Introducere

Începutul reformei sistemului de pensionare a fost marcat prin adoptarea Legii noi privind
pensiile asigurării sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, care a intrat în vigoare la 1
ianuarie 1999. Conform Legii adoptate, în Republica Moldova s-a menţinut un sistem de
pensionare distributiv, de un singur nivel, în care în scopul unei evidenţe depline a drepturilor la
pensiile acumulate, începînd cu 1 ianuarie 1999, a fost introdusă o formulă nouă de pensionare,
care leagă direct suma contribuţiilor individuale achitate cu mărimea viitoare a pensiei.
Suplimentar a fost introdusă formula perioadei de tranziţie, care combină drepturile la pensiile
acumulate în perioada de pînă la reformă şi drepturile obţinute în sistemul nou. Concomitent a
început procesul de renunţare treptată la o mulţime de privilegii şi înlesniri la ieşirea la pensie,
precum şi majorarea pe etape a vîrstei de pensionare şi a stagiului de cotizare necesar pentru
obţinerea pensiei pentru limită de vîrstă în mărime deplină. În anul 2003 prin lege a fost stabilit
coeficientul de indexare anuală a pensiei care este egal cu valoarea medie dintre indicatorii de
creştere a preţurilor şi a salariului mediu pe ţară pentru anul precedent. Cu toate acestea, reforma
iniţiată în anul 1999 nu poate fi caracterizată ca fiind una radicală sau una consecventă. Aceasta
se explică prin faptul că realităţile politice din ultimii ani au condiţionat un şir de abateri de la
strategia iniţială a reformei de pensionare, care s-au reflectat într-o serie de modificări, introduse
de către Parlament în Legea de Bază de Pensionare din anul 1998 (îngheţarea temporară a vîrstei
de pensionare, restabilirea unui şir de înlesniri la ieşirea la pensie, anterior anulate etc.). Ca
urmare, în prezent sistemul statal de pensionare al Republicii Moldova reprezintă un hibrid
destul de complicat, care include un şir de elemente din sistemul vechi de pensionare, moştenit
din vremea sovietică, şi elemente ale sistemului nou de asigurare. Aşadar, sistemul actual de
pensionare al Republicii Moldova reprezintă un produs tipic al economiei în tranziţie, care
necesită o perfecţionare continuă şi o adaptare permanentă la realităţile economice instabile.
Însemnătatea reformei de pensionare este condiţionată şi de faptul că, sistemul de pensionare
este profund integrat în economia ţării şi succesele (insuccesele) acestuia se reflectă nu doar la
nivel de asigurare materială a pensionarilor, ci şi în mare măsură determină parametrii situaţiei
social-economice actuale şi de perspectivă a ţării şi au o influenţă semnificativă asupra situaţiei
macroeconomice în general. În aceste condiţii destul de complicate Ministerul Protecţiei Sociale,
Familiei şi Copilului al Republicii Moldova a anunţat despre necesitatea efectuării unor calcule
şi prognoze social-economice periodice şi sigure, care vor asigura calitatea necesară de realizare
a măsurilor practice în cadrul reformei de pensionare, vor constitui baza de perfecţionare în
continuare a legislaţiei de pensionare şi de elaborare a actelor normativ-juridice noi. Prognozele,
de asemenea, sînt necesare pentru a alege variantele soluţiilor optime, ce vor asigura viabilitatea

3
şi stabilitatea sistemului de pensionare, pentru a reacţiona operativ la schimbările demografice şi
social-economice din ţară, a utiliza raţional sursele financiare şi, în fine, a asigura garanţia de
îndeplinire a obligaţiunilor faţă de pensionari. La primele etape ale reformei de pensionare, în
scopul modelării scenariilor de dezvoltare a sistemului de pensionare, au fost utilizate diferite
modele „universale”, care erau exploatate cu atragerea consultanţilor străini. Însă, este de
menţionat că nici unul din aceste modele nu a satisfăcut pe deplin necesităţile specialiştilor din
domeniul asigurării cu pensii. Modelele standarde erau cu greu adaptate la specificul sistemului
de pensionare al Republici Moldova. Pe lîngă aceasta, restricţiile semnificative referitoare la
informaţia statistică disponibilă pentru utilizatori deseori veneau în contradicţie cu cerinţele
modelelor standarde privind utilizarea datelor iniţiale. Această circumstanţă a îndemnat
Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului al Republicii Moldova, cu susţinerea Băncii
Mondiale, de a iniţia realizarea proiectului, rezultatul căruia a fost elaborarea unui set de modele
imitative ale sistemului de pensionare al Republicii Moldova. Este de menţionat faptul, că în
anul 2004 tenderul privind elaborarea setului respectiv de programe a fost cîştigat de Centrul
Independent Actuarial Informaţional-Analitic, care are o experienţă în elaborarea programelor
similare pentru sistemul de pensionare din Federaţia Rusă. În prezent, setul de programe include:
„ModeIntroducere 6 lul analitic al sistemului de pensionare al Republicii Moldova”,
„Calculatorul pensiei” şi „Modelul pe un termen mediu al sistemului de pensionare al Republicii
Moldova”, care sînt în permanentă dezvoltare şi perfecţionare. Este evident faptul că în procesul
de exploatare a setului de programe apar un şir de cerinţe noi faţă de acesta în legătură cu
modificarea legislaţiei de pensionare şi a condiţiilor externe, care determină abordarea unor
sarcini noi. Cerinţe noi înaintează şi sistemul de pensionare, care este în dezvoltare continuă.
Toate acestea solicită necesitatea unei activităţi permanente în dezvoltarea şi adaptarea setului
existent de programe la realităţile apărute. Această activitate se efectuează în două direcţii:
perfecţionarea modelelor analitice deja create şi elaborarea programelor suplimentare. În acest
sens, are perspectivă elaborarea programelor care permit evaluarea eficienţei de implementare a
sistemului de pensionare condiţional-cumulativ în Republica Moldova, dezvoltarea sistemului
nestatal (suplimentar) de asigurare cu pensii, inclusiv crearea sistemelor de pensionare
corporative, precum şi alte direcţii posibile de reformare ale sistemului de pensionare. Este de
menţionat faptul că elaborarea şi perfecţionarea setului de programe indicat nu este un scop în
sine. Acesta reprezintă doar un instrumentar în efectuarea expertizei actuariale a sistemului de
pensionare, monitoringului parametrilor de bază ai acestuia. În Republica Moldova
instrumentarul elaborat se utilizează conform destinaţiei directe destul de intens şi deja este
acumulată o anumită experienţă în analiza schimbărilor indicatorilor financiari şi social-

