Sunteți pe pagina 1din 36

Black PANTONE portocaliu

TRIBUNA
241

Judeþul Cluj

Revistã de culturã • serie nouã • anul XI • 16-30 septembrie 2012 3 lei


www.revistatribuna.ro

Vistian Goia
Mircea Popa
Ion Agârbiceanu
130 de ani de la naºtere

Horia Lazãr Poeme de Aurel Sasu


Dezodorizare, Dumitru Bãdiþã Despre plagiat,
dezinfectare, Mihaela Claudia cu dragoste
salubrizare Condrat
Ilustraþia numãrului: Mircea Spãtaru - grupul statuar de la Casa Radio Cluj (fotografii de Stefan Socaciu)

1 Black PANTONE violet


Black Pantone 253 U

bloc-notes
TRIBUNA Cluj-N
Napoca. Kolosvár. Klausenburg
Director fondator:
Album istoric
Ioan Slavici (1884)
Ediþia a doua, revãzutã
PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA
Consiliul Judeþean Cluj
CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ Editura Tribuna
Cluj-Napoca, 2012
Autorii textelor: Virginia Rãdeanu (Arheologia),
Consiliul consultativ al revistei de culturã Tudor Sãlãgean (Istoria), Mihaela Sanda Salontai
Tribuna:
(Arhitectura), Ovidiu Pecican (Cultura)
Coordonator artistic: Stefan Socaciu
Diana Adamek
Mihai Bãrbulescu
Aurel Codoban "În a doua jumãtate a secolului al XVI-lea ºi pe
Ion Cristofor parcursul secolului urmãtor, Clujul este descris
Marius Jucan de mãrturiile contemporanilor ca fiind o civitas
Virgil Mihaiu primaria (Georg Houfnagel), un oraº "strãlucitor"
Ion Mureºan (Georg Riechersdorffer), o "cheie a întregii þãri
Mircea Muthu [Transilvania] [...] un oraº comercial mare ºi
Ovidiu Pecican bogat, bine clãdit, cu puternice ºi strãvechi ziduri
Petru Poantã ºi numeroase turnuri" (Giovanandrea Gromo).
Ioan-Aurel Pop Un oraº multietnic ºi pluriprofesional; meºteºu
Ion Pop gãresc ºi negustoresc, dar ºi princiar ºi aristocrat-
Ioan Sbârciu
ic; primitor ºi ospitalier, dar atent la conservarea
Radu Þuculescu
Alexandru Vlad privilegiilor sale; animat de intense manifestãri
de religiozitate, oferind însã, în acelaºi timp, un
Redacþia: model de toleranþã remarcabil pentru aceastã
I. Maxim Danciu epocã. Ascensiunea sa politicã a fost însoþitã de
(redactor-ºef) o excepþionalã acumulare de valori economice,
artistice ºi culturale, care au justificat atribuirea
Ovidiu Petca ºi consolidarea unui supranume cu care puþine
(secretar tehnic de redacþie) oraºe se pot mândri: acela de "oraº-comoarã"
(oraº al comorilor)." (Tudor Sãlãgean)
Ioan-Pavel Azap
Claudiu Groza
ªtefan Manasia
Oana Pughineanu Transilvania medievalã
Album istoric
Nicolae Sucalã-Cuc
Aurica Tothãzan
Maria Georgeta Marc Academia Românã
Centrul de Studii Transilvane
Tehnoredactare : Consiliul Judeþean Cluj
Virgil Mleºniþã Editura Tribuna
ªtefan Socaciu Cluj-Napoca, 2011
(fotoreporter) Autor text: Acad. Ioan-Aurel Pop
Coordonator artistic: Stefan Socaciu
Colaþionare ºi supervizare:
L. G. Ilea "Transilvania poartã pânã astãzi pecetea unui Ev
Redacþia ºi administraþia: Mediu european, extrem de interesant, fiindcã
400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1 îmbinã tradiþia apuseanã cu cea rãsãriteanã. Unii
au preferat sã vadã în aceastã Transilvanie cu
Tel. (0264) 59.14.98 populaþie de bazã de credinþã bizantinã ºi de
Fax (0264) 59.14.97 limbã neolatinã, cu elite politice catolice ºi protes-
E-mail: redactia@revistatribuna.ro tante, de limbã maghiarã ºi germanã, o regiune
Pagina web: www.revistatribuna.ro de graniþã, când, de fapt, este vorba despre o
ISSN 1223-8546 largã zonã de interferenþã. Aici, Europa Apuseanã
se uneºte cu Europa Rãsãriteanã, într-o îmbinare
bour unicã, ineditã, irepetabilã. Iar aceastã unire nu
este numai o alãturare, presãratã unori cu acerbe
conflicte, ci ºi o îmbinare, rezultatã din con-
vieþuire, din împrumuturi reciproce spectaculoase
sau tacite, precum curgerea neîntreruptã a vieþii.
În tot acest lung proces Evul Mediu rãmâne
vizibil omului contemporan prin bisericile de pia-
trã, de zid ºi chiar de lemn, prin burgurile fortifi-
cate, prin cetãþile de pe culmi, prin turnurile
gotice care strãpung cerul, prin boltitele cupole
bizantine, prin arcurile romantice, prin picturile
cu cnezi ºi cneaghine, purtând macheta lãcaºului
de cult în mâini, prin tot farmecul unei vieþi care
a fost, dar care nu a murit niciodatã, continuând
sã fie printre noi.” (Acad. Ioan-Aurel Pop)

Responsabil de numãr: Oana Pughineanu

2 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

2 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

editorial
istoriei) este acela al politicii în absenþa Pãstorului
Reglementãri destructurante pierdut, ignorând total o politicã care nu mai este
mânatã de dualitãþi, ci de continue politizãri...
care cu ajutorul „cunoaºterilor” (Focuault) devin
(þãranul român ºi vaca europeanã) din ce în ce mai rafinate, inserându-se pânã în
Oana Pughineanu cele mai intime aspecte ale vieþii. Nu e vorba
doar de faptul cã au devenit bunuri de consum

C
um nu sufãr de meteahna activismului puþin de criticile aduse de Platon ºi Aristotel), preocupãrile pentru îmbunãtãþirea ºi securizarea
(nici mãcar în varianta intelectualã care se când încã nu devenise nici „tip de constituþie”, vieþii (asigurãrile, medicina, învãþãmântul etc.), ci
manifestã prin scrisori deschise), ceea ce s- nici „formã de societate”, pe vremea când de faptul cã pentru a deveni astfel politica binelui
ar traduce în termenii noii ideologii într-o chestie „puterea poporului nu este aceea a populaþiei public trebuie sã treacã prin politizarea vieþii
de genul: “nu-þi pasã de viitorul omenirii, reunite, a majoritãþii ei ori a claselor muncitoare. private. Rancière vede doar în chip pozitiv
planetei, ecosistemului etc.”, nu empatizezi cu Este pur ºi simplu puterea celor care nu au titluri deplasarea dintre public ºi privat, ca acordare de
nimic ºi prin urmare... la o adicã am putea chiar nici de a guverna, nici de a fi guvernaþi (...) noi drepturi, ignorând reversul medaliei: cea a
sã te linºãm (deocamdatã numai prin metode mai Scandalul democraþiei, ºi al tragerii la sorþi care îi controlului ºi a reglementãrii excesive. Existã în
mult sau mai puþin virtuale... adicã pe fb sau într- constituie esenþa, îl constituie revelaþia faptului cã lumea noastrã reguli pentru absolut orice. Ele
o pateticã boemã care are ca punct comun acest titlu nu poate fi decât absenþa oricãrui titlu, sunt produsele cosmetice ale erei comunicãrii. La
cãutarea unui bar cu preþ moderat al berii... cã guvernarea societãþilor nu poate sã se fel cum existã câte o cremã penru fiecare parte a
stânga rules), mã trezesc în fiecare weekend întemeieze, în ultimã instanþã, decât pe propria ei corpului, câte un detergent pentru fiecare
destul de strivitã de timpul care stã sã vinã. contingenþã”. Marele pãcat al celor care urãsc componentã a apartamentului, existã reguli
Numai ºi numai mânatã de dorinþa hedonistã de democraþia ar fi faptul cã, ajutaþi de studiile pentru fiecare tip de interacþiune umanã (în unele
a depãºi aceastã stare de disconfort, dupã ce dau sociologice înlocuiesc, prea repede ºi prea uºor, locuri existã interviul pentru acceptarea copiilor la
mai multe (foarte multe) refresh-uri pe anumite „burgezul” cu „omul democratic” pe care, mai grãdiniþã. Oare pe ce criterii se bazeazã?). S-ar
pagini... încerc sã gãsesc un remediu. Încep sã-mi apoi, îl identificã cu „consumatorul narcisic”. putea ca însãºi regulile & reglementãrile sã creeze
bat capul cu ceva. Neînþelegerea e pânã la urmã Rancière crede cã aceastã identificare e una tipuri artificiale de interacþiune umanã. Acordarea
marea, prea marea mea sursã de inspiraþie, dar nu defectuoasã, deoarece într-o primã fazã „reduce de drepturi þine de o viziune dualistã-antagonistã
în sensul cã finalmente ar fi sufocatã ºi pe deplin democraþia la o stare a societãþii”, iar într-o a a puterii. Reglementarea þine de un model al
ucisã de vreun act creativ, ci în sensul doua la „o catastrofã antropologicã”. Ori, spune puterii-difuze care nu se preocupã de binele
redescoperirii aceluiaºi pattern: cã parcã uneori, aº autorul, dacã democraþia e un dezastru, nu public, ci de binele corpurilor, celulelor fãrã
înþelege eu ceva... sub forma unei intuiþii (jalnice putem sã dãm vina doar pe individul consumator pãstor care trebuie sã înveþe arta de a se
substitute pentru cunoaºtere sau talent)... dar cã, ºi hedonist. A face asta ar însemna tocmai sã „autoguverna” (autoeficientiza) prin crearea ºi
la o privire mai atentã... sau poate numai închidem ochii ºi, prin urmare sã consfinþim menþinerea de relaþii. Este modelul monstruos
distanþatã în timp, intuiþiile se dezvãluie a fi niºte mariajul dintre oligarhiile amintite. Am putea care acaparezã instituþiile într-un vertij
banale prejudecãþi. ªi tot aºa, la infinit. Îmi dau spulbera aceastã stare de lucruri dacã am reactiva spectacular, în care îºi pot dovedi sau exercita
seama cã pentru unii asta sunã ca un soi de politica ca ºi „moment când principiul guvernãrii funcþia (îºi pot îndeplini curricula) numai ºi
reviriment patetic al ironiei filosofice, pentru alþii se separã de filiaþie”. Nu cel mai bun, nu cel mai numai prin menþinerea relaþiilor tentaculare cu
ar fi un soi de Heidegger rãstãlmãcit. Pentru mine avut, ci oricine poate accede la guvernare. Aceastã exteriorul care îl valideazã, cu extracurricularul
e mai degrabã un proces “biologic”. Oricum ar fi, lipsã de fundament ar asigura „puterea” ºi care dã girul unei, deja, superflule, curricule.
staþi calmi, cu toþii avem dreptate. Doar suntem flexibilitatea democraþiei. Or, cred cã trebuie sã Puterea ca înfruntare între multiple puncte de
postmoderni. Suntem unici ºi distincþi asemeni ne oprim puþin asupra acestui „oricine”. Am rezistenþã. Puncte de rezistenþã, care devin astfel,
paginilor unei reviste pentru femei care începe cu putea sã îl interpretãm cel puþin în trei moduri. renunþãnd la orice autotelie, afirmându-ºi funcþia
sfaturi pentru menþinerea siluetei ºi terminã cu Într-un sens pozitiv: dacã, prin tragere la sorþi cu ruºine... sau, cel puþin, într-o atmosferã de
reþete de prãjituri. În fine, în încercarea puterea ar putea reveni oricui atunci, în mod culpabilizare. Ruºinea/ culpabilizarea unui
chinuitoare de a înþelege ceva, orice (înþelegerea ideal, fiecare ar deveni interesat de binele public, cercetãtor care vrea doar sã cerceteze, ruºinea/
jucând unul din rolurile S/M în cuplul cu iar indivizii ar trece, dupã vorba grecilor, de la culpabilizarea unui profesor care vrea doar sã
plictiseala... încã nu ºtiu care) am citit cartea lui starea la idiotes la cea de polites. În al doilea predea, ruºinea/ culpabilizarea unui scriitor care
Jacques Rancière, Ura împotriva democraþiei sens, oricine ar spulbera, dupã cum insitã vrea doar sã scrie, ruºinea unui þãran care vrea
(editura Idea Design & Print, Cluj, 2012, Rancière, scara socialã pe care cei privilegiaþi se doar... vaca lui care dã lapte, nu vaca europeanã,
traducere de Bogdan Ghiu). Citind-o am încercat caþãrã mereu spre putere. S-ar ocoli ºi vicleºugul sau în competiþie cu vaca europeanã reglementatã
din rãsputeri sã-mi înãbuº o senaþie care mã republican care menþine stratificãrile ºi ºi ºtampilata pânã-n urechi, al cãrui lapte ajunge
cuprinde des când am de-a face cu noi autori cu inegalitãþile sociale. Un al treilea mod de a în Someº. Noile oligarhii nu sunt cele pe care le
apaent talent teoretic, dar care parcã nu fac interpreta acest oricine este parcã în mod doreau eliminate grecii. Noile oligarhii trãiesc, se
altceva decât sã redescopere roata. Ai impresia cã deliberat ocolit de autor. Dacã este adevãrat cã a alimenteazã din aceste reglementãri destucturante.
discursurile lor se ordoneazã... vorba lui face din consumator unicul vinovat pentru Nu funcþioneazã dupã modelul mafiei, reperabile
Baudrillard, fractal ºi “spaþiul dintre adevãrat ºi dezastrul democraþiilor este o dovadã de cecitate prin construcþia legal-ilegal, nu sunt doar o simplã
fals nu mai este un spaþiu de relaþie, ci un spaþiu intelecutalã, nu este mai puþin adevãrat cã omul- moºtenire a „ipocriziei burgeze”, a exploatãrii de
de distribuþie aleatorie”. Ura împotriva consumator este o realitate. Existã un oricine al clasã. Sunt ceva mai mult. Ele acapareazã
democraþiei este o încercare de “purificare” (a omului-consumator devenit clonã (Baudrillard), vizibilul, modul de a accede la vizibil (una dintre
câta?) a democraþiei. Nu este o carte care sã care inverseazã raportul dintre idiotes ºi polites, pârghii e înlocuirea clasaei cu statusul, concept
sufere de meteahna de a fi o purã reconstrucþie sau, mai bine spus numai idiotes pot practica infinit mai insidios ºi reproducând inegalitatea
sau deconstrucþie lingvisticã, deºi o anumitã dozã polites. Rancière pur ºi simplu ocoleºte acest tip socialã cu ºi mai mare succes). Nu are niciun rost
de retorism o traverseazã, mai ales în a doua de om, riscând sã-ºi compromitã argumentaþia. sã ne iluzionãm cã un oricine tras la sorþi ar
parte. Dar, cel puþin din perspectiva neînþelegerii Acest oricine-clonat nu este oricine-ul agorei. putea spulbera puterea lor... Ar putea-o face doar
mele nu este nici o carte care sã îþi dea senzaþia Capacitatea lui de discernãmânt e puternic auto-distrugându-se... Ceea ce e valabil pentru
cã soluþia propusã de ea, ar putea deveni un soi zdruncinatã de opereta media ºi de noul limbaj ecologie, e vlabil ºi pentru indivizii produºi într-
de unealtã mentalã utilã pentru susþinerea unei birocratic care frizeazã absurdul. Pentru a susþine un sistem care se bazeazã pe o putere care
poziþii. E o carte care se înscrie cu succes în revenirea la o puritate democraticã Rancière politizeazã, excluzând politicul: „save the planet,
fundãtura, în noua iluzie postmodernã: cea de a trebuie sã închidã ochii la întregul proces care a kill yourself!”
dezvãlui la infinit iluziile. Nu putem avea fãcut trecerea de la muncitor (proletar) la „
încredere nici în apologeþii democraþiei, nici în cei capitalul uman. Deºi îi aminteºte în treacãt pe
care o urãsc: ºi unii ºi alþii, spune autorul, lasã sã Agamben ºi Baudrillard, ocolind orice referire la
se desfãºoare liber procesul de uniune Foucalult (care i-ar fi fatalã), Rancière îºi
monstruoasã între “oligarhia de stat ºi oligarhia construieºte poziþia nu neapãrat în opoziþie cu
economicã”. Rancière propune un soi de tezele lor, ci, mai degrabã, ignorându-le în deplinã
revitalizare a democraþiei prin reconsiderarea cunoºtinþã de cauzã... Unicul pas pe care îl
începuturilor sale greceºti (legate de Pericle ºi mai acceptã (ca modificare apãrutã pe parcursul

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 3

Black Pantone 253 U 3


Black Pantone 253 U

cãrþi în actualitate
Între armonie ºi dizarmonie
Gheorghe Paºa
volum se aflã ºi o pastiºã, „ritmuri”, dupã poemul
Marian Dragomir „Cadenþa inimii”). Sigur, acest lucru nu excude
Carte cu mãºti maniera personalã a autorului, chiar dacã,
Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2012 asemenea suprarealiºtilor, recurge la dicteul
automat. Totuºi, este foarte greu de spus dacã

L
a editura Grinta din Cluj-Napoca, în colecþia poezia de aici este doar o ars combinatoria sau
„Poezia 9” coordonatã de Adrian Suciu, a mai mult de atât. Fiindcã lipsa austeritãþii
apãrut, de curând, volumul de versuri Carte lingvistice nu înseamnã neapãrat ºi forþare
cu mãºti de poetul ploieºtean Marian Dragomir. semanticã, obscuritate, formulãri bombastice, delir
de atâta rãcealã/ oul piciorului dãdea cu abisul în
Cartea are 97 de pagini, 41 de texte, format lipsit de substanþã, dimpotrivã, surpriza constã
mine/ ºi crãpa invidia cã nu pot sã alerg precum
personalizat (landscape, 130x190), coperþile ºi tocmai în aceea cã poeziile mustesc de sensuri care
alþii// nu te criza cã te mãnâncã mai tare/ spunea
desenele interioare aparþinând autorului. De se cautã unul pe altul, într-un discurs eteroclit.
asemenea, aºezarea în paginã a textelor pare a fi în vecinul de la trei/ iar eu muºcam din iubirea
Poate uneori registrele limbii sunt prea amestecate,
acord cu procesul de „dereglare a simþurilor” impus oacheºã/ cu pâine ºi smirdan/ ºi gândeam cam de
iar unele cuvinte cad asemenea nucii în perete.
de multiplele oglinzi (mãºti poetice) în care se câte tãlpi/ am nevoie sã ajung în patul ei”.
Spre exemplu, în poezia „iubirea”: „vrei oxacilinã
priveºte e(on)ul liric. Dacã ne referim la maniera urmuzianã utilizatã
pentru tâmplele/ care aprind în van/ un foc de
Faþã de primul volum, „Stihuri pentru viaþa uneori, putem avea în vedere un pasaj din poemul
fericire” (p. 8). Însã, în general, Marian Dragomir
mare”, cel de faþã reprezintã un progres „Poveste de aiurit nevertebrate”: „Pe sub poale
ºtie cã nu poate lua cu totul în rãspãr limba,
semnificativ, atât prin formula poeticã îmbracã poeme pe care le izbeºte pe timp de
fiindcã acesta se rãzbunã în cele din urmã. Faptul
neoavangardistã, prin delirul programatic, prin ploaie, gândind o diegezã suficient de zemoasã
cã, asemenea fracturiºtilor sau altor reprezentanþi ai
tematica abordatã, cât ºi prin imaginarul poetic ºi pentru a se putea da cu barca dupã sistemul de
douãmiismului românesc, autorul violenteazã
ideaticã. Volumul dezvãluie un peisaj interior ºi mãsurare hidrologic al metaforelor/.../ Anunþ: /se
uneori limba, nu înseamnã cã ar fi o ieºire totalã
exterior discordant, unde un ins ironic, sarcastic, vinde la fabrica de bãrci o plutã pentru fiecare
din canoane, o încãlcare a convenþiei, ci, mai
epatant, revoltat, cinic, dar ºi drãgãstos, miriapod ce aiureazã/” (p.41).
degrabã, dorinþa (voluntarã sau nu) de epatare,
melancolic, ne plimbã printre sunetele sale de Dintre poeziile volumului, mai reuºite ni se par
dezolat de incapacitatea simþului comun de a se
pian dezacordat, pânã sã îi gãsim, în final, urmãtoarele: „femeia fãuritã”, „papucii”, „vinovat”,
elibera de cliºee de gândire ºi de expresie.
adevãrata muzicã interioarã ºi chipul de dincolo de „mãrturie”, „lacul”, „Poveste de aiurit
Dacã ne referim la temele ºi motivele predilecte
mãºti. Te întrebi de ce are nevoie omul acesta de nevertebrate”, „cadavrul metaforei”, „naºterea”,
ale volumului, acestea sunt, de cele mai multe ori,
atâtea mãºti, de ce îºi acoperã tandreþea cu masca „tabloul”, „masca”. Credem cã este important,
cele consacrate: iubirea, timpul, viaþa ca teatru,
damnãrii? Nu este o rebeliune chiar nouã în pentru o cronicã de carte, evidenþierea versurilor
lumea ca vis, deºertãciunea, angoasa, oraºul,
literaturã, dar, dincolo de modelele avangardei care surprind prin originalitatea viziunii: „de la
macabrul, tenebrele, angoasa, oglinda, nelipsind
interbelice, ni se descoperã, pe rând, feþele ascunse ultimul vis carnea înfloreºte sub noi/ iar groapa
cele mai noi: poezia strãzii, a canalelor, a spaþiului
ale unei personalitãþi conºtient multiplicate, surâde/ în colþul gurii” („Clipe”, p. 30); „ºi mã
casnic etc. Iubita poetului este fie „femeia fãuritã”,
grotescul unor situaþii, cioburile multicolore din gândesc/ la femeile care mi-au dãruit prunci
creatã din infinit, „fãrã brandul made in china” (p.
care trebuie sã refaci oglinda în care s-a privit, morþi/ ori prietenii cu care am sacrificat viþei
10); fie cea cu „o aluniþã înfloritã” care îl
înaintea dezastrului, chipul adevãrat. De la primul fragezi/ la lumina sâgelui alb scurs din camioane”
dispreþuieºte pentru „bobocii smulºi din gurã”
pânã la ultimul text, autorul ne trece prin cele mai („Mãrturie”, p. 33); „ãºtia-s pescari ca niºte prunci/
(„ea”, p. 12); fie aceea „cu pistrui pe mâini ºi stele
contradictorii stãri. Se vede, totuºi, cã vorbesc cu peºtii ºi viseazã când dorm” („lacul”, p.
pe spate ca un scarabeu” („femeia”, p. 14) etc.
spontaneitatea emisiei verbale este controlatã, 37); „mi-am plãnuit (re)naºterea din cauzã cã era
Viziunea e total antiromanticã, dar nu se poate
parcã, de la un adevãrat tablou de comandã, la prea umed în univers/ nu puteam sã pãºesc în
spune cã erosul nu ar fi dimensiunea care dã sens
care s-a aºezat un tip cerebral, altul decât purtãtorii lumea asta/ ca un avorton fãrã de suflet/ ar fi fost
demersului poetic al autorului. Fiindcã iubirea este
de mãºti. Din când în când, îi mai cenzureazã pe indicat sã mã mai fi lãsat în tremurarea
blestemul ºi mântuirea sa. De aceea, ºi revolta se
neobrãzaþi, atunci când au ieºit prea mult din pântecului/ unde îºi arunca mama lumea mãcar o
stinge, de multe ori, în note senine. Pentru cã
canoane, rãtãcind busola. Textul final, de fapt, este veºnicie/ dar lângã mine era un pântec de pietre
poetul „îºi fãureºte” Galateea sa, de care se ºi
cel în care eul esenþial iese la luminã dintre mãºtile care îmi zgâria/ pielea necoaptã ca un descântec/
îndrãgosteºte: „o femeie sã facã amor/ e aerul ce-l
alteritãþii. ce fãcea foamete mamei sã mã respingã”
expiri ºi-l inspiri din þigara de pe masã/ ca ºi cum
Discursul poetic nu este unul linear, dimpotivã, („naºterea”, p. 58); „salvarea mea este cuvântul/
viaþa ei sentimentalã/ s-ar distruge sub bradul de
se trece, uneori în acelaºi text, de la notele verificat cu gânduri ºi idei/ construiesc un zid
crãciun/...// dar femeia ºtie cã este frumoasã ºi îi
sentimentale ºi romanþioase, la negarea acestora, marcat pe timp de crizã/ joc din strãlucirea
ajunge/ eºti frumoasã// fãrã sã mã retrag în vorbe
prin pasaje total opuse ca viziune, când pare a se mãºtilor/ ºoptesc totul ce nu înseamnã nimic”
din eminescu/ cum fac bãieþii de prin bloguri/ în
lua totul peste picior, numai sentimentul în sine („masca”, p. 94). ºi cum se putea încheia mai bine
situri deºucheate ºi banale/ iar ea sã rânjeascã/ cu
nu. Distingem, astfel, sub acele mãºti ale alteritãþii acest volum, decât printr-o altã autodefinire: „cine
dinþii albi ca în reclame// creez o femeie cu visele
despre care vorbeam, ºi pe insul bonom, care sunt eu/ sunt cel pe care îl ºtiþi/ sunt oamenii pe
dilatate/ ºi pupila pâlpâind intravenos de iubire//
vorbeºte despre sine cu un umor reþinut, ºi pe care i-aþi întâlnit/ masca vieþii voastre”. Abia în
domnilor creez o femeie cum nu aþi mai gustat/ sã
saltimbancul care face saltul spre marele final se devoaleazã ceea ce deja bãnuiam: cã
o curme propriul ei sânge ca omida/ o femeie
necunoscut, ºi pe revoltatul nietzscheean, pe cel „mãºtile” eului poetic nu sunt, de fapt, decât
drãgãstoasã un fruct zemos/ ºi care mã va lãsa/
care se pune în pielea personajului sastisit de sine, ipostaze ale umanului din noi, cei dornici de
mã va implora sã o rãvãºesc” („femeia fãuritã”, p.
cãutându-se printre cioburile unei existenþe desãvârºire, dar ºi aflaþi în lupta cu tenebrele care
10-11).
ostracizate etc. Dar semnul biruinþei omului asupra ne înconjoarã.
Dacã ne referim la angoasã, trebuie sã
vâltorilor existenþei rãzbate ca un katharsis din În ciuda unor imperfecþiuni formale ºi de
precizãm, de la început, cã viziunea auctorialã nu
structura profundã a multora dintre texte. conþinut, cum ar fi exacerbarea limbajului, fãrã a
este una gravã, fiind, mai degrabã, împãnatã cu
Dacã ar fi sã îi gãsim afinitãþi poeziei de aici, þinti neapãrat expresivitatea, impresia de
himerele subconºtientului, trecutã prin filtrul unui
am putea spune, în ciuda absenþei semnelor obscuritate, pe alocuri, unele mici erori de
umor surâzãtor. Adicã se poate spune cã poetul
intertextualitãþii, cã uneori e mai aproape de redactare, fãrã a schimba sensul enunþurilor,
aruncã vitriolul în ochii realului ºi apoi are grijã sã
absurdul ionescian (dovadã a asimilãrii ideaticii din inserþia nepotrivitã, uneori, a oralitãþii, Carte cu
prepare un balsam din nuferii cei mai fragezi. Iatã,
piesele celebrului dramaturg, despre care Marian mãºti pãstreazã suficiente atribute ale unei scriituri
în acest sens, una dintre cele mai reuºite poezii ale
Dragomir a ºi scris), alteori de cel urmuzian (în reuºite, chiar dacã nu spectaculare.
volumului, „papucii” (p. 22-23): „papucii muierii
special în prozopoemele: „Garsoniera de la trei”, erau primitori/ o caricaturã din desenele anilor
„învãþarea”, „Poveste de aiurit nevertebrate”, ‘30/ dar nu ºtiam sã alerg cu ei în jurul patului/ „
„Odaia introspecþiei”) sau de Saºa Panã (de fapt, în aºa cã mergeam desculþ/...// uneori mã scãrpinam

4 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

4 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

comentarii

Rodica Braga
ºi poemele trecerii
Irina Petraº

A
ntologia Vânare de vânt (Editura Tipo de luminã ºi umbrã, gata sã interpreteze
Moldova, Colecþia Opera omnia, nr. 139, îndelung, sã comenteze când pentru sine, în
Iaºi, 2012) apare la 40 de ani de la debutul nume propriu, când ca martor, vorbind în numele
editorial al prozatoarei (Sângele alb al pietrelor, tuturor muritorilor, înfãþiºãrile trecerii. Scriind sub
povestiri, 1972) ºi la 17 ani de la cel al poetei ameninþarea golului, a zgomotului, a dizarmoniei,
(Neliniºtea cuvintelor, 1995). Diferenþa de vârstã poeta construieºte armonii de spart coexistenþele
dintre cele douã ipostaze nu are, însã, nicio impenetrabile. Non-comunicarea e marele rãu al
însemnãtate. Rodica Braga este o scriitoare veacului numit „al comunicãrii”. Dereglarea lumii
deplinã, cu acces egal la mai multele modalitãþi e preponderent acusticã, trãdãrile sunt anunþate
ale expresiei literare, cãci rostul scrisului se iveºte, de zgomote, lumina însãºi hohoteºte. Povara de
ºi în cazul ei, dintr-o nevoie fundamental liricã a melancolie e sporitã de tânjirea dupã un chiuit al
sufletului uman, aceea de „a prinde sensul verticalitãþii pierdute ori dupã gânguritul pur al
lumii…” (G. Cãlinescu). Tema de luptã ºi de visului tânãr. Poemele se drapeazã în feminine
strategie a romanelor ºi a plachetelor de versuri e, mãtãsoase – trufie, trezie, durere, speranþã, iert, / prea uºor îþi pleci capul, prea învinsã / te
sub înfãþiºãri diferite ºi cu tonalitãþi de un larg moarte înfloritã ca o petalã în chiar miezul vieþii, dai. pregãtitã nu sunt sã-þi iau locul ºi, /
ambitus, una ºi aceeaºi: neobosita nuanþare a moliciune, vinovãþie, catifelãri de muguri, mlãdieri neocrotitã de tine, de nimeni, sã privesc / drept
trecerii. Sau, altfel spus, radiografierea iubirii, ca etc., încercând sã se apere de salva cuvintelor în moarte, ca-ntr-un cearcãn de stea.”
stindard al vieþii, implacabil strãjuitã de moarte ºi zornãitoare, de glasul de gheaþã al uitãrii, de În A doua neliniºte, „moartea vine / ca o
frântã sub miresmele acesteia („sunetul / proaspãt vuietul nopþii. Agresatã de forfota obiectelor ce leoaicã, / pasul victoriei / pulseazã în trupu-i /
al iubirii, / dezlãnþuit în trupuri / ca un chiot al alcãtuiesc bezna diurnã, poeta viseazã tãceri regal”. Semnele ei se înmulþesc, îngreunând paºii
morþii”). învolburate ca o melodie, iubiri mute, rãtãcitele poemului: „ore repezi, / – trupuri decapitate – /
Verbalizarea minuþioasã este pentru eroinele sunete ale mirãrii. pe-alãturi se scurg. / timpul prãseºte / în grabã /
prozei Rodicãi Braga (vezi Singurãtatea Încã din Neliniºtea cuvintelor, e prezentã o puterile iuþi / ale nopþii”. Iubirea are „gust de
pãmântului, Maia, Fluturii de noapte etc.) „mod invitaþie la luciditatea jupuitã a dezîncântãrilor: ranã proaspãtã”:: „în dragoste s-a fãcut târziu, /
de a-ºi învinge boala, teama ºi singurãtatea”. „haideþi sã mergem spre albul regal, / spre târziu ca-n sfârºit de duminicã. / veninosul
Logica strânsã, dar generoasã ºi melodia stranie a albastra certitudine / a frigului. / spre coaja albastru ne îngheaþã privirea, / oasele noastre
sintaxei amintesc experienþa excelentã din micºoratã a orizontului / adunat, încovoiat peste leagãnã frigul”. Cuvintele se bulucesc revelându-ºi
Comentarius perpetuus în care prozatoarea þinea noi / ca pieliþa albuºului / din ou”. Oul, ca zãdãrnicia, „revãrsarea cleioasã de gânduri / în
piept, într-un mod remarcabil, schimbului de simbol al transparenþei, al rodului, al puritãþii lanþuri ne ferecã trupul”, „sub o zodie a izolãrii
„replici”-parabole cu Mircea Ivãnescu. „Bãltirea” („hieraticul gest / al mamei de a ridica oul, / respirând, […] ne uneºte / aceeaºi, unicã, ultimã /
sensurilor existenþiale este receptatã ca provocare, venerându-l, pentru a-l privi în / luminã, sã se nãucitoare spaimã”. Extenuarea (fericitã) în
iar exactitatea voluptoasã a detalierilor tatoneazã asigure cã-i proaspãt / ºi pur. celebra urmaºi e ºi ea prezentã, ca-n fiului cel mic: „în
„viaþa adevãratã undeva în adânc”. Spovedania transparenþa”), va reveni când ºi când (pasãrea ºi tine sunt ºi eu / ºi ce-a mai rãmas din ai noºtri, /
personajelor se lasã înfioratã liric. Un înveliº zborul, cu toate succedaneele lor bune ºi rele, e albul ce miroase a crin, / e verdele cu sunete
vulnerat ºi vulnerabil este contracarat de cruzimea sunt metafore obsesive), rotunjindu-se în cel mai înalte, / e somnul roºu al macilor striviþi / ºi-
abstractã a introspecþiei, de impudoarea analizei, nou volum, Senin ca-n ou: „oul crãpat / al ntunecarea trupului hain”, însã povara morþilor de
de efortul de a extrage eternul din deºertãciune. speranþei se rostogoleºte / la întâmplare sub / sânge (vezi volumul Stacojiu) vlãguieºte: „cenuºiu
Spaimele ºi neliniºtile sunt identificate cu cãldura mea subþiatã, bruscat / de miºcãrile-mi / ca blana de viezure, / soarele miºuna nevãzut /
nesecatã sete endoscopicã. Frica de moarte, dezordonate de pasãre ce-a uitat / adãpostul sã-ºi prin galerii prãbuºite de nori, / iar tata lupta sã-ºi
„picotind ca o felinã în sângele” femeii pe care ºi încropeascã”. aducã / pe lume, pe temuta, / pârdalnica
vântul o poate rãni, îi conferã nu resemnarea Când „ochiul de bufniþã al singurãtãþii / doamnã. / ca un prunc nevinovat / se nãºtea
abulicã, abandonul, ci, dimpotrivã, puterea de a decupeazã mici sfere de-ntuneric / ºi le adaugã moartea lui, / colora ziua cu vineþiul / durerii, /
merge mai departe în ciuda durerosului sentiment luminii”, iar sfioasa iubire târzie e atinsã deja de prelungea viaþa / cu sunetele mirãrii”. Trupul,
al efemeritãþii. „Totul e grav ºi important într-o surpãri, visul – consubstanþial poeziei, þinând de prea strâmt ºi prea vulnerabil, pradã orelor care
viaþã de om”, chiar dacã oamenii cu spiritul lor fantasmã ºi ambiguitate – rãmâne soluþia liricã rãnesc, e tot mai adesea receptat ca trãdãtor:
mutonier se complac „într-o gâfâialã ce-i predilectã: „singurãtatea perfectã din vis, / cercul „seninul trupului / se coloreazã în verdele /
împiedicã sã audã liniºtea cu care moartea se pur al universului / rotunjit cu tandreþe peste spaimei”, „se desface în tuburi / de orgã”, „o,
apropie de ei”. Atentã la „luminiscenþa fulgurantã mine. / la hotarul dintre apã ºi cer, / trup fãrã oboseala de-a mai / împinge prin trup / sevele
a fiecãrei trãiri”, prozatoarea recepþioneazã viaþa prihanã, bulb de bucurie / eram. apa verzuie, mai subþiate, / singurãtatea sângelui / lovind în þãrm
dinlãuntrul vizuinii luminate ca sonoritate difuzã, moale ca mãtasea, / în valuri mari se hârjonea. / umbros, / din care stoarsã-a fost / cãldura
ambiguã, precum muzica, ºi la fel de greu de cu zumzet cald albastru-mi bolborosea / prin precum / o mãduvã din os”. Poemul –
tradus în cuvinte. Deºi sufletul rãmâne „o mare vine. nici pasãre, nici plantã, / nici fiinþã „ceasornicul trupesc / diluat într-un tempo / letal.
confuzie. O nemângâiatã nostalgie. O spaimã omeneascã / spre care sã mã-ntorc, / rostiri sã ne / în loc de sânge, / inima-mi pompeazã /
rece, tãioasã”, muzica de fond a interioritãþii e uneascã”. Moartea însãºi („fiecare sângerãm / de cernealã, clorotice / litere, alergând prin / artere,
aproximatã prin „scurte strãfulgerãri”. O moarte”) pândeºte „fragedul zbor de rândunicã al cum peºtii sloboziþi / în acvarii nãtânge. / între
senzualitate fremãtândã pentru care moartea iubirii” cu „pliscul neîndurãtor al acvilei / timp, viaþa…” – depune mãrturie despre
însãºi, „cel mai viu act al vieþii”, trãitã intravital, perlându-mi trupul cu broboane / de-ntuneric”. muritudine, privind „dincolo de noi, / în viitoarea
consacrã eforturile înspre durare. Mama, personaj stãruitor, omniprezent în noastrã / absenþã” („înghiþiþi de viaþã / ca de-o
Toate acestea sunt valabile ºi în cazul scrisul Rodicãi Braga, are forþa de a þese viaþa în gurã lacomã, / ne pierdem respiraþia / strãbãtând
poemelor. Ele cresc paralel cu proza ºi învãluie jurul ei, cãci o însoþesc misterul, vibraþia, lumina. în goanã / teritorii ale spaimei, / amnezii
concentric acelaºi miez tare al analizei: trecerea. Când moare (moartea mamei este cea mai irecuperabile / ale trupului. / atinºi de trezie / ca
Proza vibreazã nu de puþine ori poematic, iar directã, mai cutremurãtoare experienþã a morþii de-o boalã, / ne subþiem / ca sã facem / mai
poemele au o poveste discretã în fundal. În tot datã omului), ea dezechilibreazã cuibul însuºi al uºoarã trecerea, / ne prelingem ca o lacrimã / pe-
scrisul autoarei, o visceralitate difuzã adaugã fiinþei, ca în bun rãmas: „eu vãd cum privirea îþi un obraz împietrit. / ajunºi dincolo, suntem doar
sânge unei analize de vibrantã intelectualitate. fuge, se înmoaie / ca o tijã de crin, întorc capul, / cãdere purã”) ºi rostind întrebãri înfricoºate: „ºi
Reflexivitatea informeazã fiecare detaliu te cert / ºi-s nervoasã în van. nu te iert, nu te
înregistrat de privirea mereu atentã la modificãri Æ

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 5

Black Pantone 253 U 5


Black Pantone 253 U

Æ
dacã moartea / neliniºte mai mare / decât viaþa e-mail din Chiºinãu
este? / tãcerea ei, cântec difuz / reverberând ca
orgile / sub bolþi umbroase?” Faþã în faþã cu
propriile spaime, se îngânã ultime zvâcniri ale Dumitru Crudu,
risipirii spre celãlalt, în poeme ale comuniunii de
destin: „cãderea-nspre moarte”. Spaima se joacã
între tandreþe ºi stupoare, pe o partiturã avarã,
basarabenii archaeoptericºi ºi
tãioasã, dar mereu „unduitã” ºi deschisã
comentariului coral. Aºa se explicã, de altminteri,
trecerea pe nesimþite de la eu la tu apoi la noi ºi
Omul amestecat
din nou la eu: „stau în mine însãmi / ca într-o Maria Pilchin
melodie nedefinitã, / alunec între o notã ºi alta /

