Definiţie

Eu - nucleul sistemului personalităţii, în alcătuirea căruia intră cunoştinţele şi imaginea despre

sine, precum şi atitudinile faţă de cele mai importante interese şi valori; formă de organizare
dinamică a proceselor subiective prin care ne raportăm conştient la lume şi la noi înşine.
“Eul este conştiinţa de sine... care cuprinde cunoştinţele şi imaginea de sine, atitudinile
conştiente sau inconştiente” (P. Popescu-Neveanu,1978).

Descriere,
caracteristici Eul înglobeaza 3 componente:
- eul corporal sau fizic - se referă la imaginea despre mediul intern al organismului, imaginea
despre constituţia fizică, trăirile afective legate de acestea, ansamblul trebuinţelor biofiziologice
şi asocierea cu judecăţi de valoare corespunzătoare: frumos-urât, agreabil-dezagreabil, puternic
slab, bărbat-femeie; se formează în ontogeneză. (p 170)
- eul psihologic sau spiritual reflectă imaginea despre propria organizare psihică internă, trăirile
afective legate de acestea, motivaţia de autorealizare, de autoperfecţionare, voinţa de acţiune şi
asocierea cu judecăţi de valoare: capabil-incapabil, înzestrat-neînzestrat, talentat-netalentat,
bun-rău.
- eul social reda imaginea despre locul şi rolul propriu în societate, sistemul de valori sociale
interiorizate şi integrate, motivele sociale, motivele de statut, sentimentele sociale, voinţa de
interacţiune şi integrare socială, precum şi asocierea cu judecăţi de valoare: apreciat-persecutat,
integrat-marginalizat, realizat-frustrat, simpatizat-urât.

Exemple
Se pot distinge 2 relaţii interesante in care eul este implicat:

Relaţia Eu - conştiinţă este conturată de către G. Allport care afirmă: “conştiinţa este mai largă
decât Eul, personalitatea mai largă decât conştiinţa, iar organismul mai larg decât
personalitatea”. În acest sens, Allport leagă elaborarea eului de dezvoltarea pesonalitătii şi de
achiziţionarea treptată a conştiinţei de sine. Astfel, ancoră conştiinţei de sine este reprezentată
de către eul corporal, întrucât primele impresii despre sine de natură senzorială sunt legate de
propriul corp în primul an de viaţă. Apoi, prin dezvoltarea conştiinţei propriei identităţi şi a
respectului de sine în urma experienţelor dobândite în mediul înconjurător, se ajunge la
manifestarea spiritului de competiţie. Extensia şi imaginea eului permit ulterior consolidarea eului
raţional prin cunoaşterea normelor şi înfruntarea realităţii.

Relaţia Eu - personalitate evidenţiază axul de dezvoltare a personalităţii care durează întreaga

viaţă. Eul matur (proprium) este cel care gestionează funcţionarea persoanei. Cu cât eul este
mai dezvoltat, cu atât creşte gradul de conştientizare, de aprofundare a gândirii, se amplifică
posibilitatea de direcţionare a întregului comportament al persoanei. În raport cu personalitatea,
Eul este nucleul acesteia, sistemul central care apare şi devine odată cu ea. Astfel, acesta
conţine şi exprimă personalitatea, aflându-se într-o strânsă interacţiune şi interdependenţă, atât
în ceea ce priveşte structura cât şi funcţionalitatea sa. Câteva funcţii pe care eul le îndeplineşte
sunt: funcţia cognitivă, funcţia motivaţională, funcţia de mediere şi reglare. Allport menţiona faptul
că “O persoană sănătoasă (matură) îşi stăpâneşte activ mediul, manifestă o anumită unitate a
personalităţii şi este capabilă să perceapă în mod corect lumea şi pe ea însăşi.”

Comentariu
Critic Prin cele două relaţii ilustrate, relaţia între Eu şi Conştiinţa şi relaţia între Eu şi personalitate,
Allport arată că personalitatea include conştiinţa care, la rândul ei, include Eul. Atât între Eu şi
conştiinţa, cât şi între Eu şi personalitate există o permanentă interacţiune şi interdependenţă.
Structura psihologică a Eului se caracterizează atât prin stabilitate, coerenţă şi un înalt nivel
de organizare, cât şi prin aspectul dinamic care presupune formarea şi evoluţia să succesivă, pe
etape (de la Eul fizic la Eul psihic şi Eul social).
Eul generează sentimentul identităţii, continuităţii şi unităţii propriei existenţe.

Autorul fişei
Neagu Dafina- Sursa bibliografică
Elena Grupa -Ţuţu, M. C. (2007), “Psihologia personalităţii”, Ed. a 4-a, Bucureşti, Editura Fundaţiei România
15342 de Mâine, p 170 – 174.
-Luca, M. R., (2003), “Curs de psihologia personalitaţii. Teoriile personalitaţii. Partea I”. p82- 84.