Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(sociopată)
1
Un istoric familial cu această tulburare – cum ar fi un părinte antisocial – crește
riscul de dezvoltare a tulburării. De asemeni pot contribui un număr de factori
de mediu din casă, școală și comunitate, factori care acționează în copilărie.
Acest tip de personalitate pare a fi de trei ori mai frecventă la bărbați decât la
femei.
Spre exemplu, mulți adulți cu tulburare de personalitate antisocială au crescut
într-un mediu haotic, cu conflicte familiale constante și absența supravegherii.
Părinții au fost alcoolici abuzivi sau consumatori de droguri și, ca rezultat, copiii
au dificultăți în realizarea legăturilor emoționale.
CE TRATAMENTE EXISTĂ?
Tratamentul principal e psihoterapia, iar familia și prietenii persoanei cu
personalitate antisocială pot fi implicați în deciziile referitoare la îngrijirea
acesteia. Momentan nu există medicamente care să trateze direct tulburarea,
însă deseori se folosesc medicamente pentru a trata alte probleme mintale
asociate.
Personalitate antisocială are o componentă genetică puternică, astfel că poate
fi gestionată, dar nu poate fi vindecată. Cu ajutorul terapiei, comportamentul
se poate îmbunătăți în timp, chiar dacă anumite caracteristici, cum ar fi lipsa de
empatie, rămân. De obicei, simptomele încep să se amelioreze spre vârsta
mijlocie.
3
CE ROL ATRIBUIE LYKKEN STILULUI PARENTAL ÎN
DEZVOLTAREA UNUI TIP DE PERSONALITATE ANTISOCIALĂ?
Lykken consideră că "eroul şi psihopatul sunt ramuri ale aceleaşi crengi". Deşi
datele cu privire la stilurile parentale lipsesc, el speculează că practicile de
creştere a copiilor de către părinţi sunt critice în determinarea tipului de
ramură pe care o va prelua un copil. Părinţii care pun accentul pe pedeapsă
sunt de natură să crească un sociopat. Copilului neînfricat nu-i pasă de
pedeapsă, deci nu este nimic ce poate învăţa copilul din consecinţele unui
comportament rău. Părinţii care oferă un exemplu pozitiv şi manifestă dragoste
pot creşte un erou din acelaşi bebeluş. Chiar şi un psihopat potenţial poate
învăţa să preţuiască stimulii sociali, ca dragostea şi aprobarea, care ţin de obicei
de comportamentul prosocial, nu de cel antisocial. Personalităţilor antisociale
nu le lipseşte capacitatea de a simţi plăcerea, dar ele sunt mai puţin predispuse
la teama de pedeapsă şi la durere, astfel încât acestea sunt mai puţin afectate
de strategiile punitive folosite în creşterea copiilor.
4
cu o persoană cu personalitate antisocială e foarte dificil și poate provoca o
gamă largă de reacții.
Setează-ți limite clare pentru ceea ce ești dispus să tolerezi, comunică-i-le
persoanei și stabilește consecințe aplicabile și logice pentru comportamente
nedorite, pentru a preveni ca persoana să te rănească, să te abuzeze sau să te
manipuleze; aplică consecințele imediat ce și de fiecare dată când limitele sunt
încălcate. Fii consecvent! Apoi, când persoana e calmă, explică-i ce s-a
întâmplat, ce a făcut greșit și pentru ce ai aplicat consecințele.
Nu te contrazice și nu te angaja în lupte de putere cu persoana cu personalitate
antisocială.
Recunoaște simptomele și comportamentele enumerate mai sus și nu te lăsa să
cazi în capcanele întinse de persoana cu personalitate antisocială.
5
6a: să speli o maşină; 6b: să conduci un automobil cu 90
de mile pe oră;
7a: să încerci să spui o poveste unui 7b: să revii la maşina ta parcată şi
grup de oameni şi nimeni să nu te să găseşti o urmă de lovitură în ea;
asculte;
8a: să ceri cuiva să-ţi restituie nişte bani 8b: să dormi toată noaptea pe
pe care ţi-i datorează; podea;
9a: să lucrezi o săptămână pe câmp la 9b: să te anunţe pilotul că există
săpat de cartofi; probleme cu motorul şi că va face
o aterizare de urgenţă;
10a: să fii la un circ când deodată doi lei 10b: să ajungi la circ şi să descoperi
scapă liberi în ring; că ţi-ai uitat biletele;