Sandu George Cristian Facultatea de Management Turistic si

Comercial

Spania
5 elemente definitorii

Spania este poziționată în Europa Occidentală și ocupă cea mai mare parte a Peninsulei Iberice,
precum și două arhipelaguri (Insulele Canare în Oceanul Atlantic, respectiv Insulele Baleare în
Marea Mediterană) și două orașe (Ceuta și Melilla) în nordul Africii, precum și alte insule de
dimensiuni reduse situate în vecinătatea țării Este situată între restul continentului european și
Africa și între două zone de influență, Mediteraneeană în est și atlantică în vest, lucru care
determină și gradul ridicat de varietate este:

 Relieful: se întâlnesc toate ciclurile orogenetice și de sedimentare care s-au manifestat de-
a lungul istoriei, determinând forme specifice.
 Clima: derivă din poziția peninsulară, fiind expusă maselor de aer reci și calde, proporția
dintre acestea rezultând într-un tip climat sau altul. Astfel, în nord se întâlnește un climat
de tip oceanic (mai rece și mai umed), în est și sud unul de tip mediteraneean (cu
precipitații mai reduse și cu ierni mai calde), iar în centru se întâlnește un climat
continental (cu precipitații reduse și temperaturi ridicate vara și scăzute iarna).

1. Madrid
Madrid este capitala Spaniei. Construit pe ruinele unui
fort maur numit Magerit, orașul a devenit capitală în
1561, în timpul domniei lui Filip al II-lea de Habsburg.
Ca urmare Madrid a devenit un oraș înfloritor. Madrid
este nu doar capitala Spaniei, ci și capitala provinciei
Madrid și a comunității autonome Madrid. Puncte
importante culturale și turistice includ faimosul Muzeu
Prado, Muzeul Thyssen Bornemisza, Centrul de Artă
Regina Sofia (unde se află Guernica lui Pablo Picasso),
Casón del Buen Retiro, Palatul Regal, Templo de
Debod, Monasterio de las Descalzas Reales, Puerta del
Sol, Parque de Retiro, și Chueca
 2. Siesta
Spaniolii sunt cei care au inventat celebra siesta,
somnul de după amiază. In Spania foarte multe
magazine se închid imediat după prânz, de obicei între
orele 13:00 și 15:00, când angajații au pauză pentru
odihnă. Siesta este specifică mai multor țări din zona
mediteraneană, în care soarele este foarte puternic la
oreze amiezii, iar somnolența își face apariția, mai ales
după masa de prânz. Așadar, pentru a lucra mai cu spor
până la sfârșitul zilei, spaniolii, dar și alte popoare, cum ar fi italienii sau grecii, preferă să se odihnească
două, trei ore și abia apoi să continue cu ziua de lucru.

3. Cursele de tauri de la Pamplona

Pamplona este un oras din Navarra, faimos pentru
festivalul San Fermín, organizat aici in fiecare an,
intre 6 si 14 iulie. Punctul de atractie al
festivalului il reprezinta El Encierro, cursa de
tauri, o activitate care consta in alergarea in fata a
zeci de tauri, carora li s-a dat drumul sa alerge pe
strazile orasului.