E
cu imprecizie infinitã…” ra prin mai, la Chiºinãu, anul acesta, la un
În Visul Bufniþei, versurile se intoneazã din colocviu internaþional de literaturã despre
nou sub semnele morþii: „sumare semne moartea totalitarism ºi posttotalitarism în lumea
/ ne trimite. în catifele / ºi mãtãsuri, abil ºi- literelor. Comunicãri, discuþii, polemici. La un
ascunde / chipul de cânepã topitã. / pe negândite moment dat Dumitru Crudu a vorbit despre
ne încearcã, / în clipele când ne-nfruptãm / naivi omul amestecat, basarabeanul ca melanj cultural,
din dulcele prisos / ce face viaþa sã palpite. / se social ºi etnic. Ideea aceasta m-a blocat. Homo
furiºeazã tandru-n lucruri, / îºi pune-n ochii goi miscelaneus interriveranus, asta îmi veni în minte,
luciri vâscoase, / gãtitã foc-ºi-ncepe ºuie pânda, / un fel de Archaeopterix, care de data aceasta nu
cât timp noi proiectãm negoþuri pãguboase, / ne avea atât caractere reptiliene cât ºi aviare, ci se
târguim la sânge cu propriul nostru / gând, cel anunþa a fi antropomorf, descoperit cumva de
orb ºi fãrã de auz. / urcãm ºi coborâm în vârste, arheologii sãpãtori în idei. Dumitru Crudu explica
/ ne vindem umbrele la preþ redus”, tentând, natura acestui metisaj, felul în care scriitorii
eroic, o recuperare a verticalitãþii în pofida lor: basarabeni vorbesc despre aceasta în cãrþile lor,
„cred doar în puterea eliberãrii / dintre maluri mie însã îmi stãtea mintea în loc. Atunci îmi veni
dezlegarea unor polemici interioare, atunci am
ierboase, / în feþele schimbãtoare ale lunii, / în
gãsit explicaþia multor retorisme auzite nu o datã
pulberea de soare / ce-i platoºã trupului, / în
pe la colþuri de mese intelectuale.
verdele vulnerabil al copacilor, / în bãtaia ritmicã
De fiecare datã când trec Nistrul sau Prutul
a inimii mele / ºi-n incendiile ce-mi pârjolesc, /
mã surprinde faptul cã întâlnirea cu Alteritatea
sporadic, mintea, pânã la albul / înfricoºãtor al
þine de unele stereotipuri prin care sunt abordaþi
giulgiului morþii”, dar „mãtasea cãrnii / abia mai
basarabenii. La Bucureºti basarabeanul e luat, de
sprijinã / cuvântul / ce-n spuma gândului / se-
multe ori, drept rus, la Moscova, trece drept
neacã. / mori amânat, / zi dupã zi, / te alinþi în
(român) naþionalist. Aceastã scindare schizoidalã
moartea-þi / generoasã”.
dureazã deja de 200 de ani ºi el e conºtient de
Experimentarea verbalizatã a morþii continuã
propria dedublare. Urmãresc, de la un timp
în Fãptura de raze ºi în Senin ca-n ou,
încoace, tiparul acesta socio-etnic: basarabeanul.
reconsiderând obstinat puterea cuvintelor de a se România. Dar acest homo miscelaneus declarat
În toate activitãþile lui, luate istoric, politic,
împotrivi rãului: „o, cuvintele, nesperatã / de Dumitru Crudu mi-a dat peste cap proiectul
cultural, existã frustrãri ºi complexe profunde.
izbucnire în luminã / a materiei cuminþi, rãsar / critic, mai bine zis, l-a rãsturnat, dându-i o altã
Basarabeanul. Un român format în „sânul”
din huma din noi, / înmuguresc ºi rodesc, / configuraþie, omul scindat, dedublat, schizoidal
culturii sovietice ºi cel al limbii ruse sau un
plante fierbinþi ce topesc / bruma / pritocitoare s-a transformat în omul amestecat, mult mai
rusofon care cunoaºte (cât de cât) limba ºi cultura
de moarte”, ºi degustând coincidenþa de destin cu adevãrat, azi când nu putem vorbi despre
românã. Blocajul ºi complexul cultural e prezent
universul: „niciodatã durerea nu-i doar a noastrã, purisme.
în ambele cazuri. E complexul perifericului,
/ a mãruntului trup / ce-ºi contabilizeazã fiorii, / Am trãit senzaþia aceea când nimeni nu îþi
omului de diasporã, un patriotism etnic în afara
ea este, vezi bine, ºi-a florii, / a lunii, a lupului spune cã nu ai dreptate, dar tu o ºtii ºi asta
patriei, cliºeism naþional ºi identitar. Aceste douã
încolþit, a ninsorii, / este un fel de a fi al furtunii conteazã. Am recitit cartea lui Dumitru Crudu
tipuri umane se comportã foarte specific în
/ ce schimbã geologii / ºi faþa lumii”. Fiinþa în Oameni din Chiºinãu, am regândit-o ºi am gãsit
capitalele celor douã limbi (Bucureºti ºi
restriºte traverseazã ultimele primejdii ale vieþii, în ea acel amestec, borgesian l-am gãsit, cu eroul
Moscova), ambii similar, în mare parte sunt ...
visând la bogata ºtiinþã a morþii intravitale: „o, ce ºi trãdãtorul conþinut potenþial de aceeaºi
mai naþionaliºti decât omul care e la el acasã!
minunat animal / am putea deveni, / dacã, tot persoanã. Personajele din cartea Oameni din
Majoritarul etnic, crescut cu cinematografia
timpul, sabia / morþii vertical ar luci / în Chiºinãu nu sunt nici trãdãtori ºi nici eroi, ele
sovieticã ºi cu marile romane ruseºti din secolul
neºtiinþa din noi”, ºi se înfioarã o datã în plus: sunt oameni amestecaþi care înclinã într-o parte
al XIX-lea, trecut prin ºcoala ºi universitatea
„ca douã picãturi de sudoare, / aºteptând sau în alta a balanþei identitare, dar aceastã stare
sovieticã, respingând cei douãzeci de ani ai sãi,
moartea sã ne zvânte. / atunci vom afla negreºit poate fi modificatã cu uºurinþã de atmosfera
pentru a schimba totul prin anii ’90, citind autori
/ dacã veºnicia doare”. geopoliticã a momentului. Or, identitatea
români ºi învãþându-ºi propria limbã, pentru a
Poezia Rodicãi Braga are un timbru propriu, basarabeanului este cea a esticului bipolar (scriu
arde etapele propriei formãri în matricea limbii ºi
modulat volum dupã volum, cu un elegant asta cu douã zile înainte de a veni Angela Merkel
culturii sale naþionale, el ajunge azi sã fie un
echilibru între cântecul înalt-reflexiv al la Chiºinãu).
reprezentant tipic al acestui amestec.
modernitãþii ºi frângerile de ritm ale Esticul. Iatã verdictul. Esticul postcomunist,
Dumitru Crudu, în ultima sa carte Oameni
postmodernitãþii dez-vrãjite. postsovietic. Iatã adevãratul verdict, un verdict
din Chiºinãu (Tracus Arte, Bucureºti, 2011) aduce kafkian care te împinge subconºtient la suicid
„ aceste douã „personaje” într-un un ring livresc
ideatic ºi de poziþie. Ce este estul, dacã îl definim
unde se boxeazã cu valori, cliºee ºi viziuni
în mod geografic? Ceva ce face parte din Europa
politice. Omul de o parte ºi de alta a baricadei,
ºi totodatã se rupe de ea? Un fel de corp strãin în
asta s-ar pãrea sã se întâmple aparent în aceastã
matca europeanã?! Prezenþa estului se simte pe
carte. Adicã ea poate fi cititã cu succes ºi aºa,
acest continent al vechilor tradiþii ºi valori, dar,
societatea scindatã în douã, una atrasã de polul
pare, doar ca un pol definitoriu. De fapt, Europa,
estic, alta de cel vestic, una votând cu tricolorul,
aºa ceva existã? Unde sfârºeºte aceasta? Pe Prut?
alta cu nostalgicul stindard ce arboreazã secera ºi
La Ural? Unde?!
ciocanul. Cele douã extreme se întâlnesc însã în
O minte occidentalã tinde sã respingã orice
cotidian, în patul conjugal, în bar, în Piaþa Marii
þine de sfera outdoor. Toleranþa, da. Marea lecþie
Adunãri naþionale, în transportul public ºi la urna
a toleranþei occidentale. Doar cã ea presupune un
electoralã. Extremele convieþuiesc. Aºa am citit
centrism. Cel de tolereazã este centru lumii, axis
aceastã carte iniþial, în aceastã cheie am ºi scris
mundi, Celãlalt sã fie fericit cã este tolerat.
despre ea în reviste din Republica Moldova ºi

6 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

6 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

Conceptele strãine mentalitãþii occidentale sunt


acceptate în Par(ad)isul european doar ca o temã lecturi
exoticã, un fel de stranietãþi simpatice. Tot însã ce
nu e simpatic apare ca ceva care ºocheazã mintea
occidentalã (comunismul a ºocat ºi mai ºocheazã Întoarcerea lui
în vest, uitându-se cã laboratorul acestuia a fost o
minte vesticã, afirmãm fãrã resentimente, în
formula lui Harold Bloom ºi fãrã cãutarea
Ioanichie Olteanu
vreunui þap ispãºitor). Îndelungul dialog istoric
dintre Vest ºi Est lasã un con de umbrã peste cel Ion Pop

D
din urmã, acesta mereu contestându-ºi oponentul espre poezia lui Ioanichie Olteanu, „al tulburatã ritmic, dã acelor poeme o culoare de
geografic. Dar apare întrebarea retoricã din patrulea poet cerchist”, s-a scris mai uºoarã frondã anticonvenþionalã, cu libertatea
vechiul banc sovietic despre evreul întrebându-ºi degrabã aluziv, cu câteva excepþii, printre celui ce frecventase deja ºi poezia mai
interlocutorul care afirma cã în vest toþi o duc care confraþii Ion Negoiþescu ºi ªtefan Augustin tradiþionalã, ºi cea modernã. Un Poem care
rãu: „Dacã la ei (în vest) e atât de rãu ºi la noi Doinaº, în aºteptarea mereu nesatisfãcutã a deschide volumul ne introduce în acest joc cu
(în est) atât de bine, de ce la ei e atât de bine?!” publicãrii ei într-un volum. Acesta s-a tipãrit, în formulele moºtenite, subminându-le elegant,
Iatã marea întrebare, echivalentã cu cea sfârºit, prin grija atentã a poetului ºi criticului trãdându-le artificiozitatea, chiar în legãturã cu
hamletianã pentru estul frustrat. Ioan Milea, sub coperte ºi cu litere elegante, la actul scrierii textului: „Nepoposind în foºniri
Pe 4 septembrie, la Chiºinãu, a fost deschis Editura Eikon, sub titlul Turnul ºi alte poeme. E diafane,/ Prinþul de carton pãºea prin dimineþi
oficial Centrul de Dramaturgie Contemporanã în un act de recuperare necesar, realizat abia acum, însorite,/ visurile îi biciuiau ochii/ ªi-l încingeau
incinta Uniunii Teatrale din Republica Moldova. la un deceniu ºi jumãtate de la dispariþia ca niºte liane.// Durerea-nchisã-n care nu
Naºterea centrului se datoreazã unui dramaturg – autorului. Textele reunite aici nu sunt multe, dar rãspundea în el/ ºi stelele fãceau pe coalã tumbe/
Dumitru Crudu, unui actor ºi regizor – Sava ele certificã ceea ce se tot spunea despre valoarea pânã când simþi pe lângã tâmple/ multe fâlfâiri
Cebotari ºi unui critic dramatic – Dorina Khalil- scrisului acestui intelectual discret, care a fost ºi de columbe”. Se constatã imediat prezenþa
Butucioc. Dupã un spectacol lecturã A doua zi, primul redactor, în 1957, al seriei noi a Tribunei. recuzitei, de la „foºnirile diafane” la „fâlfâirile de
autor Dumitru Crudu, regie: Sava Cebotari, cei (Înfiinþase ºi o altã Tribunã, „nouã”, în 1947, tot columbe” (în continuare vor apãrea ºi „acordul de
prezenþi au polemizat despre teatru, basarabeni ºi la Cluj, împreunã cu Ion Lungu ºi Pavel Apostol, vioarã”, drept corespondent al stãrii de spirit
omul amestecat. Purismele þineau de retorica a fost apoi redactor la Contemporanul, redactor romanþioase, „zâna”, „pajiºtea coclitã a inimii de
celor din generaþia înaintaºilor noºtri, prezenþi ºi ºef la Tânãrul scriitor, la Tomis-ul constãnþean, scrum”, desueta „doamnã legãnatã-n visuri ºi
ei la eveniment, or, dupã ’90 homo sovieticus director al Editurii Eminescu, redactor ºef al Vieþii berline”), întâmpinatã cu degajare ludicã, într-o
basarabean s-a transformat în omul purismelor româneºti…). Un foarte bine alcãtuit aparat atmosferã în care „amurgul se spânzura de
etnice. Textul lui Dumitru Crudu contura un alt critic, cuprinzând cronologia vieþii, bibliografia copaci”…
portret uman, cel al omului metisat cultural. poeziilor apãrute în reviste, publicistica, Aerul de „vacanþã” e luat ºi într-un alt poem
Regizorul Mihai Fusu venea cu o altã formulã, traducerile, referinþele critice la operã, o evocare ce pare a elogia „viaþa la þarã” pe un ton voit
cea de „barbarie ºi civilizaþie”, barbarul fiind ºi poeme dedicate de Ion Horea, vãrul poetului, convenþional ºi lejer, ajungând sã sugereze chiar
tipajul omului agresiv ºi categoric, ideea omului acompaniazã prezenta ediþie, precedatã ºi de o
despãrþirea de „literaturã”, atât de caracteristicã
în afara unui dialog cultural cu Celãlalt. frumoasã prefaþã semnatã de Ioan Milea.
spiritelor nonconformiste: „Ce bine e sã stai la
Ortega y Gasset, în unul din eseurile sale se Poemele scoase acum la o a doua luminã sunt
þarã/ într-un sat cu arbori ºi vite,/ sã-þi petreci
referea ºi la micile culturi. Basarabia nu poate opera unui scriitor care, în societatea cunoscuþilor
vacanþa de varã/ trãind zile senine ºi liniºtite.//
avea o culturã proprie. Noþiunea geopoliticã de „baladiºti”, Radu Stanca ºi Doinaº, îndatoraþi ca
Aici suntem departe/ de oraºul cu clocotul lui de
stat de frontierã nu îi permite acest lucru. Între formulã tradiþiei germanice, practicanþi ai unui
pãcate,/ de izul lui negru de moarte,/ de
Nistru ºi Prut putem vorbi despre crossculture, discurs rafinat sub aspect formal, foarte atent la
literaturã ºi luciditate” (Vacanþã). Sub titlul Plante
termen american ce vizeazã anumite intersectãri armoniile muzicale ale versului, venea spre
ºi animale, se pot înregistra ºi ecouri din
culturale, dar mai exact ar fi sã vorbim despre un formula baladescã dupã ce trecuse (rapid) prin
Priveliºtile lui Fundoianu, cu imagistica lor
amestec cultural, o definiþie mult mai apropiatã experienþele antiestetizante ale numitei „generaþii
încãrcatã de seve telurice ºi de o senzualitate
de realitate. Un amestec specific, fãcut ºi cu a rãzboiului”, între Constant Tonegaru, Geo
proaspãtã: „Mi-e inima alãturi de câmpul cel cu
sânge. Acest melanj cultural, acest metisaj Dumitrescu ori Ion Caraion. În cele câteva
lapte”, belºugul care „se leagãnã în arborii sãtui”,
produce un om amestecat, în formula lui poeme de început, se simte deja nota ironic-
plantele care cresc „în somnul greu de vite”,
Dumitru Crudu. Homo miscelaneus, iatã relativizantã a discursului ce învecineazã sintagme
„liniºtea pãzitã de turmele de porci”, „flãcãri
portretul robot. Scriitorul, publicistul ºi preþioase, convenþionalizate, ale liricii, cu
îngropate în sexe vii ºi genuri/ ºi gesturi
editorialistul german Ulrich Schacht, la acelaºi deschideri cãtre „proza” cotidianã, în montaje
somnoroase ºi sigure-n atomi”. O altã compunere,
colocviu literar despre care am vorbit mai sus, realizate totuºi cu o anumitã discreþie, departe de
Bucolicã, propune însã un decor de vagã amintire
alãturi de Dumitru Crudu, vorbea despre o istorie orice retoricã neoavangardistã. Aerul degajat, cu
eseninianã, nostalgic-sentimental cu aºteptarea
amestecatã, mai bine zis amestec de istorii, cãci neglijenþe mimate ºi în imagisticã, ºi în prozodia
ceremonioasei apariþii a femeii iubite… În schimb,
fiecare cu istoria sa, ºi despre asumarea ei cu o Noapte la þarã revine la atitudinea modernistã
deminate de cãtre orice naþiune. Or, complexele cu mici accente de frondã peste gestica studiat
se depãºesc doar prin asumare ºi detaºare, iatã desuetã a celui conºtient de convenþia reciclatã:
lecþia încã neînsuºitã de basarabeanul frustrat rãtãcitorul cu „paºi sãnãtoºi ºi grei” pe „drumurile
istoric. cu praf ºi vaci” aºteaptã o iubitã diafanã, care
promite o senzaþie proaspãtã, într-o ecuaþie liricã
„ ce trimite gândul pânã spre Adrian Maniu:
„Pluteºti înaltã ºi transparentã/ atât de depãrtatã
ºi totuºi prezentã,/ mângâindu-mi ochii cu
plesnetul de bici/ al unghiilor tale mici.// Dar nu
peste mult vor izbucni cocoºii deodatã./ Expresia
mea va deveni mai ciudatã/ pãlind cu palori
subþiri de dimineaþã”. Altundeva, tot femeia
iubitã va fi cea care va ºterge expresiv „tâmplele
murdãrite de cenuºa infoliilor”, iar o Idilã va
asocia poza convenþional-romanticã a
îndrãgostitului cu foarte fruste ºi îndrãzneþe
imagini ale feminitãþii: „Pe malul apei subþiate ºi
roase/ de ale serii adieri amoroase,/ sub o salcie
cu frunziº fremãtãtor/ stãtea Benedict sfâºiat de
dor./ Mai aºteaptã, Benedict voinice!/ Ascultã
cum pe câmp urcã din spice,/ sãgeata de luminã
Æ

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 7

Black Pantone 253 U 7


Black Pantone 253 U

Æ „particularã maliþie poeticã” (ªt. Aug. Doinaº); a cu realitatea concretã, e reluatã, într-o expresie
din stea,/ un glas, o chemare, o forþã grea./ La fost subliniatã „tratarea ironic-cinicã atât atât a eliberatã de constrângeri prozodice, evocând o
ora aceasta se întorc pe drum/ vite mari, legãnate cadrului, prin el însuºi idilic, cât ºi a unor umanitate care „se va întoarce dupã lumina mea”
de fum;/ pãstorul îºi atârnã biciul în cui;/ evenimente de naturã tragicã”, cu efecte de ºi îºi va cânta iubirea „în versuri simple, într-un
vreascul arde pe vatrã cu flacãra lui./ Toatã ziua discreditare a ”temelor tari” (Petru Poantã). Sunt limbaj direct, dar fremãtând de emoþie”. Alinierea
au jucat copile pe ogor/ în urma plugului cu fier trãsãturi imediat sesizabile, care vor fi ºocat pe la noile lozinci ale vremurilor în schimbare
lucitor/ care a rupt adânc rãdãcina þãrânii -/ contemporanii obiºnuiþi cu cealaltã þinutã a rãspunde, cum se poate deduce, ºi unor aspiraþii
acuma dorm greu, grãmãdite, cu sânii/ apãsaþi pe „baladei”, mai gravã ºi mai nobilã în caligrafiile ei de despindere de starea de lâncezealã „decadentã”
lemnul tare,/ visând cum apa þâºneºte-n sonore. Tonul e, într-adevãr, persiflant, cu ironii mãrturisitã în câteva poeme mai vechi („Tovarãºi,
izvoare”… O ciudatã alchimie topeºte câte un întoarse ºi spre sine în ipostazã de ins ocolit de semnele s-au desfãcut, lacãtele au putrezit” –
ecou ca din Budai-Deleanu, din aromele de lut succese, într-un limbaj voit comun, lamentându-se anunþã un vers de sub titlul Când rãsare soarele,
reavãn ale lui Fundoianu, ca sã rezulte versuri de convenþional („Multe necazuri dau peste om în iar într-o poezie dedicatã zilei de 1 Mai, „zguduit
o incontestabilã noutate ºi frãgezime a senzaþiei. viaþã, / îndoieli, crize ºi boale, spaime ºi greaþã”, de lozinci proletare / oraºul cântã cu aceºti zei /
Iatã, aºadar, un soi de balans între gravitate ºi „Iatã, de pildã, eu, care nutream idealuri, / ameþit multipli ai fabricilor ºi ai / ºantierelor veacului
ironie, impulsuri sentimentale ºi distanþãri ironice, sunt ºi beat ca o barcã pe valuri. / În nicio branºã XX / care vorbesc un grai / necunoscut
încã nu prea apãsate totuºi. Foarte curând, micul nu-mi iese cu spor, / nici în poezie ºi nici în enciclopediilor prãfuite ºi seci”). E o schimbare
demon al (auto)ironiei devine mai activ ºi amor”, „Chiar ºi în politicã am intrat, / dar nu paralelã cu a multor poeþi ai momentului, dar
versurile lui Ioanichie Olteanu renunþã la mã pot fãli cu vreun folos / ªi aici toate, toate care sunã, în orice caz, mai convingãtor decât
poetizarea, fie ea ºi relativizatã, pentru a infuza mi-au ieºit pe dos. / Eu scriam la ziar despre versificaþia anostã a acelora. Cliºeele verbale
cu „prozã” un discurs poetic mai „realist”. Ca în patrie ºi popor, / despre plugarul ce arã cu drag extrase din lozincile orei nu lipsesc nici din scrisul
Camera poetului, de exemplu, reuºitã certã, al sãu ogor”...). Printre cliºee se miºcã dezinvolt de acum al lui Ioanichie Olteanu, opus „stilului
tablou de interior cu autoportret de om poetul ºi în Balada înecaþilor, unde înrudirea cu pieptãnat cu mult dichis”, printre „urale mari,
dezabuzat, decepþionat deopotrivã de monotonia Tonegaru e evidentã, iar o trimitere intertextualã biruitoare”, intonând „imnul mãreþ al acestui nou
cotidianului ºi de absenþa inspiraþiei: „Aceasta e la Vlahuþã subliniazã ironia: „ºi noi am iubit ºi rãsãrit”. Unele poezii cad în anecdotica cultivatã
camera poetului, / camera fãrã ferestre am filosofat lângã lunã, / bâjbâind dupã vreo în anii imediat postbelici, ca în Balada lui Corbea
suspendatã în aer ca o nacelã / în fumul cãreia himerã sau stea /.../ Alteori aºteptam moartea pe „scrisã în stil popular, pentru a vedea ce pãþeºte
nicio fatã nu ºi-a lãsat tiparul ºoldurilor / pure ca strãzi, pe alei, / dar când sosea îi fãceam loc ºi ne omul luptãtor când nu este destul de vigilent ºi se
o medalie de platinã. / Aici am visat cele mai dãdeam la o parte, / (nu ne temeam de moarte, / lasã amãgit de vicleºugurile duºmanului” (!), altele
imposibile visuri / ºi am scris versurile cele mai ci de veºnicia ei”)”. La rândul sãu, Balada rimeazã sloganuri la ordinea zilei, ca la gazetele
proaste / sub lumina stridentã a lãmpii electrice / sinucigaºului e scrisã în aceeaºi manierã detaºatã: de perete ale epocii, îl „cântã” pe „I. V. Stalin,
care arde ziua ºi noaptea fãrã întrerupere”. Nota „Sã te sinucizi iarna e o idee bunã / numai sã fie croind drumul perdelelor de pãduri”, glorificã
de „decadentism” despre care s-a vorbit în noaptea pe lunã”, „Peste rãsufletul ºi emoþiile tale „drumul Cincinalului” ori îi atacã vehement pe
legãturã cu unele poeme apare aplicatã propriei / pãºesc ca pe niºte vreascuri uscate”... „duºmanii” interni ºi din afarã. Este nivelul cel
sensibilitãþi inconfortabile, cu tensiuni nerezolvate Fermecatele ciubote de ºapte poºti ale poeziei mai de jos al scrisului unui poet care, ca A.E.
– „nervi putrezi de cunoaºtere” în decorurile scrise cu dexteritate inspiratã apar aici ca Baconsky, de pildã, începuse foarte promiþãtor.
confesiunii (turnul romantico-decadent, ºubrezit ”bocancii mei de ºapte ocale (care) nu cunosc Tãvãlugul istoriei, care a fost ºi al istoriei literare
de vremuri ºi cu o temelie aºteptând demolarea), nuanþe, grade ºi carate”... În Pãþania teologului cu a acelor ani, nu l-a cruþat nici pe poetul nostru.
în starea de spleen reactivat a unui subiect cu arborele, cu al sãu protagonist „ros de mistere ºi Noroc cã a fost mult mai puþin productiv decât
„umbra târâtã prin amurguri, pe sub întunecate plictis”, nãzuind sã vâneze „duhul sfânt în formã alþi tovarãºi de drum. Aceste versificãri, multe
ziduri de burguri”, frãmântat de „încâlcite de stejar”, s-a vãzut o parodie benignã la penibile, sunt trecute în Addenda ediþiei de faþã,
probleme” ºi câutând o ieºire din starea de Mistreþul cu colþi de argint a lui Doinaº, în timp ºi gestul trebuie salutat, fiindcã dã seama, cu încã
marasm lãuntric: „adãstând cu buzele însetate / o ce Balada soþului înºelat aruncã sãgeþi ironice spre un exemplu, despre vravagiile „realismului
rãspântie de claritate”, însã sceptic, necrezând „în universul „pãºunist” idealizat de sãmãnãtoriºti ºi socialist” provocate scrisului unor poeþi de
nicio minune” (Primiþi, patru vânturi). spre cliºeele dramei de amor, în stilul colocvial de autentic talent.
Dar mai ales câteva balade au atras atenþia – care se uzeazã ºi în alte texte. Râmâne, însã, ºi rezistã la orice lecturã
într-un cerc de baladiºti! – asupra formulei aparte Replici rostite cu o voce mai gravã apar exigentã partea cu adevãrat reprezentativã a
de expresie liric-narativã a poetului, Balada curând în scurta carierã poeticã a lui Ioanichie poeziei lui Ioanichie Olteanu, care, cu puþinul
iunsucceselor, Balada înecaþilor, Balada Olteanu, care începe sã dea semne de „angajare”, operei sale autentice, nesporit din pricini de
sinucigaºului, Pãþania teologului cu arborele, chemând cuplul paradisiac la confruntarea cu o scepticism sau sterilitate (cum, cu pãrere de rãu,
Balada soþului înºelat. S-a spus despre aceste texte lume mai vitalã, a realitãþii imediate, în plinã s-a mai observat,) dã seama, totuºi, de forþa realã
cã exprimã o „prea dureroasã conºtiinþã a metamorfozã: „Acuma ºtim cã luna rãsare din a unui talent care merita sã fie readus în atenþia
eºecului” într-o „notã de prozaism sarcastic”, cu baltã / ºi mugurii din þãrâna cea grea / de aceea cititorului de astãzi.
„jocul între real ºi halucinaþie..., între autentica ne închinãm la floarea învoaltã / ºi la focul din „
dezlãnþuire ºi pastiºã” (I. Negoiþescu); s-a piatrã, nu la cel din stea” (Despre om). În Floarea
remarcat „luciditatea ironic amuzatã”, o soarelui, aceeaºi idee a împãmântenirii, a legãturii

8 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

8 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

incidenþe
feresc pe femei de nevroze, melancolie, isterie sau
Dezodorizare, dezinfectare, dezmãþ – numit, savuros, „feminism”! Reverberaþiile
lor olfactive sugereazã eleganþã ºi distincþie
aristocraticã – visul dintotdeauna al burgheziei -,
salubrizare desenînd un erotism al pudorii construit pe
sacralizarea ºi þinerea la distanþã a trupului feminin,
Horia Lazãr care devine seducãtor prin îndepãrtare programatã.
Distribuirea simþurilor în intelectual-artistice

I
dentificînd naturalul cu vitalul ºi vitalul cu coridoare, scãri, pensiuni ºi ospicii superb descrise
(vãzul ºi auzul) ºi vegetativ-animale (mirosul ºi
salubrul, optimismul social al secolelor XVIII ºi de Balzac.
simþul tactil) va distinge, în sînul celei de a doua
XIX e expresia moralei productiviste a La antipodul modelului englezesc, igiena prin
categorii, burghezul – omul mirosului epurat ºi al
burgheziei în expansiune, interesatã de acumularea aerisire nu presupune folosirea frecventã a apei, care
contactului fizic amînat de prelungi mîngîieri
bunurilor materiale ºi anxioasã faþã de împrãºtierea în Franþa s-a impus tardiv ca instrument de igienã.
lascive, atins uneori de fetiºismul olfactiv al
(„evaporarea”) lor. Combinate, teama de duhori Dezodorizarea toaletelor apare dupã cea a bãilor,
inspirãrii adînci a aromelor11 – de proletarul stãpînit
insuportabile ºi fantasma pierderii sub forma iar îmbãierea precedã apariþia sãlilor de baie.
de nerãbdarea atingerii senzuale. Remanenþa unor
deficitului social inspirã proiecte de recuperare, Socotitã element perturbator, care tulburã ºi agitã
reprezentãri arhaice va întãri însã rezistenþa la
reciclare ºi rentabilizare economicã a deºeurilor organismul „impresionîndu-l” (motiv conjugat cu cel
igienã a comportamentelor populare, ostile aerisirii
pentru a împiedica risipa materialã. Salubritatea al trezirii simþurilor ºi al moliciunii voluptuoase),
devine astfel o afacere mãnoasã, care poate aduce ºi spãlãrii. Transpunerea „aeroterapiei vitaliste”12,
apa – marfã scumpã pînã în veacul trecut – e privitã
bune profituri, ca cazul uzinelor de ecarisaj, care care face elogiul aerului greu din staule – animalele
ca o ameninþare la adresa unui trup vulnerabil. În
trateazã carcasele animale din abatoare prin ardere sînt curate prin natura lor – în refuzul de a aerisi
acest sens, îmbãierea e mai degrabã noul chip al
ºi lichefiere, producînd îngrãºãminte. În oraºe, încãperile ticsite de bolnavi sau de a spãla podelele
„termalismului” cu virtuþi terapeutice5 decît al
adunarea deºeurilor e încredinþatã, în Elveþia ºi în spitale, în sãli de clasã sau în locuinþe
nevoii de igienã corporalã. Deºi poseda o salã de
Belgia, bãtrînilor nevoiaºi – nu cerºetorilor sau muncitoreºti, a dat naºtere unor atitudini anarhice –
baie – lucru relativ rar în acea vreme -, Balzac,
puºcãriaºilor. Ea se înscrie astfel printre activitãþile împãrtãºite uneori de elitele medicale! -,
sensibil la abluþiuni, a petrecut totuºi sãptãmîni în
de filantropie ºi de binefacere publicã, ilustrate ºi compromiþînd adesea eforturile administraþiilor de a
ºir scriind frenetic, fãrã a se rade sau a se spãla!
prin instituirea latrinelor gratuite destinate atît stãpîni ºi canaliza fluxurile de aer ºi de apã. Pe de
Pînã în secolul al XIX-lea, scãldarea era rezervatã
femeilor cît ºi bãrbaþilor, ºi prin crearea corpului de altã parte, credinþa popularã în calitãþile afrodiziace
copiilor, servitorilor supuºi eforturilor fizice,
mãturãtori publici, recrutaþi dintre persoanele ale mirosurilor corporale pãtrunzãtoare, care ar
minerilor ºi muncitorilor care manevrau uleiuri ºi
înscrise pe listele de caritate1. Concentrarea explica fecunditatea sãracilor, întîlneºte exaltarea
cãrbuni. Alieniºtii, moraliºtii ºi ginecologii
capitalului ºi a valorilor va genera, printr-o murdãriei ºi respingerea îmbãierii, a cãrei necesitate
recomandã unanim îmbãieri rare, deoarece, socotesc
rãsfrîngere simetricã, nevoia narcisistã a e invalidatã de firescul excreþiei – operaþiune
ei, excesul de igienã poate debilita organismul, iar
autoexprimãrii ilustrate de senzualismul lui naturalã primarã. Bãutul ºi uºuratul la pisoar, ce
în cazul tinerelor femei poate aduce sterilitate.
Rousseau ºi de cãutarea poeticã a fericirii campestre ritmeazã lungile întîlniri la cabaret ale bãrbaþilor,
Fragmentarea toaletei prin decuparea de zone
sau alpestre. Obiceiul plimbãrilor pe munte ºi întãresc sociabilitatea masculinã ºi oferã imaginea
corporale (”spãlarea parþialã”: a gurii, a dosului
cultura aeroterapiei se învecineazã cu tratarea unui trup autoreglat, normalizat în mod spontan,
urechilor, a picioarelor, aflãm dintr-o Artã a toaletei
naturii ca ansamblu olfactiv în care ceasurile care nu reþine nimic dãunãtor ºi care dobîndeºte,
publicatã în 1827) e însoþitã de refuzul
botanice (flori dispuse circular, ce-ºi împrãºtie prin aceasta, o puritate asceticã.
parfumurilor aplicate pe piele, al fardurilor ºi al
mirosurile pe rînd, fiecare la ora ei) fac din miros Precedatã de definirea taxinomicã, în secolul al
pudrelor, în folosul loþiunilor, pomezilor, uleiurilor,
simþul care capteazã trecerea timpului2. Pe de altã XVIII-la, a „complexelor excremenþiale” (pe de o
untului de cacao ºi sãpunului6. Spre sfîrºitul
parte, în labirintul domestic al mirosurilor parte noroaie ºi resturi menajere, pe de alta
veacului, ºamponul începe sã fie folosit pentru
amestecate („compuse”) care circulã ameþitor în excremente ºi cadavre), ºi de obsesia evacuãrii
spãlarea pãrului – practicatã anterior cu rezerve – iar
budoare parfumate unde oglinzi dispuse savant defectuoase a conþinutului foselor septice13,
compun ºi ele, prin rãsfrîngeri asimptotice, în materie de igienã bucalã se recomandã spãlarea
dezinfectarea Parisului prin canalizare a pus faþã în
imaginea femeii iubite, caracterul fugitiv al tuturor dinþilor, nu doar a celor din faþã!
faþã, la sfîrºitul secolului al XIX-lea,, douã proiecte
mirosurilor ºi dorinþelor deseneazã o intimitate În secolul al XIX-lea, înmulþirea „cabinetelor de
concurente. Într-o opticã ºtiinþificã reînnoitã, care,
nouã, ambiguã, epuratã, rezervatã iniþial suveranilor toaletã” ºi a bãilor publice, individualizarea
sub influenþa cercetãrilor lui Pasteur, neglija
ºi celor mari: imperiul culorii transparente, inodore deservirii cu apã prin dubla racordare la canalizare
miasmele subliniind, în schimb, pericolul
- albul. (la sosire ºi la ieºire) ºi îmbinarea sistemului de
microbilor, primul dintre ele prevedea folosirea apei
Într-un amestec de utopie ºi utilitarism, distribuire a apei cu cel de evacuare a reziduurilor a
ca simplu agent de curãþire14. Respingînd vechea
deºeurile, reziduurile ºi excrementele, iniþial izolate, impulsionat considerabil dezvoltarea igienei.
idee a morbiditãþii materiei putrezite ºi patogenia
vor sfîrºi prin a fi reciclate. În starea ei embrionarã, Obsesia nouã a microbilor ºi a contaminãrii virale –
duhorilor, susþinãtorii acestui proiect aratã cã,
morala burghezã se defineºte prin îndepãrtarea de purtãtorii infecþiilor se pot instala în orice trup,
dimpotrivã, deºeurile aflate în putrefacþie au o
mulþime ºi prin vigilenþa olfactivã faþã de mirosurile inclusiv într-unul foarte curat – combinatã cu teama
capacitate filtrantã beneficã. Reþinînd germenii
ei. Privitã ca un bun privat, sãnãtatea, întreþinutã de promiscuitatea sãracilor care, dupã unii,
infecþioºi, emanaþiile telurice favorizeazã curãþirea
prin salubrizarea locurilor ºi a conduitelor umane, adãpostesc mai mulþi microbi decît canalele – va
aerului! Oroarea inspiratã de cimitire dispare iar la
defineºte dezinfectarea socialã ca pe un efect al transforma aspectul locuinþelor, tehnicile de
nivel urbanistic dezinfectarea va putea fi realizatã
muncii ºi disciplinei conjugate în imaginea societãþii construire a bãilor publice ºi amenajarea urbanã.
prin etanºeizarea foselor septice. Confecþionate din
pacificate, strãinã de „catastrofe sociale” precum Loc al intimitãþii absolute, sala de baie – extensie a
metal, aºadar ermetice, aceste vase închise urmau
rãzvrãtirile sau epidemiile, în care, în viziunea spaþiului de locuit, plasatã de cele mai multe ori
sã fie legate prin þevi de un terminal de tratare a
medicilor, igieniºtilor, antropologilor ºi sociologilor dincolo de dormitor, într-o îndepãrtare maximã de
dejecþiilor, care aspira fecalele cu ajutorul unor
empirici, muncitorul ideal e proletarul inodor ºi încãperile frecventate – va fi o insulã de inaccesibilã,
pompe. Ermetizarea excrementelor înainte de
supus 3. În mediu domestic, preferinþa pentru asemenea budoarului7. La antipodul confortului
captarea lor în uzina de tratare face reziduurile
aerisire – opusã ventilãrii – traduce nevoia creãrii burghez, „baia popularã” e colectivã, desfãºurîndu-
invizibile ºi inodore, îndepãrtîndu-le de orice
unei rezerve de aer proaspãt – nevoie care se se însã, ºi ea, în incinte tot mai igienizate,
contact cu populaþia.
împacã cu prezenþa prafului ºi a pînzelor de sofisticate tehnic (pereþi ºi plafoane impermeabile,
Utopiei stagnãrii i se opune proiectul reformist
pãianjen. Camera burghezului, autonomã, fãrã sãli lãcuite ºi etanºeizate). În jurul lui 1890,
de diluare. Plecînd de la un slogan egalitar („apã
mirosuri, flori, animale sau lenjerie murdarã, e în tehnologiile igienei pot fi socotite, aratã G.
pentru toþi”) ºi de la convingerea solidaritãþii
primul rînd un vast volum de aer (unele „norme Vigarello, expresie a unui adevãrat „geniu sanitar” 8.
biologice a speciei umane, în care excrementele
cubice” recomandã 6-10 m3 de aer respirabil pe orã, Chimia modernã distinge cinci tipuri de
bogaþilor ºi ale sãracilor sînt identice,
altele pînã la 20 m3, ultima cifrã aplicîndu-se ºi la parfum: de flori (eterate), de fructe, de pãdure,
„diluþionismul” prevede accelerarea circulaþiei
cai)4 în mijlocul cãruia troneazã un pat individual sãlbatice (cu miros de piele sau de cãrnuri) ºi cu
reziduurilor prin inundarea lor torenþialã cu mari
din fier (nu din lemn, expus putrezirii), înconjurat aromã de mirodenii9. Spre 1860, gama vegetalã
cantitãþi de apã care urma sã le îndrepte spre un
de draperii – insulã igienizatã, feritã de îngrãmãdire cuprinde ºase mirosuri elementare: de trandafir,
cîmp de epurare (un curs de apã). Acest procedeu
ºi prin aceasta îndepãrtatã de primejdia infecþiilor iasomie, portocal, violete, tuberoze ºi al unui arbore
care apar în ferme, dughene, birouri neaerisite, din Antile10. Blînde ºi discrete, aceste arome le
Æ