4
economici ai sistemului de pensionare al ţării, într-o perspectivă de lungă durată cu aplicarea
modelelor actuariale. Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului de comun cu Centrul
Independent Actuarial Informaţional-Analitic a pregătit pentru publicare două monografii –
„Sistemul de pensionare al Republicii Moldova: expertiza actuarială” şi „Aspectele gender ale
sistemului de pensionare al Republicii Moldova”, la pregătirea cărora au fost larg utilizate
rezultatele modelării, efectuate cu utilizarea setului de programe (modele).

Capitolul I: Bazele legislaţiei de pensionare a Republicii Moldova

Reforma sistemului de pensionare în Republica Moldova a început în anul 1999, odată cu
adoptarea Strategiei de Reformare a Asigurării cu Pensii şi a Legii privind pensiile de asigurări
sociale de stat nr.156-XIV din 14.10.98. Actele menţionate au fost completate de Legea
Republicii Moldova privind sistemul public de asigurări sociale nr.489-XIV din 08.07.99.
Pachetul actelor legislative, ce reglementează asigurarea cu pensii, anual se completează cu
Legea Republicii Moldova privind bugetul asigurărilor sociale de stat, care reglementează atît
mecanismul de calcul şi plată a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, cît şi
aspectele specifice ce ţin de venituri şi cheltuieli.
1.1. Principiile generale
Direcţia principală a reformei a constituit trecerea de la asistenţa socială la asigurarea socială. La
baza creării şi funcţionării sistemului de asigurare socială şi ca urmare a sistemului de
pensionare, ca parte componentă a acestuia, au fost puse următoarele principii fundamentale,
stipulate în Legea privind sistemul public de asigurări sociale:
– principiul unicităţii, conform căruia statul organizează şi garantează activitatea sistemului
public de asigurări sociale în conformitate cu normele de drept unice;
– principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public de asigurări –
contribuabililor, beneficiarilor de pensii şi de alte indemnizaţii de asigurări sociale – egalitate în
realizarea şi executarea obligaţiilor prevăzute de legislaţie;
– principiul solidarităţii sociale a generaţiilor şi persoanelor, care reprezintă o generaţie;
– principiul obligativităţii;
– principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se formează în baza
contribuţiilor transferate de către persoanele fizice şi juridice – participanţi ai sistemului public
de asigurări sociale; realizarea dreptului la asigurări sociale depinde de îndeplinirea acestei
obligaţiuni. Conform legii noi de pensionare dreptul la pensie îl au toate persoanele asigurate
domiciliate în Republica Moldova, precum şi persoanele care la momentul stabilirii pensiei nu
sînt asigurate, dar corespund cerinţelor prevăzute în Legea privind pensiile de asigurări sociale
de stat. În Lege este stipulat că agricultorii, de asemenea, au dreptul la pensie. Legea menţionată

