Fenomene plasmatice – sunt reprezenate prin procesul de coagulare care duc la formarea in 36

minute unei retele de fibrina care intareste dopul de placute sanguine. Dupa 36 de minute apare un
proces de retractie a cheagului care apropie buzele plagii. In hemostaza rol important dentine si
tensiunea tesuturilor inconjuratoare: hemoragiile aparute in interiorul cavitatilor deschise cum sunt cele
gastro-intestinale, nazale, vezicale se opresc foarte greu intrucat tesutul inconjurator nu exercita
presiune asupra vaselor.
In cavitatile articulare – piele – hemoragiile se intrerup rapid deoarece sangele extravazat
comprima vasele, reduce presiunea sanguine si favorizeaza hemostaza.
Schema hemostazei descrisa mai sus este valabila pentru artere, arteriole si venule, case care
sunt prevazute cu musculatura. In capilare hemostaza se produce prin contractia sfincterului precapular
sau prin contractia elastica a vasului.
Vascularizatia si formarea dopului de placute sanguine reprezinta mecanisme de hemostaza
foarte puternice. In vasele mari in care predomina fibrele elastice vasoconstrictia nu are loc si hemoragia
poate fi fatala daca nu se intervine hemostaza externa prin garou. De asemenea vasoconstrictia lipseste
sau este redusa aunci cand sectionarea vasului (sau peretului vascular) se face aproape paralel cu axul
vasului.
Scaderea numarului de placute sanguine sub 50 de mii pe mm 3 de sange sau defectele
functionale tulbura hemostaza traumatismele minime fiind urmate de hemoragie in tesuturi.
Coagularea sangelui – consta dintr-o succesiune de reactii enzimatice care determina
transformarea fibrinogenului solubil in fibrina insolubila. La baza conceptiei enzimatice actuale sta teoria
lui Moravitz (1904) care considera ca in coagulare intervine trombokinaza numita ulterior tromboplastina
care actioneaza asupra unui profactor numit protrombina si in prezenta ionilor de Ca da nastere la
trombina, enzima care transforma fibrinogenul in fibrina. Dupa anul 1943 s-au descoperit numerosi alti
factori care intervin in coagularea sangelui. Congresul International de Hematologie de la Bazzel (Elvetia)
din 1954 a hotarat sa atribuie factorilor coagularii cifre romane care au fost numerotate de la I la XIII.
Primul factor descoperit a fost fibrinogenul si s-a notat cu I. Asupra mecanismlui coagularii s-au
emis mai multe teorii. Cea mai acceptata este teoria cascadei enzimatice descrisa de MacFarlane in
1964. A doua teorie este autocatalitica – 1958. MacFarlane considera ca fiecare factor se gaseste sub
forma inactiva.
Actiunea unui factor duce la randul sau la activarea mai multor molecule a factorului care
intervina in etapa urmatoare. Se realizeaza astfel o crestere exponentiala a factorilor activati care poarta
numele de activare in cascada. Procesul de coagulare se desfasoara diferit in functie de contactul
sangelui cu tesuturile. Astfel exista un mecanism intrinsec de activare a coagularii aparuta fara contactul
sangelui cu tesuturile.
Al doilea mecanism este mecanismul extrinsec care apare in momentul contractului sangelui cu
factorii externi vasului sanguin – tesuturi.
Activarea mecanismului coagularii prin mecanisme intrinseci
Mecanismul intrinsec de coagulare necesita prezenta factorilor plasmatici si plachetari. Contactul
sangelui cu suprafetele umactabile incarcate electronegativ apoi cu suprafetele rugoase sau cu fibrele de
colagen initiaza coagularea prin activarea factorului XII – factorul HAGEMAN. Conventional factorii
activati sunt notati XIIa (activat). In declansarea fazei de contacti este insa necesara fixarea pe suprafetele
electronegative a 4 proteine plasmatica si anume: factorul XII, prekalicreina, kininogenul cu molecula