4. Bazilica Sagrada Familia

Sagrada Família (Sfânta Familie) este o biserică
din capitala Cataloniei, Barcelona (în nord-estul
Spaniei). Imensa clădire este încă neterminată,
deși se lucrează la ea din 1882. Aceasta nu este
finanțată din bani publici, așa cum se obișnuia în
Evul Mediu. Sursele de finanțare sunt donațiile
private și încasările din biletele de intrare.
Bugetul pentru anul 2009 se apropie de 20
milioane de euro. Numele oficial este Temple
Expiatori de la Sagrada Família (în catalană).
Biserica are 18 turnuri, în ordinea înălțimii
reprezentând pe cei 12 apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară și, cel mai înalt turn, pe Iisus Hristos.
Turnul central al lui Iisus va avea montat pe el o cruce uriașă. Înălțimea totală, de 170 m, este cu un metru
mai mică decât a unui deal de lângă Barcelona, deoarece Gaudi considera că lucrarea sa nu trebuie să fie
mai mare decât cea a lui Dumnezeu.
 5. Pablo Picasso
Unul dintre cei mai influenți artiști din secolul al XX-lea, Picasso și-a
îndreptat atenția spre pictura, sculptura, tipărirea, ceramica și setarea.
A co-fondat Mișcarea Cubistă și colajul co-inventat. Numele său
complet la naștere a fost destul de ciudat Pablo Diego José Francisco
de Paula Juan Nepomuceno Crispin Crispiniano María de los
Remedios de la Santísima Trinidad Ruiz Picasso - fiecare ales pentru
a onora sfinți sau rude. Sa născut în Málaga, sa mutat împreună cu
familia sa în A Coruña și Barcelona și a petrecut cea mai mare parte a
vieții sale de adult în Franța. Două dintre cele mai mari picturi ale
sale sunt "Les Demoiselles d'Avignon" - cel mai faimos exemplu al
stilului său cubist - și "Guernica", reprezentând distrugerea cauzată de
forțele italiene și germane în orașul nordic Guernica în limba spaniolă
Războiul civil.

Constanta
5 elemente definitorii

1. Locuit fără întrerupere

Constanța este cel mai vechi oraș cu locuire continuă
de pe teritoriul României, un fel de palimpsest (un
pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras
scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe
care se mai văd urmele vechiului text), ar spune
istoricii. Prima atestare documentară datează din 657
î.Hr., când, pe locul actualei peninsule s-a format
colonia grecească Tomis. Localitatea a fost cucerită
de romani în 71 î.Hr. și redenumită Constantiana,
după sora împăratului Constantin cel Mare.
Constanța a suferit un declin sub conducerea
otomană și a devenit un simplu sat de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi. După Războiul de
Independență din 1877-1878, când Dobrogea a redevenit parte a României, Regele Carol I a devoltat un
adevărat proiect de țară în această regiune.
 2. Farul Genovez
Farul „Genovez” este un monument istoric aflat în centrul istoric al
orașului Constanța, în spatele grupului statuar ce are în centrul său
bustul lui Mihai Eminescu, sculptat de Oscar Han. Se află în apropiere
de clădirea Cazinoului din Constanța. Construcție paralelipipedică de
la bază până la 3,50 m și octogonală în rest, farul are o înălțime de
aproximativ 8 metri. La bază se află postamentul compus din 2 trepte,
peste care se ridică corpul paralelipipedic și după aceea prisma
octogonală terminată la partea superioară cu o cornișă cu console care
susțin carcasa metalică a lămpii farului ce formează totodată și
acoperișul. Spațiul în interior este cilindric, cu scara spirală din piatră.
Temelia farului genovez original, din jurul anului 1300, ce călăuzea
corăbiile pe o rază de 2 mile pe mare, spre micul port Constanza, i-a
fost de folos inginerului francez de origine armeană Artin Aslan,
pentru a construi între anii 1858-1860 farul actual, la comanda companiei engleze „Danube and Black Sea
Railway co. Limited”