5
reglementează, de asemenea, şi condiţiile de stabilire a acesteia. Conform Legii privind sistemul
public de asigurări sociale sînt considerare persoane asigurate persoanele care activează în baza
contractului individual de muncă, în funcţii elective sau care sînt numite la nivelul autorităţii
executive, legislative sau judecătoreşti; care beneficiază de indemnizaţii de şomaj, incapacitate
temporară de muncă, invaliditate; precum şi persoanele care au un venit anual echivalent cu cel
puţin trei sau patru salarii medii lunare pe economie. Pe lîngă aceasta, plătitori ai contribuţiilor
de asigurări sînt atît persoanele asigurate, care transferă contribuţii individuale (inclusiv cele care
au încheiat contract individual de asigurare), cît şi angajatorii. Aceste principii au fost consacrate
prin Legea Republicii Moldova cu privire la sistemul public de asigurări sociale nr.489-XIV din
8 iulie a.1999. Astfel, principiile de asigurare constituie baza sistemului modern al asigurărilor
sociale a Republicii Moldova şi îi permit să îndeplinească cerinţele economiei de piaţă. Locul
central al sistemului de asigurări sociale obligatorii ocupă subsistemul asigurărilor de pensii. În
ultimii ani, acesta se confruntă cu o mulţime de particularităţi. Printre care principalele sunt
eficienţa lui scăzută şi lipsa de pregătire pentru a răspunde la provocările demografice şi
economice pe termen lung. Prin urmare, obiectivul strategic al sistemului de pensii în Republica
Moldova este: de a asigura funcţionarea stabilă a sistemului de pensii, capabil de a susţine un
nivel de pensii, acceptabil pentru beneficiarii lui, la o finanţare acceptată a „poverii”
contribuţiilor de pensii.
1.2.Obiective de bază în vederea ameliorării sistemului de pensii al Republicii
Moldova
Acest obiectiv strategic îşi găseşte exprimare concretă în următoarele trei obiective de bază în
vederea ameliorării sistemului de pensii al Republicii Moldova:
– reducerea riscului de sărăcie a pensionarilor, asigurarea unui nivel acceptabil de
venituri din contul pensiilor şi altor surse;
– asigurarea prin pensii a unei compensaţii a veniturilor înaintea pensionării, precum şi a
nivelului de trai, corespunzător cu necesităţile omului în vârstă de pensionare (sau, în altă
terminologie, asigurarea atenuării nivelului de consum pe parcursul întregului ciclu vital);
– consolidarea stabilităţii financiare a sistemului de pensii, care presupune posibilitatea lui
de a îndeplini obligaţiile sale în perspectivă pe termen lung.
Formularea acestor obiective de ameliorare a sistemului de pensii pe deplin corespunde reperelor
de bază a politicii statului în sfera dată, care sunt expuse în „Moldova 2020. Strategia naţională
de dezvoltare: 7 soluţii pentru Republica Moldova”
Primul dintre aceste obiective – reducerea riscului de sărăcie a pensionarilor se
argumentează prin faptul, că mărimea medie a pensiei la sfârşitului anului 2014 a constituit

6
1087,6 lei. Ceea ce reprezintă doar 83,9 % din minimul de existență a pensionarilor. În afară de
aceasta, pensionarii ca grupă social-demografică a populaţiei din Republica Moldova au un risc
înalt de sărăcie. În a. 2013, rata sărăciei gospodăriilor casnice ale pensionarilor a constituit 14,7
%, ceea ce cu 2,0 p. p. (sau de 1,2 ori) este mai mare decât nivelul mediu (12,7 %). Cu toate
acestea, printre pensionarii există o diferențiere semnificativă în ceea ce privește riscul de a
cădea în sărăcie. Această diferențiere se datorează prezenței printre ei atât a pensionarilor activi,
cât și inactivi. Pensionari activi sunt într-o stare mai bună nu doar în comparație cu pensionarii
inactivi, dar și față de alte grupuri sociale ale populației Republicii Moldova. În legătură cu
faptul, că activi, în general, sunt pensionarii „tineri”, atingerea primului obiectiv de perfecţionare
a sistemului de pensii al Republicii Moldova cere împărţirea pensionarilor în două grupe diferite:
pensionari „tineri” şi pensionari în vârstele înaintate – şi formularea obiectivelor specifice pentru
fiecare din ele. Direcţia principală de reducere a riscului de sărăcie a pensionarilor „tineri”
trebuie să devină crearea de posibilităţi pentru ocuparea după puterile lor şi asigurarea pe această
bază a unei surse suplimentare de venituri la pensie – venitul din activitatea de muncă. Pentru
pensionarii, care nu au capacități fizice de a obține venituri salariale, sunt necesare măsuri de
susținere a condiţiilor materiale de viaţă a lor prin mijlocirea sistemului de asistenţă socială.
Al doilea obiectiv de îmbunătățire a sistemului de pensii din Republica Moldova – este de a
asigura atenuarea nivelului format de consum pe parcursul întregului ciclu vital – se
argumentează prin nivelul scăzut al coeficientului de înlocuire, care în a. 2014 a constituit 26,0
%. Ceea ce este cu mult mai puţin decât media pe UE (49,7%). În timp ce rata de înlocuire
recomandată de OIM este de 40%. Calculele modelate au arătat, că în condiţiile actuale de
funcţionare a sistemului de pensii al Republicii Moldova, coeficientul de înlocuire va scădea
până la 23 % în a. 2020 şi până la 14 % – la începutul anilor 2040. Totuşi, în practica mondială
coeficientul de înlocuire cu pensia a salariului pierdut, se calculează ţinând cont de toate
componentele sistemului de pensii, totodată în multe ţări o parte a pensiei plătite din sistemul de
pensii de stat, constituie nu mai mult de 35 %, iar partea ei principală se formează din contul
formelor corporative de asigurare cu pensii. De aceea, în sistemul de pensii al Republicii
Moldova, care este de un singur nivel, coeficientul de înlocuire nu poate fi orientat la standardul
OIM de 40 %. Este necesară o modernizare a sistemului existent de pensii, astfel încât el să
obţină o structură multinivel. În opinia noastră, în perspectivă ar trebui să fie un sistem de pensii
cu trei nivele. Primul nivel al căruia va constitui pensia de bază, al doilea nivel – pensia de
asigurări sociale de stat de tip distributiv, al treilea nivel – pensia private, formată din
contribuțiile voluntare ale viitorilor pensionari. În circumstanțele actuale în Republica Moldova
efectiv poate funcționa doar primul nivel (pensia de bază) și al doilea nivel (pensie de asigurări

