Viala fericitului stare Siluan tineresi stare} Sluana trecat la Sfantul Munte in 1892, Monah fn 1 la Kalamat ip indiscret si indrazne}. A dez: Piaja publica a acestei lumi ,adancul inimii” unui crestin e apy sacrilegiu. Dar, siguri de faptul c4 stareful care e iesit din aceasta lume ca biruitor asupra lumii nu mai are de acum nimic de ce si se teamé, gi ci nimic n-ar mai putea tul-bura odihna'sa vesnici in Dumnezeu, vom cuteza ‘si facem aici povestirea macar in parte a vie}ii sale atat de bogate, a vedere micul numar al celor ce sunt ef insisi atrasi spre aceoasi Dumnezeu. © Pentru fiecare om arena fn care se desfisoari lupta sa dushovniceasci e inainte de toatepropria sa inima. Cine a invalat sa pitrunds in inima sa-va sti si aprecieze cum se cuvine cuvantul prorocului David: ,Inima omului e un adanc” (Ps 63, 7). Adevarata viaja cresting se adancul fin acest abis ascuns nu numai de privirile deplina-tatea lui, ascuns si omului insusi. Cine a patruns in _ eceste tainince palate a simfit fara tndoialé o uimire negraita in fata iste-rului existenfei. Cel care cu o minte curafita s-a dedicat unei intense contemplayii a ,omului sau launtric” va injelege ca a observa in totalitate, chiar si numai pentru scurt timp, desfasurarea propriei sale viefi este cu neputinga. Va recunoaste deopotri-va si neputinfa de a surprinde pe viu th procesele viefii duhovnincesti ale inimii sale, care, in profunzimea ¢) Fiindca nu vom atinge ai bimne cunoscut ie, pe cAnd nu avea mai mult de patru ani. Ca'multor jarani Ui placea si dea ospitalitate pelerinilor. Odata, de ‘idlaj-duia ca de la acest om, pe care- socotea Un ,{nVaat”, s2 afle lu-cruri noi si interesante, fiindcd ,nestiinja” sa fl durea si dorea sa-si Intregeasca cunostinjele si invajatura. Acasa i-a oferit in-wvitatului cea si ceva de-ale gurii, Micul Semion il observa pe calitor cu 0 curiozitate de copil, ascultind cu atenfie conver-sajia. Negustorul. de carfi incerca sa dovedeasci tatilui su ci Hristos nu era Dumnezeu si ci, in general, Dumnezeu nu existaMicul Semion a fost uimit mai ca seama de aceste cuvinte: Unde e acest Dumnezeu?”, ~ siatunci i-avenit gandul: Cand voi fi mare, ma voi duce si-L caut pe Dumnezeu in tot pamantul!’ Cand oaspetele a plecat, micul Semion i-a spus parintelui su; “Tu ma invefi sd ma rog, dar acesia spune cf Dumnezeu nu exists” La care pirintele sau ia rispuns: ; -Credeam ca era un om destept, dar acum vad ci e un prost. Nu biga, de seama lace a spus”. Dar rispunsul tatalui n-a gters fndoiala seminati. in sufletul copilului. Mulfi ani s-au scurs de atunci. Semion a crescut un baiat mare si Viguros. Lucra nu departe de satul sau pe mosia prinjului Trubethoi Fratele situ era angajat aici si lucreze la construcfi si Semion facea parte lin echipa sa ca dulgher, Bucatareasa echinpei era o femeie simpla de la fara. Intz-o zi, ea s-a dus in pelerinaj, vizitand printre altele morméntul 2unui faimos ascet, zAvoratul loan Sezenovski (1791-1835). La i @ povestit viata sfanta a zavoratului morméntul siu. Unii dintre bitrani despre mini Uimitor ins e ct un gand ce ine ani, atunci cdnd il ascultase pe negustor minte pana la de carfi, i-a rimas sta de nowisprezece ani. Acest génd, care far spunea stareful insusi, de atunci inainte privea ale prinsului ca la niste surori, cu drag, dar fari dorinfe, in vreme ce vederea lor il tulbura. Tot acum i-a cerut tatalui stu ingéduinja sa la Lavra