Taiwan

Cunoscută de chinezi încă din sec. VII, insula a fost populată de aceștia la începutul sec. XVII. În
1646, olandezii au obținut controlul asupra insulei, dar au fost îndepărtați în 1661 de către un mare
val de refugiați chinezi, susținători ai dinastiei Ming. A fost cucerită de către dinastia manciuriană în
1683, iar contactele cu europenii nu au fost restabilite până în 1858. În 1895 a fost
cedată Japoniei în urma războiului sino-japonez. Centru militar japonez în al doilea război mondial, a
fost bombardată frecvent de către avioanele americane. După înfrângerea Japoniei, a fost
retrocedată Republicii Chineze care era guvernată pe atunci de partidul naționalist (Kuomintang). În
anul 1950, ca urmare a Războiului Civil Chinez, forțele naționaliste reprezentate de
partidul Kuomintang au pierdut controlul asupra Chinei continentale, având sub jurisdicția de facto,
doar grupul de insule Taiwan, Insulele Pescadores, Kinmen și Matsu. Totuși,
guvernul Kuomintangului, care s-a refugiat în Taiwan, a continuat să pretindă că reprezintă întreaga
națiune chineză. Taiwan a devenit reședința guvernamentală a naționaliștilor, cu generalul Jiang
Jieshi ca președinte. În 1945 Republica China, pe atunci sub conducerea Kuomintangului, a fost
unul din membrii fondatori ai Organizației Natiunilor Unite. În condițiile în care Republica Populară
Chineză condusă de Partidul Comunist Chinez a fost boicotată de numeroase state, între 1949-1971
Republica Chineză, limitată la Taiwan, a ocupat locul de reprezentant al întregii Chine la ONU,
inclusiv ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, fiind recunoscută ca atare de
numeroase state. În 1971 locul său la ONU a fost luat de Republica Populară Chineză. În anul 1954,
Taiwanul a semnat un tratat de apărare reciprocă cu SUA, și a primit un ajutor american pe o
perioadă de aproape trei decenii, în care a cunoscut o dezvoltare economică spectaculoasă,
„Miracolul Taiwanez”; există investiții foarte mari făcute în China de persoane care sunt cetățeni
taiwanezi deținând tehnologie, cunoscute ca persoane miliardare, având ca urmare ridicarea Chinei.
Pe plan internațional în cursul deceniilor cele mai multe țări au recunoscut Republica Populară
Chineză drept guvern al Chinei și au rupt relațiile diplomatice oficiale cu guvernul de la Taipei. În loc
de Republica Chineză a început să fie folosit în mod obișnuit denumirea de „Taiwan”, uneori „China
Taipei.”
În ultima perioadă în Taiwan a avut loc o intarire a sistemului democratic, și a luat amploare o
mișcare de opoziție la Kuomintang, aspirând la proclamarea oficială a independenței Taiwanului ca
atare. În alegerile din 2000 a fost ales președinte al Republicii Chineze Chen Shui-bian, primul
conducător care nu provenea din Kuomintang. Totuși, independența Taiwanului nu a fost proclamată
oficial, deoarece Republica Populară Chineză a anunțat că în acest caz va începe un război, cât și
datorită faptului că în opinia publică din Taiwan părerile asupra necesității proclamării oficiale a
independenței față de Republica Populară Chineză sunt împărțite. De facto însă, Taiwanul este un
stat independent.
Președintele actual este Tsai Ing-wen, prima femeie președinte, care a preluat funcția la 20
mai 2016.