7
sociale de stat). În ceea ce privește al treilea nivel (pensie private), funcționarea sa poate fi
realizată doar în perspectiva depărtată. În proiectul modificărilor la legea pensiilor, elaborat de
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, se propune de a introduce în Legea nr.156-XIV
privind pensiile de asigurări sociale de stat o noţiune nouă – „pensia de bază”. Pensia de bază va
reprezenta prin sine o parte a pensiei pentru limită de vârstă, ea va fi plătită ca o sumă fixă din
contul bugetului de stat. Se preconizează că în acest an pensia de bază va fi de 180 lei, și va fi
plătită tuturor pensionarilor pentru limită de vârstă, indiferent de mărimea pensiilor primite.
Astfel, pensia de bază va înlocui actualul adaosul la pensie de 180 lei, care erau plătite
persoanelor ale căror mărimea pensiei nu ajungea la 1500 lei. Cu toate acestea pensia de
asigurări sociale de stat (nivelul II al sistemului de pensii), va fi plătită în aceleași condiții și în
aceleași dimensiuni ca și astăzi. Ca urmare a introducerii unui sistem de pensii cu două niveluri,
mărimea medie a pensiei pentru limită de vârstă în Republica Moldova va consta din pensia de
bază (180 lei) și pensia pentru limită de vârstă (la situaţia din 1 aprilie 2015 – 1201,6 lei) și în
total va constitui 1381,6 lei. Aceasta va conduce la faptul că mărimea medie a pensiei pentru
limită de vârstă pentru prima dată în istoria Republicii Moldova va depăși valoarea minimului de
existenţă (1343,7 lei). Se presupune că, în caz de aprobare legislativă a acestor modificări, noul
sistem de pensii va deveni operațional începând cu 1 octombrie 2015.
Al treilea obiectiv al perfecţionării sistemului de pensii al Republicii Moldova –
consolidarea stabilităţii financiare, care presupune capacitatea de a îndeplini
responsabilităţile sale pe termen lung – poate fi realizat în două moduri:
1) îmbunătățirea raportului dintre numărul lucrătorilor şi pensionarilor;
2) limitarea creşterii angajamentelor faţă de pensionari. Necesitatea de a îmbunătăţi raportul
dintre numărul angajaților şi pensionarilor în Republica Moldova se argumentează prin
majorarea numărului de pensionari şi reducerea numărului de persoane ocupate. Ca urmare se
reduc intrările mijloacelor în sistemul de pensii, care se cheltuie pentru un număr mai mare de
pensionari. În majoritatea ţărilor coeficientul de susținere (numărul de angajaţi ce revin la 100
pensionari) este semnificativ mai mare decât în Republica Moldova. Dacă în Republica Moldova
coeficientul de susținere (calculat ca numărul angajaţilor la 100 de pensionari) constituie 178,
atunci numărul de angajaţi la 100 pensionari în Olanda – 333 (de 2,4 ori mai mare), Spania – 266
(de 1,9 ori mai mare), Suedia – 257 (1,9 ori mai mare). Pe măsura reducerii numărului şi
ponderii persoanelor apte de muncă coeficientul de sprijin în Republica Moldova poate să mai
scadă. Soluţionarea acestei probleme ar putea fi realizată cu condiţia îmbunătăţirii semnificative
a situaţiei demografice din ţară. Cu toate acestea, prognoza demografică, efectuată de cercetătorii
INCE al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, nu oferă motive de optimism. Conform acestei

8
prognoze numărul populaţiei va continua să scadă, iar cel mai semnificativ declin al populaţie va
fi înregistrat după anul 2026. Se va reduce semnificativ populaţia în vârstă aptă de muncă. Acest
proces se va accelera după a.2030, când în această categorie vor intra generaţii numeric mici,
născuţi după a.1990. Concomitent cu scăderea fertilităţii se va agrava şi procesul de îmbătrânire
demografică a populaţiei. Ponderea populaţiei în etate va continua să crească şi până în a.2050 va
atinge 30,3% din populaţia totală a ţării (în prezent – 15,7 %). Prin urmare, în condiţiile
îmbătrânirii continue a populaţiei pentru îmbunătăţirea raportului dintre angajaţi şi pensionari şi
majorarea pe această bază, a sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii din Republica
Moldova este necesar de a lua măsuri de consolidare a securităţii demografice. O alta măsură
eficientă de reglementare de stat a sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii ar putea fi o
reducere semnificativă a volumului salariilor ascunse.
Limitarea sporirii obligaţiilor faţă de pensionari. Una din metodele de a reţine creșterea
obligaţiilor este legată de utilizarea unor scheme de indexare mai „econome” a drepturilor
pensionare şi a pensiilor stabilite. În ţările UE, se utilizează două metode principale de indexare a
pensiilor. Prima presupune indexarea pensiilor în funcţie de dinamica preţurilor de consum. În al
doilea caz, indexarea se efectuează în funcţie de dinamica salariului. În unele ţări ale UE se
aplică o metodologie mixtă, care ia în considerare ritmuri medii de creştere a preţurilor şi a
salariilor. În Republica Moldova se aplică acest sistem de indexare, care oferă cel mai mare
adaos la pensie, dar pe de altă parte, necesită resurse financiare considerabile. O altă metodă de a
reţine creşterea obligaţiilor sistemului de pensii este majorarea vârstei de pensionare.

