Maximilian Weber (n. 21 aprilie 1864 – d.

14 iunie 1920) a fost un economist

politic și sociolog german, fiind considerat unul dintre fondatorii studiului modern
al sociologiei și administrării publice. El și-a început cariera la Universitatea din Berlin, și mai
târziu a lucrat la Universitatea Freiburg,Universitatea din Heidelberg, Universitatea din Viena și
la Universitatea din München. A fost o persoană influentă în politica germană contemporană,
fiind unul dintre negociatorii Germaniei la Tratatul de la Versailles și membru al comisiei
însărcinate cu susținerea Constituției de la Weimar.
S-a ocupat în principal cu studiul sociologiei religiilor și a guvernului, dar prin munca sa a adus
contribuții și în domeniul economiei.

Operă
Cea mai cunoscută lucrare a sa este eseul Etica protestantă și spiritul capitalismului,
lucrare care a fost piatra de temelie în studiile sale de sociologie a religiilor. În această lucrare,
Weber a argumentat faptul că religia este una dintre cauzele cele mai importante, care explică
diferențele de dezvoltare dintre culturile Occidentale și cele Orientale, și a subliniat
importanța protestantismului ascetic care a condus la nașterea capitalismului, a birocrației și a
statului rațional-legal din Vest.
Într-o altă lucrare importantă, Politica, ca și vocație, Weber definește statul ca o entitate
ce posedă monopolul asupra folosirii legitime a forței. Această idee a devenit o definiție
fundamentală în studiul modern al științei politice în tradiția occidentală. Cele mai cunoscute
contribuții ale sale sunt cunoscute sub denumirea de Tezele weberiene.
De reținut:
 pentru a descifra lumea socială, cercetătorul trebuie să înțeleagă oamenii din punct de vedere
al subiectivității lor, al valorilor lor și nu numai pornind de la cauze și constrângeri exterioare
 Neutralitatea axiologică – savantul trebuie să evite transformarea valorile care îl călăuzesc în
perceperea realului în judecata de valoare. Altfel spus, convingerile sale personale nu trebuie
să intervină în evaluarea critică pe care o efectuează asupra evenimentelor
 Deosebind astfel normele de realități, Weber așază sociologia pe un teritoriu clar demarcat:
cel al realităților
 Sociologia este o știință comprehensivă și explicativă
 „A înțelege prin interpretare activitatea socială” – acesta este întâiul demers sociologic
 trebuie să adopte un demers specific – metoda comprehensivă
 Metoda comprehensivă – urmărește sa reconstruiască sensul pe care indivizii îl atribuie
activității lor; sociologul când aplică metoda comprehensivă nu mai consideră fenomenele
sociale ca o expresie a cauzelor exterioare
 Actiunea socială – este produsul deciziilor luate de indivizi care dau ei înșiși sens acțiunii lor
 Weber sugerează că este necesară distincția între raportarea la valori și judecata de valoare
„Ideal tip” - un instrument conceptual
- pentru a analiza acțiunile sociale, sociologul poate crea categorii, imagini mintale care nu sunt
reprezentări exacte ale realității dar care, pentru nevoile cercetării, accentuează în mod deliberat
anumite trăsături
- este un intrument de cercetare pur logic, nu un scop în sine

Formele acțiunii și ale dominației

4 tipuri ideale fundamentale:
 Acțiunea tradițională – ține de tradiție, de obiceiuri; majoritatea acțiunilor cotidiene aparțin
acestui tip
 Acțiunea afectivă – determinată de pasiuni; ex: o palmă trasă în mod impulsiv
 Acțiunea rațională de valoare – este animată de valori de ordin etic, estetic ori religios; ex:
aristocratul care își apără onoarea prin luptă
 Acțiunea rațională de finalitate – este o acțiune instrumentală orientată spre un scop utilitar și
care implică o echivalență între scopuri și mijloace; ex: strategul militar care își organizează
armata și planul de luptă
Weber adaugă fiecărui tip de activitate un tip particular de dominare.
Dominarea: „ocazie de a găsi o persoana gata să se supună unui ordin cu conținut determinat”;
determinarea este în mod necesar insoțită de o forma de legitimitate