Pesterilor din Kiev; dar tatal siui-a dat un raspuns categoric: ‘/F&-fi mai intai serviciul militar, apoi esti liber sa te duci’, Aceasta stare excepfionala a durat trei luni dup care |-a parasit Semion a inceput sd se intalneasc din nou cu tinerii de vars cu fetele satului, si bea votcd, si cAnte la acor-deon si, indeobste, 6& duct o viafa asemenea celorlalti tineri de la fara. Tanar, viguros gi chipes, Semion se bucura de viaa. Fra iubit in sat pontru firea sa blinds, pagnict gi vescla jar tinerele fete il priveau ca pe un birbat de invidiat. El insusi se legase de una din ele 5i, inainte chiar ca si se pund problema cisatoriei, Intr-o seara tarziu li se intamplat ceea ce se intampla adeseori. imineaja, pe cand lucra cu tatal sau, acesta i-a spus cu blindefe: »Copilul meu, unde ai fost aseara? Inima m-a suparat”. Aceste blénde cuvinte ale tatilui siu au pitruns in sufletul Semion; mai tarziu, amintindu-si de el, stareful spunea: ‘»N-am ajuns la masura tatalui meu. Nu era deloc invafat. Chiar si atunci cand spunea «Tatal nostri», pe care-] invijase pe de rost auzindw:1 Ia biserica, rostea stélcit anumite cuvinte. Dar era plin de blandete si fnfelepciune”. 2 iuperci”. rentru cei aflafi la cmp. Uitase ca era ame de pore. Tofi au mancat din ea. $ase ~ intr-o zi de praznic, tatil sau i-a spus ‘mai aduci aminte,coj wl eram la camp? Era 0 zi de vineri. Sa sti ef am mancat-o ca s: 9i dowd fice, Traiau ~ '>Preund cu tat lor. ‘Semion 58. gateasci i de aceea a gatit 0 Semion suraznd cu ‘cum ne-ai dat si maneim came de pore zis nimic atunei?” voiam sa te ranesc, copilul meu’. si alte intampliri asemanatoare petrecute pe cind traia in” , stareful adauga: ‘4 un stare} cum as fi vrut sd am. Nu se mania niciodata, avea o fire domoala, mereu blanda. Gin a sé ma indrepte fard s& ma raneases 8, 2 asteptat sase'luni clipa potrivits Stareful Siluan era inzestrat cu o mare forfi fizics, cum dau méturie, intre altele, urmatoarele episoade din viafa sa. Intr-o zi de Pasti, pe cand era inci tanir — inainte de servinciul militar Fatat Parte in familia sa la un ospas bogat, cu multa carne. Dupa care frafi sai mai mari au plecat pe la:rude-nii gi cunogtinje prin sat, iar el a amas singur acasi cu mama sa care a vrut six fac8 o papard. El n-a spus ‘nu. Si atunci mama lui a gitit © papara din aproape cincizeci de oud pe care 2 mincato toati el singur. Pe atunci el Iucra impreund cu frafii sti pe ~ mosia prinfului Trubefkoi. in zilele de sarbatoare mergea adeseori la carcit se imbete totusi. 4. Ise intampla sa bea intr-o seara pana la trei litri de votca, fara ~ «Da, iam rispuns. Mam ingelat in ceva?» ~ «Nu, zise staretul, dar ceea ce i-ati spus nu e la’masura lui. Veniti Ja mine si vom sta de vorba. Staretul mia dat o lémurire nédajduind ca eu si inteleg cite ceva. Gisise o anumiti analogie intre coea ce fi spusesem pirintelui Vladimir ~ cea ce oglindea propria mea stare launtrica - si cuvantul pe care il primise de la Domaul: «Tine-ti mintea in iad i nu deznddajduim. Spun bine analogie si nu identitate. Dupa aceea l-am vizitat destul de des pe stareful Siluan si uneori, in misura in care munca fieciruia 0 permitea, discutiile noastre se prelungeau.” UN MARE DUHOVNIC La acea vreme renumele starefului Siluan nu era foarte mare. Erau bineinteles si persoane, precum episcopul sarb Nicolae Velimirovici, cAroraIe plicea sa vorbeasca cu Siluan si care vedeau in ol Duhului