3. Cazinoul din Constanța

Cea mai mare clădire în stil Art Nouveau din
România și unic în lume. Simbolul orașului
Constanța, Cazinoul, este singura clădire din lume
care are trei fundații, astfel că nu poate fi eclipsată
de niciun imobil din acest punct de vedere. Cele 3
fundații au fost realizate de doi arhitecți, Daniel
Renard și Petre Antonescu, fiind proiectate în
guvernări diferite, Daniel fiind susținut de liberali
și Antonescu de conservatori. Pentru că cei doi
avut viziuni distincte, fiecare a dărâmat fundația
celuilalt, iar într-un final a rămas construcția
proiectată de Daniel Renard, cea pe care o
cunoaștem astăzi. Cazinoul este original și unic în lume din mai multe motive. Unul dintre ele este că-i
construit pe o porțiune de teren extrasă din mare. Nici o altă clădire nu poate concura din acest punct de
vedere cu bijuteria Constanței. Anghel Saligny a fost cel care a avut curajul să îl pună în operă, începând
din anul 1903. El coordona atunci și lucările de construcție a Portului Constanța, iar pentru a realiza
faleza din fața Cazinoului a fost nevoie atât de geniul său și de experiența inginerilor portului, cât și de
utilajele care au fost aduse din port cu această ocazie.
 4. Portul Constanța și Podul de la
Cernavodă
Kiustenge, Constanța de acum, era un sat
somnolent și adâncit în uitare în 1878 când
Dobrogea a revenit la țară. În acel an,
Constanța avea doar câteva case și restul erau
bordeie. Au existat la acea vreme discuții
intense între liberalii aflați la putere și
conservatorii care erau în opoziție, pentru a
stabili dacă trebuie să luăm Dobrogea, care ne
era anexată în Tratatul de pace de la Berlin.
Regele Carol I, Mihail Kogălniceanu și Ion C.
Brătianu au înțeles avantajul major pe care îl putea avea România prin ieșirea la Marea-Neagră și au
susținut valorificarea acestei oportunități. Kogalniceanu spunea că ”Marea reprezintă plămânii unei țări.”,
I.C. Brătianu era convins că pe aici ne vom lega de întreaga lume și Carol I se gândea că: ”fără mare, țara
noastră are mult mai puține oportunități comerciale, economice și chiar culturale și spirituale.” Regele
Carol I a avut pentru Dobrogea un adevărat proiect de țară, care s-a materializat prin construcții fără
precedent, printre care: Portul Constanța și Podul de la Cernavodă, realizate de Anghel Saligny.

5. Tropaeum Traiani
onumentul Tropaeum Traiani, a fost ridicat între
anii 106-109 d.Hr., în cinstea împăratului
Traian, pentru comemorarea celor 3800 de
soldați romani care au pierit în lupta de la
Adamclisi. Este cea mai importantă și mai
impunătoare construcție arhitecturală antică din
România și a fost construită pentru a reprezenta
un simbol al victoriei lui Traian în războaiele
pentru cucerirea Daciei. Înălțimea
monumentului are 40 de metri și este
aproximativ egală cu diametrul bazei.

Demografia Spaniei

În Spania sunt vorbite patru limbi importante care sunt declarate ca limbi oficiale în anumite regiuni:

 spaniola (castellano sau español), limbă oficială în întreaga Spanie.

 catalana (català sau valencià) în Catalonia (Catalunya), Insulele Baleare (Illes Balears), și părți
ale comunității autonome Calencia (València, unde limba este denumită valenciană).
 basca (euskara) în Țara bascilor (Euskadi), și părți din Navarra.
 galiciana (galego) în Galicia (Galiza).
În anul 2008, populația Spaniei a atins oficial 46 milioane de locuitori, conform înregistrărilor
din registrele municipale. Densitatea populației în Spania (91 loc./km patrat) este mai redusă
decât în celelalte țări ale Europei de Vest, iar distribuția pe teritoriul țării este inegală. Cu
excepția regiunii ce înconjoară capitala, Madrid, cele mai populate areale se găsesc de-a lungul
coastei mediteraneene. Populația Spaniei s-a dublat în timpul secolului XX, îndeosebi datorită
spectaculosului "boom demografic" dintre anii 1960 si 1970.

Spaniolii nativi reprezintă 88% din populația totală a Spaniei. După ce rata natalității si rata de
creștere a populației a scăzut în anii 1980, populația a crescut din nou, inițial datorită spaniolilor
emigranți în alte țări europene care s-au reîntors, și, mai recent, datorită numărului mare de
imigranți care reprezintă 12% din totalul populației. Între aceștia se numără: latino-americani
(39%), nord-africani (16%), est-europeni (15%), imigranți veniți din Africa Subsahariană (4%).
În anul 2005 Spania a instituit un program ce a durat 3 luni, program prin care anumitor străini
ce nu aveau acte până în acel moment, li s-a garantat rezidența legală.

O porțiune sesizabilă de rezidenți străini in Spania, provine de asemenea și din alte țări vest sau
central-europene. Aceștia sunt în majoritate britanici, francezi, nemti,olandezi și norvegieni.
Aceste populații preferă coasta Mediteranei și Insulele Baleare, unde aleg să-și petreacă viața cei
care s-au pensionat sau cei care lucrează la distanță(de la propriul domiciliu).