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 9

Black Pantone 253 U 9


Black Pantone 253 U

Æ Cunoaºterea aprofundatã a ataºamentului (2) În poezia „L’Adieu”, Guillaume Apollinaire va fi ºi el


ar fi împiedicat proliferarea germenilor anulînd claselor populare faþã de mirosuri puternice, sensibil la „mirosul timpului”, care trimite la motivul amintirii
nocivitatea potenþialã a depozitelor de excremente. respingãtoare sau excremenþiale ar putea întregi ºi ºi la indeterminarea aºteptãrii („Odeur du temps brin de
Valorificînd cercetãri ale inginerilor britanici nuanþa achiziþiile psihologiei sociale, a cãrei bazã bruyère/ Et souviens-toi que je t’attends”).
consacrate poluãrii apelor, care demonstrau documentarã e limitatã, în prezent, la mãrturii (3) Ibid., p. 211.
caracterul inofensiv al apei din canalizãri ºi insistînd unilaterale, culese în mediul burghez angajat în (4) Ibid., p. 251.
în acelaºi timp asupra rapiditãþii dezodorizãrii, proiecte etico-economice de normalizare olfactivã (5) Histoire du corps. Sous la direction de Alain Corbin,
proiectul a fost aplicat, în a doua jumãtate a prin dezodorizare, igienizare ºi tratare rentabilã a Jean-Jacques Courtine, Georges Vigarello. 2. De la Révolution
secolului al XIX-lea, în Bruxelles, Frankfurt, Berlin. deºeurilor17; aceasta cu atît mai mult cu cît à la Grande Guerre. Volume dirigé par Alain Corbin, Paris,
Punînd în umbrã mirosurile grele ºi atrãgînd atenþia ponderea analitãþii în psihologia infantilã (nou- Seuil, 2005, p. 300.
asupra microbilor (noul monopol al populaþiilor nãscuþii se orienteazã prin miros, nu prin vãz, (6) Intrarea tardivã a sãpunului pe piaþa igienei se explicã
sãrace, susceptibil de a fi transmis ereditar ºi de a distingînd olfactiv bãrbaþii de femeile din jur) ºi prin preferinþa pentru substanþe ce pãtrund în þesuturi
produce degenerescenþã, ameninþîmdu-i totodatã pe semnificaþia ei eroticã (apropierea de sînul matern ºi impregnîndu-le ºi elasticizîndu-le. De altfel, vechiul detersiv
cei avuþi cu contaminarea), viziunea igienistã de trupul mamei, perceput graþie sensibilitãþii la numit sapo (cuvînt provenit din grecescul sau persanul sabun)
reformatoare a pregãtit terenul pentru examinarea mirosuri) explicã realitãþi psihologice neaºteptate, de era o cremã spumoasã, fabricatã din grãsime de caprã
sanitarã sistematicã a populaþiilor. Imperativele exemplu rolul mirosurilor excremenþiale în formarea amestecatã cu cenuºã de sãpunariþã sau de mesteacãn ºi
morale, de igienã publicã, de industrializare, de erotismului masculin18. folositã de celþi ºi de populaþiile germanice pentru decolorarea
profit economic ºi de control administrativ panoptic Investigarea psihanaliticã a excremenþialului pãrului (Paul Faure, Parfums et aromates dans l’Antiquité,
se vor întrepãtrunde. pune în luminã ambivalenþa perceperii reziduurilor. [1987], Paris, Fayard, col. „Pluriel”, 1996, p. 223). Termenul
Punerea în funcþiune a canalizãrilor în marile Ca structurã de putere purã, virginalã, statul, alergic grecesc ce desemna crema de sãpun propriu-zisã, smâma, din
oraºe europene nu a rezolvat problema reziduurilor. la deºeurile împrãºtiate în spaþiul public, incitã la aceeaºi familie cu verbul smaô („a freca”, „a curãþi”), trimite
În 1911, detectarea în Paris a poluãrii industriale – privatizarea lor. Avar, totalitarismul economicist al la un amestec zgrunþuros ce conþinea piatrã pisatã, lemn de
deja veche – a fost un factor decisiv al dezvoltãrii statului scatofil dicteazã condiþiile fixãrii ºi pãstrãrii chiparos, de ienupãr ºi (probabil) de cedru, din care femeile
sensibilitãþii ecologice. excrementelor. Cum însã lucrurile eliminate se scite din Ucraina confecþionau, aratã Herodot, mãºti de
Introducerea igienei în viaþa publicã s-a întorc printr-o miºcare de revoluþie cosmicã ºi frumuseþe, adevãrate cataplasme regeneratoare; aplicate pe
confruntat, în multe þãri europene, cu o rezistenþã chimicã în vechiul lor loc, sub forma unor obiecte faþã ºi pe întregul trup pe timpul nopþii, acestea le parfumau
popularã tenace, împãrtãºitã ºi de o parte a elitelor sau fiinþe nãscute din ele prin separare, imperativul pielea ºi o fãceau suplã (ibid., p. 325, n. 139).
medicale. Antica credinþã în valoarea terapeuticã ºi reciclãrii prin circulaþie acceleratã, care evitã orice (7) În 1892, baroana Staffe rezuma limpede principiul
fertilizatoare a excrementelor a menþinut vreme pierdere într-un proces productiv nesfîrºit intimitãþii exclusive: „Femeia face din baia ei un sanctuar al
îndelungatã practica aruncãrii lor în stradã – antidot (reziduurile adunate sînt reziduuri produse prin cãrui prag nu va fi trecut de nimeni, nici mãcar de soþul iubit,
la infecþii ºi, credeau unii, chiar ºi la ciumã! Sub adunare), impune simbolistica sublimãrii lor mai ales de el” (citat în G. Vigarello, Histoire des pratiques de
domnia lui Carol al II-lea, autoritãþile engleze au alchimice. În retortele statului, tirania realitãþilor santé. Le sain et le malsain depuis le Moye Âge, [1993], Paris,
ordonat deschiderea tuturor foselor septice pentru impure (banii, sîngele, sexul) face loc euforiei Seuil, col. «Points histoire», 1999, p. 262) [s.n.].
alungarea ciumei iar în secolul al XIX-lea oamenii reziduurilor purificate. Banii privaþi, acumulaþi, (8) Ibid., p. 260.
continuau sã creadã cã prezenþa gunoaielor în „murdari”, devin prin impozitare (filtrare a (9) P. Faure, Parfums et aromates [...], op. cit., p. 12. Unii
gospodãrii întãreºte ºi reparã sãnãtatea. Imersiunea mirosului excremenþial) puri, nepieritori, autori recunosc doar patru serii (floralã, de pãdure, balsamicã
totalã sau parþialã în fose septice ar fi adus „îmbogãþiþi” – revalorificare exponenþialã prin ºi animalã), alþii propun un numãr dublu (ibid., p. 304, n. 6).
vindecarea unor persoane de reumatisme sau de accelerarea circulaþiei lor ºi prin mobilizarea (10) A. Corbin, op. cit., p. 270.
alte infirmitãþi; buna sãnãtate a gunoierilor ºi patrioticã a contribuabililor, redefiniþi ca „cetãþeni”: (11) Ibid., p. 307.
vidanjorilor (care, aratã un autor, îºi gãsesc cu un efect de mobilitate economico-politicã care (12) Ibid., p. 317.
uºurinþã soþii sau concubine) e atribuitã mediului în întîlneºte predilecþia umaniºtilor Renaºterii pentru (13) În temeiul unei ordonanþe regale din 1729, vidanjorii
care lucreazã; cît despre ridicarea gunoaielor sau a deºeuri, în special umane, ilustratã de aveau monopolul golirii foselor septice. Reglementãri
bãlegarului, ea a produs uneori rãzmeriþe urbane instituþionalizarea medicinei „stercorare”19, ºi în ulterioare înãspresc încadrarea administrativã a meseriei lor
(împiedicarea evacuãrii lor, incendierea lãzilor de reciclarea manuscriselor prin tipãrire. Ca instrument (interdicþia de a arunca dejecþiile în rigolele din mijlocul
gunoi ale companiilor care le colectau)15. al circulaþiei accelerate a textelor, tiparul, dispozitiv strãzii, în Sena sau în fîntîni; de a nu folosi butoaie cu gãuri
Refuzarea instinctivã a eticii igieniste burgheze, (mnemo)tehnic care stocheazã totalitatea semnelor (!); de a nu lucra decît noaptea; de a nu se opri în cabarete în
a dezodorizãrii ºi a disciplinei fecale, clãdite pe manuscrise, e un adevãrat „deºeu al limbii”20. drum spre locul de golire a excrementelor), care devine obiect
canalizarea ºi purificarea reziduurilor, rezumã Orice reziduu e totalitar, fiind gestionat ca atare de concurenþã în 1777, cînd se instituie un concurs pentru
poziþionarea antagonicã a claselor populare, care se de un stãpîn absolut, ale cãrui intervenþii „spalã” gãsirea celui mai bun dezinfectant, care ar fi permis drenarea
situeazã, deliberat ºi sfidãtor, deasupra nivelului de lucrurile, le înfrumuseþeazã ºi le pune în ordine. fãrã riscuri a reziduurilor – ocazie cu care cei mai iluºtri
toleranþã sanitarã fixat de elitele burgheze. Puse în aceastã perspectivã, cele douã ordonanþe ale savanþi ai vremii, printre care Lavoisier, s-au aplecat asupra
Obiºnuinþe scatologice cu aer carnavalesc (aruncarea lui Francisc I din 1539 indicã consubstanþialitatea efectelor emanaþiilor respingãtoare (A. Corbin, op. cit.,
în stradã a deºeurilor ºi excrementelor adunate în puterii ºi a frumosului sub forma imperativului p. 139-140).
acest scop, golirea zgomotoasã a aerului din politic al limbii supuse voinþei purificatoare a (14) Ibid., p. 330.
intestine ºi defecarea colectivã în public, eliberarea poetului, cum aratã Paul Éluard în unul din (15) Ibid., p. 313.
simbolicã de povara excrementelor prin simulacre poemele grupate în Capitala durerii, în care limba (16) Ibid., p. 316. „Suflarea mea a ajuns nesuferitã
verbale, cuplete scabroase, cîntece deochiate, se destãinuie în faþa cititorului: „De ce sînt atît de nevestei mele, ºi duhoarea mea a ajuns nesuferitã fiilor
scenete burleºti, gesturi obscene sau travestiri frumoasã? / Deoarece stãpînul meu mã spalã”21 mamei mele” (Iov 19, 17).
deºuchiate) materializeazã reacþia popularã la [s.n.]. (17) Aceste proiecte au întîmpinat o vie rezistenþã
ideologia burghezã a curãþeniei, a agonisirii ºi popularã. Sub al Doilea imperiu, edilii oraºului Lille vor duce
concentrãrii bogãþiilor „rãu mirositoare”, opunîndu-i Note: o luptã de decenii împotriva celor pe care-i numeau „cei ce
imagini ale risipei rituale prin exhibarea preaplinului fac pipi pe garduri”, în vreme ce pisoarele instalate în oraº
organic într-o beþie dionisiacã a dejecþiilor, pusã (1) Alain Corbin, Le miasme et la jonquille. L’odorat et erau tratate cu sarcasm ca favorizînd „un fel de a face pipi
uneori în legãturã cu dezlãnþuiri sexuale orgiastice, l’imaginaire social. XVIIIe-XIXe siècles, [1982], Paris, dupã moda de la Paris” (A. Corbin, op. cit., p. 422, n. 2).
transgresive, ca în Povestea comicã a lui Francion, Flammarion, col. «Champs histoire», 2008, p. 94. În 1832, (18) Yvonne Verdier, Façons de dire, façons de faire, citat
roman libertin publicat de Charles Sorel în 1623, M.-A. Chevallier subliniazã nevoia de a deschide, în afara în A. Corbin, Le miasme et la jonquille, p. 422, n. 20.
anul procesului intentat lui Théophile de Viau în oraºelor ºi comunelor, gropi de deversare a gunoaielor, care (19) D. Laporte, Histoire de la merde (prologue), Paris,
urma tipãririi Parnasului satiric, culegere de versuri urmau a fi transportate acolo „de cîþiva sãraci, pe cheltuiala Christian Bourgois, col. „Choix-essais”, 1978, p. 23.
obscene care i-a fost atribuitã pe nedrept. locuitorilor”. „Li se poate da o cãruþã micã, trasã de un cal (20) Ibid., p. 24.
Revãrsãrile verbale ale discursului scatologic nu slab sau de un mãgar, ºi li se va cere sã parcurgã neîncetat, în (21) În francezã: „Pourquoi suis-je si belle?/ Parce que
reprezintã, susþine A. Corbin, o simplã sfidare a toate zilele de lucru, comuna ºi împrejurimile ei, curãþind cu mon maître me lave”.
economiei acumulãrii ºi sublimãrii, bazate pe mãtura ºi lopata murdãriile, pe care le vor duce la groapa
repulsia burghezã faþã de clasele populare ºi de comunei” (citat în A. Corbin, p. 174) [s. A. C.]. Ritmicitatea „
mirosurile lor, ºi pe eliminarea celor din urmã din ºi permanenþa activitãþii ne pun în faþa unei exigenþe de
cîmpul vizual ºi olfactic al elitelor, ci o asumare igienã publicã îmbinatã cu amenajarea urbanã prin
simbolicã de cãtre acestea a statutului excremenþial, îndepãrtarea mirosurilor neplãcute ºi cu solicitudinea socialã
al cãrui prototip e Iov, „omul-bãligar”16. faþã de sãraci.

10 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

10 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

imprimatur
grupuri pe strãzi/ oamenii se lipesc între ei ca
Pariul egotic niºte monede/ au un sunet al lor când se þin sã
nu cadã/ cu toate cã afarã e o iarnã uscatã/ parcã
Ovidiu Pecican se cunosc sau se urmãresc mai demult”, p. 17).
De aici vine ºi aerul de fierbinþealã îngheþatã ori

D
iana Corcan s-a nãscut, trãieºte ºi scrie în dezvãluie cã pentru ea poezia înseamnã de îngheþ în flãcãri, precum girafele daliniene
Brãila. Debutul ei s-a produs în 2007, prin solitudine, iar solitudinea are atributul poeziei. îngheþate în propria miºcare, dar arzând pentru
placheta de versuri Stãpânul lupanarului, Este un fel de a susþine o tradiþie europeanã eternitate în încremenirea lor… Oximoronia este
Al. Cistelecan vorbind despre „videoclipurile opusã celei nipone a creãrii colective de poeme, astfel asiguratã („mã trezesc – iar a scârþâit uºa/
suprarealiste” conþinutã de ea pentru a sublinia cã prezentã pe bãtrânul continent abia odatã cu obrajii îmi ard ºi capul îmi þipã/ ºi am o batistã
între aceastã opþiune ºi „scriitura biografistã ºi suprarealiºtii, cu avangardele de la începutul sec. înfiptã în gurã/ ca o garoafã strivitã”, p. 12); la
realist-minimalistã a ultimelor valuri” existã o al XX-lea (dacã nu se ia în seamã tradiþia fel ºi austeritatea singurãtãþii („prin fiecare camerã
distanþã de strãbãtut. Precizarea se impunea, transmiterii -- ºi, fireºte, a remodelãrii orale, pe unde am trecut/ s-a fãcut searã”, p. 21).
fiindcã prin momentul apariþiei în volum, poeta folclorice ºi anonimizante); iar aceastã tradiþie Confesiunea liricã nu calcã pe drumuri ocolite:
cãdea în mijlocul acestei explozii tinere, nu fãrã coboarã – sau urcã? – pânã la vechii aezi ai „existã un singur om pentru care sunt vie/ …/
legãturã cu aventura cinematografului noului val Helladei, pânã la scalzii nordici ºi pânã la pentru ceilalþi am plecat undeva/ locuiesc într-o
românesc, descriptibilã cam în aceiaºi termeni, epopeile medievale, neomiþând nici dezvoltãrile casã abandonatã de toþi”, p. 26). Dar scopul ei nu
neorealiºti. Au urmat apoi Corabia pisicilor moderne de tipul Anotimpului în Infern pare intrarea în rezonanþã cu ceilalþi, de care
galbene (2008) ºi Tubaj cu ºarpe (2010), aflate în rimbaldian, de felul Maldoror-ului lui Lautréamont poeta se poate dispensa fãrã efort („pe podea am
relaþie de continuitate cu fluxul iniþial al ori a Harfei de iarbã a lui Whitman. Tot cu sã construiesc un oraº/ în care am sã mã plimb
inspiraþiei ºi modurile ei de punere în paginã. În tentaþii asemãnãtoare au lucrat însã, ce e drept, ºi singurã”, p. 27). Epurarea nu vizeazã însã douã
fine, al patrulea volum – cel mai recent, alþii, mai apropiaþi în timp de noi: Maiakovski în instanþe, necesare articulãrii poemului: acel „tu”
deocamdatã – se cheamã Poemul singur Lenin ori Pound în Cantos vin, parcã, tot din cu care glasul liric schimbã impresii, ºi celãlalt
(Timiºoara, Ed. Brumar, 2011, 56 p.), conþinând sfera celor care socotesc cã poezia poate cuprinde
exact ceea ce anunþã: un poem unic, desfãºurat în „tu”, cititorul însuºi, fãrã de care poemul singur al
lumea interioarã ºi lumea exterioarã, deopotrivã, pluti în purã virtualitate literarã. Lucrurile nu
douãzeci ºi opt de piese; un poem refuzând neoprindu-se la simple scrijeliri pasagere, aproape
particularitatea descrierii din titlu ºi preferând stau, prin urmare, chiar atât de lipsite de speranþã
niºte ziceri zen, ci având moduri de articulare cum par, singurãtatea nu este tocmai etanºã, iar
acest soi de punere în abis în care fizionomia discursivã pentru care nu existã opreliºti.
particularizatã prin trãsãturi specifice dispare din acest lucru trebuie salutat, fiindcã stabileºte, în
Prin urmare, Diana Corcan adulmecã zãri dialectica eului confesiv posibilitãþi de evadare din
raza intitulaþiei, fãcând loc doar conturului, populate de autostrãzi ale poeziei pe care, odatã
siluetei insolitate de spunere. Faptul se dovedeºte ruminare ºi corodare izolatã. Formula permite
amplasatã, le frecventeazã la pas, de una singurã, însã observarea modului în care, supusã unui
definitoriu ºi anunþã, cu un bun instinct, o poezie
contemplându-ºi nu atât preajma, cât percepþiile program minimalist ce aduce a canon monastic
care creºte, anunþând o construcþie de largã
proprii asupra acesteia. Este vorba despre extrem, sensibilitatea liricã ce acompaniazã ºi
respiraþie, tocmai din reducerea la analiza
cunoscutul transfer dinspre înafarã spre înauntru permite manifestarea sinelui vocii poetice îºi
spectralã a unului. La urma urmei, este vorba
al lumii, când însingurarea este mai curând un creazã formula triadicã (eu – tu – celãlalt),
despre o întoarcere la rãdãcinile poeziei lirice cu
cod de lecturã al evenimentelor, locurilor ºi aterizând pe terenul ferm al unei normalitãþi sine
mijloacele poeziei epice, cãci, în vreme de prin
prezenþelor decât o retragere la adãpostul unui qua non. Este o poziþionare salutarã într-o artã în
spunerea liricã eul se desfãºoarã ºi se pune pe
turn de ivoriu. Dar dacã nu poate fi vorba despre care multã lume evadeazã în schizonfrenie, în
sine în luminã, acest proces necesitã parcursuri ºi
autism, nu este mai puþin adevãrat nici cã o speculare artisticã a patologiei, în gâlgâieli
continuitãþi, conferind dinamici diverse, felurit
colorate, unei realitãþi aflate în nemiºcare eleatã asemenea formulã aºazã între privirea interioarã ºi paranoice. Narcisismul pe dos a cãrui aparenþã
chiar ºi în toiul celui mai mare zbucium. evenimentele poetice (sau poetizate) care survin o poate seduce se dovedeºte, în fapt, o cãutare a
Încã din motto-ul cules din Pessoa, poeta sticlã rece, care desparte („se adunã oameni în oglindirii autentice prin reducerea contactului cu
lumea la consemnarea acelor experienþe care sunt
singurele ce conteazã numai în virtutea faptului
cã sensibilitatea proprie le-a selectat ºi le-a
metabolizat, transfigurându-le cu mijloace literare
puþine ºi severe, dar nu lipsite de impact.
De reþinut ºi realismul care, aici, pare sã fi
uitat apropae cu totul hologramatica suprarealistã,
fãcând loc unui program al notaþiei fidele a
feluritelor contacte cu cotidianul, poate nu fãrã
legãturã cu formula practicatã în anii 80 de poeþii
germani ai Banatului. De mirare cum
temperamentul ºi, probabil, afinitãþile culturale
fac dintr-o poetã descinsã din lumea pestriþã a
Dunãrii, plinã de culori ºi parfumuri pitoreºti, o
siluetã rulând prin propriile poeme cu economie
de miºcãri ºi de efecte, cumpãnindu-ºi bine
cuvintele ºi având ceva conþinut, aproape hieratic.
Continuând cu câte o carte pe an ori din doi
în doi ani, dacã va ºti sã îºi continue drumul în
coerenþã cu propriul tip de vocaþie, înnoindu-ºi,
totodatã, abordãrile ºi talentul, sau pariind pe
monominia de tip bacovian, cu o rafinare
continuã a discursului sãu, Diana Corcan poate
deveni poeta de relief neîndoielnic care se lasã
ghicitã în unele fragmente ale poemului ei.

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 11

Black Pantone 253 U 11


Black Pantone 253 U

amfiteatru
unele aspecte.
Cu Dante în Purgatoriu (I) Prin ce este unic în literatura mondialã ansam-
blul capodoperei? Prin faptul cã realizeazã o com-
Laszlo Alexandru binaþie de trei discipline diferite: mitologia,
geografia ºi etica. Dante imagineazã continuarea
“Oricine se va înãlþa, va fi smerit; poran cu Dante. Înainte de asta era promovatã
ºi oricine se va smeri, va fi înãlþat” unei poveºti, pornind din Biblie, unde apare episo-
configuraþia binarã, bine-rãu, lipsea valoarea inter-
(Matei, XXIII, 12) dul revoltei lui Lucifer împotriva lui Dumnezeu,
mediarã. Teologii vremii au perceput o nemulþu-
care îl izgoneºte din ceruri. Ce se întîmplã cu
mire faþã de o asemenea radicalitate. Lumea nu

Î
i mulþumesc bunului prieten Aurel Podaru Lucifer? Diavolul cade pe pãmîntul care, îngrozit
poate fi împãrþitã doar în buni ºi rãi. Trebuie ca ºi
pentru invitaþia pe care mi-a adresat-o de-a vorbi de aceastã arãtare oribilã, se trage în lãturi, de
cei nu foarte rãi sã aibã o ºansã, sã poatã spera la
aici. Mã bucur sã fiu din nou la Clubul spaimã ºi de scîrbã. Se creeazã astfel un puþ în
mîntuire. ªi-atunci s-a “inventat” acest spaþiu de
Saeculum din Beclean, la a patra întîlnire culturalã formã de pîlnie. Ei bine, acea peºterã este Infernul,
mijloc, care totodatã a fãcut gîndirea mai compli-
la care particip, mereu cu alte argumente. M-am ca o prezenþã geograficã foarte concretã. Diavolul
catã, a diversificat judecata teologicã, dar ºi pe cea
gîndit sã vã propun un subiect foarte bogat, legat se blocheazã în centrul Pãmîntului. Dante
moralã.
de una dintre pasiunile mele, Divina Comedie. În pãtrunde în spaþiul damnãrii ºi e însoþit de Virgiliu,
În accepþiunea creºtinismului occidental existã
ultimii ani am avut o serie de publicaþii pe aceastã poetul preferat ºi cãlãuza sa. În Infern cei doi
douã momente de evaluare a persoanei. Se
temã, chiar anul trecut mi-a apãrut o carte de coboarã prin cercuri succesive. E ºi fizic gînditã
realizeazã o analizã individualã a fiecãruia, dupã
dialoguri acoperind preponderent Infernul. Acum întreaga expediþie: gîndiþi-vã cã, atunci cînd
moarte, cînd ajungem în Infern, sau în Purgatoriu,
aº vrea sã fac un pas înainte, sã merg spre coborîm de pe un munte, ne rotim în serpentine.
sau în Paradis. ªi se va produce a doua apreciere,
Purgatoriu cu comentariile, cu explicaþiile, cu Aici sînt cercurile infernale ºi în fiecare este pedep-
la Judecata de Apoi, aceea definitivã, cînd
deschiderea lui Dante cãtre cititorul contemporan. sit un anumit pãcat. Uneori existã mai multe
Purgatoriul va dispãrea. Aºadar þinutul despre care
E nevoie de o explicitare a sa, fiindcã este vorba pãcate într-un singur cerc. De pildã într-al optulea
vorbim e un spaþiu intermediar, între bine ºi rãu,
despre un autor medieval, extrem de complex sînt zece bolgii, sau gropi. Pe ansamblu vedem cîte-
dar este ºi un loc provizoriu.
pentru italienii înºiºi, care nu prinde “în va zeci de pãcate, fiecare cu tipul sãu de pedeapsã
Deºi ideea a fost lansatã ºi acceptatã, în mod
transmisiune directã”. E deja un lucru obiºnuit ca specificã.
canonic, abia pe vremea lui Dante, poetul italian e
în Italia sã existe un mediator, un comentator, un Aºadar în Infern se coboarã. Protagonistul
cel care oferã imaginea artisticã cea mai spectacu-
interpret care sã-l prezinte pe Dante în faþa ajunge la centrul Pãmîntului, în dreptul lui Lucifer,
loasã, mai complexã ºi mai completã a
publicului. La noi, în România, el este mai curînd care e înþepenit acolo. Nu e abuziv sã ni-l
Purgatoriului. El ia conceptele teologice ºi le aplicã
necunoscut, iar atunci cînd se tipãreºte ceva despre închipuim într-o imagine efectivã, au fost
într-o sferã literarã, prin intermediul fanteziei sale.
poetul florentin, sînt cîþiva specialiºti “de niºã”, numeroase picturi celebre, care s-au realizat pe
care vorbesc doar pentru o mînã de oameni ºi Sã adaug cã avem o carte extrem de interesantã, a
baza versurilor. Dupã cum este de domeniul
uneori spun prostii, ca sã fiu sincer cu lui Jacques Le Goff, un reputat specialist care a
banalului sã fie trasate scheme, cu ajutorul cãrora
dumneavoastrã. Eu nu pe aceastã felie restrînsã scris despre Naºterea Purgatoriului ºi a analizat
sã fie explicat textul poetic. Se ajunge la Lucifer,
încerc sã activez, ci mã strãduiesc sã-l deschid pe toate aceste frãmîntãri ideologice din deceniile
unde e ºi centrul de greutate al Pãmîntului. Cei doi
Dante cãtre o receptare cît mai largã, mai extinsã. secolului al XIII-lea. Demonstraþia lui atentã ºi
se rãsucesc ºi încep sã urce de-a lungul trupului
Iar pentru aºa ceva este nevoie de o mediere, de o documentatã aratã felul cum Dante a împins pînã
sãu. Ies astfel pe partea cealaltã a Pãmîntului.
explicitare. la maxim posibil conceptul, în extensia, diversita-
Planeta noastrã – conform proiecþiei danteºti –
Mi-am intitulat intervenþia Cu Dante în tea ºi precizia sa, de-a lungul cîtorva decenii.
este rotundã, fiind formatã din douã emisfere: cea
Purgatoriu ºi am plasat-o sub efigia unui motto din În ce este bogatã abordarea lui Dante? Poetul
nordicã, adãpostind continentele cunoscute în Evul
Evanghelia dupã Matei. Veþi vedea cã e extrem de îºi construieºte universul din Divina Comedie cu
Mediu, cu geografia specificã; ºi cea sudicã,
definitoriu acest pasaj pentru ceea ce mã pregãtesc multã abilitate. Dupã cum ºtiþi, existã cele trei
acoperitã de ape. În centrul emisferei meridionale
sã prezint. Aº începe spunînd cã ideea de cãrþi, Infernul, Purgatoriul ºi Paradisul. Personajul
s-a format muntele Purgatoriului, din pãmîntul care
Purgatoriu, în credinþã, e destul de recentã pentru principal este însuºi protagonistul, toatã acþiunea
s-a retras de groazã la apariþia lui Lucifer. Toatã
momentul în care Dante a tratat-o. În mitologiile evolueazã la persoana întîi singular. Din dorinþa de
cantitatea de material trebuia sã se regãseascã
antice exista o împãrþire în douã mari categorii, a-ºi spãla pãcatele, de a-ºi cãuta ºi a-ºi dobîndi mîn-
undeva. ªi dacã sãpãm o groapã în curte, trebuie
binele ºi rãul, Hadesul ºi Cîmpiile Elizee, virtuoºii tuirea, el traverseazã succesiv aceste trei þinuturi.
sã transportãm balastul, fiindcã el nu dispare în
ºi pãcãtoºii. Ideea canonicã a Purgatoriului a fost Mai întîi coboarã în Infern, apoi trece prin
neant. Ei bine, ideea lui Dante este cã acel pãmînt
acceptatã în Biserica Catolicã abia la Conciliul de Purgatoriu ºi urcã pe urmã în Paradis. Poemul cul-
dislocat a ieºit pe partea cealaltã ºi a constituit un
la Lyon din 1274. Dacã ne gîndim cã Dante s-a mineazã cu cîntul o sutã, cînd Dante ajunge în faþa
munte. La extremitatea cealaltã a globului se aflã
nãscut în 1265, el avea deja 9 ani cînd conceptul a lui Dumnezeu. În cele ce urmeazã ne concentrãm
aºadar Purgatoriul. Dacã între pãcãtoºii eterni se
fost preluat. Putem spune cã Purgatoriul e contem- pe a doua sa carte, pentru a localiza mai precis
cobora, printre purganþi se urcã. Observaþi cã se
inverseazã anumite reguli. Avem o progresie trep-
tatã, pe diverse spaþii, la care ne vom referi îndatã.
Iatã aºadar cum s-a creat Purgatoriul, din punct de
vedere mitologic: prin cãderea lui Lucifer ºi dislo-
carea pãmîntului, care a rãsãrit pe dincolo. Se con-
tinuã un mit al Genezei, care este imaginat
geografic, fiind localizat pe globul terestru.
A treia dimensiune a capodoperei danteºti este
cea eticã. Nimeni nu se aflã la întîmplare pe lumea
cealaltã, nici în Infern, nici în Purgatoriu. În spaþiul
de damnare am vãzut o progresie a pãcatului: cu
cît se coboarã, cercul e mai strîmt ºi tortura e mai
groaznicã. Trãdãtorii, cei mai mari pãcãtoºi din vre-
mea aceea, se aflã în cercul al IX-lea. Dupã ce
ajungem dincolo, în Purgatoriu, tot o ierarhie eticã
vedem, o evoluþie moralã. Avem o plajã, unde vin
morþii cu pluta, ghidaþi de un înger. E singura cale
pe care se poate ajunge acolo. Întîlnim un spaþiu
amplu, Antepurgatoriul, unde sufletele moarte n-au
izbutit încã sã se cureþe de pãcate, ci aºteaptã: cu
anii, cu secolele, pînã le vine rîndul sã înainteze
spre poartã. Aici se aflã excomunicaþii, leneºii,
(continuare în pagina 30)

12 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

12 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

Ion Agârbiceanu
130 de ani de la naºtere

Ion Agârbiceanu poetul


sau de la Alfius la
Sevastian Voicu
Mircea Popa

P
entru cititorul obiºnuit de astãzi, Ion animând ºi potenþând textul. În unele cazuri, el
Agârbiceanu este înainte de toate povestitor ºi apeleazã la câte o frânturã de cântec popular,
romancier. Majoritatea lectorilor cãrþilor sale purtatã cu el din copilãria pe valea Secaºelor, prin
au citit la timpul potrivit romanul Arhanghelii sau ºcolile Blajului sau prin lumea prin care a trecut.
vreun volum de schiþe ºi nuvele, în frunte cu Unul dintre profesorii pe care i-a avut, Alesiu Viciu,
Fefeleaga, cea mai cunoscutã dintre ele. Puþinã a fost el însuºi culegãtor de folclor (Cântece de pe
lume ºtie cã prozatorul iscusit, maestrul portretelor cîmpie, rãmase în manuscris ºi editate de Romulus
fãrã egal a lumii Munþilor Apuseni a fost ºi un Todoran ºi Ioan Taloº), ºi avea plãcerea ca la orele
delicat poet, afiºând o fibrã liricã tot atât de sale sã asculte ºi astfel de tradiþii, încât, prinzându-i
puternicã precum Sadoveanu, neîntrecut în slãbiciunea, elevii profitau de împrejurare pentru a
evocarea lumii pãdurilor, a Deltei ºi, în genere, a sãri peste materia ingratã ºi greoaie a orelor ºi a se
muntelui. Emul pânã la un punct al autorului Þãrii de fãta cu astfel de produse: „Bãgarãm de seamã
de dincolo de neagurã, Ion Agârbiceanu a iubit cã profesorului nostru îi plãcea sã asculte o
fãrã reþinere natura locurilor prin care a trecut, istorioarã ori o poezie frumoasã... Începutul a fost Romul Ladea Ion Agârbiceanu (bust, detaliu)
dedicând vânãtorii, lumii animalelor ºi oamenilor greu! Veneam cu colecþii de poezii, cu poveºti, cu
Câmpiei o parte din povestirile sale adunate în – cîte-un pui roºu – trece liniºtiti pe sub poartã.
istorioare din cãrþile luate de la bibliotecã ºi
volumele Amintirile (1940), Din munþi ºi din Numai când se apropie coada, cel din fruntea
pierdeam ceasuri întregi cu aceastã plãcutã
câmpii (1957), File din carta naturii (1959). În ºirului, ºi dupã el toþi cei pânã la poartã, se reped
lecturã... Eu spuneam tot a doua sãptãmânã, o
toate acestea fibra poeticã este mereu prezentã, iar într-un iureº, sã nu poatã prinde portarii pe cel din
poezie, nu ºtiu de cine, în care era refrenul: «Aºa
atunci când intenþioneazã sã particularizeze un coadã. Uneori reuºesc, când e avântul mare ºi
zãu ne spun bãtrânii/ Cã erau pe-atunci românii»,
moment mai deosebit, o scenã de neuitat, un portarii mai slabi, alteori nu, ºi cel din coadã, bãiat
poezie care-i plãcea tare mult.”
personaj mai aparte, el recurge ºi la câteva versuri sau fetiþã, rãmâne câºtigat de portari. În cadenþa
Dragostea pentru cântecul popular era o
expresive, luate fie din tezaurul popular, fie scrise versurilor, jocul se repetã mereu...”
moºtenire de familie. Tatãl sãu era un mare iubitor
de el, cu intenþia de fixa mai bine în memoria Obiceiul de a reproduce versuri în schiþele ºi
de carte, cumpãra ºi citea cãrþi cu haiduci, asculta
cititorului scena caracteristicã la care face trimitere. povestirile sale devine la Agârbiceanu un procedeu
cu plãcere doinele ºi cîntecele bãtrâneºti din sat,
Darul poetic Ion Agârbiceanu l-a moºtenit de de creaþie. Lumea satului, aceea pe care o evocã ºi
iar uneori, de dragul lor, întârzia la un pahar ºi la
timpuriu, el spune cã de la mama sa, excelentã o poartã în suflet autorul este o lume care trãieºte
crâºma din sat. Alteori apuca ºi el fluierul spre a le
povestitoare, dar pe care l-a etalat încã din etapa din plin bucuria cântatului, a poeziei vieþii. Omul
reaminti, deoarece „Îi plãcea ºi cântecul, mai ales
debutului sãu literar, întâmplat la gazeta „Unirea” de pe Târnave trãieºte într-un univers al lui încãrcat
doinele”. În casã se citea Arghir al lui Barac, dar ºi
din Blaj de pe vremea studiilor sale gimnaziale. de bucurie ºi de tristeþe, un univers care se
poeziile lui Coºbuc ºi Goga din care tatãlui îi
ªtim astfel cã elev la liceul din Blaj, în anii de deschide spre Celãlat, spre semãnul ºi semenii sãi,
plãcea sã recite. Era o atmosferã învãluitã în
sfârºit ai secolului al XIX-lea, Ion Agârbiceanu a cu care el obiºnuieºte sã comunice ºi sã se
sonoritãþi mitice, pe care el o va lua cu el ºi o va
debutat în literaturã cu poezie, în vacanþa de varã destãinuie. Apoi, fragmentele de poezie din
duce mai departe. Scriitorul se copilãreºte
a anului 1889. Mai întâi a trimis revistei „Unirea” povestirile sale sunt vãzute de scriitor ca niºte
adeseori, coborând pe raza amintirii la scenele din
de la Blaj o seamã de impresii, intitulate necesare popasuri la drum lung, mici momente de
curtea casei pãrinteºti, când la început de lunã
„Feuilleton”, ca apoi, în numãrul de Paºti al odihnã ºi respiro, prin care prozatorul schimbã
nouã, relua tradiþia satului: „Lunã, lunã nouã,/ Taie
ziarului din 1900 sã semneze poezia La Pasci, registrul, anunþã ºi alterneazã diferenþa de tensiune
pita-n douã/ ªi ne dã ºi nouã./ ªi-un pahar de vin/
urmatã apoi de altele, precum cele intitulate Spre epicã, pregãteºte trecerea spre un alt moment al
sã ne veselim”. În rândul dintâi al acestor amintiri
luminã, Din depãrtare etc., care dovedesc nu acþiunii. Acest procedeu literar, luat probabil de la
strãjuie cântecele ºi jocurile copilãriei, în care
numai gust literar, dar ºi plãcerea de a încorpora Creangã, un alt mare degustãtor de valori poetice,
rãsunau versuri de afurisenie („Dã-mi drace ce ai
materia poeticã într-o alegorie mai amplã, utilizând este des întrebuinþat de scriitor ºi de fiecare datã el
furat/ Cã te duc la spânzurat”) sau fragmente din
metafora ºi simbolul (Lãpuºneanu). Pe unele le dobândeºte un rol important în edificarea
replici spuse de cetele de copii în dialog una cu
intituleazã Pastel, pe altele Sonete sau Cântece, naraþiunii, o armã stilisticã a cãrei detunãturã
alta: „Floare, mirioare/ Mie mi se pare/ Cã-s mai
trimiþându-le ºi la „Tribuna” sibianã ºi la rãspunde ca un ecou repetat, rãspândind, precum
mulþi la voi/ Mai puþini la noi./ Dacã vi se pare/
suplimentul ei literar, „Tribuna literarã”. Abia când parfumul florilor, aroma stranie a unei sensibilitãþi
Haideþi ºi v-alegeþi/ Din gloata, din toatã,/
febra prozei va pune definitiv stãpânire pe el, specifice. Iatã numai câteva titluri în care scriitorul
Oacheºa din coadã/ Cã-i cu geana trasã/ Ca o
tânãrul elev apoi student la Budapesta, se va decupeazã mici paragrafe poetice pentru a contura
preuteasã.” Cântecul de mai sus este transpus
dedica în întregime observaþiei ºi caracterologiei mai bine o atmosferã, un mod de a fi: Zile de
aidoma într-una din povestirile sale intitulate
tipurilor. Multe din aceste poezii au fost semnate varã, Bunica Iova, Om rãtãcitor, Onu, Dan jitarul,
Bunica Safta, unde prozatorul stãruie ºi asupra
cu pseudonimul Alfius, dupã cum altele au fost Popa Vasile, Ciocârlia, Turturelele, Stejarul,
desfãºurãrii jocului: „Copii ºi copile se adunã în
semnate cu iniþiale sau cu numele întreg. Dupã Adormirea Mãriuþei, Seri senine, Bourelul, Salcâmii
grup, se prind de mânã ºi fac un singur ºir, afarã
data debutului editorial el nu va mai folosi pentru în floare, Cântece etc. De fiecare datã, textul poetic
de doi mai mari. Aceºtia se prind numai ei, ridicã
poezie un alt pseudonim decât acela de Sevastian este ales cu grijã, spre a fi cât mai adecvat, cât mai
braþele astfel prinse în sus, ca pe o poartã, prin
Voicu, pseudonim sub care a fãcut ºi gazetãrie, dar bine încorporat în materia epicã. Vorbind de
care trebuie sã treacã ºirul întreg ºi sã prindã pe cel
a ºi redactat mici legende lirice, colinde sau turturele, el reproduce cunoscuta poezie
din urmã din ºir, bãiat sau fatã, cum se va nimeri.
cântece, risipite prin periodice ºi calendare. Toate vãcãrescianã Amãrâtã turturea, ca, în alte locuri, sã
În vremea asta cei care fac poarta spun.. ªi
aceste izbucniri fac dovada unui potenþial poetic apeleze la versul popular atât de caracterizator ºi
rãspunde ºirul întreg. /Apoi ºirul înflorit de obraji
viguros, unei sensibilitãþi ºi delicateþi sufleteºti cu de bine plasat în context, cum este cazul
rumeni, de ochi aprinºi, negri ºi albaºtri, de
totul deosebite, care rãbufnea uneori la suprafaþã, cãmeºuþe ºi ii albe, cu chindiºiturã rarã pe mâneci Æ

