SINTEZE DE PEDAgOQIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR

II. Ciclul maturității, de la 24/25 la 65 de ani:

1. Stadiul de tânăr (24/25-35 de ani);
2. Stadiul de adult (35-65 de ani).

III. Ciclul vârstelor de regresie, de Ia 65 de ani:

1. Stadiul de bătrân (65-80 de ani);
2. Stadiul de bătrânețe longevivă (de la 80 de ani);
3. Stadiul de încheiere a vieții.
Conform acestui cadru de analiză, ne vom focaliza pe etapele 3 și 4 din ciclul de
creștere și dezvoltare, respectiv stadiul de antepreșcolar sau copilăria mică și stadiul de
preșcolar.

1. Repere ale dezvoltării la vârstele timpurii.

Domenii de dezvoltare
1.1. Dezvoltarea fizică, igiena personală și motricitatea

Perioada 1-3 ani, asociată antepreșcolarității

Se menține ritmul creșterii, care este diferit pentru diverse părți ale corpului și va
conferi o înfățișare asincronă: o creștere mai accentuată la nivelul capului, apoi a
abdomenului, pentru ca treptat copilul să capete o înfățișare proporțională. Osificarea
mai intensă, dezvoltarea sistemului muscular și întărirea ligamentelor vor facilita
motricitatea, pornind de la mers și până la motricitatea fină. La 2 ani, controlul
sfmcterian devine tot mai evident, reușește să-și amâne nevoia câteva minute, la 2 ani
și jumătate își controlează și micțiunea pe timpul zilei, pentru ca la 3 ani să știe să
meargă la toaletă (Verza & Verza, 2017).
Aceste achiziții în plan fizic se vor reflecta și în planul cunoașterii lumii
înconjurătoare și se vor transforma în competențe cu care copilul se va adapta cerințelor
mediului social. La 12 luni poate parcurge distanțe mici susținut de mână, la 14-15 luni
se apleacă pentru a ridica un obiect și revine în poziție verticală, la 18 luni începe să-și
coordoneze mâinile și poate
nente consistente și se poate hrăni cu lingura, la 20-22 de luni bate din palme,
dansează, deschide sertare, dulapuri. La .. e mici construcții din cuburi, trage linii

102
 Z: c -donatori: Ion ALBULE8CU, Horațiu CATALANO

verticale, spre finalul rserge cu spatele, înșiră mărgele mari, răsfoiește paginile unei
Et; colorează suprafața unei foi de hârtie, utilizează mânerul ușii, _" ci aparat, pentru
ca, la 3 ani, să toarne apă dintr-o cană în alta, icfeca, să dea cu piciorul într-o minge,
să meargă pe tricicletă, să ;:: un obiect mic, să facă bile din plastilină, să îndoaie o
jumătate n scop imitator. Este etapa în care copilul cunoaște lumea prin tai
experiențelor senzoriale și perceptive pe care le repetă, mai ales i c au caracter de
noutate (a se vedea Fișa de dezvoltare Psihomotrică

■rada 3-6/7 ani, asociată preșcolarității

tțt- :ada preșcolară, dezvoltarea fizică nu este la fel de intensă ca E anterioare, însă se
realizează într-un mod în care sunt echilibrate ie c c rpului, aceste aspecte având
implicații pozitive asupra motri- aeneral. Creșterea în înălțime și în greutate este
influențată de gen, î - :td în favoarea băieților.
c cortical, se stabilește dominanța uneia dintre cele două emisfe- 'ILI .. fapt care
se reflectă în manualitatea copilului, care va fi dreptaci, si..; ambidextru. Creierul
continuă să se dezvolte, ajungând în ’ - : idă la un volum apropiat de volumul său
maxim.
. "ciul preșcolarității se formează deprinderi adecvate de igienă . care capătă chiar
aspecte de rafinament prin alegerea hainelor, ... pentru un anumit stil vestimentar și chiar
semne de cochetărie n ceea ce privește igiena somnului, în preșcolaritate scade numărul
somn, inclusiv prin refuzul somnului de după-amiază (Verza & JB17).
■sesterea și dezvoltarea fizică favorizează achiziționarea unor de- ■ -: trice vizibile la
nivelul activităților de joc și învățare. La 3 ani, ■ îre și se cațără, sare într-un picior,
alternează picioarele pe scări, ; spații mari. La 4 ani crește rapiditatea în alergat, mers,
sare peste repte la coborâre, ține corect creionul, trasează linii și cercuri,