Populații substanțiale descind din coloniștii spanioli și imigranți existenți în alte părți ale lunii,
îndeosebi în America Latină. Începând cu finele secolului XV, un număr mare de coloniști
iberici s-au așezat pe teritoriul Americii Latine, iar în prezent cei mai mulți latino-americani albi
(aproximativ 1/3 din totalul populației) au origine spaniolă sau portugheză. În secolul XVI,
aproximativ 240.000 de spanioli au emigrat, îndeosebi spre Peru și Mexico. Aceștia au fost
însoțiți de încă 450.000 în următorul secol. Între anii 1846 si 1932 aproape 5 milioane de spanioli
au plecat spre America, în special spre Argentina si Brazilia. Din 1960 până în 1975, aproximativ
2 milioane de spanioli au migrat spre alte țări vest-europene. În aceeași perioadă, circa 300.000
de persoane au părăsit Spania pentru America Latină.

Distribuția populației

Densitatea populației în Spania, de 91,4 loc./km patrat în 2008, este mai mică decât în
majoritatea altor tări din Europa Occidentală, iar distribuția în teritoriu este foarte inegală.
Populația spaniolă se concentrează îndeosebi în 2 areale: Zonele de coastă și proximitatea
acestora: Zonele de coastă și cele apropiate de acestea sunt cele mai populate și unde se găsesc
cele mai mari nuclee de populație în arii metropolitane, spre exemplu: Barcelona, care își extinde
aria de influență asupra întregii coaste catalane, Valencia, Alicante-Elche-Murcia-Cartagena,
Sevilla-Cadiz-Malaga-Granada, Bilbao-Guipuzcoa-Santander, Asturia, La Coruna-Vigo, Palma
de Mallorca etc.

Madrid este o zonă foarte populată, fiind și orașul cel mai mare din Spania, capitala țării, al
treilea municipiu din U.E. (depășit doar de Londra și Berlin), iar aria sa metropolitană este tot a
treia din U.E. (depașită de Paris și Londra). În această arie se găsesc orașe precum Mostoles,
Alcala de Henares, Fuenlabrada, Alcorcon, Leganes, Getafe, etc, ce depășesc 100.000 de
locuitori. Această arie este atât de populată deoarece Madrid este capitala tării, iar influența sa se
extinde și asupra provinciilor Toledo și Guadalajara, formând o amplă regiune metropolitană.

Cu toate acestea, interiorul tării sufera probleme de depopulare, situații de acest fel regăsindu-se
in orașele Zaragoza, Valladoid și Cordoba.

Populația străină

Conform recensământului din anul 2006, 9,27% din populația Spaniei este de naționalitate
străină. Imigrările la un nivel mai înalt au început în anii '90. Din anul 2000, Spania primea
numărul cel mai mare de imigranți dintre toate țările lumii, cu excepția Statelor Unite.În prezent,
rata netă a imigrărilor ajunge doar la 0,99%, ocupând locul 15 în Uniunea Europeană și locul 53
la nivel global. Este, de asemenea, a 9-a țară conform procentajului imigranților în cadrul U.E.,
după țări precum Statele Unite, Rusia, Germania, Franța, Canada sau Regatul Unit. Majoritatea
imigranților care vin în Spania provin din Iberoamerica (36,2%), urmată de Europa Occidentală
(21,06%), Europa de Est (17,75%) și Magreb (14,76%). Distribuția geografică a populației
străine este neregulată, concentrată în general de-a lungul coastei mediteraneene și în Madrid și
împrejurimi.

Religia
76,7% din populația Spaniei se declară Biserica Catolică, 20% se declară atei, 1,6% se declară ca
aparținând altor religii (musulmani, Creștinism ortodox, Protestantism, evrei, etc.) și 1,7% din
populație se abține, conform unui chestionar realizat în anul 2008. Este important de menționat
că mulți spanioli se declară catolici, deși nu sunt practicanți: 55,3% din spanioli declară că nu
frecventează bisericile sau se folosesc de servicii religioase foarte rar, în timp ce 17% spun că
merg la biserică în fiecare duminică sau chiar de mai multe ori pe săptămână.