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 13

Black Pantone 253 U 13


Æ miere/ Fug mereu/ Muºtele/ Lui Dumnezeu.../ Le sã putrezeascã/ Pe pãrinþi sã-i amãreascã/ Lumea-
ºtiu viersul/ Numai eu!” ntreagã s-o cerneascã/ Florile sã ofileascã”.
bourelului: „Bour, bourel,/ Scoate coarne de viþel.”
Interstiþiile din proza lui Agârbiceanu în care el Prozele lui Ion Agârbiceanu apeleazã foarte
Sau: „Colo jos, la mândru loc,/ Este-un strat de
strecoarã cîte-o zicere veche, câte un descântec, adeseori la versul care destinde, care produce o
busuioc/ Cu cãrare la mijloc;/ Da cãrarea cine-o
câte o doinã sau un fragment de baladã sunt foarte rupturã de ritm, care deturneazã acþiunea într-o
face?/ Da o fiarã împungace,/ Un bour/ Cu pãrul
numeroase ºi ele, pe lângã funcþia artisticã cu care direcþie favorabilã. Avem povestiri în care pot fi
sur,/ Cu copite potcovite/ Cu coarnele-ntr-aurite./
sunt înzestrate, au darul de a descreþi frunþile, de a întâlnite cântece de copii („Tingi-tingi-tingi tang/
Da în coarne/ Ce vezi, Doamne?/ Galben leagãn
realiza un pasaj de trecere spre un moment C-o murit un om sãrac” sau „Gros-gros/ Cã-i
de mãtasã/ Pentru Sora cea frumoasã”.
predilect în care substanþa poeziei trebuia sã bãnos”-Melentea), ziceri de la colindat („Dã-mi
Cunoscãtor desãvârºit al tradiþiilor ºi credinþelor
umanizeze, sã adânceascã sensibilitatea cititorilor, colãcelu/ Cã mã strânge geru!” – Bunica Iova),
populare, Ion Agârbiceanu este un mare îndrãgosit
sã-i pregãteascã sufleteºte pentru episoade viitoare. ziceri satirice („Doi oameni bãtrâni/ Hai de daþi la
de folclor, de zestrea liricã pe care o încorporeazã.
Simptomaticã ni se pare în acest caz atmosfera câini!” – Bunica Iova; „Zicea cãlugãriþa/ Noaptea
Invocarea lunei atunci când aceasta este „nouã”,
creatã de prozator în povestirea Adormirea tartoriþã” – Lãsat de sec; „Când plugurile vor
colindul curat aºternut pe zãpada proaspãtã,
Mãriuþei, tânãra fatã cãzutã bolnavã, din pricina plugãri/Veþi sta-n loc ºi-þi hodini!” – Codobatura).
cucernica invocare a sfinþilor, dorul dupã iubita
cãreia, la examenul de sfârºit de an colega ei de Tot în Codobatura gãsim un cântec hazos, un fel
pierdutã, chemarea fiorilor dragostei tinere („Bate
clasã nu are tovarãºã când iau drumul câmpului, de strigãturã: „Jos în vae,pe-un pietroi/ ªade un
vîntu picu ploii/ Toþi feciorii merg cu boii/ Merg
cãci Mãriuþa „zãcea albã ca o floare veºtejitã, în codobaturoi/ªi mãnâncã usturoi!”, sau descântec:
cu boii-n Valea Micã,/ Vin în sat la ibovnicã.../ Eu
pãtucul ei de lângã fereastrã”. Degeaba vine Anuþa, „Sfinte doamne, soarele,/ Cã mã dor picioarele!”
mã duc în Valea Rea/ Sã vin ºi eu la a mea”),
tovarãºa ei de bancã s-o viziteze, degeaba stãtea ea (La marginea pãdurii). Acest obicei a devenit
durerea despãrþirii („De te-ai face Murãº, vale,/ Sã
de vorbã cu pãsãrile ce vizitau grãdina, degeaba i element de tehnicã artisticã la Ion Agârbiceanu,
trecem apele tale.../Cu mândra sã mã-ntâlnesc/
se aduseserã de cãtre colegi ramuri verzi ºi flori de contribuind la ridicarea gradului de poeticitate.
Douã vorbe sã-i grãiesc/ªi apoi sã mã prãpãdesc”).
câmp, ea se stinge în acel mai scânteietor de alb ºi Prozatorul intercaleazã versuri chiar ºi în
Acolo unde folclorul nostru nu-i oferã textul
plin de luminã, trecând pragul lumii de dincolo: romane. Ilustrativ este în acest sens romanul
corespunzãtor, el confecþioneazã singur poeziile
„Ce albã era! ªi cum juca deasupra flacãra luminiþii Strigoiul, un adevãrat roman etnografico-folcloric,
potrivite, menite sã caracterizeze cât mai bine o
peste ochii închiºi... Copila adormise pe veci ºi despre care unii critici (Cornel Regman) au spus cã
insectã, o vieþuitoare a pãdurii, o gâzã, o pasãre.
mamã-sa nu credea”. Notaþia aceasta simplã, fãrã a e o operã-sumã. Aceasta, dincolo de subiectul
Iatã în ce frumos cântec îmbracã el întâlnirea cu
fi ºi brutalã, schimbã dintr-odatã tonalitatea romanului, care e axat pe rivalitatea dintre douã
pasãrea primãverii, ciocârlia: „Lie, lie,/ Ciocârlie,/
povestirii îmbrãcând-o într-un zãbranic cernit. familii prinse în vîltoarea unei competiþii pentru
întâietate în audienþa satului, prozatorul a
intenþionat sã strângã ca într-un testament toate
obiceiurile satului ºi ale þinutului, spre a rãmâne
consemnate în cartea veacului. Este o chintesenþã
de tradiþii agrare ºi de cutume sociale pe care nu le
gãsim niciunde prinse cu atâta statornicie. Rând pe
rând, scriitorul trece în revistã cele mai importante
dintre ritualurile vieþii dintr-un sat românesc
autentic din inima Transilvaniei, începând cu
ºezãtorile dinaintea sãrbãtorilor de iarnã, când fete
ºi flãcãi se adunã la o casã pentru a participa la
competiþia torsului. Urmeazã apoi cusutul hainelor
pentru Crãciun, haine realizate în casã din pãnurã
þesutã la rãzboi, dar datã la piuã la mocani din
zona Rãºinarilor. Moartea unui personaj îi dã
ocazie autorului sã ne prezinte ritualul priveghiului,
ceremonialul îngropãrii ºi a mesei care urmeazã,
apoi obiceiul colindelor de Crãciun ºi Anul Nou,
când prozatorul intercaleazã una din cele mai
frumoase colinde: „Printre meri ºi printre peri,/
Plimbã-mi-se mari boieri,/ Mari boieri pe cai
bãlþaþi,/ Cu cãlþuni împintenaþi,/ Cai cu frãne de
argint,/ Cu plocãzi pânã-n pãmânt..” În continuare
ni se prezintã ºi o urare de Moº Ajun, apoi câteva
colinde. Avem apoi strigãturi de la horã, obiceiuri
de la parastas ºi de la hodãiþat, unul dintre
obiceiurile cele mai populare ale regiunii. Urmeazã
ritualul clãcilor, amplu exemplificat cu versuri ºi
terminat cu cântecul cununei, obiceiurile naºterii ºi
Ion Agârbiceanu citind la radio ale botezului, încât romanul este ºi o colecþie de
ritualuri ºi datini din viaþa poporului român de pe
Primãverii eºti solie,/ Cerurilor bucurie,/ Plugarilor
Într-un astfel de moment, vin s-o viziteze colegele Târnave.
veselie,/ Lumii-ntregi/ Minunãþie!/ Tot roind/
de clasã, ºi nimic nu poate exprima mai puternic ºi Povestea de dragoste a lui ?ancu ºi a Rusalinei,
Mãrunt cântând/ De pe lunci,/ De pe ogoare,/
mai real sentimentele ce le încearcã decât cântecul poveste plasatã în mediul þigãnesc în romanul
Urci în soare; // Ameþeºti de înãlþare/ De lumina/
pe care ele i-l vor cânta la cãpãtâi. E un fel de Faraonii beneficiazã ºi ea de trimiteri la poezia
Cea prea tare,/ Fulgeratã,/ Sãgetatã,/ Cazi prin
bocet funerar, cunoscut prin partea locului, ºi a muncii, care parcã refac atmosfera din Cei 7 pitici,
vânt/ Vijelind,/ Iar pe pãmânt: / Bulgãraº,/ Cât
cãrui vrajã liricã de adâncã compasiune stã în prin cântecul pe care prozatorul îl creeazã ad-hoc:
pumnul meu/ Aldui-te-ar Dumnezeu!”
corelaþie deplinã cu starea deprimantã transmisã de Haidaþi, ºapte fraþi,/ Din ciocane daþi!/ Daþi ºi zi ºi
Sau acest elogiu adus albinelor, harnicelor
notaþia sobrã, de o mare concizie ºi lapidaritate noapte,/ Pânã-n miazãnoapte./ Ziua-i zi/ ªi
vietãþi ce aduc atâta bucurie oamenilor cu mierea
citatã mai sus. Iatã cât de frumos ºtie sã se noaptea-i noapte,/ Cine poate/ Facã zi din miez de
lor parfumatã, într-o poezie compusã ad-hoc, care
exprime poetul popular în asemenea momente de noapte./ Strãluceascã/ ªi þâºneascã/ Iuþi scântei/
dã povestirii Salcâmii în floare, o altã aromã liricã:
cumpãnã ºi regret al vieþii: „Frunzã verde busuioc/ S-alunge zmei!/ Pânã la cer/ Suie stingher/ Cântec
„Harnicele/ Lucrãtoare / Cât ce iasã/ Sfântul
N-avui în lume noroc!/ Busuioace, nu-nflori,/ Cã de fier!” În drumul de la seceriº spre casã, aceiaºi
soare/ ªi se uitã/ Pe rãzoare/ ªi pe luncile/ În
n-are cin-te plivi./ Busuioc, floare frumoasã/ N-are protagoniºti adapteazã cântecul cununii la
floare/ Prind sã zboare/ Poposind/ Din floare-n
cin-sã te-amiroasã/ Nici la brâu de-aci-n colea/ Nu împrejurarea datã: „Stãpâne, stãpâne,/ Gatã cina
floare,/ Tot sugând/ Dulcea licoare./ Îmbãtate/ De
te-a purta cineva,/ Nici la grindã nu-i mai sta,/ La bine,/ Cã cununa vine./ ªi nu te-ntristare/ Cã la
dulceaþã/ De mireasmã/ ªi de soare/ De seninul/
icoane nici aºa!/ Cã pe cine ai avut/ A pus capul spic e mare...”
Cel prea tare/ Zboarã iute/ La stupinã/ Lângã-un
pe pãmânt!/ Te-ai bucurat, þintirime,/ Cã frumoasã ªi alte scrieri ale lui Agârbiceanu pun în
strat/ De mãtãcinã./ Lasã-n coºniþi/ Cupe pline,/
floare-þi vine:/ Da nu vine sã-nfloreascã,/ Ci vine circulaþie masive culegeri de folclor sau versuri
Auritele/ Albine;/ Grabnice/ ªi darnice,/ Dupã

14 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012


proprii. Universul lor tematic este extrem de bine juljul cel dintâi sfinþit./ Nu v-aþi temut de farisei/ Primãvara e aici,/ Ceru-i plin/ De rândunici./ Cât
asortat cu subiectul general ºi foarte bine plasat în De blestemaþii arhierei/ Nici de ostaºi, ci-aþi se crapã/ Zorile/ ªi dorm încã/ Florile./ Mii ºi
context. Este ºi cazul povestirilor adunate de el în strãjuit/ Sub crucea celui rãstignit./ Femei cu suflet mii/ De suveicuþe,/ În coadã/ Cu forfecuþe/ Taie
File din cartea naturii, în care multe texte sunt de eroi/ De-aceea vã cinstim pe voi./ La groapã fulger/ Liniuþe:/ Þes pânzã,/ Ne-nãveditã/ ªi
concepute dupã un asemnea scenariu, în care când aþi alergat/ Cãci vouã-ntâi s-a arãtat/ Hristos veºnic/ Neisprãvitã!/ Zboarã-n cer/ ªi zboarã-n
versul popular, zicerea paremiologicã, jocurile de cel înviat din morþi/ Sã-nvie din mormânt pe toþi”. vânt/ La o palmã/ De pãmânt./ Cum n-am vãzut/
copii sunt invocate spre a da culoare ºi adâncime Reproducem în continuare ºi poezia De când sunt/ Pasãre zburând!// Nu þi-e fricã/
poeticã vieþii aflate în derularea ei continuã de Samaritencele: „Credeai cã eºti din neam spurcat,/ Rândunicã/ Cã te prind/ Copii ºtrengari/
fiecare zi. Armonia vieþii merge mânã-n mînã cu Cum jidovii ne-au învãþat!/ ªi greu cu vorba te-ai Hoþomani/ De cei/ Mai mari?/ Cã te prind,/ Ori
armonia naturii, aceasta din urmã devenind parte mirat/ Când apã rece de izvor/ Prea dulcele cuibu-þi/ Stricã/ Nu þi-e fricã?// - Nu mi-e fricã/
integrantã, actant, nu numai martor, la biruitor/ Cerutu-þi-a sã-ºi potoleascã/ Arsura setei Tu, copilã,/ Tinericã!/ Io-s pasãrea/ Domnului/ ªi
desfãºurarea evenimentelor zugrãvite. În Strãjerul, pãmânteascã/ Vorbind cu tine-a arãtat/ Cã niciun prietena/ Omului!/ Cine stricã/ Cuib de
de pildã, avem presãrate mai multe versuri luate neam nu-i lepãdat./ Ci toate-s de încreºtinat;/ Cã rândunicã/ Mîinile-þi picã!/ Mâna care/ Ne
din folclorul ºcolãresc „Câmpu-i alb, oile-s negre...”, tutrora, ca ºi þie,/ El e izvor de apã vie,/ loveºte/ Înþepeneºte!/ Cine de rãu/ Ne vorbeºte/
culminâd cu aceastã spunere ludicã, plinã de Vindecãtor de orice rãu,/ Stãpân prea bun ºi Gura/ I se ºtirbã/ ªi rãmâne/ Strâmbã!/ Maica
imagini bulversante care ar putea trimite la Dumnezeu:/ Cã neamurile lumii toate,/ Numai Precista/ Ne-a menit/ Aºa/ Copiliþa mea!”
folclorul argotic al mahalalei, exploatat cu atât cuvântul Lui le poate/ Pe calea vieþii îndrepta/ Cu Existã în proza sa o mulþime de povestiri care
folos de Tudor Arghezi: „Toma/ Roma/ Cap- sfântã-nvãþãtura sa.” fac elogiul cântecului popular. Precupaº, eroul
cumu-i al calului/ Stã la poala dealului,/ Cu gura/ Una dintre aceste frumoase creaþii este Legenda povestitii cu acelaºi nume, e un adevãrat maestru
Cât ºura!/ Cu dinþi/ Sfredeliþi./ Cu buzele/ Ca rândunicii, pe care am gãsit-o notatã de scrisul sãu al cântecului, ºtiind sã-i facã pe feciori, care îl
lipitorile/ Are-ncãtrãu-/ Urechi de cãpãu./ Cu caracteristic într-un manuscris oferit nouã de fiica urmãresc cu sufletul la gurã, sã trãiascã momente
ochii/ Ca blidele/ Cu mâinile/ Ca fusele!/ Cu sa Maria Magdalena. Iatã cum aratã frumoasa deosebite, pe care le simþim nu numai vizual, ci ºi
picioarele/ Ca rãºchitoarele!/ La poale de deal/ poezie: „Dimineaþa/ Pânã-n zori/ S-aude de multe auditiv: „În vãzduhul limpede, în liniºtea
Culege podbeal/ Sã-ºi facã/ O zeamã acrã/ De ori/ Pe sub streºini,/ În pridvor,/ Ciripit/ ªi piuit,/ rãcoroasã, doina se lagãnã, se înalþã ca un suspin,
tusã sã-i treacã!/ Darã Toma ce-ºi vedea!/ Doi Ca de îngeri/ Gângurit!/ Ce minune/ Ce sã fie? / se coboarã domol, ca din zbor o pasãre ce bate rar-
bondari se bocãnea/ Douã muºte se sfãdea/ ªi Cine ºtie?/ ªi de unde o aºa/ Minunãþie?// rar din aripi. Glasul curat umple valea îngustã ºi se
Toma le despãrþea”. pierde în întunericul pãdurilor de pe culmi.”
Filele din cartea naturii nu sunt astfel numai o Proza lui Agârbiceanu trãieºte în chip
carte de cântare a naturii, dar ºi de poezie a ei, de subliminar tocmai prin aceastã rarã percepþie a
elogiu adus vieþii ºi bucuriei de a trãi. Povestitorul lumii ca armonie ºi poeticitate, cu farmecul
vede existenþa ca un dar de preþ ºi ca un însemn al indelebil al vieþuitoarelor, pãsãrilor ºi a mediului
divinitãþii care nu poate fi refuzat. Povestea natural în care ele au fost lãsate de Dumnezeu.
oamenilor devine povestea animalelor ºi plantelor Modul în cre el ºtie sã refacã gestul particular al
care-l înconjoarã pe om, povestea câmpului, a naturii, trãirea omului în mijlocul unui univers
pãdurii, a miriºtilor, a fânului ºi a atâtor zile de securizant þine de o re-trãire interioarã adâncã ºi
muncã în soarele binecuvântat, sub arºiþa verii sau performantã. În concepþia lui Agârbiceanu Natura
în mohoreala capricioasã a toamnei, când viile este aceea care îl apropie pe om de Dumnezeu, de
rãsunã de chiot ºi râs. eternitate, de starea primordialã a copilãriei, atunci
Puþinã lume ºtie astãzi cã prozatorul ºi când totul în jur era curat, pur, imaculat, plin de
romancierul Ion Agârbiceanu a continuat sã scrie taina indescriptibilã a începutului de lume, când
versuri chiar atunci când faima sa de romancier ºi însãºi lumina e o parte a acestui început de lume:
de povestitor a fost demult certificatã ºi confirmatã „Luna lumina acum întreaga pãdure. ªi îmi pãrea
de critica literarã, chiar atunci când preferinþa sa cã nu mai e nimic real: nici pãdure, nici cer, nici
pentru prozã a fost definitiv declaratã. Totuºi, livadã, nici moº Ioniþã. Îmi pãrea un vis ºi visul
scriitorul cu imaginaþie atât de bogatã ºi cu sufletul însuºi, o tainã” (Taina). Iar pentru a surprinde cât
plin de icoanele amintirii nu putea uita cãrarea mai exact aceastã tainã, e nevoie de coborârea în
care-l ducea în zona poeticã a versului suculent, a copilãrie: „Pentru a le înregistra întregi e nevoie sã
strofei populare bine alese, a colindei cu mireasmã mã cufund în anii copilãriei. Sã vin din când în
de vechime ºi adeseori condeiul sãu isca din te când lângã aceastã vatrã veche a strãmoºilor”. În
miri ce versuri de o realã prospeþime, pe care le-a asemnea momente reperele timpului încep sã
publicat pânã târziu sub pseudonimul sãu disparã, spaþiul se dilatã, iar clipa îºi suspendã
predilect, acela de Sevastian Voicu. Cele mai multe elementaritatea. Peisajul capãtã diafanitatea
din aceste poezii le-a publicat în gazeta „Foaia zborului ºi înãlþãrii în înalt, de parcã un nou
poporului” de la Sibiu, apãrutã în 1943 ca „organ Hyperion eminescian s-a întrupat în mãreþia
al Astrei”. Rolul principal în redactarea gazetei l-a aspiraþieri ascensionale: „Luna-i ascunsã dupã
avut tocmai Ion Agârbiceanu, care semneazã cele coasta cornului. În vãzduh se cerne o pulbere de
mai multe articole de fond, cu titluri ca Dreptatea luminã astralã, rece, fãrã fiinþã parcã, o închipuire
româneascã, Tâlcuiri istorice, Muncim ºi luptãm. numai. ªi-n clipa asta întreg universul s-a oprit în
În primul numãr din 25 aprilie, Agârbiceanu loc, parcã nu mai este. Atunci, în încremenirea
publicã poezia Paºtile, care, plecând de la aceasta îmi pãru cã trece ºor, cã zboarã ºi se pierde
semnificaþia marii sãrbãtori creºtine, doreºte sã în infiniat un oftat prelung: «Of-of! Of-of!» Pornea
aducã un îndemn de îmbãrbãtare neamului oftatul nu ºtiu de unde ºi zbura pe o undã a
românesc, care, sperã el, sfârºitul rãzboiului sã-i vântului. Auzindu-l, îmi pãru a fi însuºi glasul
aducã din nou împlinirea mult aºteptatã: „Sus lumii, care trece chinuit de vecinica tainã, de
inima, români!/ Ca ºi Hristos din moarte/ Vom eterna povarã a netâlcuitei existenþe”.
învia stãpâni/ Pe-o viaþã în direptate./ Luceafãr viu Oare, cu excepþia lui Sadoveanu, ce scriitor
înfipt,/Aici în rãsãrit!” Alte douã poezii sunt român a mai scris asemnea fraze încãrcate de mare
publicate în numerele viitoare, Mironosiþele ºi poeticitate?! E semnul marii înzestrãri epice a
Samariteanca, dezvãluind predilecþia sa pentru scriitorului din Cenade, a acelui Sfânt patriarh al
poezia creºtinã. Mironosiþele evocã în faþa noastrã scrisului românesc, care ºtie sã rupã cele mai
un moment important din viaþa lui Isus, când frumoase icoane Din pragul marii treceri ºi sã le
mironosiþele au îmbãlsãmat trupul celui crucificat, aºeze în Faþa de luminã a creºtinismului, acolo
îndeplinind un ritual creºtin de mare însemnãtate: unde doar dumnezeirea le vegheazã ºi le asigurã
„Pe drumul crucii l-aþi urmat/ Cu sufletul eternitatea.
însângerat/ Cu plâns amar l-aþi petrecut/ Pe „
Domnul cel fãrã-nceput/ ªi Veonica ºtersu-i-a/
Sudoarea cu nãframa sa./ ªi faþa i s-a-ntipãrit/ Pe
Ion Agârbiceanu în ultimii ani de viaþã

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 15


Black Pantone 253 U

etc. Se schimbã din nou în “duh” ºi pãtrunde în


Ion Agârbiceanu, rãbojul lui camera unui poet. Privindu-l din spate, e
scandalizat de ce vede pe hârtia poetului:
picanterii, tablouri decoltate, cuvinte care fãceau
Sfântu Petru aluzie la trupul femeii de la brâu în jos. Aºadar
scria o literaturã decadentã. Cunoscând alt poet,
Judecãþile moralistului care rãmãsese la o “inspiraþie nobilã”, Sf. Petru e
uimit de sãrãcia ºi mizeria în care acesta trãia,
Vistian Goia încât nu avea bani nici pentru un pahar de vin.
Revoltat, trimisul Atotputernicului se întreabã

S
crierea prozatorului ardelean a fost publicatã provocate de traiul felurit al românilor. Strãbate retoric: “Cine sunt vrednici sã bea, dacã nu
iniþial în foiletonul Societãþii de mâine (1931- sate, oraºe, mahalale, cluburi ale politicienilor, poeþii? Cã numai în ei se coboarã duhul creaþiei
1932), iar în volum în 1934. Ca specie asistã la mitinguri, viziteazã biserici, case când sorb un pahar, numai lor le creºte sufletul
literarã a fost numitã “roman satiric” deºi autorul aparþinând sãracilor ºi bogaþilor. Face cunoºtinþã încât ar îmbrãþiºa lumea întreagã. Când beau li se
însuºi o numise “poveste”.[1] Dupã conþinut ºi cu moravuri de tot felul, pe care dacã le-a nasc ideile cele mai frumoase ºi sentimentele cele
forma alegoricã, o putem considera “roman- transmis în întregime Atotputernicului, atunci mai generoase, pe care le cântã înnobilând pe
jurnal”, “roman epistolar”, chiar “roman-cronicã”. românii de astãzi sã nu se mai mire cã naþia alþii?”[2] De aceea face cunoscut Atotputernicului
Ca valoare literarã, se aflã sub povestirile ºi noastrã pare “blestematã” pentru toate veacurile cã, în România, mãcelarii ºi ºoferii beau
romanele autorului. Ceea ce ne-a determinat sã ne ce va sã vinã. ºampanie, iar “inspiraþii” nu au parale nici de o
oprim asupra ei este calitatea de “moralist” a lui Prin intermediul lui Sf. Petru scriitorul aplicã þuicã! Ei trebuie sã se mulþumeascã cu laudele de
Ion Agârbiceanu, dovedind aici disponibilitãþi cunoscutele precepte biblice la psihologia dupã moarte.
umoristice ºi caricaturale. românilor. Apeleazã la milostivirea În silinþa de-a nu-i scãpa nimic fãrã sã noteze
Moraliºtii sunt intelectualii inteligenþi care vor Atotputernicului “sã nu-i ducã pe români în pe rãboj, Sf. Petru reþine ºi moravurile
sã schimbe ceva în mentalitatea ºi conduita ispitã”, pentru cã sunt slabi de fire, ei nu vãd în politicienilor, ilegalitãþile din alegeri, încât ajunge
semenilor, ei vor sã asaneze din punct de vedere ispitã primejdia, dar când rãul este îmbrãcat în la un adevãr valabil ºi astãzi: “În România, fãrã
moral societatea în care vieþuiesc. Rodul haina binelui, iar urâtul în hlamida frumosului, ei avere, independenþa este un moft”. Referitor la
observaþiilor critice este încorporat în mici se înºealã uºor. pãtura conducãtoare a þãrii, indiferent dacã sunt
“bijuterii” cu caracter aforistic în care Colindând satele, Sf. Petru cunoaºte traiul majoritari ori minoritari, “corb la corb nu-ºi
românilor ºi se întristeazã. Intrã prin case, scoate ochii!” În timp ce þãranii trãiesc într-o
cerceteazã ogrãzi, grãdini, merge la horã ºi la birt. “înþelepciune fatalistã”, rãbdãtori ºi milostivi,
Vede puþine odãi curate, rar ogor lucrat, vede “buiecii [bogaþii rãsfãþaþi] dau din mâini ºi din
pluguri de lemn, soi prost de vite, biserici goale ºi picioare sã pãstreze puterea, ori se zvârcolesc s-o
crâºme pline. Asistã la certuri ºi bãtãi, aude apuce”. Tot aºa fac ºi buiecii de astãzi. De aceea e
cântece pe uliþe toatã noaptea, hârjoneli prin mereu actual dictonul: “Schimbarea domnilor,
ºezãtori ºi batjocuri în strigãturile de la þarã. bucuria nebunilor”. Din aceste motive, Sf. Petru
Concluzia Sf. Petru este, cum s-ar zice, strigãtoare crede cã în România, cel mai greu de stârpit este
la cer: românii sunt un neam înapoiat, popor fãrã “îndeletnicirea cu politica”. Politicienii români vor
carte, orbecãieºte întru neºtiinþã, fiind nepãsãtori cu toþii “sã salveze naþia”, sã fie apostoli mai mari
ºi nesimþiþi, privesc viaþa cu uºurinþã, au patima decât Moise, Ilie, Pavel ºi chiar decât Sf. Petru. În
batjocurii etc. La horã, prin strigãturi îºi bat joc realitate, spune scriitorul, sunt mincinoºi ºi
de dascãl, de diac, de primar, de sãrac ºi de hrãpãreþi, farisei ºi primejdioºi, proºti ca gardul.
bogat, de tânãr ori de bãtrân. Toate îl fac pe Sf. Preschimbat în duh, portarul Raiului zboarã la
Petru sã exclame: “Greu se va pãstra minunea Braºov, Sighiºoara, Sibiu, cercetând ºcoli, biserici,
sãvârºitã de Dumnezeu cu naþia asta!” “Minunea” biblioteci, muzee etc. Strãbate þara în lung ºi în
înþelepciunea ºi paradoxul se sprijinã reciproc, a fost Marea Unire de la 1918. lat ºi aflã astfel viaþa depravatã pe care o duc
îmbogãþind limba românã cu expresii, maxime ºi Comparând poporul român cu altele, Sf. Petru ofiþerii, cucoanele din înalta societate. La
portrete trase la filigran, în care dantelãria verbalã noteazã pe rãboj dezamãgit: în timp ce unele naþii Curmãtura, þãranii le strigã boierilor, primarilor ºi
e aºa de bine ºi frumos sudatã, încât trebuie sã lucreazã dupã poruncã, altele trag ca boul în jug jandarmilor: “hoþii! hoþii!”, pentru cã, în loc sã le
admiri deopotrivã îndrãzneala spiritului ºi forma ori ascultã de învãþãturã, românii îºi bat joc de dea pãmântul cuvenit, ºi-au însuºit ei pogoanele
artisticã de giuvaergiu a moralistului. poruncã, de învãþãturã ºi de pilde. Sigur, care li se cuveneau sãracilor, conform legii.
Prima scenã (incipitul) este una de basm exagerarea în sens negativ este evidentã. Obosit de atâta alergãturã, Sf. Petru trece prin
inspirat din scrierile religioase. Atotputernicul îl Totuºi, portarul Raiului recunoaºte un adevãr: momente nostalgice, amintindu-ºi de “hodina lui
cheamã pe Sf. Petru la “tronul de luminã”, românii nu-s deloc proºti, sunt mai deºtepþi decât de lângã poarta Raiului.” Îl cuprinde mila de
poruncindu-i sã coboare pe pãmânt, în România. alte neamuri. Ei sunt iubitori de bunãtãþile lumii, români a cãror þarã e nãpãditã de demonii lui
Gârbov de povara veacurilor ºi de atâta nemiºcare însã sunt neîncrezãtori în tot ce vãd cu ochii ºi Scaraoschi. Se hotãrãºte sã facã “raportul” cãtre
la poarta Raiului, Sf. Petru se împotriveºte la râvnesc cu inima. Adresându-se din nou Atotputernic, însoþit de propuneri, rugându-l sã
auzul poruncii pe motiv cã românii sunt Atotputernicului, judecata Sfântului Petru este cruþe þara româneascã de atâþia diavoli ºi de
“schismatici” ºi nu-l ascultã. De aceea îi sugereazã îndulcitã ºi favorabilã, dupã atâtea metehne puse atâtea ispite. Se doreºte la poarta Raiului, cum se
sã-l trimitã pe Sf. Pavel, apostolul neamurilor. Însã pe seama bietului român: “E un popor de filosofi, doreºte oricare pãmântean la vatra lui. Pe rãboj,
Atotputernicul îi aminteºte cã porunca lui nu se Atotputernice, dar nãdejdea în tine e parcã mai noteazã rugãmintea cãtre Milostivul stãpân sã
poate schimba. Scopul cãlãtoriei este sã dea o copleºitã de scepticismul faþã de lume, cã prea au trimitã degrabã în þara românilor pe Sf. Ilie cu
mânã de ajutor românilor pentru cã prea stau pe suferit pe pãmânt!” Dar, când se conving cã biciul de foc ºi, astfel, sã-i alunge pe dracii
loc, “prea se zbat ca peºtele pe uscat”, le este zdroaba nu e zadarnicã, românii pot deveni numeroºi ºi pe slugile lor. Într-un “epilog” al
greu sã se apuce de-o treabã bunã, cã de lãsat se blânzi ºi buni la inimã. cãlãtoriei sale, Sf. Petru noteazã pe rãboj cã nu
lasã repede. ªi românii de astãzi tot aºa sunt. Obosit de peregrinãrile parcurse, prozatorul îºi ºtie dacã Stãpânul cerului l-a trimis sau nu pe Sf.
Pentru a-i uºura cãlãtoria, Atotputernicul informeazã cititorii cã Sf. Petru a adormit ºi a Ilie. Unii spun cã a venit, alþii îl aºteaptã sã vinã.
revarsã asupra bãtrânului puterea sa nevãzutã ºi, început sã sforãie “sub povara veacurilor!” Nu Sã-l aºteptãm ºi noi, românii de astãzi!
astfel, Sf. Petru devine dintr-odatã un bãrbat credem. A adormit “duhul” ori cãlugãrul sub care
voinic, vânjos ºi sprinten, simþind cum alunecã el s-a întruchipat pe pãmânt. De aceea nu putem Note:
prin vãzduh, coborând din sferele cereºti pe vârful crede cã Sf. Petru sforãie, de obicei, la poarta
Ceahlãului, de unde admirã frumuseþile ºi Raiului, acolo vegheazã. 1. Vezi Ion Agârbiceanu [Cãtre Lucian Blaga],
bogãþiile þãrii românilor. Pentru a se plimba Dimineaþa, îºi aduce aminte cã în mediul scrisoare din 22 iunie 1932, în vol. Ceasuri de searã cu
nestingherit printre români, Sf. Petru posedã sãtesc dracii sunt puþini, fiecare casã are atârnatã Ion Agârbiceanu, ediþie de Mircea Zaciu, Ed. Dacia,
calitatea divinã de a se întrupa în fiinþe de diferite pe perete crucea ºi nu-i prânz ºi cinã fãrã “Tatãl Cluj-Napoca, 1982, p. 324.
vârste ºi profesii. nostru”. Din acest motiv, se hotãrãºte sã plece la 2. Citatele din prezentul text s-au dat dupã Opere,
În peregrinãrile sale, încresteazã mereu pe oraº, unde diavolul lucreazã cu folos. vol. 5, Ed. pentru Literaturã, 1968, p. 409 ºi urm.
rãboj o mulþime de peripeþii, unele vesele, altele În capitalã, vede mahalale îngropate în praf,
dureroase, fiind cuprins de sentimente antitetice, cãsuþe pitite, colibe cu acoperiº spart ºi putred „

16 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

16 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

verdele de Cluj
dupã 1989, am copiat (plagiat) aproape totul (de
Despre plagiat - cu dragoste la sistemul juridic ºi cel de învãþãmânt, pânã la
vulgaritatea în scris ºi în simþire), societatea
(cultura ºi istoria) au intrat într-un blocaj, pe care
Aurel Sasu puþina conºtiinþã politicã nu l-au putut depãºi nici

L
pânã astãzi. Inventãm masterate, plãtim ridicole
a o importantã searã aniversarã, din numim altfel? Poate fuga bolnavã dupã diplome,
titluri de „om al anului”, practicãm, cu
California (Statele Unite), un tânãr obþinute prin lucrãri „prefabricate”, afiºate la
dezinvolturã, turismul academic, refacem, patetic,
intelectual american m-a întrebat, luându-mã vedere, fãrã inhibiþii, pe internet, în locuri publice
traseele neadevãrului de fiecare zi, creem,
cumva pe nepregãtite, ce cred despre plagiatul lui sau instituþii? Poate goanã dupã titluri ºi inflaþie
Victor Ponta. Întrebare dificilã (nu se dãduse încã iresponsabili, instituþii ale simulacrului ºi al
de cãrþi ratate, menite sã ascundã dimensiunea
un verdict!) ºi, la astfel de întâlniri, mai puþin imaginarului ezoteric. Acestea sunt realitãþile
crizei de valori a învãþãmântului românesc? Poate
obiºnuitã. No comment este o formulã româneºti, ºi nu trebuie sã apelãm, pentru
„rãzbunare” a puzderiei de universitãþi particulare,
diplomatic-evazivã, contraindicatã ºi nepoliticoasã. ilustrarea lor, la Malta Today, pierzând, subit, din
îngropate, iremediabil, în mizeria anonimatului?
Dialogul, la rândul sãu, poate fi o capcanã vedere proporþiile ºi importanþa temei abordate,
Sã coborâm însã în miezul problemei.
subtilã, cu consecinþe greu de calculat într-o târâtã, fãrã scrupule, în zona divertismentului
Doctoranzii plagiazã. Din lipsã de culturã, de
atmosferã a cãrei lejeritate presupune, mai mediocru-informatic. Cine ºi la uºa cãrui
timp, de bun-simþ, din comoditate, n-are
degrabã, umorul binevoitor ºi convenþia funcþionar al Europei bate nu mã intereseazã. Nu
importanþã (mulþi sunt cadre didactice, a cãror
rãspunsurilor improvizate. Prin urmare, ce mã intereseazã nici muzeul de cearã al
credibilitate se regãseºte întocmai în mediocritatea
credeam despre gafa primului-ministru? Am decis parlamentarilor români de la Bruxelles. Mã
propriilor studenþi). Dar membrii comisiilor de
sã rãspund întrebãrii, nu evidentelor insinuãri pe intereseazã „direcþia falsã” a neadevãrului
acordare a titlurilor, tutorii, conducãtorii,
care le ascundea. Plagiat? Optzeci de pagini din dinlãuntru ºi a „pretenþiei în afarã”, din care
stâlpnicii moralitãþii ºi apostolii cinstitelor
câteva sute. E mult, e puþin, sã judece, spuneam, plagiatul este doar o parte. Mã intereseazã acest
purtãri? Dar membrii comisiilor de validare, mulþi
specialiºtii în drept (între timp, au judecat!). Pe cumplit morb al vanitãþii de a copia, de a nu fi tu
purtând, cu vinovãþie, amintirea unor cazuri
mine, dacã tot abordam subiectul, mã interesa însuþi nici mãcar în iluzia mediocritãþii tale. Ceva
incredibile, pe care, uºor de ghicit, refuzã sã le
altceva, mult mai grav: problema furtului din vechile forme fãrã fond: pretenþia de a avea
facã publice. Dar birocratizarea, pânã la absurd, a
intelectual. De departe, mai complexã ºi mult mai un titlu, înainte de a avea o operã! Explicaþia?
ziselor studii doctorale ºi a interferenþelor
primejdios-condamnabilã decât aºa-zisa copy Titu Maiorescu o numeºte încurajarea
administrativ-totalitare în relaþia conducãtorului
paste. iresponsabilã a celor nechemaþi ºi nealeºi. Numai
de doctorat cu tânãrul aspirant la glorie? Fiindcã,
Noului guvern abia instalat, ca echipã pretins in acest context mã intereseazã subiectul
altfel, plagiatul în sine face parte dintr-o culturã ºi
tânãrã, onestã ºi de bunã-credinþã, i s-a imputat plagiatului. Indiferent cine este autorul lui. Acesta
civilizaþie cu vãdite înclinaþii spre... plagiat! Au
deci, în timp record, chiar gesturile de imoralitate a fost rãspunsul dat tânãrului american. L-am
fost acuzaþi de plagiat Marin Preda, Eugen Barbu,
pe terenul, neabordat pânã acum, al autoritãþii întrebat în final, dacã ºtie cã unul din consilierii
Corneliu ªtefanache, Al. Piru ºi Ion Gheorghe, a
academice (Guvernul nu poate rezolva probleme, lui Victor Ponta, pe probleme de securitate ºi
fost pus pe douã coloane Liviu Rebreanu ºi Nae
atâta vreme cât el însuºi este o problemã, spunea economie, este generalul american Wesley Clark,
Ionescu, n-au scãpat de „bulina roºie” docþii
Paul D. Ryan, recentul nominalizat vice-preºedinte fost comandant al forþelor aliate NATO, din
Dimitrie Cantemir, Titu Maiorescu sau Lucian
al candidatului republican la Casa Albã, Mitt Europa, între 1997 ºi 2000. Nu ºtia. Nici nu cred
Blaga. Trecem sub tãcere plagiatul din manuale
Romney!). Aºa au pierdut investitura la cã mai era necesar.
coordonate de membri ai Academiei Române.
învãþãmânt Corina Dumitrescu, rector la Dacã ne-am lua dupã ziarul Adevãrul (16
Ce sã-mi spunã mie, aºadar, Victor Ponta,
Universitatea Creºtinã „Dimitrie Cantemir” august 2012), problema plagiatului ºi-ar fi gãsit,
încheietorul de pluton, mãrºãluind, în plinã zi,
(plagiat în familie!) ºi sfielnicul de la Oradea, finalmente, rezolvarea. „Oamenii de ºtiinþã din
prin paginile necuvântãtoare ale altora? Eu însumi
Ioan Mang (cine mai poartã, astãzi, de grijã România”(?!) au înfiinþat deja o comisie
am pus pe douã coloane „opera” unui director de
ticãloºirii acestor oameni?). ºi, de ce nu, altora ca independentã politic, al cãrei þel este, printre
editurã (plagiat, plus furt de proprietate
ei! Nu-ºi justifica, în urmã cu ani, Gabriel altele, ºi „reabilitarea, pe cât posibil, a imaginii
intelectualã). Rezultatul? M-am trezit cu el la
Liiceanu plagiatul din Heidegger pe motiv cã þãrii noastre în lume”. În sfârºit, o luptã acerbã
examenul de... doctorat! La modul mai general,
filosoful german, la rândul sãu, i-a plagiat pe alþii? condusã de „experþi credibili”. Luatã de undeva,
problema se poate pune ºi altfel. Esenþial, istoriei
Nu s-a declarat Sorin Antohi doctor, fãrã ºtirea emoþioneazã. Mai întâi, prin cãderea în
noastre îi este specific spiritul imitativ, un pãcat
susþinerea vreunei teze, conducând fraudulos un ridicol, apoi prin „ameþeala formelor deºerte”.
împotriva cãruia au scris ºi E. Lovinescu, ºi G.
Departament de istorie la Universitatea Central Inclusiv în problema plagiatului, pe care o
Cãlinescu, ºi Camil Petrescu, ºi – sau mai ales –
Europeanã, din Budapesta? Prin urmare, mestecãm de câteva luni cu sentimentul cã încã
Emil Cioran. Când s-a copiat constituþia Belgiei,
problema plagiatului nu e cumva una mai este, vorba unui poet, o încãpere fãrã cheie. În
în 1923, gestul era lucru de toatã lauda. Când,
complicatã, pe care s-ar cuveni s-o vedem ºi s-o fond, plagiatul poartã veºmântul sfâºiat de toate
ilegalitãþile unui model corupt, de culturã ºi
civilizaþie.
Înþeleg cã, recent, o formaþiune politicã
(„Noua Republicã”) a depus, la Parchetul de pe
lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, o
plângere împotriva primului-ministru, Victor
Ponta. Pânã aici, totul bine! Dar, când se invocã
„obrazul cetãþenilor români, care iubesc munca ºi
detestã impostura” lucrurile se complicã puþin.
Mai întâi, cã obiceiul luãrii de cuvânt în numele
altora aminteºte vremuri de care pretindem cã ne-
am despãrþit. Cât priveºte dragostea de muncã ºi
detestarea imposturii, sã fim serioºi. Eminescu ne-
a spus în cuvinte simple cã fãrã muncã nu existã
nici libertate, nici culturã. Un adevãr care, din
pãcate, nu ne-a fost de nici un folos.
De l-am fi înþeles, astãzi am fi fost liberi.
Dar nu suntem!

