Sunteți pe pagina 1din 5

Tîlcuirea Icoanei ,,Intrarea Maicii Domnului în Biserică”

BY PREOT NICOLAI · 03.12.2015

Semnificația și iradierea bucuriei sfinte prilejuite de Intrarea Maicii


Domnului în Biserică, se regăsește din plin în icoană praznicului. Este un
act premergător al descoperirii tainei întrupării Cuvântului lui Dumnezeu,
care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu,
Dumnezeu întrupindu-se din Fecioara Maria. ,,Icoana Maicii Domnului
intrării în biserică” este o odă închinată Preasfintei Născătoarei de
Dumnezeu, cinstitorii Maicii Domnului, rugîndu-se cu evlavie înaintea
acestei icoane, Împărătesii tuturor.
Numită în popor Vovidenia sau Ovedenia, această sărbătoare amintește
de ziua în care Sfinții Părinti, Ioachim și Ana au adus pe fiică lor Măria la
Templul din Ierusalim, unde a Ea rămas pană la vârstă de 15 ani, fiind
hrănită de Sfântul Arhanghel Gavriil. Tot acesta îi descifra tainele
Scripturilor, pregătind-o pentru înaltă chemare rânduită de Dumnezeu.
Templul în care intră Maica Domnului avea 90 de camere, dispuse pe trei
paliere, conform mărturiei istoricului Iosif Flaviu. Într-o parte, locuiau
fecioarele, care erau date spre slujbă lui Dumnezeu, până la o vreme; în
cealaltă parte locuiau văduvele, cele care se făgăduiau să-și păzească
curățenia trupească şi sufletească până la sfârșitul vieții. Într-o altă parte
petreceau bărbații și, în sfârșit, într-o latură diferită locuiau săracii,
pelerini, care veneau de departe pentru închinare. În locașul fecioarelor a
fost rânduită și Maica Domnului. Se poate de interpretat simbolismul
care aseamănă cele trei părti ale templului cu cele trei etape ale vieții
duhovnicești: purificarea, iluminarea și unirea. Astfel, în templul din
Ierusalim, Fecioară aleasă se va pregăti să devină mai târziu „Templu
Trupului Său”, care îl va primi pe Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și Om
adevărat.
Nu găsim temeiuri cu trimiteri concrete în Sfintele Evanghelii canonice, la
evenimentul intrării Maicii Domnului în biserică, dar slujbă din cultul
bisericesc, cu troparele, condacul și canoanele, poezii de laudă bisericești,
sunt cele care fac parte din Sfîntă Tradiție. Sfîntă Tradiție este la egalitate
cu Sfîntă Scriptură, ceea ce dă aceesi notă biblică, sfintă, semnificației
sărbătorii.
Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului este unul dintre cele
douăsprezece Praznice Impărătesti din cursul anului. Această sărbătoare a
fost instituită în Tradiția Bisericii folosind textul Protoevangheliei lui
Iacov, care detaliază nașterea și viața timpurie a Fecioarei Măria. Deși
Protoevanghelia lui Iacov este datată în secolul al II-lea, sărbătoarea a
fost instituită în secolul al VI-lea în Răsărit și abia în anul 1374 în Apus.
În icoană sărbătorii observăm cele trei părti standarte ale templului din
Ierusalim. Scenă prezentată în icoană se desfăsoară în curtea interioară a
templului, langă intrarea în „Sfînta Sfintelor ”, în partea de mijloc, cum ar
fi astăză naosul bisericii, urmînd altarul. Proorocul Zaharia este zugrăvit
imbrăcat în haine preoțești stând în fața ușilor „Sfintei Sfintelor”, pe a
doua treaptă a scării, cu mâinile întinse, primind-o pe Maica Domnului,
care stă pe prima treaptă, pregătită pentru a intra și a se dedica. În alte
icoane poate fi pe aceeași scară cu Proorocul Zaharia.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită de două ori în icoană,
dar neavând nimic copilăresc în înfăţișarea ei, deși este pictată de statură
mică. Această statură mică indică vârsta crudă la care a fost adusă la
templu, iar maturitatea redată gingaş şi fin, arată curăţenia deplină şi
înţelepciunea Fecioarei. Prima dată Sfânta Fecioară este zugrăvită în fața
Proorocului Zaharia, întinzând mâinile către el și începând a urca treptele