103
 SINTEZE DE PEDAQOgiA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR

asamblează mici construcții după model. La 5 ani prinde și aruncă o minqj mare, sare
coarda, joacă șotron, desenează respectând o temă dată, decupec:. cu foarfecă, poate să
scrie litere mari, separate. La 6 ani poate să facă difer ita sărituri, merge pe o scândurică
lată înainte, înapoi, lateral, prinde o mir;-, cu o mână, sare coarda, merge pe tricicletă,
face desene mai complicai scrie litere mici, împăturește ziarul de două ori pe diagonală
pentru a face un pătrat, își scrie numele pe o hârtie liniată (a se vedea Fișa de dezvoltare
Psihomotrică Portage').

1.2. Dezvoltarea socioemoțională

Conform cercetărilor efectuate de E. Erikson, a rezultat o teorie care integrează,

în opt stadii, evoluția psihosocială a omului de la naștere până la finalul vieții. Vârstele
timpurii analizate de noi acoperă două stadii: stadiul 2 - autonomie/dependență (1-3
ani) și stadiul 3 - cpmpetență/retragere (3-6 ani).
Perioada 1-3 ani
Dezvoltarea fizică, achizițiile psihomotorii și cognitive dobândite în primii ani
de viață orientează copilul spre experimentarea autonomiei. Am văzut că, odată cu
dezvoltarea motricității fine, copilul vrea să facă singur anumite acțiuni, inclusiv să se
hrănească singur. Acestea sunt, de fapt, primele semne prin care copilul începe să
exerseze autonomia. Autonomia se referă la capacitatea de autocontrol și de control
flexibil al lumii externe. Această capacitate se formează în funcție de tipul relației dintre
copil și familia sa, respectiv adulții care îl îngrijesc. Feedbackul adultului la semnalele
de autonomie ale copilului construiește sentimentul de autocontrol sau control al lumii
exterioare. Critica sau supraprotecția sunt mesaje distructive în consolidarea
autonomiei, care va lua forma dependenței de o autoritate sau fricii de decizie.
Autonomia, ca achiziție socială, se asociază și cu autocontrolul emoțional. Odată
ce copiii sunt capabili să umble, se pot îndepărta de situațiile neplăcute emoțional, caută
adulții de care sunt atașați sau inițiază anumite i : rândirea unui confort emoțional din
partea acestora. Jocul rce specifică dezvoltării cognitive, poate să devină o modali-
c opilul își ventilează emoțiile (Schaffer, 2007).
â cu vârsta de 12 luni, poate să devină activă anxietatea față de -iții străine și
se diminuează spre 3 ani. în jurul vârstei de testă anxietatea de separare, asociată

104
 Osc raonatori: Ion ALBULE8CU, Horațiu CATALANO

cu primele desprinderi lial pentru a merge la grădiniță. Aceste manifestări

anxioase eșate de tipul de atașament. Un copil securizat, care a interna- s • tul
de încredere față de adultul tandru, prezent și consecvent . e sale emoționale, va
trece mai ușor peste aceste intensificări ae frică și se va adapta corespunzător la
cerințele specifice dez-

bda 3-6/7 ani

istă perioadă, copilul este deosebit de activ, curios, dornic să teze și să exploreze.
La această explozie de acțiune se adaugă ten- ... ui de a sta permanent lângă adult pentru
a-1 imita, admirându-i -i: acțiunile (cf. Piaget, adultrism). Și de această dată, blocarea
area copilului este direct relaționată cu atitudinea adultului față . acestuia. Interdicția,
critica, descurajarea duc la internalizarea ui de vinovăție, care se va manifesta
comportamental prin _ i. retragere. O atitudine suportivă, aprobatoare, încurajatoare din
«autului va facilita dezvoltarea unei voci interioare care ghidează __iie copilului.
JI prima parte a acestei perioade, copilul începe să folosească un ■ ■ vonal pentru a-și
împărtăși trăirile în discuții cu alți copii, poate B:. ze emoții în joc, să le mascheze sau
chiar să le minimizeze (Schaffer,