Capitolul 2: Tipurile de pensii şi condiţiile de stabilire a acestora

Legea Republicii Moldova privind pensiile de asigurări sociale de stat prevede achitarea
următoarelor tipuri de pensii din contul mijloacelor asigurărilor sociale: pentru limită de vîrstă,
de invaliditate şi de urmaş.
2.1. Pensiile pentru limită de vîrstă
Condiţiile de stabilire a pensiei depline pentru limită de vîrstă sînt: atingerea vîrstei de
pensionare stabilite de legislaţie şi realizarea stagiului de cotizare corespunzător. Odată cu
adoptarea Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat în anul 1998, în Republica Moldova,
din anul 1999, a început creşterea vîrstei de ieşire la pensie atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei.
Corespunzător a fost majorat şi stagiul de cotizare. Dacă anterior bărbaţii ieşeau la pensie în
vîrstă de 60 de ani, iar femeile – la 55 de ani, atunci, începînd cu 1 ianuarie 1999, vîrsta de
pensionare a început să se majoreze cu 6 luni anual şi către anul 2008 urma să constituie 65 de
ani pentru bărbaţi şi 60 de ani – pentru femei. Însă, ulterior, a fost adoptată Legea nr.1485-XV

9
din 22.12.02 cu privire la introducerea modificărilor în art.41 al Legii nr.156-XIV din 14.10.98
cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat, prin care vîrsta de pensionare a fost îngheţată la
nivelul anului 2002, adică: 62 de ani pentru bărbaţi şi 57 de ani – pentru femei. Se presupune că
creşterea vîrstei de pensionare este suspendată pentru 5 ani – pînă în anul 2008. Suspendarea
creşterii vîrstei de pensionare a condus la o majorare semnificativă a numărului de pensii nou–
stabilite pentru limită de vîrstă. Conform datelor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, în anul
2003 (primul an după suspendarea procesului de creştere a vîrstei de pensionare) numărul
acestora comparativ cu anul 2002 s-a majorat de 1.7 ori. În anii 2004 şi 2005 numărul pensiilor
nou–stabilite a continuat să crească, astfel majorîndu-se încă cu 21.8% şi, respectiv, cu 12.6%. În
total în perioada 2003 – 2005 numărul pensiilor nou–stabilite s-a majorat de 2.3 ori. Specialiştii
Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului apreciază negativ această situaţie. La
părerea acestora, prognozele demografice nefaste pentru anii imediat următori pun la îndoială
posibilităţile de finanţare a prestaţiilor din sistemul de asigurări sociale şi pun în pericol
stabilitatea şi credibilitatea întregului sistem: numărul mic al persoanelor active (o parte
considerabilă a acestora fiind angajaţi „la negru” în alte state) nu va face faţă numărului mare al
pensionarilor, care în următorii ani va creşte1 . În acelaşi timp, este necesar de menţionat că,
începînd cu anul 1999 (demararea reformei), conform datelor Casei Naţionale de Asigurări
Sociale, numărul total al pensionarilor anual se micşora şi către anul 2005 s-a redus practic cu
12.5%. Cu toa te acestea, numărul pensionarilor pentru limită de vîrstă în aceeaşi perioadă s-a
redus cu 15.7%.

Figura 2.1. Ponderea bătrânilor din Republica Moldova

2.2. Pensiile de invaliditate

Pensiile de invaliditate se stabilesc pentru persoanele asigurate în cazul pierderii totale sau
parţiale a capacităţii de muncă în urma: unei boli obişnuite, unui accident de muncă sau unei boli
profesionale. Pentru a beneficia de pensie de invaliditate în urma unei boli obişnuite, la
momentul constatării invalidităţii persoana asigurată trebuie să aibă un stagiu de cotizare în
mărime de la un an pînă la 5 ani: pînă la 23 de ani – 1 an; de la 23 pînă la 26 de ani – 2 ani; de la

10
26 pînă la 31 de ani – 3 ani şi mai mult de 31 de ani – 5 ani. Pensiile de invaliditate în urma unui
accident de muncă sau unei boli profesionale se stabilesc indiferent de existenţa stagiului de
cotizare. Pensiile de invaliditate se plătesc în mărime deplină tuturor pensionarilor, inclusiv şi
celor ce realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat. Numărul pensionarilor de
invaliditate în Republica Moldova în perioada 1999 – 2005 a crescut lent şi în anul 2005 a
constituit 123.7 mii persoane, majorîndu-se în această perioadă cu 10.7%. Ponderea acestora în
numărul total de pensionari în anul 2005 a constituit 20.0%. Cea mai mare parte dintre
pensionarii de invaliditate o constituie pensionarii de invaliditate în urma unei boli obişnuite –
96.9%.
2.3. Pensiile de urmaş
Dreptul la pensie de urmaş se obţine în cazul cînd decedatul a fost pensionar sau avea dreptul la
pensie. Pensiile de urmaş pot fi stabilite copiilor care nu au atins vîrsta de 18 ani, sau o vîrstă mai
mare, dacă îşi fac studiile în instituţii de învăţămînt de zi secundar sau superior, pînă la
terminarea acestora, dar nu mai mult decît 23 de ani; soţului care a avut cel puţin 15 ani de
căsătorie cu cel decedat şi nu s-a recăsătorit, dacă la momentul decesului sau nu mai tîrziu de 5
ani după deces a atins vîrsta de pensionare, sau a devenit invalid de gradul I sau II; soţului sau
tutorelui, care îngrijeşte de copiii susţinătorului decedat. Pensiile copiilor se plătesc în mărime
deplină în toate cazurile. Pensiile soţilor şi tutorilor – doar în cazul dacă aceştia nu realizează
venituri pasibile de asigurări sociale de stat. Ponderea pensionarilor de urmaş în numărul total al
pensionarilor Republicii Moldova are un caracter destul de stabil şi în perioada 1999 – 2005 a
variat între 5.1% şi 4.9%.
2.4. Pensiile unor categorii de cetăţeni
Strategia de reformare a sistemului de asigurare cu pensii adoptată de către Republica Moldova
presupune unificarea normelor de pensionare pentru toate categoriile de beneficiari de acelaşi tip
de pensie. În acest sens în anul 2004 a fost adoptată Legea nr.273 privind modificarea şi
completarea unor acte legislative, care a suplimentat Legea privind pensiile de asigurări sociale
de stat cu un capitol separat, care reglementează condiţiile de stabilire a pensiilor unor categorii
de cetăţeni, precum sînt deputaţii Parlamentului, membrii Guvernului, funcţionarii publici, aleşii
locali. Condiţia de bază pentru stabilirea pensiilor acestor categorii de beneficiari este atingerea
vîrstei de stagiului total de asigurare), pentru a obţine dreptul la pensie în mărime de 75% din
venitul mediu lunar asigurat al unui deputat sau membru al Guvernului în exerciţiu. Funcţionarii
publici urmează să confirme un stagiu total de cotizare de cel puţin 15 ani în serviciul public
pentru a obţine dreptul la pensie în mărime de 75% din venitul mediu lunar asigurat, iar
reprezentanţii aleşilor locali – cel puţin 8 ani. Pensiile stabilite acestor categorii de cetăţeni se

