermediul simfizei pubiene. Ea se formeaza intre suprafetele ovalare, corespondente, de pe corpul pubisului, acoperite de cartilaj hialin. Ca in orice articulatie cartilaginoasa, exista un disc fibrocartilaginos, numit discul interpubian, care conecteaza suprafetele articulare, iar la adult, prezinta in partea superioara o cavitate capitonata de membrana sinoviala (. 117). MIJLOACELE DE UNIRE sunt reprezentate de un disc si doua ligamente puternice: © discul pubian © ligamentul pubic superior tract fibros intins intre tuberculii pubieni, de o parte si de cealalta; + ligamentul pubic arcuat care solidarizeaza ramurile pubiene inferioare imediat sub suprafetele simfizare. In timpul nasterii, ligamentele se relaxeaza permitand trecerea mai usoara a capului fatului pe sub arcul pubian MISCARILE pot fi de marire sau de micsorare a unghiului interpubian.Elev: Baciu Mariana Irina BFKT,anul 2 Bazin — bilant articular inclinarea (ridicarea) bazinului Defintrea miscarit: ridtcarea sau 'inetnarea hazinudut in. sens cranial. Valoarea normal: 3° - 5' Pozitia inifiala: subiectul in decubit dorsal. Pozitia final: aceeasi ca mai sus, dar in pozitia final a miscdrii de inclinare. Determinarea planului in care se execut’ miscarea: frontal. Pozitia goniometrului Centrul goniometrului este plasat la nivelul spinel iliace antero-superioare. Bratul fix urméreste linia mediand a coapsei, respeetiv rotula. Bratul mobil urméireste spina iliacd opusd. Pozitia kinetoterapeutului fata de segmentul testat este in lateral. Bazin — bilant muscular inclinarea (ridicarea) bazinului ingust, la femei mai la rolului bazinului feminin in gestatie, pelvisul este mai inclinat si arcul pubian mai di Muschi principali: patratul lombar. Muschi accesori: dorsal mare, oblic abdominal exter, oblic abdominal inter, iliocostal lombar. Pozitia fri gravitatie: decubit dorsal, cu soldul si genunchiul extins Forma si proportiile bazinului variaza de la o persoana Ia alta. Bazinul este diferit la femeie fata de barbat. In principal bazinul la barbat este mai stramtorile superioare/inferioare sunt mai largi la femeie datorita Diferentele sexuale incep sa apara la varsta de 8 - 10 ani, La nou nascuti pelvisul are forma de palnie; ulterior dupa ce copilul incepe sa stea in pozitie sezanda, baza sacrului proemina in pelvis, se accentueaza promontoriul si creste diametrul transversal. De asemeni exista si variatii individuale de forma ale pelvisului care se incadreaza in: normal, pelvis lat, rotund, oval, triunghiular