care duc spre „Sfânta Sfintelor”. În partea de sus o vedem din nou pe
Fecioara Maria șezând pe cea mai înaltă treaptă, langă „Sfânta Sfintelor”,
unde un înger vine să-i slujească fiind hrănită cu „pîine cerească”.
Preasfînta Fecioară apare cu zîmbet abia sesizabil pe faţă, ca manifestare
a bucuriei lăuntrice de a trăi în comuniune cu Dumnezeu. Părinţii cuprind
în privirile lor toată scena, pe prooroc, pe Copila Maria, şi templul, feţele
lor arătînd sfătuire deplină, bucurie de împlinire a făgăduinţei şi totală
încredere în Dumnezeu.
Scena pedagogică de pe icoana Intrării Maicii Domnului în Biserică este
descrisă în Erminii, tîlcuiri, în modul general, în felul următor: Interiorul
unui templu, cu un amvon în partea dreaptă sau stânga. În amvon este
înfățișat prorocul Zaharia. Este reprezentat în vârstă, cu barba ascuțită,
îmbrăcat în veșminte preoțești, cu mâinile întinse, primind-o pe Maica
Domnului. Ea se află în mijlocul scenei, lângă amvon, cu mâinile întinse
către Zaharia. În spatele Maicii Domnului, în mijlocul curții, sunt zugrăviţi
Sfinții Ioachim și Ana, părinţii Născătoarei de Dumnezeu, care vin și își
prezintă Fiica. În unele icoane părinţii au în mîini jertfă, care este
caracteristică perioadei Vechiului Testament, avînd anume o pereche de
porumbei, ca simbol al curăţeniei, ei neavînd altă pasăre sau animal care
se aduceau de obicei în conformitate cu păcatul săvîrşit, pentru care se
aducea jertfă. Alaiul este urmat de un grup de fecioare ce poartă în mâini
făclii aprinse. Spre deosebire de Sfânta Ana și de Fecioara Maria,
fecioarele templului au capul descoperit.
Într-o altă scenă, în spatele lui Zaharia, într-un registru superior, este
reprezentată Maica Domnului, așezată pe un scaun mai înalt, la care se
ajunge pe o scară cu trei trepte. Cele trei trepte pot fi văzute ca împlinire
a trei făgăduințe:
 Făgăduința lui Ioachim și Ana de a o închina Domnului pe Fecioara
Maria, drept mulțumire pentru că le-au fost ascultate rugăciunile.
 Făgăduința făcută de Dumnezeu prin prooroci, că va alege o Fecioară
spre a-i fi și Mamă.
 Fecioara Maria, rod al făgăduinței omenești, dăruindu-se Domnului,
spre a deveni Născătoare de Dumnezeu.
În fața ei se află un baldachin; lângă baldachin, un înger în zbor, privind
spre Maica Domnului, într-un gest de întâmpinare. Ea se uită în sus, către
înger, cu o mână întinsă spre el. Menționăm că Maica Domnului a rămas
în Templu până la vârsta de 15 ani.
Această sărbătoare, în mod tradițional, se zugrăvește în diaconicon-
partea dreaptă (sudică) a Sfântului Altar. Deci se scrie ,,icoana Maicii
Domnului intrării în biserică” în Altar, unde sunt pictați slujitori ai
Altarului de rang arhieresc, preoțesc și diaconesc, unde au voie să intre
numai bărbaţi, pentru a arăta superioritatea Maicii Domnului. Alegerea
Sfântului Altar este în acord cu versetele introductive ale Troparelor
Cântării a 9-a a Canonului care se cântă în timpul Utreniei. Aceste versete
se sfârșesc cu refrenul în care se spune că Maica Domnului “a intrat în
Sfântă Sfintelor”. De altfel, începutul Irmosului Cântării a 9-a (Axionul
praznicului), menționează: “îngerii, văzând intrarea Fecioarei, s-au
cutremurat, cum cu slavă a intrat în Sfânta Sfintelor!”
Semnificația sărbătorii pline de bucurie, se găsește ca o sinteză, de
asemenea, în aceste cuvinte ale Condacului: “Preacurata biserică a
Mântuitorului, cămara cea de mult preț și Fecioară, sfințită vistierie a
slavei lui Dumnezeu, astăzi se aduce în casa Domnului, împreună
aducând darul Duhului lui Dumnezeu; pe care o laudă îngerii lui
Dumnezeu; acesta este cortul cel ceresc.”
Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, luminează-ne şi mîntuieşte-ne pre
noi!
http://www.ucenic.info/tilcuirea-icoanei-intrarea-maicii-domnului-in-biserica/