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 17

Black Pantone 253 U 17


poezia
Dumitru Bãdiþã iar seara târziu când mã întorceam dupã
ultimul click spre casã
elicea alternativã pe sub crengile negre casante cu pungi ºi
chiloþi atârnându-le-n vârf
decât un câine mai bine ai roti deasupra mai dam un telefon rece mai primeam un
capului un peºte telefon rece
unul cu solzi ºi fãrã mustãþi care sã-i ºi tot cartierul cu umbre omeneºti în ferestre
încetineascã miºcarea prin aer era grãdina vãgãunii mele:
ºi bine ar fi sã aibã aripioare proeminente ºi
subþiri
sã le fâlfîie când îþi oboseºte braþul încercând dezlipisem de pe faianþa bucãtãriei un fir brun
sã te ridici mãcar pânã la nori sinuos ca o incunabulã
m-am gândit, anume pus acolo de þigancã, în
ce timp ce tigaia
da, mult mai bun ar fi pentru asta un peºte încinsã împroºca pereþii cu ulei ºi gândacii pe
decât un câine linoleum forfoteau ca oamenii
pentru cã potaia fãcutã elice suferã ºi pentru la petreceri, fir brun întins peste hãu spre
asta îþi vor spune sadic malul bunãtãþii
vei plãti ºi nu vei mai avea bani nici mãcar
pentru un pahar cu alcool
iar rãutatea ei îþi va umple mâna cu muºcãturi îl traversam cu douã plase de rafie în mâini ca
pe un peron de autogarã
când înclinat spre dreapta, când spre stânga,
dar pentru un peºte nimeni nu sare ºi nimeni dacã aº fi cãzut tu ai fi continuat sã îmi vorbeºti despre morþii
nu-l regretã aveam pe aproape o mochetã cenuºie ºi medievali
ºi gura lui cu zimþi se cascã degeaba cã nici dimineþile un cer îmbogãþit dezgropaþi cu excavatorul pe lângã universitate
musca nu se mai teme peste noapte cu nuanþe chimice ºi cu suflete morþi ai nimãnui fãrã sã ºtim anume pe care
grãbeºte-te sã nu moarã, miºcã-þi braþul mai expiate vodã-l înjurau
repede cât e încã viu ai vãzut în cupã un femur uriaº l-ai visat în
ºi se uitã la nori ca la o apã învolburatã de la noaptea urmãtoare
marginea podiºului tãu ºi acum pe o bancã în parc cu zarzãr înflorit
ºi pozat cu telefonul
stau ºi inspir ºi lunile acelea încet le voi uita dar noi venim de mai departe dintr-un oraº de
cã peºtele vede râu, nu nori, ºi el însuºi imagini tot mai uscate telepaþi ai unei rase umane
dezvoltã o forþã proprie dar simt încã un fir de pãr încolãcit pe limbã care a degenerat în maimuþe ºi de atunci tot
sã ajungã mai repede ºi nu simte cã urcã ºi te ºi mã întorc spre tufã încearcã sã recupereze
trage în sus bag degetele sã-l prind de-un capãt sã nu-l participãm ºi noi la efort: mã opresc uneori pe
crede cã se aruncã în valuri ºi sperã sã te înghit ºi nu-i nimic câte o zebrã în centru
piardã sã simt dacã treci cu metroul ºi pentru o clipã
se va întoarce ploaie sclipitoare de solzi, tu suntem în acelaºi plan.
bolovan cu bufniturã missouri zoo pentru prima oarã în zãpadã

îºi întinde mâinile sã facã din ninsoare ***


J eºarfã pentru gâtul ei cu cictarice
m-am dus la târgul de carte mai mult sã
dormeam cu picioarele întinse pe un pat ºi acordeon din sloiuri ºi crevase înzãpezite întâlnesc un chip
îngust ºi fiindcã la capãt era groapã sã-l salte pe piept ºi sã-i cânte decât sã îmi iau vreo carte
mã curbam de la mijloc ºi îmi aºezam ceafa mi s-a pãrut cã îl vãd printre capete ºi spinãri
pe un fotoliu uzat câinelui negru ºi miþos din pragul cabanei: în miºcare
încât privit din tavan, dar nu era nicio vietate un demon al sudului dar când m-am apropiat am dat peste o
sã se uite, versiune
aº fi arãtat ca un fel de J, de ajuns pentru o formã a fricii care împinge mereu înapoi complet lipsitã de charismã
cuvântul jivinã, în þinutul sãlbatic ºi decadent
am ieºit. terasa era curatã ºi rãcoroasã
nu am cerut nici mãcar un pahar cu apã
ºi probabil în mai toate clipele iradiam un un femur uriaº mã uitam numai cum fierb norii
câmp ostil, otrãvitor un timp am cãlãtorit prin lumea lor
cã firimiturile de pâine presãrate pe pervaz au mai uºor ne-am fi întâlnit într-o dumbravã pe apoi aº fi vrut sã privesc niºte oi care sã
hrãnit numai vântul google earth reteze pânã la capãt
iar în metrou, deºi mã îmbãiasem dimineaþa decât la ceai în centrul vechi cu arbuºti înfipþi iarba pe jumãtate retezatã de motocositoare
cu grija cu care e spãlat un mort, în ziduri ºi în acelaºi dreptunghi verde din faþa
de parcã odatã cu jegul i-ar fi spãlate ºi toate sã îmi vorbeºti chiar despre centrul vechi pavilionului
pãcatele, în timp ce prin sângele meu circulau sã am vreo paisprezece ani ºi întins pe o
emoticoanele tale pãturã
sã citesc Shogun
deºi miroseam frumos ºi îmi frecasem dinþii
cu pastã cu iz de mentã ºi dacã un sâmbur de migdal aº fi avut în o minge de tenis venea prin aer sã mã
ºi purtam un palton negru, elegant, ºi ghetele buzunar pocneascã în frunte
îmi erau lustruite, þi l-aº fi dat sã-l crãnþãni tu cu dantura-þi fãrã am ridicat mâna sã mã apãr
sclipitoare, fata de lângã mine s-a ridicat defecte dar mingea s-a oprit un moment
temãtoare ºi clãtinându-se precis ai fi zis nu ºi o razã de soare þi-ar fi ºi s-a repezit înapoi trasã de o sfoarã elasticã
între Sudului ºi Brâncoveanu s-a oprit în lunecat pe buze
celãlalt capãt al trenului atunci l-aº fi tocat eu cu pivotul metalic al
unui incisiv

18 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012


Mihaela Claudia Condrat
Mihaela Claudia Condrat s-a nãscut la 27 octombrie 1978 în localitatea Bilbor, Harghita. Este
absolventã a Facultãþii de Teologie „Andrei ªaguna”, Sibiu, specializarea Teologie-Litere. În 2004 a
absolvit Studiile aprofundate la Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu, iar în 2011 a obþinut titlul de
doctor în Filologie la Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba-Iulia, prof. coord. dr. Mircea Braga, cu
tema Structuri ale imaginarului religios în poezie din perspectiva teologiei literare, Literaturtheologie. A
fost profesoarã de limba ºi literatura românã, a obþinut douã burse de documentare-cercetare în
Germania la Universitatea Friederich-Alexander Erlangen-Nürnberg unde a fost asistent secundar la
Catedra de istorie a creºtinismului estic coordonatã de prof. dr. Rafi H. Gazer, ºi la Universitatea
Eberhard Karls din Tübingen unde a frecventat cursuri de teorie ºi culturã literarã, interculturalitate,
artã, esteticã ºi teologie. Din 2010 locuieºte în Germania, Tübingen, se dedicã scrisului ºi tradusului ºi
coordoneazã seri artistice ºi de poezie. Publicã poezie în reviste din þarã ºi strãinãtate. Adresa de

ce nimic e mai uºor duo carnavalesc

cuvintele mele vin dintr-o altã lume el din anul 2000 trãieºte un atac de apoplexie
austerã din þara frigului au sosit nu-ºi poate aduce aminte decât frânturi de cuvinte
sunt îmbrãcate-n ger început, sfârºit, revoluþie continuã cu escu la
de foame au nimicul urmã
detractare, delapidare, defriºare cine te minte în mai multe cuvinte
cuvintele mele au-sãrãcit epilare definitivã smuls gene, unghii, idealuri, vise poþi sã mori într-o propoziþie
într-o frazã ºi chiar într-o locuþiune
le-am adus de pe-un versant how to learn in ten steps english poþi sã mori într-un punct
acoperit de negurã how to learn in ten steps how to lie
toatã copilãria mi-am împãrþit-o how to learn in ten steps how to die între mine ºi acest cuvânt
între cel-care-spune-da how to learn in ten steps how to rule stau douã puncte ca niºte vãluri
ºi cel-care-spune-nu nepictate:
fãrã sã ºtiu cât am fost da ea pentru ea nu s-au mai gãsit versuri
sau când am devenit nu a devenit desuetã prea grea existã o moarte ca o iluzie
prea cu mai multe drepturi ºi dresuri care mã pândeºte
la sfârºit cuvintele mele s-au inventat în loc de maternitãþi dintre douã cuvinte crucificate
au rãmas singure s-au golit spa-uri, moll-uri ºi coaforuri
ce nimic e mai uºor decât durerea carduri în loc de cãrþi o poveste despre Vomex
foamea de-o scriu cu majuscule în loc de spaþii de joacã pentru copiii ei
n-o vãd ºi-o uit circuri ambulante cu bere ºi mititei în prima zi o fetiþã primise cadou
la cinã mã-aºteaptã în loc de idei ºi frumuseþi interioare o mulþime de Vomexuri
maºini beton ºi botox în degeteledelapicioare de la început s-a împrietenit cu ele
un cuvânt ne-mblânzit pentru ea s-au inventat las telenovelas cum te cheamã: Vomex-Oblic
pe mine Vomex-Dublu
drame moderne como se puede perder tu libertad Vomex-Direct, Vomex-Dupã-Masã
como se puede comer tu soledad Vomex-Obligatoriu, Vomex-În-caz-de-urgen?ã
moartea începe de la brâu în jos como se puede vender tus niños Vomex-Durduliu, Vomex-Uºurel
în diaspora tricolorã como se puede para enajenar tus hijos ºi în seara aceea a adormit cu Vomexurile lângã
s-a dus Eminescu, s-a dus ºi Blaga ºi Nichita ea
s-a dus como hombre como mujer fãrã sã apuce sã le cunoascã pe toate
Ionesco a fost furat cu tot cu scaune
rinocerita a cuprins toate-ncheieturile limba vrãjitoare a doua zi aflase cã viaþa Vomexurilor e scurtã
cum le primeºti trebuie sã te împrieteneºti cu ele
cornul din frunte s-a transformat în balaur vorbesc o limbã vrãjitã apoi vine o mânã în vizitã prin raftul
balaurul bântuie luncile ºi pãdurile pe care nu o stãpânesc decât în vis Vomexurilor
Feþi-Frumoºii ºi-au luat lumea-n cap alege unul îi desface sigiliu
Elenele Cosânzene s-au tunat miros caravana þiganilor ºi-l introduce direct în anus
Sfântul Petru s-a mutat la sat care se-aºeazã în pãdurea de lângã satul meu ºi aºa Vomexurile îºi pierd numele
aud copii þipând în aceastã limbã dispar ºi tu adormi o bucatã de timp
ºi-a fãcut o bisericã universalã pipãi vorbe magice care se leagã de mine
în care vorbeºte despre-al patrulea cântat strâns ca trupul ºarpelui de copac a treia zi ca sã nu mai sufere cã-ºi pierde
cei plecaþi sunt uitaþi vãd foc înãbuºit ºi feþe înveºmântate singurii prieteni ce-i avea
cei veniþi sunt jigniþi în culori apocaliptice fetiþa hotãrî sã nu se mai împrieteneascã cu ele
cei care spun sunt marginalizaþi evitând sã le spunã direct: Vomex-Cutare
cei care fac sunt crucificaþi simt cã articulez un cuvânt azi te-am ales pe tine pentru o vizitã în anus
pe care-l arunc în foc ca apa de descânt dar învãþã cu ele sã numere: Vomex nr. 1, Vomex
cei care mint servesc la barã ca sã rãmân mai departe cu tine nr.2
vrãjit dar bucuros mama îi dicteazã cuprinsã de fricã
greii pãmântului cu Dali gheonoaia soarbe negru sânge din mine numãrul 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
spre a mã elibera de cuvântul gros aºa suna lecþia de aritmeticã
elefanþii calcã greu pãmântul dulapul de spital e plin de Vomexuri
prin agora cosmetizatã albastru limba aceasta e o vrãjitoare aºa cã are timp un an întreg sã înveþe socotitul
picioarele lor sunt suliþe cu þinte precise care mã stãpâneºte îi spuse o asistentã mamei
strãpung orice zid de-alabastru poate sã le adune, sã le scadã
obigatoriu sã scadã douã pe zi
ceasurile se rotesc deasupra capului meu vãlul Mayei nu are voie sã dea afarã
ca niºte vulturi pregãtiþi de devorare
numai un singur cuvânt în ultima zi o fetiþã umbla cu o foaie de hârtie
cadranele ºi-au înfipt ochii în soare pentru a surprinde moartea sã-i deseneze cineva un Vomex toate dispãruserã
de greu chiar ºi-n luminã e greu cu dulap cu pat cu mamã cu tot
existã mai multe feluri de-a muri

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 19


Black Pantone 253 U

eseu
sau altul (Elvira, Leonora) sau pur ºi simplu
Corporalitate ºi limbaj în pentru cã anumite iubiri îi apar ca fiind
imposibile (cum este cazul Adelei).

Adela lui Garabet Ibrãileanu ªapte ani de absenþã îi vor produce o surprizã
naratorului-protagonist când o va revedea pe
Adela-adolescentã, acum de 15 ani: „O fatã înaltã,
Lavinia Margea subþire, prea înaltã pentru vârsta ei, cu o coadã
groasã de aur pe spate, legatã cu un fiong

C
u un fir narativ simplu, avându-i în prim se atât îndrãgostit de imaginea micuþei ºi
albastru, cu faþa tot copilãreascã ºi totuºi de o
plan pe un protagonist care e în acelaºi orgolioasei Adela, cât ºi protector al acesteia,
frumuseþe mândrã, semeaþã, aproape orgolioasã,
timp narator ºi obiect al naraþiunii (eu combinând atitudini sentimentale ºi paterne.
amestec unic, care-i dãdea ceva matur ºi în acelaºi
narat), ºi pe Adela, personajul central al Prietenia dintre cei doi, deºi vârsta Adelei era
timp îi accentua copilãrescul figurii” (p. 22). E
romanului, Ibrãileanu zugrãveºte o poveste de foarte fragedã, trãdeazã sentimentele pe care
momentul în care se ciocneºte de transformãrile
iubire fãrã stereotipii, prin profunzimea ºi revederea Adelei-femeie le va trezi în amintirea lui
pe care timpul le-a produs asupra trupului Adelei.
complexitatea pe care aceasta o va cãpãta pe Emil: „Prietenia a început de când, cu miºcãri în
Deºi Emil recunoaºte cã Adela-adolescentã nu îi
parcursul dezvoltãrii relaþiei dintre cele douã intenþia ei ascunse, dar foarte laborioase, mi se
trezeºte neapãrat porniri senzuale, ceea ce nu va
personaje. Acþiunea aproape cã lipseºte, Ibrãileanu suia pe genunchi [...] eu îi mâncam unul dupã
fi cazul în relaþia sa ulterioarã cu femeia Adela,
axându-se pe relaþia dintre cei doi protagoniºti, pe altul degetele... lipeam fruntea de a ei... îmi
evoluþia ei ºi pe personalitatea partenerilor, ºi ea e totuºi o prezenþã provocatoare. Ceea ce e
petreceam mâna prin câte un cârlionþ al pãrului
însã important de semnalat e faptul cã deºi Emil
ridicînd astfel romanul deasupra parametrilor ei blond...”1 Acest comportament apare de-a
cronologici. Putem vorbi de un roman analitic: împlinise vârsta de 35 de ani, el remarcã, nu fãrã
dreptul deviant când Emil mãrturiseºte cum
Ibrãileanu îºi examineazã personajele ºi relaþia oarecare bucurie, faptul cã „omul aproape cãrunt
„jenat sã dezmierd fetiþa în faþa tuturor, îi
dintre ele atât de amãnunþit încât ne dã impresia ºi fetiþa cu pãr de aur formau grupul cel mai
devoram ochii, nãsucul, gura, obrajii, cârlionþii,
unei operaþii chirurgicale, fãcutã însã pe plan original din lume”. (p. 23). Naratorul o vede pe
ceafa când eram numai noi singuri.” (p. 21).
interior. Adela încã „fetiþã”, iar „pãrul de aur” ne duce
Privitã prin ochii lui Emil, Adela apare ca o Lolitã
Naratorul, Emil Codrescu, medic de profesie, undeva la ideea de basm. Imaginea de zeiþã, de
a romanului românesc, naratorul-actor devenind
intelectual cvadragenar, e angajat în ceea ce va Dianã, e accentuatã de un anume episod care îl
un Humbert Humbert moldovean care va încerca
deveni relaþia vieþii sale. Ecuaþia nu ar fi completã face sã constate cã „fata blondã cu arcul întins,
sã îºi scuze adoraþia faþã de persoana ei invocând
fãrã prezentarea Adelei, ce aparþine burgheziei cu corpul încordat ca ºi arcul, mi-a rãmas în
afecþiunea maternã ce îi lipsise datoritã morþii
moldoveneºti de sfârºit de secol XIX, cunoºtinþã amintire ca o splendidã viziune de artã sau de
tragice a mamei, pe care nu va avea posibilitatea
veche a naratorului, cãsãtoritã recent ºi tot recent vis”. (p. 23). Deºi diferenþa de vârstã dintre cei
sã o cunoascã decât prin intermediul unei
divorþatã. Dezvãluirea individualitãþii Adelei va doi ar putea fi o prãpastie de netrecut, „fetiþa cu
fotografii. Ibrãileanu creeazã imaginea unei relaþii
constitui scopul principal al romanului, însã pe pãr de aur” îl obligã sã ia aminte de faptul cã ea
deviante sau avem de-a face cu un complex al lui
parcursul desfãºurãrii lui vom lua parte ºi la nu mai e de fapt fetiþa cu care se jucase, ci o
Oedip? Existã dovezi care pot întãri ambele
transformarea naratorului în propriul sãu obiect. femeie în devenire, iar el are obligaþia sã se
supoziþii. Emil va mãrturisi cã, adolescent fiind,
Revederea dintre cei doi va constitui începutul comporte ca atare ºi sã ia cunoºtinþã de
fusese îndrãgostit de mama Adelei. O simplã
unui joc complex de confruntãri psihologice, de schimbarea raportului dintre ei, care imperceptibil
proiecþie a ceea ce el construise în imaginaþie ca
negãri ºi acceptãri ale unei iubiri aparent devine un raport de egalitate între femeie ºi
fiind mama pe care nu o cunoscuse? Totuºi, acea
imposibile (din punctul de vedere al bãrbat.
femeie, în jurul cãreia îºi construia diferite puncte
protagonistului), care în final nu vor coincide cu Relaþia celor doi e din nou întreruptã de
de vedere e: „...amintire a unei imagini arbitrare
un deznodãmânt fericit. Întoarcerile în trecut ºi absenþa protagonistului. Scrisori care vor fi
de altãdatã, aceasta ºi atâta este mama... În
amintirile naratorului îi vor permite cititorului sã ulterior întrerupte de Emil vor menþine legãtura
copilãrie, fata cu pãrul castaniu îmi era mamã. La
o cunoascã pe Adela-copil, pe Adela-adolescentã ºi între cei doi. Legãtura fiind slãbitã, Emil aflã cã
douãzeci de ani, sorã. Astãzi o simt fiicã. Dar
de asemenea pe Adela-femeie, toate aceste Adela urmeazã sã se cãsãtoreascã. La fel, aflã cã
aceste sentimente sui-generis, au fost nostalgii de
imagini diferite ale Adelei îmbinându-se perfect cu la scurt timp dupã cãsãtorie, divorþase.
amor pentru o fatã frumoasã moartã de mult.”
suiºurile ºi coborâºurile din conºtiinþa naratorului. Întorcându-se din nou acasã, se va întâlni cu
(p. 16)
Relaþia dintre cei doi îºi are începutul în Adela pentru ca legãtura ruptã sã renascã. Se va
Aceste reflecþii sunt menite sã lege destinul lui
copilãria Adelei, când Emil Codrescu devine pe regãsi în faþa unei femei. Acesta e de asemenea
Emil de faptul cã toate încercãrile sale de a gãsi
rând prietenul, confidentul ºi mentorul acesteia. momentul narat de protagonist, în care relaþia
iubirea au eºuat, fie din cauza morþii neaºteptate
Încã de atunci, relaþia dintre ei e axatã pe între cele douã personaje, de data aceasta mature
a unora dintre iubitele sale (Eliza, Emilica), fie
sentimente contradictorii, naratorul dezvãluindu- ºi cu drepturi depline asupra deciziilor, va deveni
din cauzã cã acestea l-au pãrãsit pentru un motiv
un joc amoros complex. E începutul unei relaþii
în centrul cãreia se va afla persoana Adelei,
naratorul fiind cel care se va modela în funcþie de
schimbãrile produse în persoana iubitã. El va
deveni un observator chinuit de iubirea pe care
nu o va putea împãrtãºi niciodatã, datoritã unui
impediment major: diferenþa de vârstã dintre cei
doi. Vârsta lui maturã ºi tinereþea ei vor contrasta
mereu, Adela devenind oglinda în care Emil îºi va
reaminti mereu de condiþia sa. Deºi presimte care
va fi finalul relaþiei dintre cei doi, el se va dovedi
un observator fin al fiziologiei femeii iubite,
corporalitatea devenind elementul central al
romanului. De la atingeri fugare, la fetiºizarea
obiectelor care o înconjoarã pe Adela, Emil va
experimenta diferitele ramuri ale obsesiei faþã de
persoana cu care va ajunge sã se identifice; va
vedea în alteritatea Adelei tinereþea de care nu
mai are parte ºi în acest fel va reuºi sã trãiascã cu
foarte mare intensitate sentimentul de
apartenenþã la alter. În construirea relaþiei dintre
cei doi, Ibrãileanu pune accentul pe absenþã.
Absenþele sunt foarte importante, deoarece ne
aratã semnificaþia alteritãþii. Protagonistul-narator

20 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

20 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

ar fi fost incapabil sã dezvãluie schimbãrile ale romanului. Întreaga mãrturisire a naratorului- reacþia mâinii, din inflexiunile braþului îmi pare cã
produse în persoana Adelei dacã aceste absenþe protagonist e o dovadã a adoraþiei pentru corpul era tulburatã, încurcatã, alarmatã, moleºitã, fãrã
nu ar fi existat. Astfel, faptul cã o revede pe femeii iubite. Aline Rousselle aratã cã: „...femeia voinþã” (p. 120).
Adela în cele trei momente importante din viaþa nu este autonomã, ci este dedusã din bãrbat. Totul în trupul Adelei demonstreazã o
unei femei ºi anume copilãria, adolescenþa, Toate acestea conduc la construirea unei imagini feminitate care, însoþitã de gesturi semnificative,
maturitatea, îl ajutã sã descopere caracterul a corpului feminin înþeleasã ca un soi de negativ e menitã sã-i sugereze protagonistului, într-o
schimbãtor al corporalitãþii acesteia ºi implicit sã fotografic al trupului bãrbãtesc.”2 Pornind de aici maniera nonverbalã, cã Adela iubeºte, cã îl
descopere transformãrile pe care aceste modificãri ºi întorcându-ne la textul biblic ºi la scena creaþiei iubeºte pe el. Însã teama lui de a þinti prea sus,
fiziologice le pot produce asupra psihicului sãu. omului ºi mai cu seamã a femeii, observãm cã acolo unde se aflã tinereþea, va face ca
Indiferent însã de vârsta Adelei, Emil pãstreazã în femeia a devenit, imediat dupã creaþie, alteritatea deznodãmântul sã fie unul nefericit. Adela pleacã
conºtiinþã imaginea copilei. bãrbatului. Astfel, revenind la textul romanului, luând cu ea orice urmã de viaþã, orice rãmãºiþã de
Trecând de la complexul dintre copilul ºi vedem în protagonist un Adam, Adela fiind Eva fericire ºi speranþã, iar protagonistul rãmâne
femeia pe care o întruchipeazã Adela ºi axându-ne nãscutã din coasta lui. Pentru a fi mai expliciþi, singur, cu amintirea femeii ideale, cu amintirea a
strict pe naratorul-protagonist, o examinare Emil vede în Adela jumãtatea sa, jumãtatea care ceea ce ea e ºi el nu a putut fi. Urmãrit de
psihanaliticã a acestuia ar putea sã lãmureascã ajutã la reîmbinarea celor douã elemente ce fantasmare accentuatã, principiul plãcerii intrã
relaþia dintre cei doi. Astfel, prin prisma formeazã androginul, reunirea dintre andras ºi însã în conflict cu cel al realitãþii, care cuprinde
descrierilor fãcute de narator putem analiza gyné. Faptul cã Adela e acea jumãtate pe care el o raþionalizarea ºi constrângerile morale. Romanul a
conceptul psihanalitic de proiecþie. Proiecþia e cautã e demonstrat ºi de faptul cã existã încercat sã le combine pe ambele, însã triumful e
operaþia prin care subiectul expulzeazã din sine ºi numeroase mãrturisiri legate de foste iubite, în cele din urmã de partea moralitãþii. Diferenþa
localizeazã în afara sa, în persoane sau lucruri, mãrturisiri ce au ca element central detalii de vârstã a spus nu dorinþei, aceastã dorinþã fiind
calitãþile, sentimentele, dorinþele care-i aparþin ºi corporale. Identitatea corporalã e cea care le constant confruntatã cu conºtiinþa severã a
pe care nu ºi le cunoaºte sau pe care refuzã sã le separã pe exponentele feminine ale romanului. ªi adultului: „Nu vreau sã þinã la calitãþile mele, ci,
accepte. Prin mijlocirea acestui concept, îl putem totuºi, Adela rãmâne pentru el idealul feminin, fãrã nici un discernãmânt, la mine!...” (p. 65).
vedea pe protagonist drept bãrbatul care ar vrea personajul de basm, întruchiparea tinereþii pe care Ceea ce naratorul precizeazã dupã plecarea
sã fie, ºi care devine în anumite momente, dar el nu o mai avea ºi pe care astfel nu o mai poate Adelei este cã „am impresia cã a murit” (p. 123).
care nu reuºeºte sã rãmânã fidel sentimentelor ºi atinge. Toate aceste restricþii, pe care ºi le Ne întoarcem astfel la început, unde vorbeam de
dorinþelor sale datoritã vârstei pe care o considerã impune, nu fac decât sã-i amplifice dorinþele, sã-i imposibilitatea de care Emil dã dovadã în ce
un obstacol capital. creeze iluzii puternice, Adela fiind idealul, iar el priveºte îndeplinirea unei relaþii de iubire. El
Investiþiile obiectale prezintã o modalitate de ºtiind cã nu are dreptul sã o atingã, deºi cei doi demonstreazã din nou cã iubirea în toate
îndrãgostire prin care persoana iubitã e investitã ajung sã formeze douã lumi complementare. dimensiunile ei nu poate fi concretizatã, iar
cu calitãþi idealizate (Adela e vis, e artã, e Emil ajunge sã asocieze trupul Adelei, moartea mamei înainte ca el sã o poatã cunoaºte,
tinereþea). În psihanalizã se foloseºte cuvântul simbolul frumuseþii absolute, cu tot ce îl sã ºi-o poatã aminti, poate avea ºi în cazul acesta
obiect tocmai pentru a reda noþiunea de utilizare, înconjoarã. Natura, obiectele materiale, rochiile, o semnificaþie importantã.
de folosinþã. Astfel, prin prisma investiþiei muzica, totul e în rezonanþã cu trupul ei. Tot Dupã aceastã idilã neîmplinitã rãmân câteva
obiectale, protagonistul este eul (aºa cum el se ceea ce o înconjoarã este ea, când Adela dispare obiecte închise într-o cutie, menite sã pãstreze o
percepe), însã aspirã la idealul eului (care este lucrurile îºi pierd consistenþa, natura îºi pierde parte din Adela în proprietatea protagonistului:
ceea ce îºi doreºte sã fie ºi de fapt nu e: tânãr) ºi frumuseþea, muzica îºi pierde sunetele: „Muzica „Cãutam ceva din ea, de la ea, dar, afarã de
din aceastã cauzã îºi revarsã libidoul asupra corpului ei m-a impresionat însã mai mult decât parfumul din aer, mai vag decât reminescenþele în
obiectului, adicã asupra persoanei de care este muzica însãºi. Miºcarile braþelor, ale bustului la agonie, nu mai rãmãsese nimic!” (p. 124).
îndrãgostit, în cazul de faþã Adela. Ca urmare a dreapta ºi la stânga [...] fãceau pentru mine cea Nimicul e elementul care va înveli imaginea
acestei investiþii obiectale, îndrãgostirea ridicã mai tulburãtoare simfonie.” (p. 33) Adelei, pânã la dispariþia ei totalã.
obiectul sexual la rang de ideal sexual. În ce priveºte legãtura dintre limbaj ºi trup,
Putem vorbi ºi despre o presiune exercitatã Invenþia trupului, aratã cã existã un raport între
asupra persoanei investite. Datoritã faptului cã cele douã. Marius Lazurca subliniazã cã limbajul
celãlalt devine un sine ideal, comportamentul e „locul constituirii semnificative a corpului, Note:
acestuia va fi supus unor rigori înalte de spaþiul întrupãrii sale semantice [...] [corpul] nu
moralitate, în funcþie de convingerile personale. este purtãtor de sens într-un mod spontan, ci prin 1 Garabet Ibrãileanu, Adela, Ed. Art, Bucureºti,
Aceasta ar putea fi o explicaþie pentru faptul cã inserþia sa într-un limbaj”3. Comunicarea 2007, p. 18.
între cei doi nu vor avea niciodatã loc decât nonverbalã, acel body-language prin intermediul 2 Aline Rousselle, Porneia, apud Marius Lazurca,

atingeri fugare, niciodatã gesturi explicite care sã cãruia protagonistul romanului lui Ibrãileanu va Invenþia trupului, Ed. Anastasia, Bucureºti, p. 83.
trãdeze evoluþia relaþiei dintre ei de la prietenie la descifra o parte a personalitãþii Adelei e un 3 Marius Lazurca, Invenþia trupului, Ed. Anastasia,

iubire ºi chiar atracþie sexualã (cel puþin din element important al operei. Limbajul trupului ne Bucureºti, p. 17.
partea protagonistului). ajutã sã observãm diferitele stãri în care se „
Corporalitatea e unul dintre elementele cheie regãseºte aceasta: „din atitudinea corpului, din

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 21

Black Pantone 253 U 21


Black Pantone 253 U

istorie
O biografie a
Mareºalului Antonescu
Vladimir F. Wertsman

Î
n paginile sale introductive*, autorul cuvânt, astfel cã Þara Româneascã va fi alãturi
mãrturiseºte cã aceastã carte este rezultatul de Reich pânã la moarte” (p. 329), cuvinte
„dialogului mut”, pe care l-a avut cu rostite la primirea decoraþiei (pentru succese
mareºalul de-a lungul deceniilor, cu precizarea militare) de la Mareºalul Hermann Goering, în
cã acest dialog a continuat „ºi dupã încheierea iunie 1941. Concluzia finalã a autorului este cã
cãrþii” (p. 10). Se mai precizeazã cã volumul „nu „oricum i-am citi rolul jucat în istoria
are pretenþia de a fi o biografie strict literarã româneascã, nu i se poate uita ºi nici ierta
sau istoricã în sensul propriu al cuvântului” (p. politica catastrofalã a continuãrii rãzboiului
7), dar se poate încadra în genul biografic, dupã eliberarea Basarabiei ºi Bucovinei ºi, mai
deoarece este bazat pe fapte reale, ºi „vorbele ales, politica mãsurilor antievreieºti” (p. 802).
atribuite lui Antonescu sau personajelor cãrþii au Istoricii Florin Constantiniu ºi Ilie Schipor au
fost rostite întocmai de ei” (p. 7). exprimat, anterior, un punct de vedere
Biografia sui-generis oferã informaþii despre asemãnãtor, afirmând cã Antonescu a comis „o
Mareºalul Ion Antonescu
copilãria lui Antonescu, cariera sa militarã eroare gravã”, continuând rãzboiul dincolo de
înainte ºi dupã venirea la putere în calitate de Nistru (p. 376, nota de subsol). f) Lipsa unui index de nume. Cartea are mii
conducãtor al statului, metodele sale de de nume, iar lipsa unui astfel de index prezintã
guvernare, familia sa, prieteni ºi inamici, *** un obstacol enorm pentru cercetãtori.
colaboratori, intelectuali, întâlniri cu lideri g) Lipsa unei liste a tuturor fotografiilor ºi
români ºi strãini, schimbãri de dispoziþii (toane) Cartea, cu o introducere favorabilã a hãrþilor, cu indicarea paginilor unde pot fi
ºi probleme de sãnãtate, conflicte cu regele academicianului Rãzvan Theodorescu, este gãsite; cu excepþia unei singure fotografii (p.
Carol II, relaþii problematice cu regele Mihai, informativã, uºor de citit ºi include documente 22), toate celelalte fotografii ºi hãrþi nu indicã
alianþa temporarã cu Garda de Fier, 22 iunie oficiale ale guvernului, materiale din arhive, sursele de unde au fost reproduse (majoritatea
1941, succese în eliberarea Basarabiei ºi depoziþii ale martorilor, memorii, articole de fotografiilor nu sunt de calitate profesionistã).
Bucovinei de Nord, alianþa puternicã cu Hitler, presã, interviuri, multiple dialoguri, multe h) Lipsa unui index de subiecte, þinând
colaborarea cu militarii germani, relaþii cu fotografii istorice interesante. Autorul, în acelaºi seama cã volumul încorporeazã multe
politicieni (Maniu ºi Brãtianu îl sfãtuiesc sã se timp ºi editor (evreu român ºi cetãþean evenimente istorice, localitãþi geografice,
opreascã la Nistru), intrigi politice, relaþii cu israelian), afirmã cã volumul este „prima personalitãþi, subiecte discutate etc. Numele
lideri evrei (Filderman, rabinul ºef ªafran, biografie completã” a Mareºalului Antonescu capitolelor nu poate fi considerat o substituire
arhitectul Clejan) ºi corespondenþa cu ei, diferite (coperta a patra a cãrþii), bazatã pe multe acceptabilã pentru un index serios ºi complet de
pãreri despre soluþionarea problemei evreieºti în decenii de cercetare. Cu toate acestea, o lecturã subiecte.
România, diferite dialoguri, ºedinþe de guvern, mai atentã a textului (63 capitole, 126 Existã, apoi, numeroase omisiuni de naturã
proclamaþii ºi decizii, discursuri, variate scrisori, fotografii, 5 hãrþi) scoate la luminã lacune biograficã.
arestarea de cãtre regele Mihai, la 23 august regretabile, care se pot ºi trebuie remediate de a) Cãsãtoriile lui Antonescu, ºi soþia sa
1944, transferul la o închisoare din Moscova ºi un editor profesionist, dacã autorul decide sã Maria (p. 96). Autorul aratã cã soþia precedentã
interogãrile, întoarcerea în România, procesul publice o nouã ediþie. a lui Antonescu a fost Elvira Panaitescu ºi cã
din 1946, testamentul ºi ultimele cuvinte Îmi permit, în continuare, sã consemnez, Maria a fost cãsãtoritã de douã ori (primul soþ –
înaintea execuþiei (iunie 1946). câteva din ele. Mai întâi pe cele de naturã comisarul de poliþie Gheorghe Cimbru, al doilea
Impresia autorului este cã, în esenþã, editorialã. – un evreu francez, G.A. Joseph Pierre Fueller),
Antonescu a fost un militar remarcabil ºi a) Lipsa unui numãr ISBN ºi descrierea CIP dar omite – precum aratã surse de internet – cã,
patriot, care a luptat pentru redobândirea a Bibliotecii Naþionale din România, cerinþe în anii ’20, când Antonescu era un tânãr ataºat
Basarabiei ºi Bucovinei de Nord (teritorii elementare într-o carte publicatã. militar în Franþa ºi Anglia, s-a cãsãtorit cu o
pierdute în 1940) ºi, în acelaºi timp, a fost un b) Prezentare neechilibratã a textului. Între evreicã francezã (Rachel Mendel), care a nãscut
om cu o mentalitate bifurcatã, deoarece, pe de cele 63 capitole, unele au 3-5 pagini, altele între un copil mort prematur. La pagina 29, gãsim
o parte, fiind xenofob ºi antisemit (Antonescu 7 ºi 9 pagini, multe între 11 ºi 20 pagini, ºi numai un citat în care Antonescu recunoaºte cã
recunoaºte cã a fost crescut „cu ura împotriva numai capitolul 33 cu 39 pagini; de asemeni, s-a îndrãgostit de o evreicã din Galaþi, cu care a
turcilor, jidanilor ºi ungurilor”, p. 30), citate lungi, care se întind pe multe pagini, rãmas logodit pânã când unitatea militarã a fost
conducãtorul unui guvern care a pus în aplicare copiate din alte surse, plus numeroase alte mutatã în altã localitate ºi nu s-au mai putut
legi antisemite ºi un aliat fidel lui Hitler, citate mai scurte fãrã indicarea surselor în note vedea suficient de des.
responsabil pentru holocaustul din România ºi de subsol. b) Cartea menþioneazã cã mama lui
uciderea a peste 300.000 de evrei ºi peste c) Multe dialoguri, unele citate cu Antonescu se numea Lita Baranga, dar nu aratã
10.000 de þigani iar, pe de altã parte, a permis menþionarea surselor, altele fãrã sursã, dând cã tatãl lui Antonescu era cãsãtorit cu o evreicã
ca mii de evrei sã plece pe mare (vase impresia cã sunt improvizate. Este greu de numitã Frida Cuperman, ºi nu descrie relaþiile
româneºti) spre Palestina (mulþi evrei refugiaþi distins între realitate ºi imaginaþia autorului. lui Antonescu cu tatãl sãu.
din Ardealul de Nord, ocupat atunci de Ungaria, Chiar academicianul Rãzvan Theodorescu c) Volumul omite toate decoraþiile primite de
au primit azil în România ºi au fost salvaþi de la observã cã dialogurile sunt „aproape româneºti” Antonescu (în ordine cronologicã ºi cu indicarea
deportare în lagãre naziste de exterminare). În ºi cã autorul „nu le citeazã mereu în note, în meritelor pentru care au fost conferite), toate
cele din urmã, Antonescu a anulat un ordin josul paginii” (p. 5). aflate pe internet: 1913, medalie pentru virtute
precedent de deportare a tuturor evreilor din d) Autorul însuºi admite cã „...aproape toate militarã (prima clasã), cea mai înaltã decoraþie
România în lagãre germane de exterminare pe vorbele atribuite lui Antonescu sau personajelor din acel timp; 1919, Ordinul „Mihai Viteazul”
teritoriul Poloniei, salvând, astfel, peste 300.000 cãrþii au fost rostite întocmai de ei”, dar nu (clasele 3, 2 ºi 1), cea mai înaltã decoraþie din
de evrei, inclusiv pe autorul cãrþii. În timpul explicã nici de ce ºi când „aproape” a fost acel timp; 1941 (iunie), insigna pentru piloþi, în
procesului sãu din 1946, Antonescu a amintit necesar, nici de ce n-a citat toate sursele. aur cu diamante, prezentatã de Mareºalul
judecãtorului: „Dacã evreii din Þara Româneascã e) Lipsa unei bibliografii complete pentru Herman Goering pentru succese în operaþiuni
trãiesc, trãiesc datoritã Mareºalului Antonescu” toatã cartea, cu citate complete. Unele note de militare; 1941 (6 august), Crucea de Fier
(p. 766). Aceastã apãrare nu a ajutat, totuºi, subsol au citate parþiale, iar altele citeazã numai Germanã (clasele 2 ºi 1), pentru bravurã în
fiind eclipsatã de multe declaraþii anterioare, biografii scurte ale unor oameni de seamã
(continuare în pagina 28)
pronaziste: „Generalul Antonescu are un singur (militari, politicieni, profesori etc.).

22 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

22 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

patrimoniu

Locuri ale artei contemporane


Atelierul (Studioul) (II)
Vasile Radu

C
a dovezi cã arta nu poate exista în afara celestã ºi prezentându-le publicului. În faþa
contactului (relaþiei) cu cei cãrora le-a fost privitorului opera se înfãþiºa „la Salon” purã,
destinatã stau evadarea din spaþiul îngust, imaculatã, gata pregãtitã sã intre în buduoarul
adeseori disimulat al atelierului ºi tentaþia actualã a prinþeselor sau în cabinetele aristocrate ale
artistului de-a face din aceasta un „spectacol”. marchizilor, în birourile marilor demnitari de stat.
Abilitatea însuºitã prin practica meºteºugului ºi „Opera” sta atârnatã deasupra capetelor muritorilor,
„secretele” acestuia au devenit cãi de augumentare imaginând un Purgatoriu, o cale de purificare
ale contactului cu publicul ºi servesc argumentãrii necesarã, un loc al abandonãrii pãcatului morbid,
valorii „operei”, trebuind „exhibate” pe mãsurã ce un instrument extatic al înãlþãrii pus la îndemâna
aceasta se descompune în materialitatea ei, devine omului supus greºelii de cãtre artistul instalat de-a
mai „strãvezie”, mai imaterialã, mai imponderabilã dreapta Mântuitorului, ca deþinãtor nefericit,
ca mesaj. Adeseori aceastã „dematerializare” conþine damnat de propria lui poziþie, dar împãrþind cu
chiar „chintesenþa” valorii, în afara „semnului” energicã perseverenþã „indulgenþele” salvatoare
material (obiectului), rezumându-se la o serie de pentru lumea muritorilor netalentaþi, insolvabili Andy Warhol in atelier
„exhibiþionisme” (gesturi) care transformã artistul moral.
plastic într-un actor, iar, „spectacolul” lui devine un Astãzi, atelierul artistului a ajuns o „anexã”
Atelierul „burghez” a fost ºi continuã sã fie pe
„performing” utilizat sã stârneascã uimire ºi sã dispensabilã creaþiei ºi comportamentului auctorial.
alocuri un „loc de seducþie”, o scenã savant
smulgã aplauzele la „scena deschisã”. „Cel care nu Dacã, la început, artistul încerca sã se remarce
orânduitã, doldora de recuzitã, insolitã, în care se
poate sã uimeascã, ducã-se la þesalã!” exclama ritos public prin folosirea insolitã, „nepotrivitã”, a
miºca „actoriceºte” seducãtorul artist, proiectând cu
Cavalerul de Marino (1569-1625), rezumând vreunui detaliu vestimentar, dacã la început a
subtilitate „farmece” asupra acelora care i-au cãzut
chintesenþa manierismului, în secolul al XVII-lea, mimat comportamentul ºi înfãþiºarea oamenilor de
în mreje. Artistul însuºi, ca „locuitor” dominant al
deja. Astfel, fãrã a se sfii, arta actualã „a curte, mai apoi, prin preferinþa pentru excesele
acestui spaþiu de un exotism ilariant se miºca cu o
împrumutat” insidios „tehnicile” superficiale ale izbitoare, atitudinea lui a devenit o resursã a
lentoare savantã, dar provocatoare în acelaºi timp,
spectacolului ieftin, bazat pe provocarea emotivitãþii publicitãþii, iar succesul, raþiunea unui mod rapid
înlãnþuindu-ºi treptat victima dispusã sã plece acasã
imediate ºi inteligibilitãþii, spre a atrage un public de îmbogãþire. Altãdatã, atelierul era locul
- sub efectul acestui comportament narcotic - cu
needucat, uºor de captat cu „scheme” ºi geometric al breslei, „inventariat” de aceasta, un
una din lucrãrile artistului sub braþ. Cum se poate
„proceduri” insolite, neaºteptate. Acestea explicã, de element determinant al recunoaºterii de cãtre
explica astfel „paranoia” unui colecþionar care pe
fapt, „posologia” operei, modul ei de întrebuinþare confraþi, un indiciu al echivalãrii profesionale, locul
parcursul unei vieþi „a cumpãrat”, într-o formã sau
unei lumi de ignoranþi dispuºi sã priveascã, sã râvnit de cãtre aspiranþi - ucenici sau calfe - ºi,
alta, aproape în integralitate opera unui singur artist
accepte „uzufructul” acesteia datoritã stratului deopotrivã, de cãtre amatorii care tânjeau sã
contemporan? Aceste douã personaje „s-au dedicat”
exterior de plãcere cu care este învelitã aceasta, ca o pãtrundã aici ca într-un teritoriu interzis muritorilor
unul altuia, ignorând cu bunã ºtiinþã toate stavilele
„bomboana fondantã” Aceste atitudini vin în de rând. Astãzi, atelierul poate însemna „un colþ de
în faþa difuziunii publice a operei, a creºterii
prelungirea tendinþelor vechi de un secol de a masã”, un raft de culori, pensulele strânse
valorice rezultatã din notorietatea ei, acceptând
câºtiga pentru artã publicul nou, lipsit de resurse ºi mãnunchi de gura unui ulcior, discreditând treptat
needucat. Cei mai inteligenþi artiºti au resimþit ca o împreunã toate riscurile care izvorãsc din
statura monumentalã a demiurgului care alege sã se
frustrare lipsa de „posesiune” a operei care, odatã concentrarea operei într-un singur „loc”, oricât de
consume printre cratiþe, clondire, confundând
„semnatã”, a luat drumul comerþului ºi a colecþiilor fast s-ar fi dovedit a fi acesta pentru cariera
aromele gastronomice cu eteratele suplicii ale
private, devenind obiect de speculaþie financiarã în postumã a colecþiei, a artistului însuºi!
muncii de creaþie. A crea „în papucii de casã” poate
afara voinþei lor. Astfel de încercãri nu sunt altceva Printre maeºtrii prodigioºi, posedând la culme
însemna un confort odihnitor, un mod activ dar
decât forme de a pãstra individualitatea operei ºi un astfel de „instinct subtil de prãdãtor”, îl putem
superficial de a confunda lucrurile, discreditând
proprietatea absolutã a autorului asupra acesteia, enumera pe Picasso, un geniu al minþii publicitare
munca prin asemnãnarea cu opusele ei, lenea,
chiar prin cesiunea formalã a „dreptului de autor” cu vocaþie de sfinx, punând mereu la locul potrivit
relaxarea sau odihna concupiscentã. Intimitatea
în schimbul banilor oferiþi de cumpãrãtor ca capcanele care i-au asigurat, din conversaþie sau
creaþiei, spectacolul zbuciumului interior ºi al
recompensã a muncii artistului. În forul lui interior, atitudine, prãbuºirea ºi subjugarea „victimei”
gestualitãþii agitate nu se opun noþiunii de sacrificu
artistul nu îºi vinde creaþia niciodatã, dar, dorind sã (cumpãrãtorul); el a smuls lumea artei din
al artistului, dar contribuie la instalarea unei
trãiascã de pe urma acesteia, se vede silit sã accepte „locurile” ei consacrate de tradiþie, atelierul ºi
impresii a consumului excitant de resurse, care îl
astfel de subterfugii oneroase care pun sub semnul salonul, destinându-i, prin recuzita urbanã boemã ºi
aºeazã pe acesta printre „consumatorii” empirici,
întrebãrii onestitatea lui culturalã. Este, totuºi, un comportament, bistroul, trotuarul, întâlnirea
senzoriali, ai propriei lor dotaþii intelectuale.
mod de a rãspunde „imoralitãþii” cumpãrãtorului mondenã. Sub efectul paranoic al publicitãþii de
Aceastã atitudine echivaleazã cumva vârsta
care nu ezitã sã înlocuiascã plãcerea posesiunii consum, Andy Warhol a împins „locul” atelierului
„culegãtorului” paradisiac pentru care Dumnezeu,
operei cu cea a banilor obþinuþi prin traficarea ei. O într-o ambianþã industrialã, invadând spaþiul
din motive... „de cruþare”, n-a inventat încã
„execuþie” violentã, o posesiune imperativã, la urma comportamentului public, asemeni unui produs
„munca” pentru obþinerea recoltei... nutriþionale,
urmei, un „viol” al ei. Astfel se produce o industrial, piaþa, cu accente publicitare insolente, cu
lãsându-i însã omului-artist „plãcerea” sã se
„echivalare”, un schimb „in-amical” reciproc, propuneri scandaloase, achiziþionând fabrici, vechi
strecoare insidioas printre sacrificiile presupuse ale
apreciat ca impardonabil! hale industriale, pentru a relansa conceptul „pop”
muncii, tolãnit la umbra copacului, în iarba deasã,
Altãdatã, atelierul artistului semnifica locul în societatea industrialã. Ochiul discret al camerei
provocându-l sã întindã mâna ºi sã apuce fructul.
miraculos, sediu al geniilor, generator al „stazei” de luat vederi s-a insinuat „cu voia” autorului în
Atelierul artistului constituie, el însuºi, în
tulburãtoare a trãirilor fecunde care macinã autorul, miraculosul loc al „facerii”, rãspândind apoi, prin
sofisticata lui funcþionare, sau ca detaliu al
rezumând, alãturi de „talentul individual”, cele difuzare publicã, episoadele insolite ale unui serial
lascivitãþii sale, un element de „plusvaloare” care se
douã „cauze” ireductibile ale creaþiei: creativitatea care a captat treptat atenþia privitorilor, îngroºând
adaugã operei, semnificând, asemeni bancnotei,
artisticã ºi trãirea ei. „Cucina degli angeli” numeau conturile „producãtorului” din spatele artistului,
valoarea nu numai prin cifrele înscrise pe cele douã
italienii paradoxul miracolelor nãscute în aceste împingându-l pe acesta spre un comportament de
feþe ale sale, ci ºi prin desenul ei grafic, dar, mai
locuri insalubre (bucãtãrii!), ascunse privirilor tip „hollywoodian”. Avangarda însãºi a mizat pe
ales, prin efigia sa gravatã. ªi, toate aceste elemente
nesãþioase ale amatorului, resursã romanticã a cabaret pentru a face din acesta un loc/mod al
ar trebui luate în calcul atunci când stabilim
„dezmãþului” practicat de aceste genii „desfrânate”, creaþiei, amestecând cu bunã ºtiinþã aspectele de
valoarea patrimonialã a operei.
colportând, prin indecenþa lor comportamentalã, divertisment facil cu mesajele politice cele mai
resursele „pure” ale minþii proprii, ºtergându-le apoi grave în care burlescul amplificã gravitatea „
de opacitatea murdarã a simþurilor cu mâna lor judecãþilor estetice ºi nu numai.

