Liceul Teoretic ,,Ion Vatamanu,,

Referat la tema :

„Metodele de măsurare a
vitezei luminii ,,

A efectuat: Barbăroș Nicoleta

elevă a clasei a IX-a “C”

A evaluat: Gavajuc Nicolae

prof. fizică

Strășeni
Metoda lui Galilei

Încercări de determinare a vitezei luminii au fost făcute din antichitate. Prima

mărturie scrisă privind un experiment ştiinţific de determinarea a vitezei luminii îi
aparţine lui Galileo Galilei în anul 1638. Metoda lui Galilei este cunoscută drept
metoda felinarului şi paravanului şi se bazează pe o idee foarte simplă şi anume
măsurarea timpului în care lumina ar parcurge o distanţă cunoscută.Galilei şi un
asistent al său au folosit două felinare acoperite cu câte un paravan. Distanţa dintre
ei a fost măsurată în prealabil. Experimentul se desfăşoară pe timp de seară.
Ambele felinare sunt iniţial acoperite cu un paravan.Galilei ridică paravanul care
acoperă felinarul său. Când asistentul vede lumina trebuia la rândul său să
descopere propriul paravan. Timpul dus-întors al luminii este măsurat cu un ceas.
Din relaţia: v=dt v=dt
ar fi trebuit să se măsoare viteza luminii. In practică acest procedeu s-a dovedit
lipsit de succes, concluzia lui Galilei fiind că viteza luminii dacă nu este infinită
atunci este foarte foarte mare.
Nu se ştie ce instrument a folosit Galilei pentru a măsura timpul. Cel mai probabil
a folosit un ceas cu apă. Estimarea lui a fost că viteza luminii ar fi de 10 ori mai
mare ca a sunetului. Motivul pentru care Galilei nu a putut determina viteza
luminii a fost că nu avea un ceas suficient de precis să măsoare timpul. De
exemplu, la valoarea cunoscută azi a vitezei luminii , dacă distanţa dintre Galilei şi
asistentul său ar fi fost de 1 km, ar fi trebuit să aibe un ceas care să poată masura
un timp de ordinul 0,667∙10−6s.

Metoda Lui Essen

În 1950 fizicianul britanic Louis Essen a calculat viteza luminii prin măsurarea
exactă a frecvenţei de rezonanţă a unei cavităţi metalice.
Cunoscând dimensiunile cavităţii, el a putut determina şi lungimea de undă. Din
aceste două măsurători a putut calcula viteza luminii folosindu-se
de ecuaţia c=fλ, unde f este frecvenţa luminii şi λ este lungimea de undă. Metoda
lui Essen măsoară de fapt viteza undelor radio, dar viteza tuturor undelor
electromagnetice în vid este aceeaşi, astfel încât ea poate fi folosită şi pentru
determinarea vitezei luminii. Mai mult, din moment ce undele radio au o
lungime de undă de ordinul metrilor, acestea sunt mai uşor de măsurat decât
lungimea de undă a luminii, care este de 5 × 10-7 m.
Măsurarea vitezei luminii nu mai reprezintă o provocare, ea fiind la ora actuală
cunoscută ca o constantă fundamentală la valoarea de 299.792.458 m s-1