_ ;zvoltarea limbajului și a comunicării - premisele citirii și

scrierii

Deși copiii își dezvoltă capacitatea de a comunica din primele clipe de Cine cu adultul
prin diverse sunete, gesturi, tipuri de plâns, primul cuvânt este rostit între 8 și 18 luni
(Bates, Thal, Janowsky, 1992, în Harwood et al., 2010).
Perioada 1-3 ani
Până la 1 an și jumătate, copiii pot fi capabili să utilizeze 50 de cuvinte și să
înțeleagă 100 de cuvinte sau mai multe, iar la 2 ani pot să înțeleagă chiar și 900 de
cuvinte și să pronunțe clar 200 dintre ele (Benedict, 1979, în Harwood et al., 2010). De
obicei, există un dezechilibru între limbajul activ și cel pasiv, acesta din urmă
devansându-1. în jurul vârstei de 16 luni, copilul simte nevoia de a comunica pentru a
se face înțeles, vorbirea în propoziții realizându-se între 18 și 24 de luni, când copilul
este capabil să înțeleagă povestiri cu trei-patru personaje. Spre finalul acestei perioade

105
 SINTEZE DE PEDAQOgiA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR

are capacitatea de a înțelege și a repovesti povești, învață poezii scurte, mai ales dacă
acestea sunt rimate. în această perioadă există dificultăți de pronunție care nu au
neapărat o cauză logopedică și de aceea tind să dispară în jurul vârstei de 2 ani și
jumătate (Verza & Verza, 2017).
Perioada 3-6/7 ani
Vocabularul se îmbogățește substanțial în toată perioada preșcolarității, când
copilul învață, în medie, Câm 9 cuvinte pe zi (Rice, 1989, în Harwood et al., 2010). în
jurul vârstei de 4 ani, copilul adoptă sintaxa, se exprimă prin propoziții concrete formate
din 4-5 cuvinte. Spre finalul acestei perioade, copiii comunică prin fraze care respectă
o structură logico-gramaticală și, prin urmare, exprimarea este fluentă și inteligibilă
(Verza & Verza, 2017).

1.4. Dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii

Dacă luăm ca reper cercetările efectuate de J. Piaget, această perioadă se întinde

pe două dintre cele patru stadii: 1. inteligența senzoriomotorie (0-2 ani), 2. inteligența
preoperațională {2-6/7 ani).
Perioada 1-3 ani
Gândirea copilului de 1-3 ani este practică, intuitivă, prelogică și conectată la
realitatea concretă. La sfârșitul primului an de viață apar pentru prima dată în mintea
copilului reprezentările mentale ale obiectelor și acțiunilor,