11
finanţează în mărime de 50% din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat şi în
mărime de 50% - din contul bugetului de stat. Este de menţionat că numărul de beneficiari de
acest tip de pensii nu este mare şi în anul 2005 a constituit circa 0.8% din numărul total al
pensionarilor.pensionare stabilite, precum şi realizarea stagiului total şi special. Astfel, deputaţii şi
membrii Guvernului urmează să-şi exercite funcţiile corespunzătoare cel puţin doi ani (desigur, cu
condiţia atingerii vîrstei de pensionare şi realizării

2.5. Pensiile plătite din contul bugetului de stat

Pe lîngă pensiile de asigurări sociale de stat în Republica Moldova se plătesc un şir de pensii şi
indemnizaţii din contul mijloacelor bugetului de stat: pensii militarilor în termen şi membrilor
familiilor lor; pensii participanţilor la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl;
alocaţii lunare de stat invalizilor şi participanţilor la război; indemnizaţii beneficiarilor de pensii
din localităţile aflate în partea stîngă a Nistrului; indemnizaţii nominale pentru merite deosebite
faţă de stat; compensaţii nominative şi ajutoare materiale unor categorii de cetăţeni, inclusiv şi
celor care au avut de suferit în urma avariei de la C.A.E. Cernobîl. Toate pensiile, alocaţiile şi
compensaţiile menţionate se plătesc din Fondul de Pensii şi Indemnizaţii, iar cheltuielile legate
de acestea sînt acoperite de către Casa Naţională de Asigurări Sociale din contul mijloacelor
bugetului de stat. Sistemul de pensionare al Republicii Moldova nu prevede posibilitatea de a
beneficia concomitent de diferite tipuri de pensii. Persoanele care au dreptul de a beneficia de
diferite tipuri de pensii urmează să opteze doar pentru un tip de pensie.

2.6. Formulele de pensionare

Calcularea mărimii pensiei pentru limită de vîrstă
Conform Legii Republicii Moldova cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat, pentru
calcularea pensiei pentru limită de vîrstă se aplică diferite formule, în funcţie de mărimea
stagiului de cotizare (atît a celui total, cît şi a celui obţinut după anul 19991 ). А) Dacă stagiul de
cotizare al pensionarului, obţinut după anul 1999 este egal sau mai mare decît 20 de ani,
mărimea pensiei este proporţională venitului lunar mediu asigurat, care se calculează conform
următoarei formule:

12
Calcularea mărimii pensiei de invaliditate
În conformitate cu Legea Republicii Moldova privind pensiile de asigurări sociale de stat există
formule de calculare a pensiei pentru cetăţenii ce au devenit pensionari pînă şi după 1 ianuarie
2010.
A) Dacă cetăţeanul a devenit pensionar de invaliditate după anul 2010, atunci mărimea pensiei
este proporţională venitului mediu lunar asigurat şi se calculează conform următoarelor formule:

B) Dacă cetăţeanul a devenit pensionar de invaliditate după anul 2010, atunci pensia este
constituită din două părţi şi se calculează conform următoarei formule:

13
Capitolul 3: Majorarea vârstei de pensionare.
Argumentele în favoarea majorării vârstei de pensionare.
1. Necesitatea schimbării limitelor vârstei de pensionare este legată de faptul că populaţia
Republicii Moldova, ca şi a altor ţări dezvoltate, îmbătrâneşte. Numai în anii 2000-2013
ponderea persoanelor cu vârsta 60+ în numărul total al populaţiei a crescut de la 13,6 % până la
15,7 %.
2. În Republica Moldova o răspândire destul de largă a primit fenomenul pensionarilor activi. În
anii 2001-2013 ponderea pensionarilor activi în numărul total al pensionarilor pentru limita de
vârstă a crescut de la 6,6 % până la 22,3 %, sau de 3,4 ori. Cu mul mai mare este implicarea în
domeniul muncii salariate a pensionarilor din mun. Chişinău. Aici în anii 2001-2013 ponderea
pensionarilor pentru limită de vârstă angajaţi a crescut de la 15,7 % până la 37,0 % sau de 2,4
ori. Astfel, în Republica Moldova angajat este fiecare al patrulea pensionar, iar în mun. Chişinău
– fiecare al treilea. Astfel, o răspândire largă în Republica Moldova a fenomenului pensionarilor
angajați – este un indiciu evident că pierderea esenţială a capacităţii de muncă la atingerea