1
mare si factorul XI – ROSENTHAL. Reactia dintre cele 4 proteine nu necesita prezenta calciului. Fixarea
factorului XII se face independent de celelalte proteine pe cand a prekalicreinei si a factorului XI se face
sub influenta kininogenului cu moleculă mare cu care fiecare din cele doua proteine formeaza complexe
circulante. In lipsa kininogenului fixarea prekalicreinei sau a factorului XI nu are loc. Numai in prezenta
tuturor celor 4 factori factorul XII produce conversiunea factorului XI in factor XI a.
Sub influenta factorului XIa se activeaza factorul IX – CHRISTMAS sau globulina antihemofilica B.
Factorul IXa impreuna cu factorul VIII sau globulina antihemofilica A impreuna cu fosfolipidele din
placutele sanguine si impreuna cu ionii de Ca convertesc factorul X in factor X a – Stuart-Prower. In
prezenta factorului Xa, a factorului V, a ionilor de Ca si a unei fosfolipide din placutele sanguine se
formeaza activatorul protrombinei sau protrombinoza.
Protrombinoza actioneaza asupra factorului II – protrombina pe care-l transforma in trombina.
Trombina ataca fibrinogenul care se polimereaza spontan si da nastere unui fibrino-polimer labil.
Factorul XIII sau factorul stabilizator al fibrinei activat de trombina si de ionii de Ca determina trecerea
fibrinopolimerului intr-o forma stabila. Dupa terminarea coagularii apar fazele consecutive coagularii si
anume: retractia cheagului si fibrinoliza.
Factorul XII este sintetizat probabil de celulele hepatice. Lipsa factorului XII nu produce tulburari
hemoragice, de fibrinoliza sau raspuns inflamator dar sangele recoltat in vase de sticla nu coaguleaza.
Prekalicreina se produce in ficat la bolnavii cu ciroza hepatica, concentratia plasmatica scade.
Transformarea prekalicreinei in kalicreina o produce factorul XII a. Kalicreina la randul sau este singura
proteaza plasmatica capabila sa activeze factorul XII - HAGEMAN.
Dintre cei 4 factori de contact: prekalicreina, kalicreina, kininogenul cu molecula mare si factorul
XII nu par sa joace niciun rol in hemostaza normala deoarece bolnavii cu lipsa ereditara a unuia din cei 4
factori nu sangereaza anormal.
Absenta factorului XII provoaca tulburari hemoragipare asemanatoare hemofiliei dar mai putin
grave. Factorul IX – globulina antihemofilica B se sintetizeaza in ficat sub influenta vitaminei K. Absenta
factorului IX produce hemofilia de tip B. 15 % dintre hemofilici apartin grupului B, restul apartin grupului
A. Factorul IX nu se consuma in timpul coagularii fiind prezent in ser ca urmare bolnavii cu hemofilie de
tip B pot fi tratati cu sange conservat. Factorul VIII sau globulina antihemofilica A este o glicoproteina
sintetizata in mare masura de endoteliile vasculare. Se degradeaza prin conservare si se consuma in
procesul de coagulare de aceea numarul se gaseste in ser. Tratarea bolnavilor cu hemofilie de tip A se
face cu sange proaspat.
Manifestarile hemofiliei – sunt hemoragiile spontane in articulatii, in muschi sau retroperitoneal.
Boala are caraacter ereditar de obicei o fac barbatii si o transmit femeile. Gena bolnava este legata de
cromozomul X. Tratamentul se face cu globulina antihemofilica. Factorul X se produce in ficat in prezenta
vitaminei K. Factorul V sau ACCELERINA sau factorul labil dispare din plasma prin conservare. Este
sintetizata in ficat, nu necesita vitaminei K. Are rol de cofactor in formarea tombinei din protrombina iar
intervenind in reactie numai dupa activarea sa de catre trombina.
Factorul II – protrombina este sintetizata in ficat. Necesita prezenta vitaminei K. Are activitate
biologica prin carboxilarea resturilor glutamice din molecula ceea ce ii permite sa fixeze ionii de Ca. In
insuficienta hepatica protrombina scade foare mult si se produc tulburari hemoragipare.
Trombina – este considerata enzima centrala a coagularii. Are o actiune coagulanta puternica: 1
mg de trombina coaguleaza 100 ml de sange in 10 sec. Se foloseste terapeutic si pentru oprirea

