BIBLIOTECA (REGELUI FERDINAND)

În colțul de Nord-Est al Palatului se află Biblioteca, numită și cabinetul de

lucru sau biroul regelui Ferdinand. Anul încheierii construcției este reliefat în cifre
romane pe ușa care duce spre salonul alb, 1895.

Zăbovim un pic asupra anticamerei, legătura cu Salonul Florilor și cu scara de

marmură fiind realizată prin acesta. Deasupra lambriurilor se poate observa un tapet
existent și în unele camere din Castelul Peleș, lucru deloc surprinzător având în vedere
furnizorii de decorațiuni de interior, comuni între diversele reședințe regale din
România.

Cabinetul cu anticamera sa, realizate în lemn de ulm și nuc ceruit cu părți

înnegrite, nu au necesitat operațiuni în genul celor făcute la saloanele adiacente după
cutremurul din 1977, lemnul comportându-se favorabil în timpul cutremurului. A
necesitat însă o demontare completă urmată de restaurarea individuală a fiecărei
piese și de reasamblarea acesteia, în jurul șemineului din marmură de Portoro (care
nu a mai fost demontat în timpul restaurării). Tavanul casetat nou cu motivul
frunzelor de acant pe margini este o copie identică a celui inițial, modelul covorului
preluând modelul tavanului , după “moda” altor camere din palat.

Comanda dată Maison Krieger, Damon&Colin din Paris prevedea patru corpuri
mari de bibliotecă, pe două niveluri, cu motive neorenascentiste franțuzești pe
dulapurile mici din partea inferioară : motive de putti, mascheroni și ghirlande de
flori. Piesele de mobilier realizate din lemn de nuc sunt ori proprii cabinetului (masa,
de exemplu, fiind identificată în fotografii de epocă) ori expuse pentru valoarea
artistică și istorică. Impunător este un pupitru oficial realizat în anul 1870 de către
arhitectul și designerul de mobilă Martin Stohr la Sinaia, ce a aparținut regelui Carol I.
Picioarele, după moda europeană a secolului al XIX-lea, se termină în labe de leu,
biroul propriu-zis este bogat decorat cu motive militare și în partea de sus cu stema
României și dictonul regal Nihil sine Deo.

Numit inițial cabinetul de lucru al A.S.R.Prințul Ferdinand, uneori acesta mai

este numit și Biroul Regelui Ferdinand; observăm că după moartea unchiului său,
biblioteca prințului moștenitor devine cu adevărat birou regal, fără a schimba nimic la
aceasta.

Colecția de cărți a regelui Ferdinand era îngrijită de către un bibliotecar al

Palatului, Gheorghe Teodorescu Kirileanu , etnograf și istoric de artă. La moartea sa,
Ferdinand adunase o colecție de peste 4000 de cărți, colecția Palatului ajungând în
anii ’30 la peste 5000 de volume, din care în bibliotecă se mai regăsesc în jur de 2500.
Cărțile, precum și mobilierul, au fost duse în 1949 la Institutul de Arte, cabinetul de
lucru devenind, în perioada Palatului Pionierilor, cancelaria profesorilor sau
păstrându-și destinația de biblioteca. Din cărțile rămase, avem o idee asupra
intereselor Regelui, putând observa cărți de istorie, politică, drept, enciclopedii,
botanică, scrise în română sau în limbi străine cunoscute de acesta, germană,
franceză, engleză, dar și rusă, latină, greacă veche, maghiară, ebraică…

Printesa Ileana își aducea aminte de tatăl ei în cărțile sale cum își petrecea
serile în biblioteca sa, în compania unei lecturi sau în contemplarea colecției sale de
timbre sau de flori exotice, privind-o cu un singur ochi din cauza fumului gros de
pipă. O scară în spirală ascunsă în spatele unui panou discret din colțul dinspre
salonul alb îi făcea legătura lui Ferdinand cu apartamentul sau de la etajul al doilea.
De altfel, colțul acesta al palatului poate fi izolat complet de restul clădirii,
funcționând ca o “casă într-o casă” scara ascunsă realizând și o legătură cu o ușă ce
iese în grădina.

(Sursa foto : https://www.dianamihaila.ro/un-tur-imagini-prin-palatul-cotroceni/)