Sfant, dar de multe ori acestea trebuiau s: cAlugarilor si ale teologilor care se intrebau ce puteau ga: u simplitatea si cu forta lui duhovniiceascd ya facut sa Isuntric de robia forme eta adesea, Parintele Sofronie avea inaintea un exemplu evident al perfectiunii [desavarsiri] umane la care ~ chem fnainta cu pas sigur catre nepatimire”: ‘om: chip si asemanare a lui Dumnezeu” {l'va duce la 0 mai bund intelegere a Paradoxal al stirilor pe care fi ¢ dat si le traiasca. Siluan, cu experienta sa, il va salva pe Parintele Sofronie din deznad deoarece el ins cele mai extreme stiri duhovnicesti: pe de o te, vederea {in lumina a stralucitoare si, pe de alta parte, rea propriei pierzanii si osande vesnice, care duce la dezndejde.Dup’ cum scrie Parintele Sofronie, Siluan I-a ,dus la izvoarele vietii Duhul Daci nu mar filuat de mana si nu mar fi pus in preajma izvorului indrumandu-mi mainile mintii mele, niciodata si nictieri nu as fi putut gasi sipotul de apa vie”. fe duhovnicesc de nadejde”. Contactele regulate dintre Parintele Sofronie si staretul Siluan vor Parintele Sofronie arati ci staretul Siluan, ridicat de Sfantul Duh la continua pina la moartea celui din urma, din 24 septembrie 1938.Opt ani aaa asta lumina, avea darul de-a lungul carora Parintele Sofronie va fi din ce in ce mai apropiat de ecto bacon lie aiaitinacteate, pein peach ful Duseteea) Gare Siluan, deveninduri ueenic 1 servinduri drept secretari Siluan fusese deja ‘i tt la hirotonia sa intru diacon in 13 mai 1930, la pomenirea Sfantului esfarsita si fl invatase smerenia, prezeni ¢ ta n ‘staretul se ruga si plangea pentru lumea intreaga ca si pentru sine, traind in ae dup ae, Re ee spa celebrati de episcopul sarb Nicolae cel mai inalt grad focul iubirii de vrajmasi si mila pentru fiecare creaturé Pt care sufera din lumea aceasta. aparenta referitoare la sfinteni fntarit de propria sal experienti a vi recunoscut imediat statura r-adevar, dupa ce fusese cercetat de har - lucru rar in istor ~ dupa ce fl vazuse pe Hristos fara si il fi cdutat si dupa ce primi de la El un cuvant de mantuire -, Jine- Liturghia pe pptul su”. Un cuvant pe care Parintele Sofronie il va pista mereu in ~ ma si care il va face si spund urmatoarele mult mai tarziu: ,Episcopul lae avea dreptate: trupeste suntem intr-o situatie mai buna decat Sfantul Lucian, dar pe dinduntru e groaznic!” Aceastd cunoastere. directa a lui Dumnezeu, experienta vesnicici (Maxime Egger, din: “S-A DUS SA-L VADA PRECUM ESTE. 20 de 2 ani de la mutarea in etemitate a Parintelui Softonie Saharov , Editura s Renasterea, Cluj-Napoca, 2013) os [sursa online: Blogul dedicat Sfantului Silvan] : 20“TEOLOGIE SI MONAHISM”. pentru prima oara primeste xa de draci’. : sufletul Domnul-i rmandru ~ se umple de nadejde si zi tea cunoscut, spune-mi ce sa fac ca sa ma smerese", auzindu-le acel eminent teolog si athier dupa masa, pai loma ~ s-ar putea scrie dadea marturie despre el ranta: el ar fi putu Si cuvantul important pentru Siluan, a fost acesta: “nui deznadajduil”, te despre fiecare cuvant al Sfantul La trait ca pe o fagaduinta, as zice apofatica, a lui Dumnezeu. “T Siluan ca om simplu, dar trait, traiau intro anumita masura in acelasi duh, mintea in iad” ¢ fc e foarte pozitiv, dar [pentru] “nu si se intelegeau, as zice, unul pe altul. Siluan era de mult trecut la Domnul, deznadajdui” nu exp! dar cred ca si Siluan s-ar fi inteles cu acest eminent