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 23

Black Pantone 253 U 23


Black Pantone 253 U

accent
trecut viaþa. Între aceste douã vârste, omul
Clipa Wislawei Szymborska trãieºte fãrã glorie sau fãrã a avea timp pentru
suflet: „zi dupã zi/ an dupã an/ pot trãi fãrã el”
(Câte ceva despre suflet). În goana din ce în ce
Casandra Ioan
mai acutã azi a vieþii, sufletul tace. Copilãria ºi
bãtrâneþea sunt douã oaze în care sufletul, având
liniºtea necesarã, vorbeºte.
Lucrurile clare nu comportã pentru suflet, ºi
nici pentru Wislawa Szymborska, vreun interes.
Mirarea se poate deschide atunci când se nasc
tranziþiile: în zori de zi sau la lãsatul serii. Atunci
nuanþele se estompeazã, lumea devine mai fluidã,
memoria omului e cea care fixeazã lumea, care
altfel s-ar naºte din nou de fiecare datã. E aici
aceeaºi temã a timpului revelator, a copilãriei ºi a
bãtrâneþii sublimate în manifestãrile lumii
naturale. Zorii echivaleazã cu copilãria omului –
cu foarte multe câmpuri albe pe o hartã
personalã. Apusul se subsumeazã privirii de
ansamblu, privirii de pe vârful unui munte, cu
foarte multã mirare, asupra universului familiar,
însã cu tainele sale ce vor rãmâne nedescifrate
pânã la sfârºit: „Am întocmit o listã cu întrebãri/
la care nu mai aºtept rãspuns,/ fiindcã ori e prea
devreme pentru ele,/ ori nu voi reuºi sã le
înþeleg” (Lista).
O cunoaºtere de largã respiraþie a lumii
interioare a oamenilor e prezentã în cel mai reuºit
poem al acestui volum, dacã am putea spune
„reuºit” unui lanþ muntos! Lumea noastrã de
peste 6 miliarde de oameni e micºoratã la o
mostrã de o sutã, pe care se fac analize la rece.

V
olumul polono-român de poezie Clipa, al lâncezeala ºi rutina. Contribuþie la o statisticã cuantificã lumea. Existã
Wislawei Szymborska, a apãrut la noi în Moartea, viaþa, dragostea, copilãria, natura, pãrticele sãnãtoase ºi pãrþi bolnave în lume.
2003, la editura Paideia, în traducerea ºi cu istoria, timpul sunt teme predilecte ale poeziei Oamenii cu universul lor interior supus fricii ºi
un cuvânt înainte ale lui Constantin Geambaºu, sale. egoismului nu pot fi perfecþi. Doar patru-cinci la
profesor al Universitãþii din Bucureºti. Moartea e vãzutã cu seninãtate. Noi trecem sutã sunt „buni întotdeauna,/pentru cã nu pot
Dincolo de faptul cã poeta a trecut, în 1 asemeni norilor „neîmpovãraþi de memorie” altfel”. Toþi ceilalþi putem fi ºi altfel. Paradoxal,
februarie 2012, la cele veºnice, aº vedea-o pe (Norii). Acuitatea vizualã ºi spiritul de observaþie singura perfecþiune, singurul punct în care
W. Szymborska ca pe o poetã fericitã. Fericitã – o privire dirijatã, scormonitoare – sunt cele care statistica atinge rotunjimea, e moartea. Viaþa
pentru cã reuºeºte sã transfigureze lumea folosind conteazã. Lipsa vãzului e echivalentã pentru poetã fiecãruia ºi atitudinile adoptate pe parcursul
vorbele cu parcimonie. E o poezie esenþializatã, cu moartea. Spune ea undeva „Pentru ca ei (norii acesteia sunt diverse, guvernate cel mai adesea de
de mare fineþe ºi cu ecou multiplicat în mintea ºi – n.n.) sã curgã nu trebuie sã-i vedem”. Universul propriul egoism. În contrapunct, moartea e
inima cititorilor. Migala ºi rãbdarea lucrului cu e regenerant, trece cu uºurinþã peste o absenþã. perfectã pentru cã „liniºteºte” toate aceste
cuvântul sunt nemaiîntâlnite. Deºi limbajul e unul Norii ºi alte elemente naturale, chiar dacã par tendinþe haotice ale lumii vii.
simplu, rãsfirãrile de sensuri, alãturãrile insolite efemere, ne supravieþuiesc. Cã moartea înseamnã Cã oamenii pot fi morþi chiar trãind e o
de sintagme fac sã creascã posibilele interpretãri atingerea unui liman de liniºte o demonstreazã ºi problematicã din gama gravã atinsã de poemul
ca un aluat. Materia primã e umilã, dar ceea ce poemul Negativul „/.../...viaþã, adicã furtuna Niºte oameni, în care se vorbeºte despre soarta
iese e dincolo de orice aºteptare. Inima poetei dinaintea liniºtii.” unor refugiaþi de rãzboi. E descris în cuvinte
încearcã cel mai adesea sã fie în armonie cu pro- Scriitoarea pare a fi un copil de un an care sugestive iadul dezrãdãcinãrii, al nesiguranþei: „Au
pria raþiune ºi cu macrocosmosul. cerceteazã lumea cu ochi miraþi, parcã neºtiind în în spate desagi ºi ulcioare/ cu cât mai goale cu
Aº vedea-o fericitã pe aceastã scriitoare, dacã ce direcþie o vor lua cuvintele. Spiritul acesta de atât mai grele din zi în zi”. Omul întâlnit pe
nu ar avea ºi poeme ce descriu o înfruntare a explorare, de descoperire, o duce deseori pe drum nu are o faþã clarã, poate fi prieten sau
cuvântului, ca entitate semnificantã. Printre ele aº tãrâmuri virgine. Wislawa Szymborska e o duºman. Poate acest om pe care îl vor întâlni „îi
aminti “Trei cuvinte dintre cele mai ciudate” ºi autoare cãreia îi plac turnúrile de situaþie, acele va lãsa într-un fel de viaþã”.
poemul “Totul”, cu care se încheie volumul. „twists in the tale” din povestirile poliþiste În final, aº reveni la poezia ce dã titlul
Cuvintele puse sub lupã, mai ales cele extreme – englezeºti. Poezia Wislawei ne forþeazã spiritul, iar volumului. În accepþiunea obiºnuitã a termenului,
totul ºi nimic – par sã denumeascã lucruri care de apoi ne lasã sã ne minunãm unde am ajuns, clipa înseamnã ceva pasager, la graniþa dintre
fapt nu existã: “Când rostesc cuvântul Nimic/ ghidaþi fiind de arealul altor posibilitãþi de a prezent ºi trecut. Clipa despre care vorbeºte poeta
creez ceva ce nu încape în nici o nefiinþã”; vedea. Se poate descifra aici ºi o finã ironie ºi este, paradoxal, o clipã care se vrea prelungitã,
“Totul -- /…/ se preface cã nu rateazã nimic”. superioritate a autoarei, fiindcã, în joaca ei cu îngheþatã, suspendatã în perfecþiunea ei terestrã:
Mirarea, în fond o smerenie, în faþa frumuseþii cuvintele, în fapt ne testeazã flexibilitatea minþii. „Este nouã ºi treizeci, ora localã./ Totul este la
ºi a diversitãþii lumii, e substanþa cheie din care Cititorul trebuie sã se identifice cu acest eu copil locul sãu în ordine deplinã./ În vale pârâul este
îºi trage seva întreaga poezie a lucidei poete al ei pentru a o putea percepe pe deplin. pârâu./ Cãrãruia dintotdeauna în formã de
poloneze: “Aº fi putut fi eu însãmi – dar fãrã sã Deºi atentã la realitate, poezia Wislawei se cãrãruie./.../ Cât vezi cu ochii aici stãpâneºte
mã mir,/ iar asta ar fi însemnat/ sã fiu cu totul detaºeazã de aceasta, nu urmeazã legile fizicii clipa. Una dintre acele clipe pãmântene,/
altcineva.” (În garderoba naturii). Întreaga ei newtoniene. Vasele de pe o masã pot foarte bine implorate sã rãmânã.”
poezie e un semn de întrebare, un scepticism cãdea înspre tavan (Fetiþa trage faþa de masã). Clipa relevã un bilanþ favorabil, situat sub
adresat cunoaºterii umane – care, în viziunea Când vine vorba de trecut, poezia ei devine semnul împãcãrii cu sine ºi cu lumea.
poetei, e imperfectã. Mirarea þine sufletul ºi gravã ca o bucatã de muzicã clasicã în fa diez
mintea deschise, mereu permeabile la noi ºi noi
„
minor. „Prima iubire /.../ nu mi s-a întipãrit în
ipostaze, la puncte de vedere nebãnuite. minte,/ nici mãcar nu o visez, / dar mã
Continuumul sufletesc al Wislawei Szymborska, obiºnuieºte cu gândul morþii” (Prima iubire).
gama de experienþe trãite, are mult mai multe Copilul e uimit pentru cã lumea are pentru el
culori decât ale unui om obiºnuit ºi mulþumit cu multe necunoscute, bãtrânul e mirat ce repede a

24 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

24 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

metaforele nordului

Aur - Ninsoarea regelui Kraki 1 În Volsunga saga, Regin, fratele dragonului


Fafnir, îi povesteºte lui Sigurd, fiul sãu vitreg,
întâmplarea care a fãcut ca unul dintre cei mai viteji
Flavia Teoc rãzboinici sã se transforme într-o târâtoare temutã a

A
sociat cu strãlucirea luminii ºi referã la aur, „seminþele de pe Fyrisvellir”, deseori cãrei comoarã este râvnitã de toþi muritorii. Regin ºi
maiestuozitatea regalitãþii, cu bogãþia, dar invocatã în poezia scaldicã scandinavã. Fafnir mai aveau un frate, Otr, cãruia îi plãcea sã ia
ºi cu avariþia care pierde sufletele, în Amintit atât în cronicile anglo-saxone cât ºi în forma unei vidre ºi sã înoate la cascada piticului
mitologia nordicã simbolul aurului mai poate Andvari. Andvari însuºi putea sã ia diverse forme, însã
cele scandinave, legendarul rege Hrolfr Kraki,
cel mai adesea lua înfãþiºarea unei ºtiuci. Într-o zi zeul
exprima înþelepciunea, echilibrul ºi eroismul celui cunoscut ºi sub numele de Rolfo, Roluo, Rolf Loki însoþit de Odin ºi Hoenir ajunge la cascada lui
care-ºi cântãreºte bine ºansele de-a câºtiga o Krage, a trãit la începutul secolului al VI-lea. În Andvari ºi îl omoarã pe Otr crezând cã este o vidrã.
bãtãlie. Enumerând o serie de metafore kenning limba proto-nordicã Hrotiwulfaz (Hrolfr Kraki) se Cei trei zei iau apoi blana de pe vidra ucisã, aruncã
potrivite pentru a exprima aurul ºi calitãþile traduce prin lupul faimos, iar unul dintre poemele leºul pe malul râului ºi, în aceeaºi searã, cer adãpost
acestuia, Snorri Sturluson evocã în Limbajul în care sunt descrise faptele sale de vitejie este regelui Hreidmar, care nu este altul decât tatãl lui Otr
poeziei diverse episoade din mitologia nordicã Bjarkamál, compus în jurul anului 1000. În cel ucis. Hreidmar îi închide în pivniþele palatului, iar
cuprinse în construcþia fiecãrei metafore. Îi puþinele versuri rãmase din poemul original au Loki este trimis sã strângã atâta aur încât sã umple
spunem aurului „focul lui Aegir” pentru cã zeul fost identificate douãsprezece metafore kenning blana celui ucis ºi sã o poleiascã în cel mai arãmiu ºi
mãrii lumineazã încãperile apelor cu pardosele de mai strãlucitor aur roºu pe care îl aveau la curtea din
pentru aur care se referã la tot atâtea mituri
aur care lumineazã precum focul; îi spunem Ansgar. Însã Loki se întoarce la cascada unde îl ucisese
scandinave. „Plânsul Fenjei” evocã legenda fiicelor pe Otr, îl prinde pe Andvari ºi îi cere comoara ascunsã
„frunzele lui Glasir” pentru cã la intrarea în uriaºilor jotun captive la curtea regelui danez în apele râului împreunã cu inelul fermecat ale cãrui
Valhala se aflã o plantã bogatã pe care zeii au Frodi, „tãrâmul dragonului”se referã la ºarpele puteri erau sã atragã comorile în mâinile celui care îl
numit-o Glasir, ale cãrei frunze sunt de culoarea Fafnir care doarme pe o comoarã de aur, episod stãpânea. Zeii reuºesc sã acopere cu aur pielea lui Otr
aurului aprins; sau îi mai putem spune aurului relatat în Cântecul Nibelungilor, „luminoasa ºi aºazã inelul blestemat chiar pe mustãþile mortului.
„ninsoarea regelui Kraki” pentru cã aurul presãrat povarã a calului Grani” evocã un episod din Gelos pe atâtea bogãþii, Fafnir îºi omoarã tatãl, luându-i
de rege din galopul calului sãu cãdea precum acelaºi cântec în care Sigurd îl omoarã pe Fafnir ºi tot aurul ºi fuge în sãlbãticie, în locuri ascunse unde
ninsoarea pe câmpia Fyrisvellir. Înfruntarea carã întreaga comoarã în ºaua calului sãu, nimeni nu l-ar putea gãsi. Spaima, ura ºi lãcomia îl fac
pentru obþinerea inelului preþios la cascada „puterea inelului Draupnir” se referã la virtuþile sã-ºi piardã înfãþiºarea omeneascã, transformându-l într-
piticului Andvari, scenã preluat de Tolkien în un ºarpe-dragon.
inelului fermecat al zeului Odin care se multiplicã 2 Scaldul Grane a fost unul dintre cei treisprezece
povestea transformãrii lui Gollum din romanul în alte inele, „cozile zeiþei Sif” evocã frumuseþea
Stãpânul inelelor, este sintetizatã în metafora poeþi de la curtea regelui Harald Sigurdsson.
zeiþei cu pãrul de aur etc.
kenning „vatra de foc a ºarpelui” care, de „
asemenea, se referã la aur.
Contextul în care evocãm povestea regelui
Kraki cuprinsã în metafora kenning „ninsoarea
regelui Kraki” este cel al invadãrii sudul Jutlandei
de cãtre vikingii norvegieni ai regelui Harald
Sigurdsson în primãvara anului 1048, episod
relatat în capitolul 31 al Sagãi regelui Harald.
Regele norvegian jefuieºte teritoriile daneze abia
intrate în stãpânirea sa, îºi conduce vikingii în
Fiordul Randers ºi incendiazã casa nobilului
danez Thorkel Geysa. Pentru a-ºi rãscumpãra
fiicele, Geysa plãteºte o foarte mare sumã de
bani, pe care scaldul Grane o descrie apelând la
metafora kenning ninsoarea regelui Kraki, prin
care exprimã aurul.
În Limbajul poeziei, Snorri explicã felul în
care s-a format aceastã metaforã, însã legenda pe
care o evocã are douã variante. Cea dintâi
povesteºte cã regele danez Kraki, primind de la
mama sa, regina Yrsa, cãsãtoritã cu regele suedez
Adils, un corn de cãprioarã plin cu aur ºi un
valoros inel cãruia suedezii îi spuneau „falnicul
mistreþ al svezilor”, stârneºte mânia regelui Adils
care porneºte în urmãrirea danezilor. Pentru a-ºi
încetini urmãritorii, regele Kraki aruncã în urma
sa un pumn de aur din cornul primit de la regina
Yrsa. Când regele Adils se apropie tot mai mult
de fugarii danezi, regele Kraki aruncã ºi preþiosul
inel „falnicul mistreþ al svezilor”, strigându-i: Iatã
cum atotputernicul rege al suedezilor s-a oprit sã
scurme în pãmânt ca un mistreþ care scurmã
gunoiul.
Cea de-a doua variantã se referã la prada de
rãzboi primitã de regele Kraki de la suedezi,
pradã trimisã în câteva care uriaºe. Episodul
aminteºte de legenda calului troian din Eneida.
Carele care aduc prada la curtea regalã din Lejre
sunt pline de arme pe care soldaþii suedezi le vor
folosi împotriva danezilor. Ca sã-ºi scape viaþa,
regele Kraki presarã în urma sa bucãþi de aur,
întârziindu-ºi astfel urmãritorii suedezi conduºi de
regele Adils. Câmpia pe care regele Kraki fuge de
urmãritorii suedezi se numeºte Fyrisvellir, de aici
ºi explicaþia unei alte metafore kenning care se

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 25

Black Pantone 253 U 25


Black Pantone 253 U

rãstãlmãciri
orice lege, acela are mãduva zdrobitã pentru vecii
Bucura Dumbravã sau vecilor!”Este drama celui care va trãi veºnic într-o
diasporã urâtã, dispreþuitã pentru cã ea a fost

transnaþionalismul mimetic obligatã de circumstanþe ºi demonul supravieþuirii


sã se identifice cu stãpânitorul. Existã însã ºi alþi
greci în roman, cum ar fi boierul Samurcaº, de
Mihaela Mudure exemplu, adept al altor strategii de supravieþuire.

N
Samurcaº este partizan al Eteriei ºi al naþionalis-
ãscutã în 1868, într-o familie traumei transnaþionale cu toate valenþele ei psiho-
melor pãrtinitoare, care vor ºi duce la divorþul
reprezentativã pentru multiculturalismul lingvistice ºi culturale.
imperiului austro-ungar (tatãl maghiar politic dintre miºcarea lui Tudor Vladimirescu ºi
Opera ficþionalã a Bucurei Dumbravã este
slovac, mama de etnie germanã), Bucura Eteria.
semnificativã din punctul de vedere al
Dumbravã, pe numele ei adevãrat Fany Seculici, Încercând sã rezolve complexa sa poziþionare
transnaþionalismului mimetic. Romanul ei,
ajunge în România, prin jocul destinului ºi al culturalã, Fany Seculici, deghizatã în Bucura
Haiducul, este o evocare plinã de dinamism a
istoriei. Tatãl ei este chemat în Romania de regele Dumbravã, pseudonim cu evidente referinþe
unei figuri emblematice din istoria româneascã.
Carol I, care îl vede ca un promotor al unor româneºte, utilizeazã soluþia romanþioasã pentru
Alegerea scriitoarei este relevantã pentru efortul ei
structuri moderne în economia româneascã. a duce la o încheiere romanul sãu istoric. Iancu
de a se identifica cu poporul în mijlocul cãruia
Atrage atenþia reginei Elisabeta prin talentul ei va fi salvat de la jocul nemilos al luptei pentru
trãia. Boierul Iancu Jianu, o altã personalitate care
poetic ºi devine una dintre pupilele reginei. putere ºi al urii de cãtre iubirea sincerã, curatã a
transcende limitele, se dezice de clasa social cãreia
Vorbitoare de limba germanã, scrie în limba Sultanei, prietena de suflet a domniþei Ralu
îi aparþine ºi haiduceºte pentru a-i ajuta pe cei
germanã, dar este ataºatã trup ºi suflet de peisajul Caragea. Autoarea preferã sã punã în evidenþã
sãraci ºi a-i pedepsi pe asupritorii þãrii. Bucura
românesc cãruia îi gãseºte ºi valenþe spirituale pe rolul femeilor, al pasiunilor erotice care
Dumbravã construieºte o poveste dinamicã ºi
care încearcã sã le descifreze cu ajutorul teosofiei. îmblânzesc instinctele politice ascuþite în luptele
romanþioasã care nu exceleazã prin profunzimea
Bucura Dumbravã este un caz interesant de pentru putere. O liniºtitã viaþã de familie, un eros
analizei psihologice, dar dovedeºte o identificare
identitate transnaþionalã. cuminþit, aceasta e soluþia Bucurei Dumbravã.
deplinã cu idealurile naþionale româneºti.
Termenul de transnaþionalism a fost, se pare, Influenþa femininã este ºi rezultatul copleºitoarei
Scriitoarea a ales o perioadã tulbure, complicatã,
inventat de cãtre americanul Randalph Bourne prezenþe fizice a eroinelor. Apetisante, cãrnoase,
trecerea spre modernitatea târzie a Balcanilor,
care îl defineºte într-un articol dedicat Americii, femeile Bucurei Dumbravã solicitã atingerea bãr-
sfârºitul unui imperiu care se va transforma
apãrut în The Atlantic Monthly, în 1916. batului. Plãcerea descrierii podoabelor este semnul
curând în omul bolnav al Europei. Iancu este con-
Fenomen tipic modernitãþii, transnaþionalismul unei anume temeri de o interioritate pe care
struit ca un erou romanþios rãnit în sentimentele
devine, cu adevãrat o realitate cotidianã în anii autoarea nu e în stare sã o pãtrundã prea mult
sale de român ºi în demnitatea sa de bãrbat de o
nouãzeci datoritã globalismului, mobilitãþii forþei pentru cã limba în care ea scrie nu este rodul cul-
nefericitã poveste de dragoste. Ileana, iubita sa,
de muncã care trece bariere, frontiere în cãutarea turii pe care o descrie. Românescul Bucurei
este violatã de cãtre dezgustãtorul paºa de Vidin
unei vieþi mai bune. Cãderea regimurilor comu- Dumbravã este, mai degrabã, decorativ decât inte-
ºi rãmâne însãrcinatã în urma acestei legãturi
niste ºi a sistemului economic închis promovat de riorizat. Unul dintre cele mai elocvente exemple,
forþate. Mânãstirea e locul unde ea se retrage, nu
acestea nu este fãrã consecinþã în aceastã evoluþie. din acest punct de vedere, este portretul
pentru a-ºi ascunde ruºinea, ci pentru cã acolo
Identitãþile transnaþionale nu sunt, însã, o Domniþei Ralu. “O mustãcioarã mijea pe buzele
gãseºte înþelegerea. Implicitã este critica comu-
noutate. Ele sunt rezultatul mondializãrii ei cãrnoase, ºi totuºi zâmbetul ei era blând,
nitãþilor religioase occidentale bazate pe orgoliu ºi
moderne. Aceste identitãþi îºi creeazã, uneori, un lãsând sã se zãreascã niºte dinþi sclipitori.
trufie. “Acolo [în mãnãstire] nu e nimica silit,
spaþiu propriu dincolo de limitele naþionalului, un Mãdularele ei mici ºi mlãdioase se ascundeau într-
afarã de slujba, ce se face de toþi împreunã, ºi
spaþiu cratimat de influenþe multiple ºi caracteri- o hainã galbenã de atlas, peste care cãdea ferme-
fiecare trãieºte cum îi place, în tovãrãºie cu alþii,
zat de multiplicitate ºi complexe evoluþii combi- neaua de mãtase, cusutã cu fireturi de aur,
sau singur. Dar toþi rãmân în legãturã cu viaþa,
natorii. O altã posibilitate de structurare a iden- adunatã la piept cu niºte paftale, împodobite cu
fãrã ipocrizie, ºi fãrã acea sumeþie religioasã, care
titãþilor transnaþionale este mimetismul unuia din- smaralde” (235).
zice cã, numai ea singurã, a gãsit drumul cel ade-
tre spaþiile sursã. Acesta este ºi cazul Bucurei Pe alocuri, se vede ºi influenþa eco-literaturii
vãrat spre mântuire” (174). Intrigile boiereºti,
Dumbravã. Ea ajunge în România datoritã cultivate de autoare ca urmare a pasiunilor sale
demersurile politice ale lui Tudor Vladimirescu
miºcãrilor forþei de muncã, dinamici favorizate de turistice. E clar cã o priveliºte precum cea care i
sunt judicios contrabalansate, în economia nara-
restructurarea unor vechi spaþii imperiale ºi se aratã lui Iancu în rândurile de mai jos a fost
tivã a cãrþii, cu loviturile haiducilor lui Iancu.
apariþiei unor noi structuri politice pe harta admiratã de autoare însãºi în peregrinãrile sale
Autoarea insistã, nu întâmplãtor, asupra situaþiei
Europei. O personalitate de tip inside-out, Bucura carpatine. “Deodatã se ivi un noriºor alb, strãlu-
grecilor din Valahia. Cine oare, dacã nu ea,
Dumbravã trece de la limba germanã, limbã de cind deasupra Vârfului-cu-dor, ºi, parcã ºi-ar fi
copilul unei familii aduse de cãtre stãpânire în
circulaþie europeanã pe care o considerã matricea aruncat icoana în vãzduh, ca într-o oglindã, se
Þara Româneascã, înþelege cel mai bine drama
sa lingvisticã, la o identificare de tip mimetic cu vãzu ºi un alt nor asemãnat cu el, ceva mai jos,
acestui neam decãzut din mãreþia lui anticã ºi
cultura româneascã. Aceastã evoluþie nu este fãrã sub creasta muntelui împãdurit” (146). Este parte
obligat de istorie sã slujeascã pe otomani? Pentru
influenþã din partea reginei Elisabeta, obligatã ºi a mecanismului de identificare mimeticã cu
fanariotul Caragea, “sipetul cu bani trebuie sã fie
ea la un astfel de mimetism datoritã condiþei ºi bãºtinaºii. Picturalul, uºor excesiv, uneori,
de aici înainte patria fanarioþilor” pentru cã
poziþiei sale. Relaþia dintre cele douã scriitoare trãdeazã, însã, efortul de a aparþine cu orice preþ.
“[c]ine a trãit sub stãpânirea turcilor adicã sub
este, astfel, o reiterare la diferite nivele sociale a Excesul de culoare frizeazã kitsch-ul. Deasupra
jugul celei mai silnice desfrânãri ºi a lipsei de
moºiei lui Dumitru Jianu se vãd “o mulþime de
nori pribegi, cenuºii-albaºtri. Pe sub ei atârnã o
perdea roºie ca jãraticul, cu multe cute, ca o stofã
de potir, cusutã cu aur. Începuse sã se întunece, ºi
numai fâºiile acestea de foc mai luminau în zare,
ºi roºeau feþele caselor din sat, care erau aºezate
spre apus” (278).
Interesantã personalitate de tip inside-out,
aparþinând ºi luptându-se sã aparþinã, Bucura
Dumbravã ilustreazã un transnaþionalism de tip
mimetic care tinde sã fie tot mai frecvent în
secolul al XXI-lea.

Referinþe:
Dumbravã, Bucura. Haiducul. Trad. Teodor
Nica. Bucureºti: Editura 100+1 Gramar, 2003.

„
26 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

26 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

flash meridian
Robert Harris ºi thrillerul
financiar
Virgil Stanciu

U
nul dintre autorii cel mai bine cotaþi la speculeze algoritmic la bursã ºi sã anticipeze
bursa thrillerelor este britanicul Robert cãderea stocurilor provocatã de „indicele de
Harris (n. 1957), despre care am mai avut teamã”. Cãci teama, spune Harris, este „cea mai
prilejul sã scriem, tangenþial, la aceastã rubricã. puternicã emoþie omeneascã”. Intriga romanului
Ca ºi John le Carré sau Graham Greene, pe care combinã elegant elemente de suspans (cine
încearcã sã-i emuleze, el este absolvent Oxbridge pãtrunde noaptea în casa lui Hoffman, cine îi
ºi s-a perfecþionat la înalta ºcoalã de jurnalism trimite cãrþi rare, cine face operaþii bancare
britanicã (a colaborat, printre altele, ºi cu celebrul electronice în numele lui), politicã ºi artã
Jeremy Paxman la emisiunile BBC). Oarecum (episodul cu vernisajul expoziþiei de sculpturã a
firesc, a publicat iniþial cãrþi de jurnalism, despre soþiei eroului, când toate exponatele sunt
armele biologice ºi chimice de distrugere în masã, cumpãrate de cãtre aceeaºi mânã nevãzutã,
despre rãzboiul din insulele Falkland, despre combinã savant misterul cu umorul). Tensiunea
scandalul jurnalelor apocrife ale lui Hitler. Dupã urcã, pe mãsurã ce se acumuleazã detaliile care
1992, datoritã enormului succes al romanului de indicã faptul cã inteligentul broker-computer oglindeºte starea de crizã a lumii contemporane,
istorie contrafactualã Fatherland, ºi-a permis sã-ºi VIXAL-4 a scãpat de sub controlul creatorului atât de dependentã de fluxul banilor ºi de
abandoneze postul de la BBC ºi sã se consacre sãu, precum Golemul din Praga sau ordinatorul informaþia computerizatã.
scrierii romanelor captivante; acestea, din punctul Hal din 2001: A Space Odyssey. „Mã fascineazã”, Dar sã-l ascultãm chiar pe autor, vorbind
de vedere al ariei tematice, pot fi grupate în trei afirmã Harris, „inteligenþa artificialã ºi despre naraþiunea sa într-un interviu:
categorii: 1) thriller istoric despre Al Doilea posibilitatea ca hotarul dintre cipul de siliciu ºi „Cartea a vut o gestaþie foarte lungã. În 1999
Rãzboi Mondial, ca Fatherland, Enigma ori om sã se estompeze. M-a fulgerat gândul cã nu am citit un text de Bill Gates, în care se spunea
Arhangelsk; 2) thriller istoric plasat în antichitate, vom recunoaºte viaþa inteligentã artificialã când cã în curând companiile îºi vor dezvolta un
ca Pompeii, Imperium ºi Lustrum ºi 3) thriller va începe sã evolueze; cã poate a ºi apãrut deja. «sistem nervos digital». Aºa mi-a venit ideea. Dar
contemporan. Romanul The Ghost , tradus în Am sentimentul cã sistemul financiar mondial a n-am ºtiut cum s-o pun în practicã decât dupã
româneºte cu titlul nefericit ales Marioneta, este devenit o entitate de sine stãtãtoare, prea uriaºã ºi 2008, când mi-am dat seama cã trebuie s-o plasez
un exemplu din aceastã ultimã categorie. rapidã ca sã mai fie controlatã de om, ºi cã vom în universul misterios al speculaþiilor de la bursã.
Naratorul nenumit al poveºtii este chemat sã fie Pe urmã, în timpul documentãrii, am dat de
sfârºi prin a fi servitorii maºinii, nu stãpânii ei.”
scriitorul din umbrã („marioneta”?) unui fost lucrul ãsta colosal, numit Indicele de Volatilitate,
Fireºte, romanul se terminã cu o catastrofã
prim ministru al Marii Britanii, Adam Lang (în sau VIX, care, pare-se, pronosticheazã cât de
financiarã de proporþii.
care recenzenþii s-au grãbit sã-l identifice pe Tony nervoase vor deveni pieþele financiare în
The Fear Index este un roman bine
Blair, premier care-i fusese simpatic romancierului urmãtoarele sãptãmâni. În momentul când i-am
documentat ºi ingenios gândiut, dar unul care nu
la începuturile carierei sale politice, pânã când a auzit pe agenþi numindu-l «Indicele de Fricã», mi-
reuºeºete sã-l implice prea tare, emoþional, pe
târât Marea Britanie în rãzboiul din Irak), dupã ce am dat seama cã aveam titlul pentru romanul
cititor. În primul rând, este cu neputinþã sã
primul „negru” al acestuia, Mike McAra, a meu. Apoi titlul mi-a sugerat cum sã dezvolt
simpatizezi cu un protagonist putred de bogat,
decedat în condiþii suspecte. Priceput izvoditor de povestea, lucru care mi se întâmplã des – de
care-ºi consacrã o bunã parte din activitatea
intrigi captivante, Robert Harris dã romanului o exemplu, Fatherland, Enigma, The Ghost au
turnurã de thriller politic, în aºa fel încât cerebralã sporirii averii sale ºi a asociaþilor sãi
(oricât de inteligent ar fi ºi oricât se strãduieºte crescut, într-un sens, din titlurile lor. Cred cã în
cititorului îi sunt dezvãluite, cu o brutalitate
autorul sã ne convingã cã Hoffman este, în procesul scrierii se pune problema sã gãseºti
vecinã cu cinismul, maºinaþiunile, târguielile
esenþã, un tip decent). În al doilea rând, echilibrul fragil dintre douã impulsuri concurente.
murdare ºi matrapazlâcurile de pe „eºichierul
manigansiunile financiare descrise sunt cvasi- E important sã ai suficientã încredere ca sã te
puterii”. Rolul „negrului” în acest roman este,
impenetrabile pentru neofiþi, care patineazã peste aºezi pur ºi simplu ºi sã-þi scrii opera; altminteri,
parþial cel puþin, acela de iscoadã strecuratã în
ele nepricepând mai nimic (altfel o fi stând nu vei produce nimic. Dar, în acelaºi timp,
teritoriul inamic – prin intermediul lui devin
situaþia cu cei care cunosc bine mecanismul trebuie sã posezi o capacitate de auto-criticã
publice multe dintre faptele condamnabile
burselor). Chiar noþiunea de „hedge fund”, în suficient de mare ca sã elimini ceea ce nu e
sãvârºite de liderii lumii la adãpostul imunitãþii
jurul cãreia orbiteazã intriga, e obscurã pânã ºi destul de bine realizat. Dacã romanul conþine, ca
conferite de funcþii. Filmul lui Polanski bazat pe
pentru finanþiºti, care nu au elaborat încã un ale mele, elemente de mister, evident cã trebuie
aceastã carte (cu Robert Harris colaborator la
scrierea scenariului), beneficiind de o distribuþie echivalent românesc acceptabil pentru ea. Apoi, sã gândeºti dinainte acea parte a structurii; dacã
rãsunãtoare (Pierce Brosnan, Ewan McGregor, cui îi pasã de „elita” financiarã internaþionalã, n-o faci, cititorul îºi va da seama cu
Kim Cattrall, Olivia Williams), este o „perlã cine-ºi poate mobiliza simpatia faþã de modul ei promptitudine cã autorul nu ºtie încotro se
neagrã” hitchcockianã, superb din punct de de viaþã rece ºi calculat? Prin tematicã ºi îndreaptã, ceea ce e un dezastru. Numai cã
vedere vizual ºi cu o desfãºurare irezistibilã a personaje, romanul seamãnã perfect cu un film planurile se schimbã pe mãsurã ce înaintezi cu
acþiunii. american vizionat nu de mult la noi, Margin Call. scrisul ºi pe mãsurã ce cunoºti mai intim
Cu cel mai recent roman al sãu, The Fear Dar acolo mãcar erau suferinþe omeneºti personajele ºi universul romanului. Un roman
Index (Indicele de fricã), Robert Harris (a nu se credibile, erau destine frânte, era compasiune ºi o aflat în curs de compoziþie este ceva organic – se
confunda cu Thomas Harris, autorul Tãcerii razã de speranþã, pe când The Fear Index este un modificã în mâinile tale. Dacã nu, dacã iese exact
mieilor) pãtrunde în domeniul thrillerului roman rece ca un sloi de gheaþã. Pânã ºi mult cum l-ai planificat, sigur ceva nu e în regulã cu
financiar, deosebit de actual ºi de prizat astãzi, trâmbiþata teamã este una virtualã. Hotãrât lucru, el.”
dupã crahul din 2008. Acþiunea romanului se în domeniul thrillerului financiar, Robert Harris „
petrece în totalitate într-o singurã zi: 6 mai 2010, mai are ce învãþa de la maestrul britanic al sub-
zi de mers la urne, sfârºitul oficial al epocii Blair- genului, Michael Ridpath.
Brown. Locul acþiunii este Elveþia („am fost Oricum, este clar cã prin aceastã carte Robert
încântat cã pot folosi ca fundal un loc absolut Harris vrea sã avertizeze lumea despre
proaspãt – Geneva, oraºul lui Frankenstein, cu posibilitatea ca inteligenþa artificialã, un nou
toate sugestiile lui gotice”), mai precis locuinþa monstru al lui Frankenstein, sã depãºeascã omul
luxoasã a miliardarului american Alexander ca putere amoralã ºi neîndurãtoare. Prin urmare,
Hoffman ºi a soþiei lui, o excentricã sculptoriþã un roman despre pericolele potenþiale ale ºtiinþei
englezoaicã, ºi sediul unui super-computer capabil ºi tehnologiei – temã des uzitatã în literatura
de autoperfecþionare, VIXAL-4, programat sã fantasticã ºi în cea SF – dar ºi unul care

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 27

Black Pantone 253 U 27


Black Pantone 253 U

rânduri de ocazie
caraghios. Dar nu avea cine sã mã vadã, doar
Spînzuraþi-l... jos ºi scurt! Argus care, cu toþi cei o mie de ochi ai sãi nu
pricepea ce am. Începu chiar sã mã lingã, pe
Radu Þuculescu degete, ºi asta m-a înfiorat ºi mai mult, aºa l-o
fi lins ºi mînzul pe nenorocitul ãla... L-aº

