În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh,

Cinstiți Părinți, împreună slujitori, iubiți credincioși, Evanghelia

duminicii de astăzi ne prezintă realități ale zilelor noastre în care
se regăsește fiecare dintre noi, o realitate pe care cu toții ar trebui
să ne-o asumăm.
Citind Pericopa Evanghelică, dragii noștri, vedem că demonizatul
acesta era victima diavolului, dar nu numai, ci era și victima
semenilor săi, victima tuturor locuitorilor acelei cetăți.
Acest lucru îl descoperim la sfârșitul Evangheliei, atunci când se
spune că demonii cer permisiunea să intre în turma de porci,
aceștia din urmă fiind în proprietatea locuitorilor cetății aceleia.
Mântuitorul le îngăduie acest lucru, demonii intră în porci, care
ulterior se aruncă în mare. Văzând toate acestea, paznicii merg
să anunțe proprietarii de cele întâmplate, după care, aceștia,
orbiți de mânie fiindcă au rămas fără porci, de teamă și
necredință, Îl alungă pe Mântuitorul din ținutul lor, chiar dacă văd
la picioarele Lui pe fostul demonizat, care nu voia să se mai
despartă de Iisus, rugându-L să-l ia cu El. Ne dăm seama astfel
că fostul demonizat realizase starea cumplită în care fusese,
simţea că Cel care l-a făcut bine avea o putere ocrotitoare
deosebită.
Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune că „ Hristos le-a îngăduit
demonilor cele pe care le cereau, pentru ca să învăţăm dintre
cele petrecute cum sunt demonii, cât de cruzi sunt şi de fioroşi...”
Demonizatul era victima tuturor locuitorilor acelui ținut, în el se
materializase puterea diavolului asupra tuturor oamenilor din acea
zonă și, prin caracterizarea lui, vom vedea cine erau locuitorii
ținutului Gherghesenilor.

1
Demonizatul umbla gol, ce înseamnă aceasta?...Înseamnă
nerușinare, obrăznicie și aș putea spune că locuitorii acelor
ținuturi întruneau aceste însușiri.
În acest context, aș putea spune că nu trebuie să mergem prea
departe și vom vedea o mulțime de oameni din zilele noastre care
se plimbă pe străzi într-o stare din aceasta de nerușinare, copiii
ne sunt intoxicați cu informații și imagini care îi agresează și îi
întinează.
O a doua caracteristică a demonizatului era aceea că el nu locuia
în casă, el nu locuia alături de familia lui, cu toate că avea frați,
surori, părinți care, iată, nu s-au bucurat de vindecarea lui.
Inclusiv familia demonizatului L-a alungat pe Mântuitorul din
ținutul acela.
Așadar, locuitorii acelui ținut erau niște oameni dezbinați care nu-
și asumau responsabilitatea pentru semenul lor, care pătimea
cumplit.
Revenind la zilele noastre, vedem cum copii,adulți sau bătrâni
sunt alungați din familiile lor, mai ales dacă sunt suferinzi, bolnavi
de boli incurabile nemaiavând nicio șansă.
Oare ce diferență este între locuitorii ținutului Gherghesenilor și
oamenii zilelor noastre?
Am mers în cămine de bătrâni și am văzut multă suferință, părinți
care au lăsat moștenire copiilor înainte de vreme agoniseala lor,
după care au fost alungați și zac în aceste locuri, oameni care
cândva au avut un loc foarte important în societate. La fel și în
orfelinate, unde se află copii care sunt abandonați în spitale
imediat după naștere, chiar dacă au boli grave, care ar necesita și
mai mult sprijin din partea familiei. Oare, încotro ne îndreptăm?

2
A treia caracteristică a demonizatului era aceea că locuia printre
morminte, un loc care pentru noi este cel puțin straniu și ne
provoacă groază și teamă, dar oare acestea nu caracterizau
întreaga lor viață? Ei fiind niște oameni fără rușine, oameni
dezbinați, care nu respectau legea lui Dumnezeu, era normal să
trăiască aceste sentimente înfricoșătoare.
Dar care era Legea lui Dumnezeu? Fiind evrei, ei nu aveau voie
să consume carne de porc și, totuși, aveau o turmă de porci din
care nu știm dacă mâncau, dar cu siguranță vindeau și din
această sursă își duceau existența.
Deci sursa existenței lor era împotriva convingerilor lor religioase,
ei erau în contradicție cu legile lui Dumnezeu, cu Dumnezeu
Însuși.
Dar, să revenim în zilele noastre, vedem că de multe ori trăim
într-o stare de frică, de groază, de neliniște, de ce iubiți
credincioși?
Pentru că suntem în contradicție cu legile lui Dumnezeu și aici aș
da ca exemplu modul în care ne câștigăm existența, mijloacele,
pentru că acestea au repercursiuni asupra vieții noastre
personale, asupra copiilor noștri și chiar asupra întregii
comunități.
Așa vedem și astăzi în pericopa Evanghelică, există o legătură
strânsă între demonizat și locuitorii ținutului Gadarei, această
legătură există în însăși ființa omenească, noi facem parte dintr-
un întreg, dar la rândul nostru însumăm întregul, noi putem
cuprinde întreaga umanitate în ființa noastră și pot spune că noi
chiar o cuprindem.
Astfel, noi putem influența lumea în care trăim, în bine sau în rău,
în funcție de faptele pe care le săvârșim.

3
Diavolul, lucrarea lui, ispitele lui și reușitele lui se adresează
direct oamenilor, pentru că noi am fost creați după chipul și
asemănarea lui Dumnezeu, Unul în ființă și întreit în
Persoane.Diavolul aici țintește, vrea să dezbine ființa omenească
de cea dumnezeiască.
Dar cum poate face asta? Făcându-l pe omul firesc să fie nefiresc
păcătuind. Păcatul nu este firescul omului, sfințenia este firescul
omului și normalitatea.
Dacă ne uităm în lumea în care trăim putem vedea până unde
merge acest nefiresc și cu câtă poftă ne hrănim din acesta, cu
câtă nonșalanță ni-l servește diavolul și cu câtă naturalețe noi îl
consumăm.

Ce este de făcut, pentru noi şi pentru confraţii noştri chinuiţi de

diavoli? Să apelăm la Hristos, căci, spre deosebire de nefericiţii
suferinzi din Vechiul Testament, când diavolul era stăpânitor al
lumii, noi vieţuim în lumea harului: avem Biserică şi Sfinte Taine.

Nu suntem singuri, ca demonizatul din Evanghelia de azi, care trăia

izolat, prin morminte sau pe unde apuca. Să-L chemăm constant
pe Mântuitorul în viața și inimile noastre, spunând rugăciunea:
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe
mine, păcătosul!”, iar faptele noastre să fie întotdeauna bineplăcute
Lui.

Căci dacă ne prind singuri, fără Hristos, fără spovedanie, fără

împărtăşanie, fără rugăciuni, suntem pierduţi: diavolii profită de
orice neglijenţă a noastră.

Trăgând învăţăminte din toate cele spuse până aici, să fim aproape
de Sfânta Biserică, de unde primind însănătoşire sufletească şi
trupească, să nădăjduim auzirea glasului tainic al Mântuitorului, la
fel ca omul vindecat din Evanghelia de azi: „Întoarce-te în casa ta
şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu” (Luca 8, 39). Amin.
4