Cancerul ovarian

Cancerul ovarian este pe locul doi ca incidenta dintre tumorile genitale, dar este cea mai
frecventa cauza de deces in randul cancerelor sferei genitale. Este un cancer cu o
mortalitate mare, deoarece simptomele lui sunt nespecifice si este diagnosticat intr-un
stadiu tardiv, cand tumora deja a evoluat si a metastazat.

Se considera ca aproximativ 1/5 dintre TO sunt maligne, iar dintre acestea 1/5 sunt
metastaze ale unor cancere cu alte localizari. Cele mai frecvente metastaze cu o astfel de
localizare apartin cancerelor de san, colon, stomac, endometru.

Se estimeaza ca una din 70 de femei dezvolta cancer ovarian de-a lungul vietii. Incidenta
creste rapid dupa 40 de ani cu maxim in pre si postmenopauza. Varful maxim al incidentei
afectiunii este in decada a sasea de varsta.

Etiopatogenie
Cauza exacta de aparitie a cancerului ovarian nu este deocamdata cunoscuta in totalitate.
Ca in cazul altor cancere, s-au putut identifica factori de risc.
 Menopauza - dereglarile hormonale care caracterizeaza aceasta perioada au un
important rol in promovarea carcinogenezei.
 Ereditatea are un rol controversat.
 Nuliparitatea - ovarul este unul dintre organele care este supus permanent la stimuli
hormonali repetati in perioada reproductiva, de aceea nuliparele care nu iau nicio
pauza sunt mai expuse; s-a observat ca femeile care au avut o sarcina, au un risc de
50% mai scazut de a face cancer de ovar comparativ cu femeile nulipare.
 Expunerea la talc si azbest favorizeaza CO
 CO este mult mai frecvent in tarile industrializate si la femeile din categoriile sociale
favorizate
 Creste incidenta CO la femeile cu cancer de san sau endometru
 Suprimarea activitatii ovarului in sarcina sau sub contraceptive orale duce la
scaderea incidentei CO: riscul de aparitie a cancerului ovarian este corelat cu
ovulatia si orice stimul care suprima ciclul ovulator pare a avea un rol protector.
 Femeile cu antecedente de parotidita epidemica fac CO mai rar
 Debutul precoce al menarhai (sub 12 ani) si instalarea tardiva a menopauzei. Cu cat
femeia are mai multe cicluri menstruale, cu atat si riscul creste semnificativ;
 Fumatul

Numeroase studii au demonstrat faptul ca riscul de aparitie al cancerului ovarian poate fi

redus prin administrarea de pilule contraceptive (continand estrogeni si progesteron) pentru
o perioada de minim 5 ani.
Anatomie patologica
1.Tumori epiteliale – au originea in suprafata epiteliala a ovarului: 85 –90 %
2.Tumori din celulele germinale – sunt derivate din celulele germinale primordiale: 3%
din CO
3.Tumori stromale gonadale

Simptomatologie
Cancerul de ovar este o afectiune cu evolutie lenta, pauci sau chiar asimptomatic la debut,
cu exceptia tumorilor hormono-secretante. Simptomele care apar in stadiile tardive sunt
determinate in principal de efectul compresiv pe care incepe sa il aiba tumora asupra
structurilor din jur.
 Functia menstruala este pastrata cu exceptia tumorilor hormono-secretante. In cazul
acestora apar menstre neregulate.
 Nu exista simptome acute specifice. Cele mai comune simptome sunt: durere sau
disconfort in abdomenul inferior sau pelvis, simptome digestive nespecifice ca
disconfort epigastric, semne de indigestie sau dispepsie, tratate ca afectiuni de sine
statatoare.
 Senzatia de presiune pe vezica sau balonare.
 Astenie
 Modificarea tranzitului intestinal, indiferent ca este vorba de constipatie sau diaree;
 Modificarea frecventei mictiunilor, aparitia mictiunilor imperioase, a poliuriei;
 Dispareunie sau dismenoree.
 Marirea de volum a abdomenului datorita tumorii sau ascitei ignorate de pacient.
 Tromboflebita sau limfedemul unui membru inferior reprezinta un prognostic grav.
 Pierderea in greutate in stadiile avansate.
 Simtome datorate metastazarii in ficat sau plaman: dispnee, icter etc.