2
hemoragiei in cavitati. Fibrinogenul sintetizat in ficat si in celulele sistemului reticulo-endotelial (SRE).
Concentratia sa in sange este de 0,2-0,4 g% sau 200-400 mg/%. Factorul XIII sau factorul stabilizator al
fibrinei se gaseste atat in plasma cat si in placutele sanguine. Deficienta factorului XIII o constituie cauza
sangerarilor intarziate dintr-o plaga. Sub actiunea factorului XIII se fixeaza pe molecula de fibrina
stabilizata -fibronectina.
Fibronectina este sintetizata de endoteliile, de macrofagele peritoneale si de catre fibroblasti. Se
gaseste in plasma in lichidul extracelular in tesutul conjunctiv apoi pe majoritatea membranelor bazale si
suprafetelor celulare. Ea are proprietatea de lega proteinele fibroase ca fibrina si colagenul. Odata
activata de factorul XIIa fibronectina prinde fibrele de fibrina de cele de colagen favorizand astfel
patrunderea fibroblastilor si cicatrizarea plagilor.
Activarea coagularii prin mecanisme extrinseci
Procesul este initiat de leziunea tisulara in urma careia se elibereaza factorul III sau
tromboplastina tisulara. Tromboplastina tisulara activeaza factorul VII – proconvertina si il transforma in
factorul VIIa – convertina. Factorul VII se sintetizeaza in ficat necesitand prezenta vitaminei K. Pe langa
tromboplastina tisulara factorul XIIa, factorul XIa si kalicreina pot actova si factorul VII. Factorul VII
activeaza factorul IX si mai rapid factorul X care impreuna cu factorul V, cu fosfolipidele din tesut si ionii
de Ca dau nastere complexului enzimatic. Aceasta se numeste activatorul protrombinei sau
protrombinaza.
Retractia cheagului
Un cheag sanguin mentinut la 37 grade Celsius dupa 15-30 se retracta iar la temperatura camerei
retractia apare dupa 3-4 ore. Cheagul gelatinos din momentul coagularii in urma retractiei se separa intr-
o parte solida si un lichid care poarta numele de ser adica plasma lipsita de fibrinogen si de factorii
coagularii. In retractie rol important detin placutele sanguine. Ele emit niste prelungiri care se numesc
pseudopode si care se prind de reteaua de fibrina. Intr-o etapa urmatoare pseudopodele se scurteaza si
apropie filamentele de fibrina. Scurtarea se realizeaza datorita existentei in placutele sanguine a actinei
si a miozinei. Contractia acto-miozinei ar fi indusa de concentratiile mari de trombina. Placutele sanguine
joaca rol important in retractia cheagului. In trombocitopenii (cand numarul placetelor sanguine este
redus) retractia nu se produce. De asemenea iradierea unui cheag cu raze X intr-o doza care distruge
placutele sanguine. Acest lucru impiedica retractia cheagului.

3
Mecanism intrinsec Mecanism extrinsec

Suprafata electronegativa
Placute agregate LEZIUNE
TISULARA
Kininogen cu F XII
molecula mare

F XI Prekali-
Kali-
creina
creina
TROMBOPLASTINA
TISULARA
F XII a
F XI a

F VII a F VII proconvertina

F IX F IX a
Ca++
Ca++
Fosfolipide
F VIII F VIII a plachetare

Fosfolipide
plachetare

FX FXa

FV FVa

Fosfolipide
Ca ++
Fibrinogen (F I)

PROTROMBINA (F II)

TROMBINA (F II a) F XIII

Fibrinomer

Fibrinopeptide A, B
Ca++
Fibrinopolimer F XIII a
4

Fibrina insolubile, stabila