A
m trãit cîteva sãptãmîni lîngã margine de mie de ochi ascunºi prin blana-i scurtã, care-mi strînge de gît, glãsuiam, l-aº împuºca fãrã
pãdure. Lîngã marginea mea de pãdure, lingea degetele de cîte ori o porneam printre remuºcãri, glãsuiam. Dacã va fi gãsit vinovat,
în orãºelul copilãriei mele. Pãdurea pomii fructiferi, care mã tot provoca neobosit la citea prezentatoarea cu aceeaºi voce cu care
rotundã. Nu am, desigur, nici mãcar un metru joacã ºi care, ca ºi mine, habar nu avea ce s-a citea ºi despre silicoane ori botoxuri, atunci va
pãtrat de proprietate din pãmîntul acela cotropit întîmplat cu referendumul, ce-au mai declarat primi cel mult un an de zile închisoare! Cam
de stejari dar îmi place, în intimitatea gîndurilor unii alþii, cine pe cine ameninþã, ce mai fac aºa sînt legile în þara asta. Cam aºa sînt toate
mele, sã consider pãdurea ca fiind a mea. teroriºtii prin lume, ce mai fac silicoanele unor legile în þara asta din care se pleacã masiv, tot
Stejarii ºi-au înmulþit inelele, în pas cu... mine, „vedete” de mîna a zecea... Dar într-o zi, nu mai des fãrã nicio urmã de regret, oare de ce
cu „cercurile” anilor mei, chiar dacã eu am ºtiu ce m-a împins sã dau drumul televizorului, n-am plecat ºi eu cînd am avut ocazia? Îmi
renunþat, între timp, la cîteva inele rãsãrite, la ora de ºtiri. Partea „umbritã” a curgeau lacrimi ºi le-am lãsat sã curgã, dînd
oficial, pe unul dintre degetele mele... subconºtientului... M-am holbat la imagini ºi nu vina pe efortul la care am fost supus în timp ce
Fãceam, zilnic, un adevãrat pelerinaj la reuºeam sã mã concentrez la cuvintele vomasem. Spînzuraþi-l sus ºi scurt!, glãsuiam. ªi
stejarul singuratic, acolo unde pãrinþii mei ne prezentatoarei rostogolite rapid, cu o sonoritate mã vedeam eu însumi punîndu-i ºtreangul de
duceau duminica, pe mine ºi pe sora mea, la demnã de-o torturã medievalã. Brusc, însã, gît. Apoi m-am rãzgîndit imediat. Era prea...
„iarbã verde”, sã ne jucãm cu mingea ºi sã urechile mele au interceptat cuvintele înfiorãtor umanã pedeapsa. Spînzuraþi-l scurt ºi... jos, nu
prînzim pe pãturã. Un stejar orgolios, crescut la de clar. Un individ, român get-beget, de-al sus! La înãlþimea la care poate atinge pãmîntul
distanþã de ceilalþi, la distanþã de pãdure, nostru, deoarece niºte cai, printre care ºi un cu vîrful picioarelor. Da, aºa! Sã nu moarã, sã
mîndru în singurãtatea lui. Acum nu mai are mînz, au pãscut pe proprietatea lui, le-a tãiat sufere prelung, nesfîrºit.
decît douã braþe scurte, desfãcute ca o cruce, ca acestora limbile! Caii, mai ales mînzul, erau M-am amãgit, imaginîndu-mi o clipã
o chemare pentru o ultimã îmbrãþiºare. E iubitori de oameni, au crezut cã nenorocitul (puteam face altceva?) cã sînt judecãtorul
bãtrîn, peste cinci sute de ani, totuºi îi rãsar vrea sã-i mîngîie, n-au avut nicio ezitare, nicio suprem care ordonã, fãrã nicio ezitare:
anual pe scurtele-i braþe frunze verzi. Zilnic, mã reacþie de împotrivire decît în momentul în care Spînzuraþi-l jos ºi scurt! De limbã!
lipeam de scoarþa lui, luîndu-mi porþia de liniºte tãiºul ascuþit a pãtruns în carnea moale,
ºi energie. Udam grãdina surorii mele, culegeam trandafirie. Prea tîrziu. P.S. Dar, parcã, nici cu un strãmoº norvegian
prune, pere ºi mere, murã sãlbaticã crescutã Am reuºit sã ajung, din cîþiva paºi, la baie ºi nu-i chiar o mîndrie... Acolo, în þara fiordurilor,
lîngã gard, încîntat copilãreºte cã puteam gusta am vomat în scoica vece-ului. Iar în timp ce dacã doreºti condiþii de trai elegante ºi pe gratis,
direct de la sursã, ca-n vremurile vîrstei trupul mi se cutremura visceral, în minte-mi pui mîna pe o mitralierã ºi ucizi zeci de tineri,
timpurii... explodase o întrebare aparent absurdã, dar la întîmplare. Rãmîn mutilaþi sufleteºte sute de
În arºiþa verii, eram singur într-o casã nãucitor de motivatã în acele momente, punînd pãrinþi, bunici, fraþi, rude... Ei, ºi? Pentru asta,
spaþioasã, cu o terasã mare ºi o livadã de multe în miºcare un mecanism de cãutare rapidã dar primeºti cel mult 20 de ani de închisoare. Una
ori mai mare decît aceasta, la marginea oraºului. fãrã speranþã: oare nu existã, printre strãmoºii de lux. Unde ai pînã ºi o camerã personalã de
Nu emailuri, nu facebook, nu televizor... Mã mei, vreo rudã fie ea cît de îndepãrtatã care sã fitness... Conform legii!
simþeam ca un paznic la margine de cetate, aibã altã origine decît cea românã? Sã am ºi eu
unul neºtiut de nimeni, „deranjat” doar de
„
de ce mã agãþa... Un pai, un fir, o scamã...
pãsãri ºi greieri ºi lãtratul unui cîine... Adevãrul Nimic. M-am întors în camerã ºi am început sã
este cã nu eram chiar singur. Eram cu Argus, rostesc injurãturi ºi ameninþãri înfiorãtoare,
cîinele cel mare ºi negru ca un diavol, avînd... o eram, precis, înroºit de furie ºi extrem de

Sursele pe internet indicã urmãtoarea 80.000 prizonieri români au supravieþuit în


O biografie a componenþã a Consiliului Regal ºi a voturilor Uniunea Sovieticã. Cercetarea unor surse
înregistrate: adiþionale ºi demne de încredere se impune
Mareºalului Împotrivã: ªtefan Ciobanu, Silviu Dragomir, pentru aflarea adevãrului.
Victor Iamandi, Nicolae Iorga, Traian Pop, Observaþii finale. Pe coperta a patra autorul
Antonescu Ernest Urdãreanu; scrie urmãtoarele: „E (aceasta) o carte cinstitã
Pentru: Petre Andrei, Constantin Anghelescu, despre Antonescu? Cititorii sunt invitaþi sã dea
(urmare din pagina 22)
Constantin Argetoianu, Ernest Balif, Aurelian un rãspuns acestei întrebãri neobiºnuite”. Având
lupte; 1941 (6 august), Crucea de Cavaler, Bentoiu, Mircea Cancicov, Ioan Cristu, Mitita în vedere cã volumul are peste 800 de pagini ºi
pentru bravurã supremã, cea mai înaltã Constantinescu, Mihail Gelmegeanu, Ion costã 98 RON, se poate prezice cã nu prea
decoraþie germanã, prezentatã personal de Gigurtu, Constantin C. Giurescu, Nicolae mulþi cititori se vor aglomera pentru a-l
Hitler; 1942 (ianuarie), Crucea Mare a Hortolomei, General Ioan Ilcuº, Ion Macovei, cumpãra. De aceea, pentru a cunoaºte vox
Trandafirului Alb, Finlanda, pentru alianþa cu Gheorghe Mironescu, Radu Portocalã, Mihai populi, trebuie sã avem încredere în criticii
axa germanã. La paginile 329 ºi 396 se Ralea, Victor Sãvescu, Gheorghe Tãtãrãscu, literari capabili sã înregistreze vocile autorilor,
menþioneazã numai cã decoraþiile primite de la General Florea Tenescu. istoricilor, militarilor, politicienilor ºi a altor
Goering ºi Hitler au fost conferite pentru curaj, Abþineri: Victor Antonescu. intelectuali, precum ºi a oamenilor de rând
eroism ºi calitãþi de conducãtor. În fine, se impun câteva clarificãri statistice cultivaþi, care au acces la carte nu numai în
În ceea ce priveºte votul pentru cedarea privind pierderile umane în timpul rãzboiului. România, dar ºi în Moldova, Israel, Statele
Basarabiei ºi Bucovinei cãtre Uniunea Sovieticã, Tabelul din pagina 765 aratã cã, între 22 iunie Unite, Canada, Germania, Franþa ºi alte þãri
fãrã rezistenþã armatã, într-o notã de subsol (p. 1941 ºi 23 august 1944, România a înregistrat unde locuiesc comunitãþi româneºti.
173), academicianul Constantin C. Giurescu îºi 71.585 morþi, 243.622 rãniþi ºi bolnavi, 309.333
aminteºte cã, la 27 iunie 1941, Consiliul de dispãruþi, în total 624.740 pierderi. Generalul * Teºu Solomovici, Mareºalul Ion Antonescu
Coroanã a regelui Carol a votat, în majoritate, Ilie ªteflea (p. 669) a raportat lui Antonescu – O biografie, Bucureºti, Editura Teºu, 2011, 812
pentru cedare fãrã rezistenþã armatã, notând, 600.000 morþi, rãniþi ºi dispãruþi. Wikipedia pagini.
mai târziu, în memoriile sale, cã „în perspectiva aratã 300.000 pierderi militare, plus 500.000
istoricã aceastã hotãrâre a fost soluþia care se morþi civili, datoritã operaþiunilor militare, deci,
impunea ºi care a permis pãstrarea Statului în total, peste 800.000 pierderi umane, plus
român cu toate teritoriile unite la 1 decembrie 50.000 militari morþi ºi 129.000 morþi civili în „
1918”. Nota mai precizeazã cã opinia lui Moldova. Sursele ruseºti menþioneazã 201.800
Giurescu n-a fost împãrtãºitã de toþi istoricii, prizonieri români, din care 54.000 au murit în
militarii ºi politicienii români. detenþie. O altã sursã menþioneazã cã numai

28 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

28 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

mofteme
au luat proporþiile unei hotãrîte revoluþiuni
1907. Din primãvarã pînã-n teroriste, aproape ale unui crunt rãzboi civil, trebuia
sã producã în Europa emoþiune ºi uimire. Cine însã

toamnã ºi Rãscoala cunoaºte ca noi de aproape organele acestui stat ºi


funcþionarea lor, se mirã acuma, nu de ceea ce se-
ntîmplã, ci – dacã a existat (cum era îndreptãþit sã
Vasile Gogea nu mai creazã) atîta energie în acele mase – cum de

E
ste, cred, evident cã alãturarea celor douã blindate ale Marii Armate Roºii Eliberatoare ridicau n-a izbucnit acest enorm scandal public cu mult
titluri nu pare sã punã nici o problemã, în nori de praf pe uliþa satului ºi de grea urgie pe mai înainte. În adevãr, poate cã nici într-un alt stat,
ambele scrieri fiind vorba despre unul ºi cerul României) – cã am putea spune cã amîndoi din Europa cel puþin, nu existã atîta extravagantã
acelaºi eveniment: rãscoalele þãrãneºti din România scriitorii au murit în exil, mi s-a pãrut de mai mult deosebire între realitate ºi aparenþã, între fiinþã ºi
anului 1907. Cum la fel de evident este cã avem de- timp cã detectez în începutul romanului Rãscoala o mascã.”
a face cu douã opere nu numai diferite ca stil, reverberaþie din începutul pamfletului 1907. Din ªi acum, Rebreanu:
unghi de abordare sau de raportare la temã dar primãvarã pînã-n toamnã. „- D-voastrã nu cunoaºteþi þãranul român, dacã
aparþinînd unor genuri diferite de „producþie” Liviu Rebreanu s-a mutat ºi s-a stabilit la vorbiþi aºa! Ori îl cunoaºteþi din cãrþi ºi din
intelectualã: unul sociologic sau, cel puþin, Bucureºti cu puþinã vreme înainte de moartea, la discursuri, ºi atunci e mai trist, fiindcã vi-l închipuiþi
sociologizant ºi, al doilea, literar. Pun în parantezã Berlin, a lui Caragiale, dar nu atît de tîrziu încît martir, cînd în realitate e numai rãu ºi prost ºi
ecoul specific al evenimentului în conºtiinþele celor ecourile broºurii acestuia dedicatã rãscoalei din leneº!”
doi mari creatori. Am zice exemplare, exponenþiale 1907, publicatã la Bucureºti într-un tiraj fabulos de Sã recapitulãm: 1907 (anul rãscoalei ºi al
fiecare în parte. Fãrã a derapa în gãsirea unor 13.000 de exemplare, sã se fi stins. Putem sã ne apariþiei broºurii lui Caragiale), 1909 (anul în care
similitudini minore ºi accidentale (poate îndoim cã cei doi s-au întîlnit în viaþã (aºa cum Rebreanu ajunge în Bucureºti), 1932 (anul apariþiei
semnificative în abordãri fracþionare, cu ignorarea – Caragiale s-a întîlnit cu Goga, Slavici, Vlahuþã), dar romanului Rãscoala). La o primã evaluare s-ar pãrea
metodicã – a întregului), cum ar fi de exemplu cã nu putem exclude posibilitatea ca Rebreanu sã se fi cã orice „urmã”, ecou sau impresie din 1907 a avut
amîndoi scriitorii au fost mari fumãtori (ceea ce le-a „întîlnit” cu textul lui Caragiale. Rebreanu a timp destul sã se stingã, sã disparã. Numai cã, dacã
„dãunat grav sãnãtãþii”), amîndoi au fost, scurte mãrturisit undeva cã i-a fost imposibil sã înceapã nu avem aici continuitate liniarã deductibilã, avem
perioade de timp, directori ai Teatrului Naþional, cã lucrul la Rãscoala pînã n-a gãsit „fraza de început”. o posibilã discontinuitate indusã. Aº spune, o
amîndoi au murit cam la aceeaºi vîrstã (Caragiale la Aici, în acest început îmi pare cã ceva din începutul contiguitate succesivã. Dupã douãzeci ºi cinci de
ºaizeci, Rebreanu la cincizeciºinouã de ani) ori, textului lui Caragiale îºi face auzit, pianissimo, un ani Rebreanu pare sã-i ofere lui Caragiale întrebarea
chiar – forþînd puþin interpretarea contextului în ecou. justificatoare a pamfletului sãu.
care s-a stins autorul Rãscoalei (retras la casa sa de Dar, sã revedem textele. Mai întîi Caragiale: „
la Valea Mare, în timp ce primele coloane de „...recentele rãscoale ale maselor þãrãneºti, cari

sport & culturã


întîi la Olimpia Bucureºti, apoi la Miercurea Ciuc,
Eduard Carol Novak, primul unde ºi pune bazele propriului sãu club de
ciclism. Este de trei campion mondial, 2009, 2011

aur paralimpic românesc. ªi ºi 2012. Absolvent al Facultãþii de drept din


cadrul Universitãþii Bucureºti, Carol Eduard
Novak este cãsãtorit, are trei copii, îºi conduce

totuºi, de ce ne batem joc de propria sa afacere, legatã strict de accidentul ºi


sportul care-i oferã atîtea satisfacþii.
Spuneam cã aºteptarea s-a dovedit a fi ºi nu
sportivii noºtri? de bun augur. Ce este bun cunoaºteþi deja. Rãul
abia acum urmeazã. Rezultatele obþinute i-ar
aduce lui Novak 126. 000 euro. Nu va primi
Demostene ªofron aceastã sumã deoarece Legea Sportului (HG

A
m aºteptat aproape o sãptãmînã scrierea concura în Turul Franþei !!! Orice alte cuvinte sînt 1447/28 noiembrie 2007) nu permite acest lucru
rîndurilor de faþã, beneficiind ºi de de prisos. !!! În plus, medaliaþii Jocurilor Olimpice de la
amablitatea colegilor ºi prietenilor Carol Eduard Novak este un înnvingãtor. Beijing, 2008, nu-ºi vor primit nici ei drepturile
tribuniºti. Aºteptarea s-a dovedit a fi ºi a nu fi Înainte de ciclism a fost una din marile speranþe financiare meritate, sumele respective prescriindu-
de bun augur. Sã mã explic... ale României la Patinaj viteazã, reuºind nu mai se în urmã cu un an ?!? La noi chiar ca la
La actuala ediþie a Jocurilor Paralimpice, puþin de 11 titluri naþionale în perioada 1981 – nimeni. Cît timp ne vom mai bate joc de sportivii
Londra 2012, Eduard Carol Novak (36 ani; 1996 !, plus patru participãri la Campionatele noºtri ? Greu de spus. Cert este cã România este
Tuºand Cycling Team) a concurat în patru probe Mondiale. Un accident rutier, la numai 20 de ani, o þarã frumoasã. Pãcat de guvernanþii de care
cicliste, în douã probe reuºind clasãri de excepþie, duce la amputarea labei piciorului drept, obligîn- avem parte...
aur – primul în istoria participãrilor româneºti la du-l sã renunþe la patinaj. Cu ajutorul unei pro- „
Jocurile Paralimpice – ºi argint, plus stabilirea unui teze speciale, Novak se apucã de ciclism în 1998,
nou record mondial în proba de ciclism urmãrire,
4 km, cu timpul de 4:40.315 ! Aurul la obþinut în
proba de urmãrire, velodrom, 4 km, argintul în
proba de contratimp individual ºosea, 24 km. În
celelalte douã probe a reuºit un loc 7 în proba de
ciclism pistã, 1 km, respectiv locul 8 în cursa de
fond ºosea, 80 de km.
Mai trebuie scrise ºi spuse urmãtoarele : la
ediþia 2004 a Jocurilor Paralimpice, Atena, Novak
ocupã locul 4; Beijing 2008 înseamnã argint în
proba de contratimp individual; Londra 2012 îl
include practic în Hall of Fame, loc meritat, la
capãtul a mii ºi mii de km parcurºi. Mai trebuie
notatã participarea în Turul României, 2007,
încheiatã pe un merituos loc 4, înaintea altor 50
de rutieri sãnãtoºi. Sã nu uit ºi de ambiþia de a

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 29

Black Pantone 253 U 29


Black Pantone 253 U

zapp media
„Mãreþia” de a da cu stângu-n ca al unui „om obiºnuit de pe stradã”, ci mai rãu.
Fapt e cã Aspazia Cojocaru (s-a dovedit) a fãcut
parte dintr-o reþea de falsificatori ai admiterii la
dreptul constituþional Drept, soþul ei a suferit o condamnare de 13 ani,
din care a fãcut un an ºi jumãtate, având noroc cu
Adrian Þion o amnistiere a lui Ceauºescu. S-a mai dovedit cã
„distinsa judecãtoare” scrie cu greºeli impardonabile

D
oamna Noastrã a Comunicaþiilor Video ne-a înãlþimea funcþiei, aºa, ca sã ºtim ºi noi: „Asta este de ortografie. Ce sã respecþi la un membru al Curþii
sedus toatã vara cu surâsul ei panoramic mãreþia dreptului, toate legile lasã loc de astfel virusat? De menþionat cã paginile din dosarul
afiºat în reprize de tipul breaking news. interpretare.” ªi cu asta s-a pus la adãpost ca un ei referitoare la participarea la infracþiunile amintite
Fojgãialã mare pe canale. Transmisii alternative în ºoricel prea mic pentru un rãzboi atât de mare cã au dispãrut în mod miraculos. Gura pãcãtosului
direct de la un preºedinte interimar la un preºedinte nu-l poþi cuprinde cu legea. El se credea la o ºuetã adevãr grãieºte. Ameninþarea cu puºcãria venea
suspendat, de la o Curte Constituþionalã austerã la cu amicii, nu la declaraþii în faþa naþiunii. Dar cui îi chiar din gura uneia cu experienþã apropiatã în
o „curticicã totalitarã”, de la o scarã impunãtoare la mai pasã de naþiune? Rãzboiul se dã între granguri domeniu. Poate de aceea a fost pusã în funcþie:
o scarã de serviciu. Harnicii jurnaliºti cu microfonul cu pene portocalii ºi reformatori care le taie mereu pentru a fi un avertisment viu „puºcãriabililor” des
în mânã s-au pus pe agãþat politicieni ºi judecãtori creanga de sub fragilele picioruºe agãþate de orice invocaþi în aceastã varã fierbinte a luptelor politice
sporind fervoarea dezbaterilor pe tema fir de aþã, cãci aripile ºi le-au retezat de mult. fãrã precedent.
referendumului. Printre zburãtoarele momentului, porumbelul Dupã cum se poate lesne vedea, CCR e fãrã
De la maºinã pânã la intrarea în instituþiile cu scãpat pe gurã de prezidentul Zegrean, fãrã sã aibã patã ºi fãrã prihanã. Curatã ca lacrima impregnatã
pricina s-a creat un culoar supus mediatizãrii, o ramurã de mãslin în cioc, a deschis ºubrezita arcã cu rimelul folosit pentru a se masca. Iulia Motoc
presãrat cu picanterii declamative smulse în regim din lemn ros de cari obraznici, opritã pe Araratul poate plagia în voie (tot se poartã plaga asta), îºi
de urgenþã. Pe scara de marmurã oficialã sau de validãrii referendumului. Continentele media s-au cosmetizeazã blogul cu articole din presa strãinã ºi
beton armat cu aranjamente conjuncturale au ieºit umplut de perechi prãsitoare de dezvãluiri ºi poate posta pe blogul ei sugestive poezii din
la ivealã o serie de adevãruri þinute ascunse sub învinuiri dure, ºocante, care mai de care mai Kavafis ºi citate din Bulgakov. Intelectuali rasaþi ºi
roba viºinie. Ecranul verii a fost invadat de tot felul viguroase ºi mai nerãbdãtoare a îmbogãþi informaþia subtili judecãtorii ãºtia. Mai au timp sã facã paradã
de scãri simbolice, virtuale, toate proptite de zidul cu progenituri viabile de demolatori. de cultura lor. Ca tânãrul magistrat Vasilica Danileþ
ascensiunii spre mãrire. Invocând scara valorilor Camuflarea onomasticã ºi-a arãtat eficienþa. care a citit „un vagon de cãrþi”, dar nu cunoaºte
constituþionale, reprezentanþii greu abordabili ai Petre Lãzãroiu (fost Ceauºescu) l-a scãpat în 2002 Codul Civil. Despre câinoºenia lui cu propriii
Curþii, în loc sã urce triumfãtori, au coborât jenant pe Bãsescu de un prejudiciu de un milion ºi ceva de pãrinþi nici nu mai vorbim. I-ar fi lãsat sã moarã de
pe scara credibilitãþii publice prestigiul ei ºifonat cu euro. ªtefan Minea a dat „erata” fãrã sã foame, doar el sã prospere, sã urce nerãbdãtor
multã vreme în urmã. În schimb, aroganþa, iritarea întruneascã, dupã cum era de aºteptat, cvorumul scãrile cinstirilor. În penibilul Vasilica Danileþ avem
în faþa vulgului neºtiutor, ameninþarea, rãzbunarea Curþii. În timp ce ei fac mare caz de cvorum, în portretul actual al judecãtorului la tinereþe.
ºi mânia vãditã au urcat victorioase pe noua scarã a propria ogradã acesta nu mai conteazã. Invocarea Legiuitorii apãrã legea de mass-media, þin sus
valorilor compromise, netezitã din timp de „pânzelor albe” de cãtre Aspazia Cojocaru în steagul democraþiei ºi sunt alãturi de poporul care îi
modelele prezentului. Duhul vorbelor „mãreþe”, vederea „pedepsirii” colegului Predescu pentru plãteºte gras. Da, alãturi de popor, adicã pe lângã
aruncate din mers peste microfoanele întinse, s-a divulgarea votului care a invalidat referendumul a el. Adevãrat. Nicidecum cu el. Mai rãmâne sã
reîntrupat numaidecât în studiouri aprinse de febra pus la treabã pe jurnaliºti. N-a ºtiut, biata, cã constatãm cu tristeþe, e drept, în aceste conjuncturi
dezbaterilor. De departe, maxima cea mai investigaþiile stârnite de gura ei mare vor merge etern electorale de la noi, cã adevãrata mãreþie o
zeflemitor comentatã a aparþinut emfaticului pânã în pânzele albe ale ziarului Scânteia din epoca deþin jurnaliºtii de investigaþie din media
prezident Augustin Zegrean. Deranjat pentru cã a peste care s-au aºternut (credea ea) apele româneascã, nu jongleurii legilor, erijaþi în
trebuit sã se întoarcã mai repede din concediu învolburate ale potopului revoluþionar, anihilând imbatabili protectori ai dreptului constituþional.
pentru o procedurã insignifiantã, infatuat peste trecutul ei dubios. Degeaba s-a rãþoit incalificabil la „
dimensiunile robei sale, ne-a comunicat acru, de la jurnaliºti, pretinzând cã limbajul ei este elevat, nu

ascensiunea devine mai uºoarã. O scurtã explicaþie: Purgatoriul nu-i pentru eternitate, e un loc
Cu Dante în practic avem cele ºapte pãcate capitale, care sînt intermediar, pe o duratã clar delimitatã, pînã la
clasificate aici. Aroganþii e limpede cine sînt, orgo- sfîrºitul vremurilor ºi la Judecata de Apoi. Spiritele
Purgatoriu (I) lioºii care trateazã lumea cu dispreþ. Invidioºii sînt aºteaptã aici lungi perioade, în suferinþã ºi pen-
(urmare din pagina 12) cei ce se preocupã de binele altora ºi îl duºmãnesc. itenþã, dar au un mare avantaj în comparaþie cu
Mînioºii sînt cei ce nu-ºi pot reþine izbucnirile de Infernul, unde totul era veºnic înþepenit. Ne
morþii de moarte violentã ºi Valea Principilor. furie violentã. Accidioºii sînt cei care îºi îndeplinesc amintim faimoasa inscripþie de pe poarta aceluia,
Depãºindu-se Poarta Purgatoriului, se porneºte cu întîrziere, cu toropealã, îndatoririle. Accidioso “Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate”, acolo
ascensiunea pe munte. Miºcarea succesivã se pro- este o adaptare italianã din latina popularã. aveam un spaþiu-timp blocat pentru eternitate.
duce pe niºte “corniºe” sau “balcoane”. Sînt un fel “Toropiþii” nu puteam sã le spun. Am verificat ºi Dincoace existã evoluþie, se avanseazã cãtre
de poteci sculptate în munte, cu o lãþime de cîþiva am constatat cã G. Coºbuc a tradus tot astfel, Paradisul Pãmîntesc. ªi ce se întîmplã pe urmã? În
metri. Se merge pe acele cãrãri, unde sînt dispuse “accidioºii”. Aºadar sînt cei care ies în întîmpinarea partea a treia a Divinei Comedii, se zboarã.
spiritele în suferinþã. Avem corniºa primã, cu cuvîntului divin cu lene, cu comoditate, cu toro- Sufletele ajung imateriale, s-au spãlat de pãcate,
penitenþii care au greºit prin aroganþã. Pe urmã sînt pealã. Zgîrciþii ºi risipitorii sînt aºezaþi ei înºiºi în devin de-o puritate angelicã, beatã ºi încep sã
invidioºii, mînioºii, accidioºii, zgîrciþii ºi risipitorii, contrast pentru ca, vãzîndu-se, sã-ºi sporeascã pluteascã, se înscriu pe o orbitã. Sînt nouã ceruri
lacomii, luxurioºii, iar apoi Paradisul Pãmîntesc. suferinþa. Lacomii sînt cei care se consacrã plãceri- care înconjoarã planeta noastrã. Acela e Paradisul
Asta este structura majorã. lor pîntecelui. Luxurioºii sînt pãcãtoºii carnali, des- dantesc, care însã trebuie distins de Paradisul prim-
E invers faþã de Infern, unde se cobora ºi, spre frînaþii. În vîrf se aflã Paradisul Pãmîntesc, care ilor strãmoºi.
final, pãcatul era tot mai greu. Aici infracþiunile însã nu trebuie confundat cu al treilea þinut de „
mai apãsãtoare sînt la început. Pe mãsurã ce ticã- dupã moarte. Este de fapt Edenul creat de
loºia se expiazã prin suferinþã, sufletul urcã. Dumnezeu la Genezã, conform Bibliei, locul minu-
Pãcãtoºii, prin torturã, penitenþã, rugãciuni ºi regret nat unde se gãseau Adam ºi Eva, mãrul, ºarpele
se purificã, devin tot mai uºori, mai imateriali. etc. Tot aºa cum s-au scris nenumãrate cãrþi despre
Paradoxul este cã noi, cînd urcãm pe un munte, cãutarea Lînei de Aur, cu Iason ºi cu marile expe-
într-o excursie, la început ne miºcãm lejer, iar apoi, diþii, au fost legende ºi s-a dezvoltat o întreagã
cu cît se face mai pieptiº, depunem un efort mai mitologie legatã de cãutarea Paradisului Pãmîntesc.
consistent. De la o vreme unii abandoneazã, fiind- Iatã cã Dante l-a plasat, geografic, în vîrful
cã vîrful e cel mai greu de cucerit. Aici e chiar piramidei Purgatoriului, în locul unde sufletele
invers! Întîi se urcã foarte anevoios. Dar cu cît ajung deja curãþate de pãcat, pe mãsurã ce au urcat
penitenþa se prelungeºte, sufletul se purificã ºi ºi au ispãºit.

30 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

30 Black Pantone 253 U


corespondenþã din Lisabona
Simfonia simplã op. 4 de Benjamin Britten,
Varã culturalã românã în Portugalia Concertul pentru douã viori ºi ansamblu de
coarde op. 77 de Malcolm Arnold, avându-i ca
soliºti pe Liviu Prunaru ºi Valentina Sviatlovskaia,
Virgil Mihaiu un Intermezzo din Goyescas de Enrique
pentru diversele domenii ale cunoaºterii ºi chiar Granados ºi Trei piese de Isaac Albeniz, ambele
(Urmare din numãrul trecut) pentru însuºirea unor limbi orientale, precum compoziþii beneficiind de transcripþiile
coreeana ºi chineza. Evident, asemenea vaste ghitaristului Piñeiro Nagy, Invierno porteno de
Festival ao Largo: concert Alexandru Tomescu orizonturi culturale se repercuteazã fertil ºi în Astor Piazzolla, interpretat de violonistul Oleg
modul cuceritor de a aborda partituri dintre cele Kaskiv, ºi – încã o surprizã provenind din

C
ele douã concerte susþinute de violonistul mai complexe. Discografia sa în curs de România – Navarra de Pablo Sarasate, cântatã de
Alexandru Tomescu în Portugalia, în vara expansiune stã mãrturie în acest sens. Iar cei talentaþii noºtri violoniºti Adela Urcan ºi Andrei
anului 2012, au reconfirmat elevatul nivel aproximativ 1500 de oameni, ce au avut ºansa de Stanciu. Frumoasa seratã a stat sub genericul
al artei muzicale româneºti. Ele s-au înscris în a-l vedea ºi asculta pe scena plasatã între Opera «Soliºtii Academiei Menuhin din Elveþia».
cadrul celei de-a cincea Stagiuni Muzicale Române São Carlos ºi edificiul unde s-a nãscut Fernando Explicaþia? Începând din 2010, admirabilul Liviu
în Portugalia – una dintre liniile de forþã ale Pessoa, au fost vrãjiþi de acurateþea ºi subtilitatea Prunaru a fost invitat sã îndeplineascã funcþia de
strategiei de promovare a culturii noastre cu care Alexandru Tomescu se exprimã în cele director artistic al International Menuhin
consecvent implementatã de cãtre ICR Lisabona. mai diverse registre ale muzicii clasice. Academy, continuând tradiþia instauratã de
Pe bunã dreptate, Bernardo Mariano, criticul maeºtrii sãi Yehudi Menuhin ºi Alberto Lysy. La
muzical en titre al celui mai cunoscut cotidian Prezenþe muzicale româneºti la Festival do rândul sãu, Piñeiro Nagy – care pe lângã
naþional din Portugalia, Diario de Noticias, Estoril, ediþia 38: Liviu Prunaru, Adela Urcan, activitatea ghitaristicã e ºi director artistic al
aprecia cã „debutul în Portugalia al excelentului Andrei Stanciu Festivalului de la Estoril – susþinuse el însuºi
violonist Alexandru Tomescu reprezintã unul master-classes la amintita instituþie helvetã. Ca
dintre marile evenimente ale acestei veri.” (cf. O uluitoare coincidenþã a fãcut ca, în aceeaºi urmare, Liviu Prunaru a îndeplinit la Estoril 2012
Quociente de Inteligência, supliment cultural al searã de 11 iulie 2012, doi mari muzicieni români dublul rol de dirijor ºi instrumentist solist.
Diário de Notícias, ediþia din 2 iunie 2012). sã fie programaþi în douã importante festivaluri Asemenea succese de rãsunet ar fi fost
Concertele au avut loc la Aveiro ºi Lisabona – portugheze, cântând pe douã viori marca imposibile în absenþa unei solide educaþii
acesta din urmã la Festival ao Largo, pe scena în Stradivarius: Alexandru Tomescu, la Festival ao muzicale care, din fericire, continuã sã existe în
aer liber din faþa Operei São Carlos. În ambele,
artistul român a evoluat în compania orchestrei
Filarmonia das Beiras, condusã de dirijorul helvet
Ernst Schelle, iar publicul (estimat de cãtre
organizatori la un total de aproximativ 1500 de
spectatori) a reacþionat cu entuziasm, ovaþionând
ºi cele câteva bis-uri (nu e de mirare, din moment
ce ele au constat în virtuozissime interpretãri solo
ale Capriciilor lui Paganini). Programul a cuprins
Preludiu la unison de George Enescu, Concertul
nr. 3 în Sol Major pentru vioarã ºi orchestrã de
W.A. Mozart, un emoþionant aranjament pentru
vioarã ºi orchestrã al Baladei lui Ciprian
Porumbescu, revigorantul Dans þãrãnesc de
Constantin Dimitrescu ºi, pentru încheiere, o
binevenitã versiune orchestralã a suitei de Dansuri
româneºti a lui Béla Bartók.
Prestaþia solistului a confirmat din plin
aserþiunile din articolul-interviu ce-i fusese dedicat
pe o paginã întreagã (sub titlul Alexandru
Tomescu e un talent prodigios, în mâinile cãruia
se aflã o piesã de patrimoniu românesc), în ediþia
din ziua concertului de la Lisabona, de cãtre De la stânga la dreapta: pianistul Sorin Petrescu, Virgil Mihaiu, directorul ICR Lisabona ºi Piñeiro Nagy, directorul
importantul cotidian naþional Público: „Este artistic al Festivalului Estoril, în incinta Hotelului Palacio Estoril / Portugalia 2012
pentru prima oarã când Alexandru Tomescu,
Largo din centrul Lisabonei, cu a sa Elder-Voicu România. Cum e de presupus, Liviu Prunaru
considerat unul dintre cei mai buni violoniºti din
din 1702, ºi Liviu Prunaru la Festival do Estoril, (nãscut la Craiova) nu ar fi fost invitat sã studieze
generaþia sa ºi una dintre cele mai mari
cu o vioarã Stradivarius din 1694, ce i-a fost cu Yehudi Menuhin, Igor Oistrach, Ruggiero
promisiuni internaþionale, se aflã în Portugalia,
oferitã de cãtre Concertgebouw din Amsterdam Ricci, Nikita Magaloff, Jean-Pierre Rampal, Itzakh
aducând cu el o raritate: vioara Stradivarius Elder-
(nu întâmplãtor, ci pentru merituoasa sa prestaþie Perlman, sau Alberto Lysy, dacã nu ar fi fost
Voicu 1702, piesã din Patrimoniul Naþional al
– începând din 2006 – în postura de competent îndrumat încã din fragedã copilãrie de
României. […] Violonistul e încrezãtor în premiera
concertmaistru la aceastã instituþie, care în 2008 profesorul Opriºan, cãruia i-au urmat Mihaela
de la Lisabona, fãrã sã eludeze totuºi
avea sã primeascã titlul de cea mai bunã orchestrã Mailat, Adriana Carpen, Cornelia Bonzetti. La fel
responsabilitatea pe care o resimte datoritã
simfonicã din lume). Nefiind înzestrat cu darul se poate medita ºi despre evoluþia pe plan
faptului cã e definit ca «lider al tinerei generaþii
ubicuitãþii, mi-a fost imposibil sã mã aflu internaþional a celorlalþi doi violoniºti români din
de violoniºti români», aºa cum l-a prezentat
simultan în ambele locaþii. Iar prezenþa lui acest concert – Adela Urcan ºi Andrei Stanciu –
Institutul Cultural Român, responsabil pentru
Tomescu fãcea parte chiar din cea de-a cincea prima nãscutã ºi crescutã la Sibiu, cel de-al doilea
venirea sa în Portugalia.” (Público / 11 iulie
Stagiune Muzicalã Românã organizatã de ICRL, la Braºov.
2012).
Alexandru Tomescu e, indubitabil, o aºa încât am rãmas cu regretul cã organizatorii
Festivalului ao Largo nu au acceptat sugestia Recital de pian Sorin Petrescu la Festival de
personalitate charismaticã. Ca violonist ºi-a cizelat
noastrã de a decala cele douã evenimente. Estoril
o tehnicã minuþioasã ºi, totodatã, briantã, pe linia
ºcolii oistrachiene, ceea ce nu exclude copleºitoare Deºi nu am putut asista la concertul din
cadrul Sãptãmânilor Muzicii de la Estoril, nu mã Una dintre galele celui mai vechi festival al
revãrsãri de sensibilitate ºi… tandreþe, fãrã de care
îndoiesc cã succesul sãu a fost binemeritat. Într-o muzicii clasice din Portugalia – Festival do Estoril,
însuºi instrumentul marca Stradivarius ar rãmâne
ambianþã specific lusitanã – furnizatã de un ajuns la cea de-a 38-a ediþie – l-a avut ca
inert. Pe de altã parte, în demersul sãu
monument eclesiastic precum Igreja dos protagonist pe valorosul pianist Sorin Petrescu.
interpretativ, junele muzician român e dublat de
un spirit sagace, comprehensiv, cu propensiuni Salesianos din Estoril – melomanii au avut ocazia
de a asculta un program variat ºi interesant: Æ