Evolutie
CO este discret pana la 8-10 cm diametru. 50% din cancerele de ovar se descopera cand au
depasit deja ovarul si se intaind la peritoneu si la organele vecine.
Infiltratia locala se produce prin perforarea capsulei tumorii si atasarea la organele vecine:
uter, ligament larg.
Infiltratia regionala cuprinde vezica, rectul, sigmoidul, peritoneul pelvin.
Extinderea abdominala intereseaza intestinul subtire si mezenterul, ficatul si diafragmul.
Metastazarea limfatica se produce la gg paraaortici si in final la gg supraclaviculari.
Metastazarea vasculara este intalnita numai in stadiile avansate ale bolii. Metastazarea
extraabdominala este rara si foarte tarzie si intereseaza plamanii si scheletul.

Stadializarea cancerului ovarian

Se face pre sau postoperator.
Stadiul I = tumora limitata la unul sau ambele ovare.
Stadiul II – tumora intereseaza unul sau ambele ovare cu extensie pelvina.
Stadiul III – Tumora intereseaza unul sau ambele ovare cu MS peritoneale in afara
pelvisului cu sau fara gg pozitivi retroperitoneali sau inghinali. MS hepatice superficiale.
Tumora este limitata la pelvis, dar exista confirmarea histologica a insamantarii
peritoneului abdominal.
Stadiul IV – Tumora intereseaza unul sau ambele ovare, dar exista si MS la distanta.
Daca exista revarsat pleural, trebuie sa fie prezenta citologia pozitiva pentru a confirma
stadiul IV. MS parenchimatoase hepatice confirma stadiul IV.

Investigatii
Nu exista teste de screening pentru cancerul ovarin
Anamneza si examenul clinic abdominal si genital: suspiciunea de malignitate este data
de absenta durerii, mobilitatea redusa, prezenta ascitei si marirea de volum a ambelor
ovare. La o femeie la menopauza nu trebuie sa se palpeze ovarele.
Buletin de analize: Hemograma: pacienta poate avea anemie cronica (stare caracteristica
afectiunilor cronice consumptive, cum este cancerul); Investigarea tabloului biochimic: in
vederea stabilirii functiei hepatice si renale. Totodata se determina nivelul gonadotropinei
corionice umane (hCG): pentru a exclude o sarcina normala sau ectopica.
Ecografia atat transabdominala cat si transvaginala
CT pentru regiunea pelvina
Radiogarfia are valoare in MS pulmonare
Laparoscopia – pentru obtinerea de lavaj peritoneal pentru citologie – in CO confirmat
este contraindicata deoarece favorizeaza diseminarea
Curetajul biopsic se impune atunci cand se asociaza o sangerare abundenta
Markeri tumorali - nu sunt unici pentru boala, dar au oarecare specificitate: AFP (alfa
fetoproteina), CEA (antigenul carcinoembrionar), beta hCG, antigenul CA – 125 (acesta
masoara concentratia unei proteine de la suprafata celulelor neoplazice ovariene; poate sa
apara in limite normale la peste 50% din femeile care au cancer ovarian, deci daca acesta
nu are un nivel crescut peste normal nu infirma cancerul de ovar.)

Diagnosticul pozitiv
Istoricul bolii
Examenul clinic genital are valoare in stadiile tardive sau ridica suspiciuni in perioada
menopauzei.
Citologia vaginala – poate arata celule neoplazice ovariene in procent de 15-20%.

Tratament
Interventia chirurgicala – se recomanda histerectomie totala cu anexectomie bilaterala si
omentectomie (rezectie a epiploonului); daca tumora este foarte mare se va reduce cat mai
mult posibil pana la fragmente tumorale sub 2 cm care sa faca posibil tratamentul adjuvant.
Tratamentul adjuvant consta in:
Iradiere externa – toate cancerele epiteliale sunt radiosensibile. Se practica numai in
stadiile I si II si pentru tumorile mici.
Chimioterapie sistemica: Ciclofosfamida, 5 fluorouracil, Doxorubicina, Vincristina,
Metotrexat, Cisplatin, Adriamicina
Cea mai folosita combinatie este: Adriamicina+Ciclofosfamida+Cisplatin
Stadiile III si IV vor beneficia de chimioterapie dupa interventia chirurgicala.

S-a incercat administrarea chimioterapiei intraperitoneal. Un studiu a demonstrat ca

reactiile adverse au fost mai pronuntate in cazul grupului care a primit chimioterapice pe
cale intraperitoneala, insa si supravietuirea lor a fost mai lunga, comparativ cu grupul care
a primit doar tratamentul intravenos.

Tratament hormonal – se folosesc progestative: medroxiprogesteron care are rol anabolic

si creste apetitul bolnavei si starea de bine

Imunoterapie - se urmareste cresterea rezistentei nespecifice a pacientei si a efectului

protector pe maduva osoasa.