teolog]. _ Pentru Sfantl Silian vreau ca dau, mai ales, ca p ‘ea mai mare, in care primeste cuvantul uimitor de la Dupa 15 ani de inceput sa fac asa precum m-a invatat “Am inceput” sau “m-am pus sa fac”... “Mintea mi s-a curatit rturisea in inima mea mantuirea”. De-abia a inceput si teologia a adus la luminare. Si de atunci a devenit ce-am putea un moment al ‘numi Siluan cel Mare. Tn sensul ca acest cuvant este acelasi cuvant pe, care. Ia primit ‘ca sunt draci sau ca nu, desi era impresurat de draci in fiecare noapte ~ dar Antonie cel Mare ~ de care Sisoe cel Mare zicea “cine poate putta ast vorba era de instrainarea de Dumnezeu, de Dumnezeul iubit pe care-L_ cuvantul Marelui Antonie i stiu totusi un barbat care poate sa-l poat iecp eircisie che (oyecit insite) isan deinevoinva Acelasi cuvant pe care-| traia Pimen cel Mare, care zicea: “Sa stti fratilor, ca i cand dormea poate vreo doua ceasuri ~ majoritatea lunde este satana acolo va fi aruncat si Pimen”. Sinu deznadajduiau! Insa forma in care a primit-o Siluan, teologic este cea mai desavarsita. Sieste 0 forma care ne este si noua tuturor de folos ~ ca cine poate gandi moment dat, vrand s9-Iarate lui Hristos intentia lui, vrea sa se scoale de pe fara sa deznadajduiasca, asa ca Antonie: “Toti se vor mantui, numai eu v scaun, sa se inchine, dar vede un drac in fata Iui, asa ca nu se putea inchina pieri“? Dar sub forma pe care a primit-o Siluan: “Tine+ti i icoanei, fara sa aiba aerul ca se inchina dracului. Sade inapoi pe scaun realist, nu te mandri, nu te inalta in ce crezi ca esti! Dar tu nu deznadajdui! ‘As parafraza cuvantul lui Dumnezeu: "Tu, de Mine, de dragostea Mea, sa nu deznadajduiesti!” Parintele Siluan a inceput sa-si insuseasca, sa-si asume starea asta de iad, cunadejdea la Dumnezeu. Cantul lui cel iubit, zice, era: “aici vor 2aici voi petrece vesnic in flacara asta intunecoasa, si voi de dragostea Dom z este ca daca, in criza lui cea mai mare, ne dezorienteaza gandire ii noastre, dupa termin reodata judecand pe dneva?” jodat.” ‘i incep acum sii fac reproguri parintelui P.2* s-a tulburat si arspuns incurcat: it econom, intorcandu-se de la a rugat fierbinte Domnului sil ajute si-si mai poate afla de la tare, pina de raspunderi. Dupi ce s-a rugat i, un cuvant de nadejde ca sa-si iasa din du acest rispuns: 2 Jintea permanent ca mila hi Paizeste haral care tia fost dat!” si sa reajunga la viata? lata ca Siluan isi amintea ps ent Dumnezeu, daca Dumnezeu ii vorbeste, raspunstl Tui Siluan es A infeles atunci ci pazirea harului era mai importanté si mai pretioasd decat toate celelalte activitafi. Astfel, ingrijindu-se de noua sa i ascultare, a vegheat ca rugaciuneasa sanu sufere vreo intrerupere. ; at: care 0 Avea sub ascultarea sa pant la-doua sute de muncitori. Dimineata wului Tui Siluan era neclintita pana in criza cea ultima pe care 8 Jardoud sute de m = Be aa ate ea parranteasca’. dea in linii mari instrucfiuni maistrilor, dupa ae ‘extras din: Parintele Rafail Noica despre races Tugactun a) Es a sa pentru plange’ pentru ,poporul lui i iluan‘si i iodului inima sa suferea pentru acesti muncitori si varsa lacemi Sfanta Maria Feipteanca, la Sfantul Siluan si in slujbele Tri sales sale muncitori si econ: iniele P., care se “Pris soni se numara si un monah, parintele P., care s ee is contrasts prin aptitudinile sale cao Sumas n ip ci ‘enoroc. Cel mai adeseori, inifiativele sale nu