AZOTUL

Azotul este un gaz incolor, inodor, insipid, de obicei inert, diatomic şi nemetalic. Este în proporţie de 78% în
atmosfera Pământului şi este o parte componentă a tuturor ţesuturilor vii. Azotul gazos este produs prin
încălzirea şi evaporarea azotului lichid.
Are numeroase utilizări, cum ar fi:
- păstrarea prospeţimii mâncărurilor împachetate (prin amânarea râncezirii şi alte forme de
degradare oxidativă);
- la acoperirea explozibililor lichizi pentru siguranţă;
- la producţia componentelor electronice precum tranzistori, diode şi circuite integrate;
- la producerea oţelului inoxidabil;
- pentru umplerea camerelor roţilor avioanelor şi autovehiculelor datorită inerţiei sale şi lipsei
de umiditate sau calităţi;
- oxidative, spre deosebire de aer (deşi nu este necesar pentru automobilele obişnuite).

Un exemplu al adaptabilităţii azotului este utilizarea ca alternativă la dioxidul de carbon pentru

presurizarea dozelor unor tipuri de bere, în special cele scoţiene şi englezeşti, datorită bulelor mai mici pe
care le produce, ceea ce face berea sa arate mai bine.

Azotul lichid este produs industrial în cantităţi mari prin distilarea din aerul lichefiat, care este
reprezentat de obicei prin cvasi-formula LN2 sau N2. Este un lichid criogenic (foarte rece) care produce
degerături instante la contactul direct cu ţesuturile vii.

Azotul se mai foloseşte la tăierea laser prin fuziune care a fost introdusă în ultimii ani. Materialul este
topit de fasciculul laser şi este evacuat în cele mai multe cazuri printr-un flux de azot nereactiv, uneori este
utilizat şi argon. Tăierea cu plasmă cu azot pur este un proces strict "termic", utilizat de obicei la materiale
neferoase. Folosind azot ca şi gaz de plasmă pe oţelul carbon rezultă mai multa zgură de metal sau nitrurare,
sau este frecventă întărirea marginii tăiate.

Amestecurile de gaze pentru laserele cu CO2 sunt compuse dintr-un amestec de heliu, azot şi dioxid
de carbon. Folosind o descărcare electrică poţi agita o molecula de azot la primul nivel de energie de vibratie,
nivel care are aproape aceeasi energie cu nivelul superior al laserului cu CO2. Energia de vibraţie este uşor
transferată de la N2 la CO2 prin ciocniri între cele două molecule. În concluzie, este mult mai uşor să ajungi la
nivelul superior al laserului cu CO2 prin utilizarea azotului ca intermediar decât de a utiliza doar CO2. Azotul se
adaugă pentru a ajunge la puteri foarte mari ale laserului.

Impurităţile din amestecurile de gaze pentru laser pot reduce performanţa unui laser cu CO2prin
scăderea puterii de ieşire, ceea ce face ca descărcarea electrică să fie instabilă sau să crească consumul de
gaze pentru laser. Calitatea amestecurilor de gaze pentru laser nu depinde numai de puritate, ci şi de tipul şi
nivelul purităţii. Prin urmare se recomandă folosirea tuburilor BIP® pentru a prelungi durata de viaţă a
rezonatorului optic şi a oglinzii laserului.

Azotul poate fi folosit ca gaz de proces pentru marcarea sau gravarea cu laser pe orice tip de
material. Proprietatea lui de a menţine temperaturile mult sub temperatura de îngheţ a apei chiar când se
evapora (77 K, -196 °C sau -320 °F) îl face extrem de util într-o varietate de aplicaţii ca refrigerant, printre
care:
- la îngheţarea şi transportul produselor alimentare;
- la criogeneza corpurilor, celulelor reproductive şi materialelor biologice;
- în studiul criogenezei;
- pentru demonstraţii în educaţia ştiinţifică;
- ca răcitor pentru senzori senzitivi şi amplificatoare de frecvenţă joasă;
- în dermatologie, pentru eliminarea posibilelor excrescente canceroase;
- ca răcitor pentru suprasolicitarea unei unităţi centrale de procesare, a unei unităţi de
procesare grafică sau a altei componente hardware.

Temperatura azotului lichid este de -196 grade C cu o puritate 99.99%. Este un gaz asfixiant în
concentraţie mare. Mod îmbuteliere: tuburi de presiune 200 bar de 10mc si 6mc.