106
JLUI PREȘCOLAR
nowsky, 1992, în Harwooc
i să utilizeze 50 de cuvinte • la
2 ani pot să înțeleagă tre ele
(Benedict, 1979, în lilibru
între limbajul activ vârstei de
16 luni, copilul Ies, vorbirea în
propoziții te capabil
înțeleagă po- perioade are
capacitatea irte, mai ales dacă
acestea de pronunție care nu
au ispară în jurul vârstei de
i perioada preșcolarității.
Rice, 1989, în Harwood
sintaxa, se exprimă
finalul acestei perioade, ■ă
logico-gramaticală și. Verza
& Verza, 2017).
șterea lumii
’iaget, această perioadă
ligența senzoriomotorie
tivă, prelogică și conec-
iață apar pentru prima
>biectelor și acțiunilor.
Coordonatori: Ion ALBULESCU, Horațiu CATALANO
■•dBies . e conduce spre una dintre cele mai importante achiziții ale stadiului «c ri
?motor - permanența obiectului. Acum copilul poate să-și reprezinte Hta . e atunci când
ele dispar din raza sa vizuală și este capabil să găsească IriiK. ‘ t e ascunse fără ca să
vadă unde au fost puse sau să surprindă acțiunea «' a' ascunse.
Jacqueline (1 an și jumătate) este așezată în fața a trei ecrane, A, B și C
(o beretă, o batistă și jacheta ei). Ascund un stilou mic în mână spunând „Cucu,
stiloul”. îmi țin mâna închisă spre ea, opun sub A, apoi sub B, apoi sub C (lăsând stiloul
sub C); la fiecare pas, îmi întind din !: ou mâna repetând „Cucu, stiloul”. Jaqueline
să caută apoi stiloul direct în ocația C, îl găsește și râde (Schaffer, 2007, p. 173).
începând cu 2 ani, copilul intră într-un alt stadiu cognitiv - stadiul bn : irațional,
care definește o gândire cu un caracter prelogic (sensul *i intuhii preoperațional se
referă la faptul că operațiile gândirii nu sunt w; suficient de funcționale). După vârsta
de 2 ani, gândirea copilului este ar colică, iar acest lucru devine vizibil la nivelul
activității de joc și învățare: ■med simbolic, imaginea mentală, desenul, limbajul
(cuvântul fiind princi- Itaul .'imbol pe care copilul începe să-l folosească la această
vârstă). Exemplul 4: mai jos, construit pe baza observațiilor pe care Jean Piaget le-a
făcut asupra j ■ priilor copii, pune în evidență utilizarea cuvântului ca simbol.
prin
La 21 de luni, Jacqueline a văzut o scoică și a zis cană. După ce a spus
acest cuvânt, a ridicat-o și s-a prefăcut că bea... în ziua următoare, văzând
aceeași scoică a spus pahar, apoi cană, apoi pălărie și în cele din urmă vapor
pe apă. După trei zile a luat o cutie goală și a mișcat-o înainte și înapoi spunând
mașinuță (Schaffer, 2007, p. 171).
Perioada 3-6/7 ani
Preșcolaritatea se asociază cu intrarea în substadiul gândirii intuitive -- 7 ani).
Este o etapă în care gândirea este intuitivă deoarece înțelegerea jje către copil a
fenomenelor este centrată pe aspectul perceptual cel mai dent - modul în care apar
lucrurile (aparența). La această vârstă, copilul sste tentat să gândească ceea ce vede
(gândirea lui este intuitivă întrucât tinde i se lase înșelat de aparențe, de ceea ce îl lasă
să cunoască organele sale de simț, fără a mai prelucra reflexiv). De exemplu, pus în fața
unui kilogram de lână și a unui kilogram de cuie, va spune că este mai grea lâna datorită
aspectului vizual pe care îl are aceasta.
Gândirea copilului este egocentrică, adică percepe lumea doar din propria
107
 SINTEZE DE PEDAQOgiA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR

perspectivă, fără capacitatea de a înțelege că alți oameni pot să vadă același lucru din
altă perspectivă. Acest aspect se poate observa și în dialogul copiilor mici, care sună ca
niște monologuri colective în care cineva spune ceva, iar un alt copil intră în dialog cu
o afirmație care nu are nicio legătură cu cea a interlocutorului său. De exemplu, întrebați
un copil mic dacă are un frate și el spune „Da“, întrebați-1 apoi dacă fratele lui are un
frate și el s-ar putea foarte bine să spună „Nu“ (Schaffer, 2007, p. 175).
Gândirea copilului este animistă, adică însuflețește întreaga realitate, inclusiv
obiectele fizice; dialogul următor dintre Piaget și un copil aflat în stadiul preoperațional
exemplifică această caracteristică a gândirii lui:
Piaget: Ce face soarele când sunt nori și plouă?
Copil: Pleacă pentru că e vreme rea.
Piaget: De ce?
Copil: Pentru că nu vrea să se ude (cf. Schaffer, 2007, p. 175).
Gândirea copilului este rigidă, adică nu poate să perceapă ireversibilitatea unor
acțiuni, le gândește în ordinea în care i-au fost prezentate prima dată. La această vârstă,
copiii nu sunt capabili de gândire reversibilă, pot să realizeze adunări, dar nu și scăderi.
Spre finalul acestei etape apar o serie de achiziții semnificative:
• clasificarea (plasarea obiectelor în grupuri sau categorii în funcție de
anumite criterii - mărime, culoare), utilizând cel mai des criteriul după care
sunt evidențiate diferențele cele mai clare;
• reversibilitatea (capacitatea de a executa o acțiune în două sensuri, cu
conștiința faptului că este vorba de una și aceeași faptă). Se concretizează în
capacitatea mentală de a studia și analiza o problemă din două puncte de
vedere opuse (două operații: operația directă și operația inversă).
Reversibilitatea gândirii crește flexibilitatea

108