gaseau la Soa a intreprinderile salese soldau adeseori cu un esec. Intr-o zi, in urma esecului uneia din inifiativele lui, 5 = = : & i 8 zg 3 E tr ce chin pentru aceste femei si-l vada plecinnd ‘de ele ‘a devenit obiectul unor critici la acest birbat i fi si sof i Tata] si pe Guamdas mais ast i, sofia tandr& si cei doi prunci. A venit aici pentru un codru ce cAstiga aici? Ce mare trebuie si fie siricia lor, ca si +i lase familille, in ce intristare trebuie s& fie cufundati cu 1h ce.cumplita stracie traieste aceasti lume... Iatd-l si pe Nicolae, e ey 3‘si cand Lau lasat tru un salariu “Domnul iubeste tofi oamenti gi are mila. de muljumea doar s&o spuni, ci, plin de Duhul compatimitoare pentru tofi. Vazand spectacolul viefii care-1 inconju aducandu-si aminte de propriul’siu trecut, muljumits profundei sale experienje personale, traia suferinfa oamenilor, a lumii intregi i rugiciunea sa nu se mai sfarsea. Mustrindu-se pe sine insusi, el fsi aducea marea sa rugdciune pentru lumea intreaga. Compitimirea sa pentru ‘oameni il facea st doreasca si sufere pentru ei; era gata si-si verse s: pentrt pacea $i mantuirea oamenilor, si-] virsa in rugiciunile sale. Tuga pentru oameni inseamna a-fi varsa sin; spunea stareful, Mai nevoie si subliniem intensitatea rugtciuni) si plansul pe care il arata inte?”. ta si invatatura staretului Siluan Athonitul, scrise de ucenicul sau, Arhimandritul Sofronie”, Editura Deisis, Sibiu) re pastori gi despre duhovnici Pana le astizi sunt monahi care au -experienfs iubit dumnezeiesti § (nefee dup ea'ziua gi noaptea. $i ei ajutd Jumea pri rugaciune si serieri, Dar aceasta sarciné apasd mai mult asupra Pore fn ei um har atat de mare, ci dacé oamenii s4 plstoreascé turma Sa gi le da in dar se spn, ee ieee -a dat sfinfi pistori ana intr-atat incat a suferit pentru noi pe cruce; si suferintele Lui au fost atat de mari, incdt nu le putem pricepe, pentru ci in pe Domanul. Tot asa, si pastorii nostri duhovnicesti sufera lesi adeseori nu vedem fele lor. Si pe cit de mare e ari sunt si suferinjele Tor, Noi, oile, trebuie bim i cin-stim pe pastorii nostri. Hristos [FA 20, 28]; dact credis jubi cu omare iubire pe pis! vederea pistorilor. Cine poarta in el harul Duhului Sfant stie despre ce vorbesc. land mergea odati cu femeia sa’si Dar poate va intreba cineva: ,Dact Duhul Sfant a age~zat pe episcopi sicicAlttuzeste, de ce nu este la noi pace gi nu inaintim [duhovniceste]?” Pentru ci nu gindim drept despre puterea agezati de Dumnezeu $i prin aceasta ne facem neascultatori. Dar da-ed ne-am preda. voii I Dumnezeu, am nainta degraba, fiindes Domnul iubeste sufletul smerit gi ascultstar gi-1 ef-lauzeste El insusi, iar pe cel neascultorchiar si un parinte adevarat face greseli si un invafator nu stie Domnul e atotstiutor 3 Dumnezeu si seamind tulburari. Cuviosul atunci cind dadea sfeturi dupa mintea sa, selile pot fi mici, dar pot fi si tofi trebuie s& invaifm S& recunoastem voia lui Dumnezeu; dar daci nu vom iavaja, nu vom ciinoaste niciodat aceasta cale. Domnul a zis: )Cheami-Mi in ziua necazului gi Eu te voi izbivi si tu MA vei preamari” [Ps 49, ‘Domnul limineaz’ pe om prin Duhul Sf ‘nici un om nu poate judeca drept. Pand la venirea Duh insisi nu erat nici tari, nici infelepj, ase tncat Domnul Pana cand va voi mai rabda?” [Mt 17,17]. Domnul a dat Sfintei Biserici pastori siei slujesc in chipul lui Hristos silor le-a fost data puterea de