Forme de dominare și legitimitate tipice

 Dominarea patriarhală în cadrul familiei, puterea seniorilor în societatea feudală
 Dominarea carismatică – ex: liderul carismatic
 Dominarea legală – puterea dreptului abstract și impersonal care ține de funcție și nu de
persoană

Una dintre lucrările sale cele mai rodnice "Etica protestantă și spiritul capitalismului" este o
analiză a modurilor în care valorile asociate protestantismului erau potrivite pentru dezvoltarea
capitalismului.
- făcând o sinteză a diferitelor convingeri și a valorilor asociate religiilor majore din interiorul
creștinismului el a conchis că doar protestantismul și în particular calvinismul reprezintă
premisele pentru apariția spiritului capitalist;
- Weber a întreprins studii comparative care au arătat cum capitalismul a apărut numai în acele
societăți în care predomina protestantismul;
- el a remarcat și că alte civilizații cum ar fi China sau India erau pregatite pentru dezvoltare, dar
numai din punct de vedere material și economic;
- in fiecare dintre aceste culturi valorile religiei dominante nu puteau duce la apariția ”spiritul
capitalist”;
- calviniștii credeau în predestinare (ideea conform căreia Dumnezeu predestinează anumite
suflete la salvare sau osândă și nimic din ceea ce fac indivizii nu poate influența acest lucru);
- in tot timpul petrecut pe pământ calviniștii trebuie să se abțină de la plăcerile lumești și să
lucreze “in majorem Dei gloriam” (întru gloria lui Dumnezeu);
- averea celui care muncește este pusă și în folosul comunității fie prin faptul că munca poate fi
un bun de consum fie prin investițiile pe care le face individul;
- această reinvestire constantă a dus la dezvoltarea marilor întreprinderi private și la acumularea
capitalului.

Birocrația
- modul în care se organizează oamenii
- administrația birocratică reprezintă tipul pur de dominare „legală” – de aceea este cea mai justă
și mai eficientă formă de organizare
Caracteristici

 Puterea se bazează pe „competență" și nu pe tradiție sau forță

 Sunt excluse arbitrarul, clientelismul sau deciziile nefondate în drept
 Atribuțiunile sunt îndeplinite în virtutea funcțiilor specializate, definite în mod metodic
 Cariera depinde de criterii obiective: vechime, calificare etc.
- Birocratia este „aplicabilă – și demostrabilă din punct de vedere istoric – la întreprinderile
economice de profit, la întreprinderile caritabile sau la orice alta întreprindere cu scopuri private,
ideale si materiale”
Birocrația se caracterizează prin - existența unei ierarhii, reguli scrise și regulamente,
impersonalitate,
- promovare pe bază meritocratică sau pe vechime, “funcția este singura ocupație a
funcționarului și constituie o carieră” care are o sferă de competență descrisă clar. Birocrația a
primit critici nefiind un sistem așa eficient cum îl credea Weber.
- ritualism, regulile tind să devină scopuri în sine în loc sa fie considerate mijloace și din cauza
inflexibilității și a formalismului apar conflicte cu clienții.
- funcționărimea avansează caracterul oficial și un stil formal de exprimare, iar în cele din urmă,
ierarhia poate descuraja responsabilitatea și inițiativa individuală. În realitate, personalitatea
individului nu poate fi în totalitate subordonată rolurilor din cadrul organizației. Oamenii au
nevoi și dorințe personale, pe care caută să le satisfacă prin relațiile sociale de la locul de muncă,
prin practicarea aptitudinilor și prin controlul parțial asupra activității. Pentru ca munca lor să fie
eficientă este foarte importantă modalitatea de interacțiune socială la locul de muncă.

Statul
- structură cu caracter directiv prin mijlocirea cărora se exercita in mod direct puterea
- are un drept rațional, o avere publică o temelie birocratică
- statul a dobândit monopolul violenței fizice legitime