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 31


Black Pantone 253 U

Æ istoria diplomaþiei române acesta e un edificiu cu locurilor comune, a ideilor primite de-a gata, ceea
Mai întâi însã, câteva cuvinte despre organizare: o semnificaþie specialã: între 1938-’39 aici a ce s’a evidenþiat încã de la primele acorduri în
„omul care sfinþeºte locul” în cazul de faþã este rezidat Lucian Blaga, pe când îºi îndeplinea modul sãu de a interpreta universul chopinian:
Piñeiro Nagy; el însuºi un remarcabil ghitarist, are funcþiunile de reprezentant plenipotenþiar al nimic edulcorat sau romanþat, ci o re-lecturã
o ascendenþã cosmopolitã – catalano-croato-ungarã Regatului României în Portugalia. Domnul Vasile lucidã, aº zice contrastivã, a unui romantism de o
– ce rimeazã de minune cu programãrile sale Popovici, actualul ambasador al României în complexitate muzicalã comparabilã, în plan
întotdeauna deschise spre multiple orizonturi Portugalia ºi, totodatã, un fin apreciator al literar, cu aceea a poeticii eminesciene. De o
culturale. Conform propriilor mãrturii, dl. Nagy a muzicii clasice, s-a implicat personal în obþinerea maximã acurateþe a fost ºi translarea sonorã a
iniþiat Festival do Estoril în 1975, „în timpul celei accesului ICRL la o asemenea locaþie. distorsiunilor armonice, mereu þinute sub control,
mai turbulente ºi complexe perioade a revoluþiei. Selecþia pieselor incluse în program a fost din piesele celor doi corifei ai impresionismului
A accepta riscul pionieratului într’o þarã fãrã astfel conceputã, încât nu doar sã-i încânte pe francez. Lor li s-ar putea adãuga ºi piesa lui
festivaluri internaþionale pãrea o aventurã sortitã melomani, dar sã-i cucereascã ºi pe auditorii mai Enescu, recuperatã la câþiva ani dupã moartea
eºecului.” Însã, contrar tuturor previziunilor, puþin familiarizaþi cu muzica eruditã. În prima compozitorului, cu ale sale ecouri ale dangãtelor
manifestarea avea sã creascã an de an, atingând parte au fost incluse trei piese de Frederic Chopin de clopot – meditaþie intensificatã asupra curgerii
actualmente un statut de referinþã. Conform (Scherzo nr. 1, op. 20, Nocturne, op. 48 ºi timpului. Baccanale s-a dovedit a fi, spre surpriza
textului introductiv al ediþiei 2012 (a 38-a), Polonaise, op. 53), La cathedrale engloutie de ºi încântarea ascultãtorilor, o miniaturã plinã de
Pineiro Nagy considerã cã un festival muzical Claude Debussy ºi Alborada del Gracioso de strãlucire, ocazionându-i interpretului o adevãratã
internaþional e necesarmente un factor de Maurice Ravel. Alte piese de Chopin au fost dezlãnþuire pasionalã. Debordând de energii
solidaritate, concluzionând astfel: „Putem programate în deschiderea pãrþii a doua: Scherzo amintind pianistica lui Prokofiev, aceastã bijuterie
sintetiza gândirea lui Denis de Rougemont prin nr. 3, op. 37 ºi Andante spinato et Grande muzicalã reveleazã formidabila înzestrare
apãrarea unei Europe congregate în jurul unui Polonaise Brillante, op. 22, urmate de douã componisticã a lui Constantin Silvestri, rãmasã în
denominator cultural comun, centratã pe rolul excelentissime opþiuni din repertoriul românesc: mare mãsurã în umbra (dacã nu cumva sacrificatã
decisiv al individului ºi dinamizatã de cãtre Carillon nocturne de George Enescu ºi Baccanale pe altarul) carierei sale dirijorale. De altfel, însuºi
regiunile sale.” Aº mai menþiona alþi factori de Constantin Silvestri. Sorin Petrescu a Sorin Petrescu poate fi considerat un caz tipic de
organizatorici esenþiali: existenþa unei mici dar configurat cu bravurã ºi sensibilitate multitudinea „talent deserving wider recognition” (o siglã sub
eficiente echipe manageriale; faptul cã dl. Nagy de peisaje sonore ºi de stãri de spirit ale acestui care Down Beat Jazz Critics Poll îi grupeazã pe
este din 1983 membru al comitetului executiv al impresionant eºantion pianistic. Indubitabil, muzicienii importanþi rãmaºi în afara
EFA (European Festivals Association), iar printre performanþele sale din domeniul muzicii de ierarhizãrilor mai mult sau mai puþin comerciale).
distincþiile primite se aflã ºi medalia Heitor Villa- avangardã – îndeosebi ca membru al notoriului „
Lobos, ce i-a fost atribuitã de cãtre guvernul Trio Contraste – i-au permis sã-ºi edifice un mod
Braziliei; punerea întregului festival sub înaltul personal de abordare a domeniului clasic. Astfel,
patronaj al actualului preºedinte al Portugaliei, toþi compozitorii cântaþi la Estoril au sunat cât se
Anibal Cavaco Silva, etc. poate de contemporan, fiindu-ne revelaþi în
Nu întâmplãtor, memorabilul recital al lui dimensiunea lor perenã, capabilã sã rezoneze
Sorin Petrescu a avut loc în somptuosul salon de dincolo de epoca ce le fusese predestinatã. Sorin
spectacole al Hotelului Palacio de Estoril. Pentru Petrescu respinge repetarea convenþiilor sau

de sculptor intrã într-un dialog insolit, clujene contemporane ºi posibil reper cultural pe
Ritual anamnetic contrapunctic, cu arhitectura covârºitor harta Clujului, ca prezumatã viitoare „Capitalã
rectangularã a clãdirii principale a Casei Radio, Culturalã Europeanã 2020”.
Mircea Corneliu Spãtaru replicând, însã, cu discreþie curbele antenelor
ataºate. Note:
(urmare din pagina 36)
„Grupul statuar ambiental Casa Radio” – efort * Mircea Corneliu Spãtaru (n. 27 iulie 1938,
(potenþial) destructurant. Opera sa sculpturalã -- de sincronizare cu ritmurile fenomenului artistic Epureni-Huºi – d. 31 august 2011, Cluj-Napoca).
rãmâne solidarã cu grimasa de durere existenþialã occidental al momentului ºi operã „de tinereþe”, Absolvent, în 1962, al Institutului de Arte Plastice „Ion
a umanitãþii, convulsiv implicatã în recuperarea fãrã vizibile dezvoltãri ulterioare în statuara Andreescu”, (clasa sculptorului Kos Andras), Mircea
Corneliu Spãtaru are ºansa de a fi remarcat ºi susþinut
propriei identitãþi, cutremurându-ne, adeseori, marca Mircea Spãtaru, dã seama, însã, de cea mai
de istoricul ºi criticul de artã italian Giulio Carlo
prin recursul extrem la o imagerie cu rezonanþe importantã/evidentã dimensiune a „zestrei” lãsate Argan, desãvârºindu-ºi, astfel, studiile la Roma (1964).
coºmareºti, baconiene. Pãstrând ceva din urbei someºene, ºi anume de pregnanþa ºi Dupã un scurt stagiu ca profesor de istoria artei la
parfumul sepulcral al artei Egiptului antic, ºi, altitudinea acelui curajos, activ spirit Liceul „Mihai Viteazul” din Turda ºi apoi la Liceul de
totodatã din atributele esoterice ale sculptorului - (neo)experimentalist, grefat pe firescul „deziderat Coregrafie din Cluj, îºi începe cariera didacticã universi-
"cel ce menþine în viaþã", Mircea Spãtaru tenteazã de generaþie” al tinerilor noului val din cadrul tarã ca asistent la clasa de Ceramicã-Sticlã-Metal a
"dublul" statuar al fiinþei supliciate, aducând-o breslei artistice clujene. Institutului de Artã clujean, lãsându-ºi o puternicã
astfel în faþa instanþei eterne. Parcursul acestui artist* de o stirpe aparte, amprentã asupra formaþiei practice ºi teoretice a mai
Un "nocturn" ce distileazã în exprimãri cavaler al unei confrerii eterice aflate, parcã, sub multor generaþii de plasticieni; în anii ’70, devine, alã-
turi de Ana Lupaº, una dintre figurile centrale ale
"solare", Mircea Corneliu Spãtaru, apelând la semnul unor Luceferi prea îndepãrtaþi, se pliazã
Atelierului ’35 ºi implicit a Clujului artistic; în 1987 se
inepuizabilul registru vizual al postmodernitãþii, pe „datul” existenþial cu graþie, dar ºi cu suferindã stabileºte în Bucureºti, activând din 1990 ca profesor
cu seninãtatea modernilor, îºi înzestreazã lucrãrile fervoare, reflectând, peste timp, cu dureroasã de sculpturã ºi Rector al Academiei de Artã
cu acea fascinaþie a graniþelor intermundane, a luciditate, armoniile/dizarmoniile veacului bucureºtene (transfomatã în 1997, în Universitate) la a
cãror savoare ºi luminã îngheaþã în strãluminãri strãbãtut. cãrei conducere va rãmâne pânã în anul 2004.
boreale. S-ar impune, deci, din partea autoritãþilor Din monumentele de for public, amintim:
Notabilã excepþie, grupul statuar ambiental clujene responsabile, fie ºi în acest al 12-lea ceas 1969 – „Grup statuar ambiental Casa Radio”,
"Casa Radio" - dãruit de artist Clujului în anii de vinovatã uitare, o iniþiativã de (ciment), Donath, nr. 160, Casa Radio, Cluj-Napoca;
1969/1970, înrudit prin limbajul plastic restaurare/relocare al acestui important ansamblu 1998 – Ansamblul monumental „Iuliu Maniu”,
(bronz), Piaþa Revoluþiei, Bucureºti;
modernist ºi decorativismul formal mai curând cu de for public, atât prin prestigioasa semnãturã de
1999 – „Sculpturã ambientalã”, (o?el), Galaþi;
ceramica decât cu statuara semnatã M. C. autor, cât ºi ca punct nodal în cadrul istoriei artei 2000 – „Ion Mihalache”, (bronz), Topoloveni;
Spãtaru, suferind datoritã lipsei de vizibilitate - ºi, 2005 – Monumentul (cenotaf) „Moise Nicoarã”,
nu mai puþin, de lipsa interesului notabilitãþilor (bronz), Biserica Mavrogheni, Bucureºti;
autohtone – aduce, cu toate acestea, spaþiului de 2006 – Statuia lui Charles de Gaulle, (bronz), Piaþa
inserþie, o caldã vibraþie, îngemãnând celestul ºi Charles de Gaulle, Bucureºti;
teluricul, în ample motive sinusoidale, scriiturã a 2007 – Monumentul „Carol I”, (bronz), Craiova;
unei ermetice, însã binevoitoare, muzicale, 2007 – Monumentul „Nicolae Bãlcescu”, (bronz),
partituri. Fãcând o notã aparte în contextul operei Parcul Izvorul Rece, Bucureºti.
Fotografiile din acest articol ºi prima fotografie din
sculpturale a maestrului, atât ca suprafaþã
pagina 1, cât ºi cea din pagina 21 provin din colecþia
(ocupând 70 m2), cât ºi ca tehnicã (desfãºurare familiei artistului.
neomogenã de module de ciment, pe armãturã
metalicã) acest prim ansamblu ambiental realizat
„

32 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

32 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

jazz story

Dinspre Coltrane
înspre anii ’70
Ioan Muºlea

U
n alt personaj esenþial în viaþa ºi maºinãria larg vibrato de un patos dement, incredibil ºi
atât de complexã quartetului a fost atoatecuprinzãtor obþinut, de altfel, în mare parte
contrabasistul Jimmy Garrison care avea sã i cu ajutorul unor trucuri ºi artificii nu foarte compli-
se alãture saxofonistului începând din 1962 dupã ce cate, însã ingenioase ºi de mare efect atunci când
a rupt-o cu Ornette Coleman. Garrison ºi-a impus sunt exploatate cu pricepere. Muzica sa extaticã are
un stil foarte personal pe care l-a pãstrat pânã la multe elemente comune cu cãutãrile de vârf ale
ultima înregistrare cunoscutã, enigmatica The unor Coltrane sau Ornette pe care -- nu o datã! – îi
Olatunji Concert. De cele mai multe ori depãºeºte în îndrãzneala viziunii. De fapt, e mai
contrabasul sãu intervenea cu solouri prelungi ºi corect sã spunem cã toþi greii avangardei momentu-
intense care anunþau „intrãrile” celorlalþi muzicieni, lui priveau fascinaþi/hipnotizaþi la formula ºi gium-
însã – cu precãdere – „tornadele” Sfântului. Dupã buºlucurile lui Ayler, care se „înhãitase” cu foºtii
dispariþia lui Trane, contrabasistul a continuat sã tovarãºi de rele ale trio-ului unui Cecil Taylor, pe
strãluceascã, combinându-se cu Elvin Jones în numele lor Gary Peacock ºi Sunny Murray.
diverse formule. Pentru mulþi contrabasiºti solourile Adeseori s-a insistat, de asemenea, asupra Pharoah Sanders
sale au rãmas momente de referinþã. asemãnãrii frapante a muzicii „puse la cale” de
Am ajuns, iatã, în sfârºit, ºi la Pharoah Sanders, Ayler cu sunetul straniu al unui brass band arhaic Un alt saxofonist important al anilor ’60-’70 a
saxofonistul de care se va fi „sprijinit” Trane în [încercaþi sã ascultaþi pe Youtube câte ceva din fost Rahsaan Roland Kirk, devenit faimos ca multi-
ultimii doi ani de activitate, introducându-l în înregistrãrile lui Ayler („Spirit Rejoice” sau „Truth Is instrumentalist, virtuos neîntrecut al instrumentelor
quintettul finalului. Jazzmenii îl considerã un geniu Marching In”), conþinând scheme simpliste/ultra- de suflat ºi prezenþã scenicã dintre cele mai inci-
al tenorului, Ornette declarându-l „cel mai bun din antrenante de marº care „se purtau” în anii de tante/incendiare. Omul a fost un eclectic, culegân-
lume”, în vreme ce Albert Ayler a lansat un faimos dinaintea apariþiei lui Armstrong]. E adevãrat cã du-ºi/construindu-se din elemente þinând de rag-
comentariu mult mai ciudat: „Trane este Tatãl, puºtiul Ayler a început sã înveþe meserie cântând în time, swing, soul ºi hardbop sau freejazz, dar une-
Pharoah este Fiul, iar eu mi-s Sfântul Duh!”. duet cu taicã-su prin tot felul de biserici prãpãdite, ori apela fãrã menajamente atât la elemente clasice
Sanders ajunge la New York în 1961; înghite o însã – finalmente – a urmat ºi ºcoli serioase specia- cât ºi la ingrediente þinând de muzica pop. Cel mai
mizerie cruntã deºi se bucura de reputaþia unui lizându-se în saxofon ºi oboi. Adolescentul fusese adesea a preferat rolul de lider înconjurându-se de
specialist în rhythm and blues, pripãºindu-se supranumit „Little Bird” din cauza asemãnãrii extra- muzicieni “deloc grozavi” însã docili ºi extrem de
finalmente în orchestra lui Sun Ra care-l va ºi ordinare cu performanþele – la sax alto – ale lui eficace, ceea ce nu l-a împiedecat sã cânte ºi alãturi
porecli, de altfel, Pharoah. Vor trece mai bine de Charlie Parker. O vreme, junele Ayler îºi va încerca de nume de prim rang cum ar fi de pildã Mingus.
patru ani pânã când îi va cãdea cu tronc lui Trane puterile în cadrul unei formaþii de r&b, însã cel mai Instrumentul sãu preferat era tenorul pe care îl
adesea nu va prea gãsi de lucru întrucât, cu ideile ºi “combina” cu flautul ºi cu alte bizarerii ºi drãcii
apucãturile sale, deranja lumea bunã ºi, vai!, atât de demult uitate, specialitatea sa constând în a cânta
conformistã. În 1962 îl gãsim în Suedia, tolerat simultan la mai multe instrumente, izbutind sã
fiind în cadrul grupului lui Cecil Taylor unde se emitã sunete stranii, nemaiauzite care instalau o
ºcoleºte “la greu”. Se întoarce val-vârtej în State ºi atmosferã cu totul aparte.
pune de-un trio cu cei doi supergrei deja amintiþi ***
(basistul Gary Peacock ºi ritmicianul Sonny Deºi am mai ridicat ºi am mai discutat – nu o
Murray), înregistrând albumul Spiritual Unity, total- datã – spinoasa/delicata problemã a
mente free, cu care va izbuti sã rupã gura New întrepãtrunderii, suprapunerii ºi coabitãrii unei
Yorkului. E admirat ºi curtat de John Coltrane care multitudini de curente, stiluri ºi tendinþe de
este literalmente fascinat ºi “pus pe gânduri” de orientãri ºi origini sau chiar „vârste” cu totul ºi cu
Roland Kirk exploatarea disonanþelor ºi a efectelor apocaliptice totul diferite – uneori, chiar la modul exasperant! –
de cãtre Albert Ayler, în vreme ce Eric Dolphy îl nu pot sã nu reiau problema, întrucât starea de fapt
care-l va include în trupa Ascension ºi – nu peste declarã cel mai grozav saxofonist. Ayler, însã, le poate lesne conduce la confuzii ºi dileme
multã vreme -- îl va implica în faimosul „dual-tenor cam dã tuturor cu tifla ºi îl contactazã pe Don regretabile. Sã luãm, de pildã, absenþa (pânã în
recording Meditations”, dupã care urmeazã Cherry pe care-l convinge sã i se alãture într-un fa- momentul de faþã) a unui nume celebrissim cum
consacrarea definitivã în noul quintett cu Rashied bulous turneu European. Reîntors acasã saxofonis- este cel al teribilului Miles Davis care abia dacã se
Ali la tobe ºi Alice Coltrane la pian. Este ciudatã tul încearcã/experimenteazã diferite formule, însã va fi bucurat de câteva rânduri „amãrâte” când ne-
mãsura în care cei doi saxofoniºti s’au influenþat îºi impune definitive concepþia de sunet-total-free- am ocupat de bebop, de jazzul cool ori de cei care
reciproc în decursul celor trei ani de colaborare. jazz. ªi cu toate astea, oricât ar fi de revoluþionar ºi au cântat cândva cu Thelonious Monk ori cu
Dupã dispariþia lui Trane, Pharoah Sanders îºi va inovativ pulsul ritmic al lui Murray sau de abrupt Coltrane. Miles a trãit mult mai mult decât ei ºi a
alege un drum propriu experimentând cele mai saxofonul lui Ayler, tradiþia se mai face încã simþitã izbutit sã cânte/reziste pânã nu demult (a murit în
neaºteptate soluþii – atât muzicale cât ºi „spirituale” din plin. Ayler este în cãutarea unor noi formule 1991), trecând impasibil ºi preocupat de cine ºtie ce
- ºi impunându-se autoritar ca lider al avangardei. care sã-i permitã sã meargã mai departe în cãutarea alte probleme pe lângã agitaþia ºi revoluþia free
Poate cã ar fi timpul ºi cazul sã precizãm cã mulþi, unei “muzici energetice” care sã-l defineascã/ jazzului; e adevãrat, pe de altã parte, cã a dat
foarte mulþi jazzmeni s’au convertit la Islam ºi despartã de “spaþiul bebop” pe care îl “frecven- lovitura cu jazzul fusion sau – cum mai e numit –
credinþa musulmanã, de unde ºi frecvenþa unor tase/cultivase” cândva, influenþat probabil de jazzrockul, dar îºi mai poate adãuga liniºtit la activ
nume... mai ciudate ºi de tot neamericãneºti. Coltrane. Pe la mijlocul anilor ’60, (cu sprijinul lui un rol dintre cele mai de seamã în „pariul”
Ne vom ocupa, în continuare, de un alt celebru Trane!) începe sã facã înregistrãri la casa Impulse, hardbop-ului, cum ºi, de altfel, în „mãrirea &
saxofonist care -- într-un fel sau altul – îºi va fi dar fãrã mare succes. La moartea “Sfântului” este decãderea” jazzului modal. Iatã de ce, începând din
încruciºat paºii cu demersul marelui Trane, trãind ºi unul dintre puþinii care au fost poftiþi sã-i aducã un episodul urmãtor al acestei (mici) istorii a jazzului,
cântând de pe la mijlocul anilor ’60 ºi pânã în zilele ultim omagiu. Ultimii doi ani de viaþã nu aduc ne vom dedica body & soul uneia dintre cele mai
noastre. Este vorba despre Albert Ayler, un rebel decât o cãutare confuzã, disperatã cu rezultate dis- interesante ºi fascinante figuri din universul
absolut ºi mare star al avangardelor acelor ani, cutabile; Ayler intrase sub influenþa unor amici care jazzului: lui Miles Davis. Aºadar, aviz amatorilor!
despre care un cunoscãtor afirma cã nimeni n’a pus îl împingeau spre rock, spre electric, funky ºi lãlãieli „
la încercare ºi nu a distrus atât de fãþiº ºi de utopico-hippie. Înregistrãrile sunt cel mai adesea
serios/adânc structurile jazzului. Interpretãrile sale lamentabile. Albert Ayler moare în 1970, fiind
sunt profund originale ºi se caracterizeazã printr-un gãsit înecat în East River.

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 33

Black Pantone 253 U 33


Black Pantone 253 U

film
Un festival inedit în România
Cinepolitica
Ioan-Pavel Azap
(Urmare din numãrul trecut) biografia lui Bernward Vesper, scriitor german
rebel al anilor ’60, atras în miºcarea de extremã

R
eamintim cititorilor noºtri cã prima ediþie a stânga ºi implicat indirect în acte de terorism.
Festivalului Internaþional al Filmului Politic Romantism? Alienare? Convingere? Radicalism?
– Cinepolitica, singurul festival de acest fel Teribilism?... Din toate câte puþin, fãrã ca filmul
din România ºi printre puþinele de gen din lume, sã ne convingã cã reacþia violentã la sistem are
s-a desfãºurat la Bucureºti între 11-21 iunie 2012, vreo eficienþã realã, o justificare. Deºi... avocatã împiedicatã de autoritãþi sã pãrãseascã
în douã etape: câteva programe speciale derulate Geert Wilders – cel mai periculos om din Iranul, regizorul Mohammad Rasaoulof a fost
la Muzeul Þãranului Român – Noul Cinematograf Europa? (Geert Wilders: Europe’s Most condamnat la închisoare din motive politice.
al Regizorului Român în intervalul 11-14 iunie, Dangerous Man?, Olanda / Marea Britanie, 2010; Pentru cei care au „prins” ºi România de dinainte
despre care am scris în numãrul trecut al r. Joost van der Valk, Mags Gavan). Documentar de 1989, restricþiile din film, prezentarea statului
„Tribunei”, ºi festivalul propriu-zis 15-21 iunie, despre un controversat politician olandez, Geert poliþienesc dobândesc valenþe suplimentare.
prin aceasta înþelegând în primul rând competiþia, Wilders, radical ºi incorect politic, extremist, Bãiatul care era rege (The Boy Who Was a
desfãºuratã la Cinematograful Studio, dar ºi o xenofob declarat etc., etc. Catalogat: Periculos King, Bulgaria / Germania, 2011; r. Andrey
serie de alte programe speciale prezentate la pentru liniºtea Europei! Privit însã cu un dram de Paounov). Simeon al II-lea ar fi trebuit sã fie
Cinema „Elvira Popescu” al Institutului Francez luciditate, personajul (a)pare contrafãcut, „trucat”, regele Bulgarie. Dar comuniºtii îl alungã de pe
Bucureºti. o marionetã, dar nu neapãrat inofensiv. tron pe când avea doar nouã ani. Peste decenii,
În deschidere a fost prezentat cel mai recent Post Mortem (Chile / Mexic / Germania, Simeon revine în þarã, se implicã politic ºi
film al lui Luc Besson, Doamna (The Lady, 2010; r. Pablo Larrain). Chile 1973. Salvador ajunge... prim-ministru! Caz rar ca un ins cu
Franþa/ Marea Britanie, 2011), o reconstituire a Allende este asasinat. Sau se sinucide?... Istoria „sânge albastru” sã accepte o asemenea...
biografiei politice a lui Aung San Suu Kyi, lider al dramaticã vãzutã din perspectiva unor oameni mezalianþã. Ca orice politician care se respectã, ºi
democraþiei din Birmania, cu un destin neimplicaþi politic, simpli, de condiþie modestã. el se dovedeºte a fi gãunos. Pe de o parte. Pe de
spectaculos ºi tragic în acelaºi timp. Relativa stare Atent elaborat în simplitatea sa aparentã, Post alta, ni se înfãþiºeazã un personaj rafinat ºi
de normalitate a Birmanie i se datoreazã în bunã Mortem ridicã întrebãri cãrora nu eºti sigur cã ai devotat þãrii sale, cel puþin la nivel de promisiuni
mãsurã acestei Doamne, activã ºi azi. Besson vrea sã le afli rãspunsul. electorale. În final, imaginea „þarului” iese cam
cinematografiazã corect, fãrã teribilisme, Skinhead (Sisanje, Serbia, 2010; r. Stevan ºifonatã, intenþia demersului regizoral rãmâne
subordonând stilul mesajului. Rezultã un film Filipovic). Film schematic despre un adolescent neclarã.
convingãtor, de un dramatism reþinut. Filmul de atras de lumea violentã a gãºtilor skinhead. Rosa (Roza, Polonia, 2011; r. Wojciech
închidere a fost un documentar extrem de... Ideologie simplistã, primitivã, grevatã pe caractere Smarzowski). Sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi
documentat despre criza globalã care ne bântuie care suferã metamorfozãri rapide, greu de crezut. Mondial în Polonia ocupatã de ruºi. Destine
de câþiva ani: Inside Job: Adevãrul despre crizã Filmul are totuºi atmosferã, ba chiar ºi o moralã tragice într-un context istoric nebulos. Un film de
(Inside Job, SUA, 2010). Regizorul-(co)scenarist clarã ºi pozitivã: cine se bagã în troaca porcilor... o forþã specificã ºcolii poloneze de film.
Charles Ferguson este tranºant ºi necruþãtor: criza Crimã fãrã pedeapsã (Bun es buntetlenseg, Programele speciale gãzduite de Institutul
financiarã a fost provocatã ºi are drept scop Ungaria, 2011; r. Tamas Novak, Fruzsina Francez Bucureºti, de care aminteam la începutul
salvarea de la faliment ºi supraîmbogãþirea unui Skrabski). Revoluþia ungarã din 1956. Acesta ar fi rândurilor de faþã, au „rotunjit”, au împlinit
grup restrâns de indivizi care se manifestã mai subiectul filmului, abordat cu mijloacele aceastã primã ediþie a Festivalului Cinepolitica.
mult în culisele vieþii politice internaþionale! ªi îºi documentarului. Dintre „artizanii” represiunii mai Dat fiind spaþiul limitat, vom face doar o
argumenteazã convingãtor teza... Atât filmul de trãieºte, în momentul realizãrii filmului, doar Bela prezentare succintã: Medalionul Zelimir Zilnik (n.
deschidere cât ºi cel de închidere au rulat înafara Biszku, ministru de interne în perioada respectivã. 1942), important cineast sârb, regizor care a
competiþiei. Pãtrunzând în intimitatea acestuia sub un pretext impus ca gen cinematografic docu-drama, din
Competiþia internaþionalã a cuprins 12 fals, cei doi autori îl conving sã vorbeascã despre filmografia cãruia au fost prezentate douã titluri:
lungmetraje, ficþiune ºi documentar. Sã vedem evenimentele în cauzã. Nicio o urmã de regret Opere timpurii (Rani Radovi, Yugoslavia, 1969) ºi
care au fost acestea, într-o ordine aleatoare. din partea celui care a susþinut executarea a sute Vechea ºcoalã a capitalismului (Stara skola
Ministrul (L’exercice de l’etat, Franþa / Belgia, de oameni ºi condamnarea a aproximativ 20.000. kapitalizma, Serbia, 2009); Program special
2011; r. Pierre Scholler). Un film pe alocuri Premiul (El premio, Mexic / Franþa / Polonia/ Argentina, oferit de Ambasada Republicii
terifiant despre fascinaþia pe care o exercitã Germania, 2011; r. Paula Markovitch). Unul dintre Argentina în România, în cadrul cãruia a fost
puterea asupra individului. Despre ipocrizia ºi cele mai curate, mai rafinate ºi mai subtile filme proiectat un clasic al genului: Istoria oficialã (La
scuzele adeseori puerile pe care profesioniºtii din festival. Un sistem totalitar. O mamã singurã, historia oficial), film din 1985 în regia lui Luis
politicii le practicã cu dezarmantã dezinvolturã, posibil soþia unui opozant. O fetiþã de 7-8 ani Puenzo; Medalion regizoral Hugues Le Paige,
chiar ºi atunci când, cel puþin în aparenþã, sunt constrânsã sã vadã viaþa din perspectiva adulþilor. program special sprijinit de delegaþia Wallonie-
animaþi de cele mai bune intenþii. ªi mai este Totul sugerat, nelocalizat geografic, povestit cu Bruxelles în România, care a inclus de asemenea
vorba despre oamenii din eºalonul doi, din culise, rafinament discret ºi compasiune pentru condiþia douã titluri ale regizorului belgian: Il fare politica:
uneori mai puternici, mai influenþi ºi mai rafinaþi umanã. Cronica Toscanei roºii, 1982-2004 (Il fare politica:
decât cei care apar în lumina reflectoarelor. La sfârºitul zilei (Am Ende des Tages, Austria, Chronique de la Toscane rouge, 1982-2004,
Tot ceea ce sclipeºte (All That Glitters, Cehia, 2011; r. Peter Payer). Orice om are ceva de Belgia/ Italia / Franþa, 2005) ºi Principele ºi
2010; r. Tomas Kudrna). Documentar despre ascuns; politicianul este ºi el om; orice politician imaginea sa (Le prince et son image, Franþa /
modul în care companiile multinaþionale are ceva de ascuns... Aceasta este schema pe care Belgia, 2010).
persuadeazã ºi îºi pun amprenta, doar aparent o aplicã didactic autorii peliculei. Eroul filmului Prin selecþia de calitate ºi la obiect, prin
generoasã ºi binevoitoare, asupra comunitãþilor/ este un politician tânãr, în plinã ascensiune, întrebãrile ridicate (fãrã a fi urmate în mod
statelor pe care le invadeazã. În Republica model de onestitate ºi sinceritate. Dar când un obligatoriu de rãspunsuri stereotipe, previzibile),
Kîrgîzã, cândva componentã a URSS, aurul este fost prieten din copilãrie apare brusc în viaþa sa, prin impactul asupra spectatorului (lehãmesit,
exploatat de cãtre o companiei canadianã. ªi nu ceva pare a nu fi tocmai în regulã. Filmul altfel, poate, de aspectul vieþii politice cotidiene),
atât mentalitatea comunistã îi face pe localnici sã (de)cade într-un thriller banal, lipsit de mizã, cu Cinepolitica s-a dovedit a fi de la prima ediþie un
fie suspicioºi, cât intuiþia cã, în ultimã instanþã, un substrat politic tot mai diluat ºi inexpresiv. festival nu atât important (pentru a-ºi defini ºi
cei pãgubiþi vor fi tot ei, „masele populare”. La revedere (Be omid e didar, Iran, 2011; r. stabili locul în topul festivalurilor de film trebuie
Cine, dacã nu noi? (Wer wenn nicht wir, Mohammad Rasaoulof). Film de stringentã sã treacã câteva ediþii), cât mai ales necesar.
Germania, 2011; r. Andres Veiel). Inspirat de actualitate. Asemãnãtor eroinei filmului, o tânãr㠄
34 TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012

34 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

Focus Features (care e divizia de producþie ºi


Hesher distribuþie arthouse a NBCUniversal), care, de
cele mai multe ori, infuzeazã proiectele pe care
le finanþeazã cu un minim comme il faut
Lucian Maier conservator. Totuºi, chiar dacã filmele pomenite

H
esher are o dubã neagrã care-l ajutã sã (ºobolanul bucãtar, conºtiinþa care desparte nu au verva modernistã a realizãrilor de început
ajungã mai repede în viaþa unor oameni binele de rãu în mod categoric ºi pilduieºte ale lui Gus van Sant (My Own Private Idaho a
care au mare nevoie de sclipirea sa precum divinitatea Vechiului Testament), pentru fost realizat atunci cînd New Line Cinema nu
motivatoare. Hesher e un ciudat, un pierde-varã, a face foarte vizibile ideile pe care autorii era o subsidiarã a Warner Bros), Steve
un nesimþit, un parazit, posedã toate acestor proiecte le susþin. Soderbergh sau Jim Jarmush (ºi nu au nimic
caracteristicile negative pe care i le-ar putea da Aceste contraste ºi faptul cã personajul de-a face cu modul în care lucreazã Vincent
vecinele de scarã la o ºezãtoare în faþa blocului. Hesher adunã toate caracteristicile ºablon ale Gallo sau Harmony Korine în proiectele
Dar, odatã ce intrã în viaþa unor oameni, chiar culturii populare în care se înscrie subliniazã personale), mãcar au suficientã stimã de sine (ca
dacã face apel la metode greu de acceptat de cei caracterul fabulatoriu al filmului intrat de propuneri relativ independente) ºi respect faþã
care trebuie sã-i suporte apariþia, ajunge sã le curînd pe ecranele noastre. Nu poþi accepta ceea de privitor încît sã nu arunce în ochii celui din
echilibreze existenþa. Hesher are plete, prin vene ce se petrece pe ecran ca urmare a intervenþiei urmã praful moralizator atît de prezent în
îi curge metal, e îngerul pãzitor cu alurã de rockerului mesianic drept întîmplãri posibil producþia de studio americanã. În cazul lui
demon capabil sã rãstoarne orice situaþie în reale, însã nici filmul nu cere aºa ceva. Hesher, discursul moralizator accentuat ºi,
favoarea celor care au nevoie ºi meritã sprijin în Facilitatea sa e la vedere (felul în care Hesher pornind dinspre final spre început, înteaga
cadrul sãlbaticului Occident. Într-un fel, Hesher scapã de poliþie în debutul filmului, modul în þesãturã comic-lejerã care sã-l apropie
seamãnã cu Otilia lui Mungiu. Face tot ceea ce care e rezolvat furtul posturilor de televiziune spectatorului îmi par cu atît mai deranjante –
e necesar pentru ca prietenilor sã le fie bine ºi suplimentare oferite prin reteaua localã de pentru zona cinematograficã în care pretinde cã
niciodatã nu rateazã acel tot care transformã cablu, imediat ce Hesher se instaleazã în casa se înscrie – cu cît la realizarea filmului
binele în realitate. lui TJ) ºi acest fapt putea fi atuul care ar fi Hollywood-ul nu a contribuit.
Într-un fel, Hesher seamãnã cu Ratatouille. fãcut posibilã coborîrea gãrzii în timpul Ce rãmîne din Hesher la final? Acordurile
În animaþia lui Brad Bird ºi Jan Pinkava unul vizionãrii filmului ºi acceptarea glumiþelor de pe din Metallica, în urma cãrora poate cã meritã
dintre cele mai odioase caractere din istoria ecran. În final, însã, cînd morala e livratã vãzut documentarul în care ei îºi psihanalizeazã
omenirii, ºobolanul, ajunge bucãtar de clasã; spectatorului cu lopata, lucrurile se destramã. evoluþia – Some Kind of Monster. Sau faptul cã
rareori visul american a gãsit un drum mai Vedem aceleaºi relantiuri cu ajutorul cãrora personajul jucat de Joseph Gordon-Levitt
potrivit de a ajunge la inima spectatorilor. În Hollywood-ul vrea sã se asigure cã nici cel mai seamãnã puþin cu Lemmy Kilmister, ceea ce
filmul lui Spencer Susser, cel mai odios produs leneº spectator nu pierde vreo fãrîmã de lacrimã poate trimite cãtre un documentar-portret al
al civilizaþiei occidentale, rockerul, este care coboarã din ochii personajului sau vreo pletosului de la Motorhead (Lemmy, 2010). Un
salvatorul inimilor pierdute. Este profesorul adiere de vînt din pletele protagonistului, încît joc bun al actorilor (Piper Laurie, de exemplu,
existenþialist care, spre deosebire de Remy, îndemnul de a alege viaþa ºi bucuriile ei – care în rolul bunicii lui TJ). ªi cîteva secvenþe bine
susþine o altã laturã a visului american: Remy pot izvorî din cele mai neobiºnuite situaþii regizate (accidentul, TJ în parcul în care erau
este imaginea împlinirii sociale (dacã un ºobolan (precum e ºi cea de pe ecran) – sã se casate maºinile) care poate cã îi vor deschide
poate ajunge în vîrful piramidei culinare, ce nu cuibãreascã liniºtit în sufletul spectatorilor. regizorului drumul spre Hollywood, spre drame
poate face un om?), Hesher este imaginea Filmele realizate de Sofia Coppola, sau un cu buget mai mare ºi cu glume mai puþine.
împlinirii morale; nonconformist, blamabil dupã Like Crazy, dacã e sã amintim ºi un cîºtigãtor „
aspectul exterior, neîngrijit, însã un adevãrat recent de la Sundance, sînt dificil de catalogat
exemplu prin faptele sale, prin felul în care e drept indie fiindcã în spatele lor se aflã
alãturi de TJ în drama pe care o trãieºte copilul. companii ca Paramount Vantage (divizia de
Totul prezentat prin contraste puternice producþie arthouse a celor de la Viacom) sau

colaþionãri
Umbrele morþii ºi
lumina solarã
Alexandru Jurcan

F
erice de cei care pot lãsa o sintezã artisticã Rimbaud în poezie, reitereazã Cyril prin
a vieþii lor, cu o clipã înaintea trecerii în cinema. Suferinþa atroce, violentã, trece printr-
nefiinþã! ªi nu doar secvenþe un registru romantic, într-o regie plinã de nerv.
autobiografice, sulfuroase ºi justificative, ci Sã fie vinovat cocoºatul pentru cocoaºa sa?
exact aripa întrezãritã a generalului uman. Chiar Cum îºi asumã oamenii crucile invizibile? În
dacã, în cazul lui Cyril Collard, e o lume filmul Brokebach Mountain de Ang Lee regãsim
minoritarã. Viaþa dublã, subsolul uman, aceeaºi fineþe a expunerii, care sporeºte
dorinþele blocate. Chinurile unui bisexual. profunzimea discursului. Filmul porneºte de la
Mai întâi, Cyril a scris cartea Nuits fauves, cartea scriitoarei Annie Proulx. În anii ’60,
apoi, în 1992, a regizat filmul cu acelaºi titlu. homesexualitatea era tabu, mai ales într-un stat
Dupã care s-a dus sã moarã... În film joacã puritan ºi xenofob ca Wyoming. Cei doi trãiesc
însuºi Cyril, dar ºi Romane Bohringer, Carlos doar pentru scurtele culise, pentru rarele
Lopez etc. Collard afirma despre propriul film întâlniri. În romanul Ne le dis à personne
cã ar sugera opoziþia dintre obscur, umbrele scriitorul Jean Bayly spune cu durere: „Dacã
morþii ºi lumina solarã. Culorile primare, vii, Dumnezeu existã, îþi va spune acolo în cer de
sunt o referinþã la fauvismul din picturã. ce a avut chef sã mã facã homosexual”.
Exact... nopþi sãlbatice, crunte. Jean are 30 „Eºti incapabil de iubire!” – plânge Laura în
de ani, e ºef operator cunoscut. Seropozitiv. O faþa lui Jean. Dualitatea îl sufocã ºi îl determinã Cyril Collard a murit cu trei zile înaintea
întâlneºte pe Laura ºi începe o pasiune la acel strigãt final, care îmi aminteºte de un alt ceremoniei César 1993, unde filmul sãu era
controversatã. Jean e bisexual. Nu ºtie ce sã strigãt disperat, cel din Teorema lui Pasolini. declarat cel mai bun film.
iubeascã. ªi-a ars aripile. Problema SIDA- Un regizor damnat, asasinat pe o plajã, aºa cum
homosexualitate nu e tratatã în vreo manierã
„
îºi imagineazã Dominique Fernandez în Îngerul
vulgarã. Cartea e autobiograficã. Ceea ce a fãcut destinului.

TRIBUNA • NR. 241 • 16-30 septembrie 2012 35

Black Pantone 253 U 35


Black Pantone 253 U

sumar plastica
info 2
editorial
Oana Pughineanu Reglementãri destructurante (þãranul
Ritual anamnetic
român ºi vaca europeanã) 3
cãrþi în actualitate
Mircea Corneliu Spãtaru
Gheorghe Paºa Între armonie ºi dizarmonie 4
comentarii Livius George Ilea
Irina Petraº

E
Rodica Braga ºi poemele trecerii 5 xersând, pe 31 august a.c., cu prilejul
e-mail din chiºinãu ceremonialului religios desfãºurat prin grija
Maria Pilchin Dumitru Crudu, basarabenii doamnei Ana Lupaº, la biserica lui Horea
archaeoptericºi ºi Omul amestecat 6 din Parcul Etnografic Naþional „Romulus Vuia”,
lecturi un discret ritual anamnetic, parte din „suflarea”
Ion Pop interesatã de artã a Clujului a inventariat, con
Întoarcerea lui Ioanichie Olteanu 7 gratitudine, „masa succesoralã” (materialã ºi
incidenþe simbolicã) lãsatã cetãþii de pe Someº de cãtre
Horia Lazãr sculptorul, pictorul, ceramistul, profesorul ºi omul
Dezodorizare, dezinfectare, salubrizare 9
de culturã Mircea Corneliu Spãtaru (27 iulie 1938
imprimatur - 31 august 2011), a cãrui orbitã destinalã a
Ovidiu Pecican Pariul egotic 11 interferat decisiv, ºi nu lipsitã de relevante
amfiteatru „urmãri”, cu cea a metropolei transilvane.
Laszlo Alexandru Cu Dante în Purgatoriu (I) 12 Reuºind o pilduitoare, inteligentã eschivã în
Ion Agârbiceanu 130 de ani de la naºtere faþa „comandamentelor ideologice” ale vremii, dar
Mircea Popa ºi faþã de o subsumare servilã „ismelor”
Ion Agârbiceanu poetul sau de la Alfius la
Sevastian Voicu 13
occidentale în vogã, spirit speculativ, versatil ºi
Vistian Goia inovativ, Mircea Spãtaru îºi „calibreazã” dintru
Ion Agârbiceanu, rãbojul lui Sfântu Petru. început discursul plastic în zona avangardei,
Judecãþile moralistului 16 sesizând cu acuitate atât breºele politicii culturale
verdele de Cluj oficiale, cât ºi oportunitãþile/soluþiile practice de
Aurel Sasu Despre plagiat -- cu dragoste 17 obiectivare a proiectelor sale artistice in situ. plasticieni post-decembriºti.
poezia Deviant de la „însufleþitorul” mesaj al artei Aparent de respiraþie postmodernã, opera sa
Dumitru Bãdiþã 18 militante socialiste, în fapt, refuzând cooperarea sculpturalã integreazã varii sugestii minimaliste,
Mihaela Claudia Condrat 19
cu statul totalitar, artistul este „denunþat” în conceptualiste, neo-expresioniste ori chiar neo-
eseu Scânteia, în 1975, cu ocazia prezentãrii în cadrul clasice, fãrã însã a suferi de eclectism, traversatã
Lavinia Margea Corporalitate ºi limbaj în
expoziþiei Artã ºi Istorie din Bucureºti a fiind de un autentic, intens fior tanatic subiacent,
Adela lui Garabet Ibrãileanu 20 omogenizant sub specie aeternitatis.
ansamblului statuar „Horea, Cloºca ºi Criºan –
istorie martiri”, ca practicând o artã „elitistã”; în urma Deconstructivismul sãu – radical diferit de cel
Vladimir F. Wertsman morfo-funcþional, iscat, în genere, din necesitatea
O biografie a Mareºalului Antonescu 22 acestui atac comandat, artistul se retrage demn în
fieful sãu clujean, nemaiparticipând „oficial”, artiºtilor ce îl practicã de a înþelege, asuma ºi re-
patrimoniu construi forma – este unul de esenþã:
Vasile Radu pânã dupã decembrie ’89, la viaþa artisticã a
Locuri ale artei contemporane Atelierul (Studioul) (II) 23 capitalei. Dupã mai bine de cincisprezece ani de formele/formulele sale plastice, fiind, în genere,
rodnicã, autoimpusã tãcere, Mircea Spãtaru „apte de a fi bântuite” de spectrele nefiinþei:
accent
revine, în regim de urgenþã, cu ample proiecte personajele sale – nobile, aulice, patetice exuvii
Casandra Ioan Clipa Wislawei Szymborska 24
expoziþionale ºi numeroase monumente de for adãpostind un gol interior „aproape palpabil”,
metaforele nordului pãstreazã mereu o fantã (factualã ori doar
Flavia Teoc public, majoritatea în capitalã, unde se implicã, ca
Aur - Ninsoarea regelui Kraki 25 dascãl ºi rector al Universitãþii Naþionale de Artã virtualã) prin care vin în contact cu golul cosmic,
rãstãlmãciri Bucureºti, în formarea tinerelor generaþii de (continuare în pagina 32)
Mihaela Mudure Bucura Dumbravã sau
transnaþionalismul mimetic 26
flash meridian
Virgil Stanciu
Robert Harris ºi thrillerul financiar 27
rânduri de ocazie
Radu Þuculescu Spînzuraþi-l... jos ºi scurt! 28
mofteme
Vasile Gogea
1907. Din primãvarã pînã-n toamnã ºi Rãscoala 29
sport & culturã
Demostene ªofron
Eduard Carol Novak, primul aur paralimpic românesc. ªi
totuºi, de ce ne batem joc de sportivii noºtri? 29
zapp media
Adrian Þion
"Mãreþia" de a da cu stângu-n dreptul constituþional 30
corespondenþã din Lisabona
Virgil Mihaiu
Varã culturalã românã în Portugalia 31
jazz story
Ioan Muºlea
Dinspre Coltrane înspre anii '70 33
film
Ioan-Pavel Azap Un festival inedit în România:
Cinepolitica 34 ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232
Lucian Maier Hesher 35 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru,
colaþionãri 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru,
Alexandru Jurcan 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma
Umbrele morþii ºi lumina solarã 35 corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o
plastica expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna,
Livius George Ilea Ritual anamnetic cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.
Mircea Corneliu Spãtaru 36

Tipar executat la Imprimeria Ardealul,


Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.
Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

36 Black Pantone 253 U