a ierta pancatele prin Duhul Siant. Dar poste c& vei gandi: cum poate cutare episcop sau duhovnic sau ppreot s& aiba Duhul Sfant, cand fi place si miinance si are atatea siabiciuni? roads; sau, intr-o holda de grat, chiar'dact graul este piedic’ si creased. ppicatele celui ce se pocaieste. in ce slava slujeste preotul, aturci la aceasté ‘dacs: preotul insusi ar vedea in ce slava ucurd-ca past asemenea Domniului Tisus Hristos. Dar siinoi, decat pufin har, suntem ins tofi asemenéa Domnului, Oamenii nu cuncse aceste taine, dar Ioan Teologul a spus limpede: Nom fi asemenea Lui” [1 In3, 2], $i aceasta nu numai dup’ moarte, ci incd de acum, fiindck Domnul {t pe pimant pe Duhul,Sfant: si: Duhul: Sfant viaza in neprihinisi, viazi in inima si invafi sufletul nevoinga {asceza}, da puterea de a implini poruncile Domnului, ne conduce la tol aclevarul gi fl face pe om atst de frumos, incat omul se face asemenea Domnului. Intotdeauna trebuie si ne aducem aminte ci duhovnincul isi sivarseste slujirea sa in Duhul Stant si de aceea trenbuie si avem evlavie fafa de el. Credefi,frafilor, ef dact s-ar intampla cuiva s& moar de fafa cu ‘un duhovnic gi cel ce moare spune: ,Pirinte sfinte, da-mi binecuvantare sa vad pe Domnul in imparifia cerurilor”, iar duhovnicul spune: ,Du-te copile, si vezi pe Domnul’, va fi dupa bine-cuvantarea duhovnicului, pentru ci Duhul Sfantin cer si pe pamint Acelasi este. 2Mare putere au rugiciunile unui duhovnic. Am suferit mult din calea sa e in-to:toche: \cela merge drept in immpirs ne pazeasca de asemenea moarte. Cine vrea sa se roage neincetat:trebuie sa fie curajos si toate si intrebe pe parintele sttu duhovnicesc. Intreabi- na trecut prin experienja rugiciunii si pentru smerenia »Duhovnicul este'neexperimentat §i prins in zadamicii, ma voi cilauzi eu insumi dupt cir”, eti pe o cale: pricmejdioasi si nu departe de inseliciune. Cunosc’pe multi care’s-au/amagit aga in gandurile lor si, din pricina disprefului fafa de® parintele lor duhovnicese, n-au inaintat duhovniceste. Er-uita cd in Sfanta Tain’ [a Marturisiri) Jucreaza harul Sfantului Duh, care ne si mantuieste. Aga amageste vrajmasul pe nevoitori [ascefi], ca s& nu mai fie rugitori, dar Duhul Sfant infelepfeste sufletele atunci cand ascultam sfaturile pastorilor nostri. In Sfanta Taina [2 Marta “bun pistor al Duhovniciil trebuie si se bucure atunci cand Dommul aduce la el un suflet spre poctinfa si, dupa harul care i-a fost dat, trebuie sa timaduiasca acest suflet, si pentru aceast va primi de la Dumnezea mare mili ca un jostil Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul rura Deisis, Sibiu) CUVIOSUL SILUAN ATHONITUL ne arata, prin pilde vii, METODELE DUHOVNICESTI DE A REZISTA TURBATELOR ATACLURI DEMONICE, care sunt. roadele amare sau tragice ale INCAPATANARII NEASCULTATOARE, i pana onan eONEN igor pururea din pricina demenilor” Dumnezeu da puterea de a_petrece toaté noaptea in c& eu, neputineios fiind, nu mai pot aceasta din pricina trebuie si ma odihnese. Durerile de cap mi s-au dat dorinja mea si am lasat economatul pentru pustie, spre a avea mai mult libertate pentru rugaciune; dar Domanul a vrut ca eu sd fiu toata viafa econom in mindstire. De dowd ori am fost numit responsabil. cu constructiile, 0 data dar am refuzat si pentru asta Dumnezeu'm-a pedepsit. Mai fngeles cX de fiecanre e nevoie la-locuil Ini si cA tofi se mintuiesc férd nici o legatur’ cu pozifia