14
vârstei de pensionare stabilite în prezent la o parte însemnată a pensionarilor nu are loc.
3. În ultimii ani, s-a schimbat radical natura şi condiţiile de muncă. A avut loc o reducere
serioasă a ocupării locurilor de muncă care necesită un mare efort fizic. Productivitatea muncii a
angajaților ocupaţi în activitatea intelectuală sau în sfera deservirii în comparaţie cu alte tipuri de
activitate economică într-o măsură mai mică depinde de vârstă. Nu întâmplător, cei mai mulţi
pensionari lucrează în domeniile educaţiei, sănătăţii, ştiinţei, şi printre specialiştii cu calificare
înaltă. Este evident că, pe măsura mişcării economiei Republicii Moldova în direcţia dezvoltării
post-industriale, pierderea capacităţii de muncă va avea loc la vârste mai înaintate. Astfel,
schimbările structurale în economie – factorul orientat la păstrarea capacităţii pensionarilor de a
munci. Concomitent, aceasta este şi un argument pentru o posibilă majorare a vârstei de
pensionare.
4. Până în prezent, au avut loc schimbări serioase nu doar în ciclurile demografice, dar şi în cele
social-vitale. O răspândire largă a studiilor superioare în Republica Moldova a dus la faptul, că
tineretul de azi rămâne mai mult timp în sistemul educaţional decât generaţia părinţilor lor. Ca
urmare, tinerii intră pe piaţa forţei de muncă la o vârstă mai târzie. În condițiile limitelor
constante ale vârstei de pensionare aceasta înseamnă o reducere a perioadei de achitare a
contribuțiilor de asigurări, ceea ce are un impact negativ asupra situaţiei financiare ale sistemului
de pensii.
Argumente împotriva majorării vârstei de pensionare
1. Se afirmă, că principalul obstacol pentru majorarea vârstei de pensionare în Republica
Moldova este durata scăzută a vieţii, în special la bărbaţi. Într-adevăr, în a. 2013, speranţa de
viaţă la naştere pentru bărbaţii şi femeile Republicii Moldova a constituit, respectiv, 68,9 ani şi
75,6 ani, care este mai mică, decât în toate ţările membre ale UE şi decât în unele ţări ale CSI
(Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Tadjikistan). La examinarea posibilităţii ridicării vârstei de
pensionare este oportun de a ţine seama nu doar de speranţa de viaţă la naştere, dar, şi de
dinamica numărului anilor de supravieţuire după atingerea vârstei de pensionare. În a. 2013 în
Republica Moldova bărbatul, care a împlinit vârsta de 60 ani, în medie mai trăieşte încă 15,7 ani
– ceea ce este cu 2,1 ani mai mult decât în a. 2000. Numărul anilor de supravieţuire a femeii de
60 ani în a. 2013 a constituit 19,6 ani, ceea ce este cu 2,5 ani mai mult decât în a. 2000. Astfel
bărbaţii, care în a. 2013 au atins vârsta de 60 ani mai trăiesc în mediu până la 75,7 ani, iar
femeile – până la 79,6 ani.
2. Unul din argumentele împotriva creşterii vârstei de pensionare este exprimat în felul următor:
deja pe piaţa forţei de muncă persoanelor în vârsta de pensionare şi chiar în vârsta de pre-
pensionare le este dificil de a găsi un loc de muncă, de aceea majorarea vârstei de pensionare va

15
înrăutăţi şi mai mult şansele lor de angajare. Rezultatele diferitor anchete sociologice într-adevăr
reflectă un interes scăzut al angajatorilor faţă de angajarea persoanelor cu vârstă pre-pensionară.
Aici este just de a se întreba: oare nu păstrarea unei vârste reduse de pensionare este cauza lezării
intereselor lucrătorilor în vârsta pre- pensionară în obţinerea locului de muncă? Dacă după bărbat
se menţine dreptul de a înceta lucrul la atingerea vârstei de 62 ani, iar după femeie – de 57 ani,
atunci poziţia angajatorului, care preferă un angajat relativ tânăr, este de înţeles. Într-un tânăr
lucrător se poate investi (de exemplu, prin sistemul de ridicare a calificării), aşteptând o
productivitate înaltă, în timp ce un angajat, care se apropie de pragul pensionării, nu va reuşi să
întoarcă angajatorului mijloacele investite. Astfel, păstrarea unei vârste mici de pensionare în
realitate nu apăra, ci, dimpotrivă, agravează situaţia lucrătorilor în vârstă pre- pensionară pe piaţa
forţei de muncă, reducând competitivitatea lor.
3. Argumentul împotriva majorării vârstei de pensionare este respingerea acestei măsuri de către
populaţie. Într-adevăr, este greu de aşteptat că oamenii benevol vor accepta limitarea drepturilor
lor la pensie. Această poziţie a populaţiei Republicii Moldova nu diferă de opiniile cetăţenilor
altor ţări. Totuşi, în cadrul sondajelor sociologice nu se evalua atitudinea respondenţilor faţă de
consecinţele posibile ale vârstei de pensionare constante: păstrarea mărimii mici a pensiei, sau
chiar micşorarea ei; o creştere însemnată a contribuțiilor de asigurări individuale şi a alocărilor
de către angajatori pentru finanţarea sistemului de pensii. Dar chiar şi opinia, că societatea este
categoric contra majorării vârstei de pensionare, este inegală la diferite grupe de vârstă. După
cum atestă rezultatele anchetelor în alte ţări (în special în Rusia), persoanele în vârsta de pre-
pensionare au o atitudine negativă faţă de o astfel de perspectivă, deoarece pentru ei aceasta este
o ameninţare nemijlocită. Dar deja oamenii de vârstă mijlocie demonstrează o atitudine mult mai
liniştită faţă de perspectiva majorării vârstei de pensionare. Cu cât lucrătorul este mai tânăr, cu
atât mai puţină teamă are faţă de majorarea vârstei de pensionare. Dar anume aceste grupuri de
vârstă, şi nicidecum pensionarii actuali, îşi vor asuma noile obligaţii sociale, dacă vârsta de
pensionare va fi majorată şi durata activităţii de muncă va creşte. Astfel, în contextul dat părerea
tinerilor este mai însemnată, decât opinia persoanelor în vârstă.

16
Concluzie
1. Îmbătrânirea populaţiei Republicii Moldova şi stabilitatea financiară scăzută a sistemului de pensii
determină necesitatea obiectivă de majorare a vârstei de pensionare. Posibilitatea acestei măsuri este în
concordanţă cu tendinţa de creştere a speranţei de viaţă a populaţiei, precum şi creşterea numărului
anilor de supravieţuire a actualilor pensionari. Totodată, ridicarea vârstei de pensionare poate da doar
un efect de scurtă durată. Dacă ne limităm doar la această măsură, atunci după o perioadă oarecare,
problemele existente în prezent vor reapărea. De aceea este necesar de a efectua o perfecţionare
complexă a sistemului de pensii, în rezultatul căreia ridicarea vârstei de pensionare va deveni unul dintre
principalele componente ale noului model de pensionare în ţară.
2. Calculele cercetătorilor ştiinţifici ale INCE au arătat, că este oportun de a păstra vârsta de pensionare
pentru bărbaţi la nivelul actual de 62 ani şi de a o ridica pentru femei – până la 60 ani. Este de dorit de a
realiza această măsură nu momentan, ci în regim gradual – din a. 2016 până în a.2020. Republica
Moldova dispune deja de experienţă în utilizarea schemei de ridicare a vârstei de pensionare extinse în
timp. În ceea ce priveşte scenariul de nivelare a vârstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei (62 ani),
precum şi a scenariului de majorare a vârstei de pensionare pentru bărbaţi până la 65 ani şi pentru
femei – până la 60 ani, este oportun de a o realiza numai după anul 2020.
3. Majorarea vârstei de pensionare va duce, pe de o parte, la reducerea numărului de beneficiari „noi” şi
la reducerea corespunzătoare a volumului de mijloace băneşti, necesare pentru plata pensiei lor. Pe de
altă parte, acest lucru va provoca o creştere corespunzătoare a numărului de angajaţi, ceea ce va
provoca o creştere respectivă a contribuţiilor în partea de venituri a bugetului asigurărilor sociale de
stat.
4. Majorarea vârstei de pensionare pentru femei până la 60 ani va provoca o creştere semnificativă a
„contribuţiei” femeilor la finanţarea sistemului de pensii, astfel reducând redistribuirea excesivă a
resurselor sistemului de pensii, care în prezent s-a format în favoarea femeilor. Ea va contribui la
reducerea inegalităţii de gen în mărimile pensiilor stabilite pentru limita de vârstă. Aceasta va duce la
apropierea mărimii pensiilor pentru femei şi bărbaţi (informativ: mărimea medie a pensiilor stabilite
pentru limită de vârstă în a. 2013 a constituit pentru bărbați 1150,48 lei pe lună, pentru femei – 885,48
lei sau cu 23,0 % mai puţin).
5. Ridicarea vârstei de pensionare este în mare măsură o decizie politică. Iniţiată de către structurile
statale, ea necesită în mod obligatoriu sprijinul societăţii civile. Este nevoie de un consens între diferite
forţe politice, mişcări sociale, sindicate, patronate, organizaţii neguvernamentale în vederea soluţionării
acestei probleme. Este nevoie de multă activitate explicativă în rândul cetăţenilor cu privire la faptul că
creşterea vârstei de pensionare – este o măsură nepopulară, dar absolut necesară în condiţiile actuale,
care, în cele din urmă, va contribui la îmbunătăţirea sistemului de asigurare cu pensii din ţară.

17
Bibliografie
I. Webografie
1. http://www.old.mmpsf.gov.md/file/strategii/pensii_ro.pdf

2. https://ince.md/uploads/files/1435574627_asigurari-sociale.pdf

3.https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/economie/sistemul-de-pensii-in-republica-moldova-
actualitati-si-perspective-de-dezvoltare-71980.html

4.http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=200&

5.http://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20Statistica%20
sociala__09%20PRO/PRO010100.px/table/tableViewLayout1/?rxid=2236620c-0516-4553-
abe1-e4012b1ff298

6. http://lex.justice.md/md/306930/
7. https://msmps.gov.md/ro/content/despre-reforma-sistemului-de-pensii

II. Acte normative

1. Legea nr. 156 privind sistemul public de pensii din R.M.

18