sau rangul lor. Cand soborul manastirii m-a numit econom in locul parintelui Severin, dup’ ce am ajuns in chilie, am inceput sma rog: ~Doanine, Tn ere apie de agg riats Tost manastire, ajuta-ma sa indreptez bine acest ucrw $i tn sufletul meu am primit acest raspuns: du-ti aminnte de harul Sfantului Duh 51, striduieste-te si] ai mereu”, Sufletul meu e intristat. Din pricina bolii nu pot sluji Domnului. Durerile de cap mA chinuie si harul care biruie durerile nu este cu miCand are in el un har mare, su-fletul doreste si sufere. Astfel i era un mare har 51 trupul lor se bucura impreun’ cu sufletul c& chinuifi pentru Domnul Cel lubit. Cine a facut experiensa acestui har, acel ‘acest lucru: noi ined trebuie si indurim boil. tala si stiricia smeresc pe om pani la capat M-am dus, si tam zis: ,Cum ifi merge’ in loc de raspuns si-a aruncat a fost tuns in schima cea mare, m-am dus : ,Cumifi merge?” Jar el mi-a raspuns je atunci a indurat usor boala lui si s-a “4 dulceaja Duhului Sfant covaryoste toati dulceay. Domnul da picatosilor harul Duhului Sfant side aceea e tare cr noastra. Si cum. vom mulfumi Domnului pentru iubirea Lui pe <: simfim in flecare zi si in fiecare ceas? L-am intrebat pe un tanar schimonah daca n-a pierdut harul care i s-2 dat la tunderea in schima cea mare. Trecunsera doutsprezece zile ce la tunderea in schima cea mare. Mi-a spus: Desi sunt bolnav, simt in sufletul meu harul ‘Au mai trecut zeco zile si i-am pus din nou aceeasi intrebare si el mi-a rispuns cu faja vesela: Slava lui’ Dumnezeu, simt mila lui Dumnezeu. itunci m-am_ ‘Am fost ispitit: cand sufletul meu a pierdut smerenia, ffcut arfaigos, dar sufletulmeu si-a adus aminte de smerenia insetat dupa ea; si'am inceput s& mi rog lui Dumnezeu si m curefe duhul meu'de mandrie si simi dea pacea. $i cand sul turat pacatul, Duhul Sfant m-a invajat rugécunea neincetata gt ‘am cunoscut cat de'mult iubeste Domnul norodul Sau, si indeosebi pe ‘mor, sin fieca~re searavarsam lacrimi pentru ei. Mi-e mild of oameni Tipsese pe ei ingisi'de un/Domn atét de milostiv. Intr-o zi am spus duhovnicului: Si duhovnicu Bumnezeu. i se va milostivi Domnul. Asa spunea ¢ $i am inceput sa fac cum mi-a spus; a si se gindeasca la patiminrile Dor ‘a suferit atat de malt pentnt noi, si in fiecare zi varsa xm intrebat pe acel nevoitor: i ma rog pentru cei morfi? suspinat gia zi = Daca mi-ar fi cu putin{a i-ag scoate pe tofi din iad si numai atunci . sufletul meu si-ar gési pacea si s-ar bucura. Zicand aceasta a facut o migcare cu brafele ca si cum ar aduna snopi pe cAmp, gi lacrimi picurau din ochii lui Dupa aceea nu mam mai oprit din rugiciunile pentru mori; lacrimile s-au intors si suspinam mult rugandu-ma pentru ei. Mi-am petrecut viafa in lucruri bune gi in pacate, si timp de saizeci de fe. Jar omul face ceea ce este obignuit s& faci. Daca e obisnuit pacatul, va fi necontenit atras de pitcat, si demonii fl vor impinge spre el dar daca s-a obisnuit cu cele bune, Dum-nezeu fl va ajuta cu harul Siu. Tot aga, daci te obisnuiesti si te rogi neincetat,,s8. iusbesti pe aproapele si sa plangi fn rugiciune pentru intrea~ga' lume, atunci sufletul va {i atras spre rugdciune, lacrimi gi iubire. Sisdacd te obignuiesti si dai si fii totdeauna deschis fafa de parintele duhovnicesc la atunci vei lucra totdeauna asa $i ffi vei gsi odihna in milosteni ee smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2001) e a