Spătaru Elena-Daniela

IEI, Anul 4, Grupa 443

FALIMENT

1. Noțiuni generale
Se crede despre faliment că a aparut odată cu actele de comerț nefiind de esență a
acestuia și era caracterizat ca fiind un risc previzibil al oricărei activități comerciale.
Din punct de vedere etimologic , noțiunea de “falit” sau “faliment” vine de la verbul
latin “fallo-fallere” care, printre alte sensuri mai are și înțelesul verbului de “a înșela”.
Termenul de faliment este cel mai adesea utilizat ca un termen generic ce are rol de a
descrie firmele cu dificultăți financiare , unii autori afirmând despre faliment că este
echivalent cu eșecul , de reținut fiind faptul că falimentul este un proces care începe financiar
dar se termină legal , în vreme ce eșecul nu are în mod neapărat o componentă juridică.

Cadrul legal definește insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului ,

caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani
disponibile.
În România, conform cu Legea nr. 85/2006 – Legea insolvenței – publicată în MO nr.
359 din 21.04.2006, prin procedura falimentului se înțelege procedura de insolvență
concursuală colectivă și egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia
pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este
înmatriculat.
Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizată prin incapacitatea
vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile (Legea nr. 64/1995).
Practic, termenul de insolvență se aplică pentru o situație patrimonială dificilă sau de criză a
unui comerciant, care determină imposibilitatea îndeplinirii de către acesta la termen și în
bune condiții a obligațiilor de plată asumate.

Insolvența comercială nu presupune în mod necesar și implicit ca activul patrimoniului

debitorului sa fie mai mic decât pasivul acestuia , condiția esențială de existență a stării de
insolvență fiind imposibilitatea debitorului de a-și plăti datoriile

Potrivit legii, insolvența poate fi prezumată ca fiind:

 vădită, atunci când, după trecerea a 30 de zile de la scadență, debitorul nu a plătit datoria
pe care o are față de unul sau mai mulți creditori,
 iminentă, atunci când se dovedește faptul că debitorul nu va putea plăti la scadență
datoriile exigibile angajate cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
La figurat, termenul înseamnă ruină, eșec total, fiasco, crah.
 2. Procedura falimentului
În actuala reglementare procedura falimentului este definită ca fiind procedura de
insolvență concursuală , colectivă și egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării
averii acestuia pentru acoperirea pasivului fiind urmată de radierea debitorului de la registrul
în care a fost înmatriculat.
Legiuitorul numeşte falimentul ceea ce legea veche a insolvabilităţii numea procedură
de lichidare. Procedura presupune valorificarea masei debitoare.
Potrivit legii insolvabilităţii (art. 115 – condiţiile intrării în faliment) instanţa va decide
intrarea în faliment prin încheiere (nu mai târziu de 5 zile lucrătoare), dacă:

1. Debitorul nu şi-a propus un plan de restructurare;

2. Este decăzut din dreptul de a propune un plan;
3. Nici unul din planurile propuse nu a fost confirmat, sau planurile nu au fost propuse în
termenele stabilite de lege;
4. Obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în conformitate cu
planul aprobat, iar continuarea procesului de restructurare aduce prejudicii masei
debitoare;
5. Adunarea Generală a aprobat raportul administratorului prin care acesta propune intrarea
imediată în faliment.

În aceste cazuri instanţa de judecată va pronunţa intrarea în faliment şi va desemna

prin încheiere şi va desemna un lichidator.
2.1. Efectele intentării procedurii falimentului
În cazul în care dispune trecerea la faliment, instanţa de insolvabilitate va desemna un
lichidator propus de adunarea creditorilor, aplicînd în modul corespunzător dispozițiile art.
63–73. Atribuțiile administratorului insolvabilității încetează la momentul în care instanţa
stabilește atribuțiile lichidatorului. Poate fi desemnat lichidator, administratorul
insolvabilității desemnat anterior.
Orice transfer, îndeplinire a unei obligaţii, exercitare a unui drept, act sau fapt, cu
excepţia celor autorizate de lichidator sau de instanţa de insolvabilitate, efectuate de debitor
sau de administratorul insolvabilității ulterior deschiderii procedurii falimentului sunt nule.
Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu se adaugă
creanţelor născute ulterior datei deschiderii procedurii generale şi nici procedurii simplificate
a falimentului.
2.2. Valorificarea şi lichidarea masei debitoare
După intentarea procedurii falimentului, lichidatorul valorifică şi/sau lichidează
neîntârziat, în condiţii cît mai avantajoase şi în timpul cel mai potrivit, masa debitoare numai
cu acordul expres al comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor, după caz. Termenul
de valorificare şi/sau de lichidare a masei debitoare nu va depăşi 2 ani de la intentarea
procedurii falimentului.
 În cazul în care, în perioada indicată mai sus, valorifică şi/sau lichidează masa
debitoare fără acordul expres al adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor,
lichidatorul răspunde, în condiţiile legii, pentru prejudiciul cauzat prin înstrăinarea
necoordonată a masei debitoare.
Pentru evaluarea bunurilor din patrimoniul debitorului, lichidatorul poate angaja în
numele debitorului un evaluator, iar cu acordul comitetului creditorilor poate utiliza un
evaluator propriu. Bunurile din patrimoniul debitorului vor fi evaluate atît în bloc, cît şi
individual.
În perioada lichidării masei debitoare, lichidatorul poate valorifica bunurile în bază de
concurs, prin transferul lor în gestiune, arendă, locațiune, uzufruct, administrare fiduciară şi
sub alte forme de transmitere a drepturilor de folosință şi/sau de posesiune asupra lor.
2.3. Participanții la procedura falimentului
Potrivit articolului Art. 5 organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești ,
judecătorul-sindic , administratorul judiciar și lichidatorul Astfel , legea mai prevede în
alineatul 2 al articolului 5 faptul că organele care aplică procedura trebuie sa asigure
efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor conform legii , precum și realizarea în
condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni.

Bibliografie

1. https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/faliment-4343.html
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Faliment
3. https://dexonline.ro/definitie/faliment
4. https://legeaz.net/dictionar-juridic/faliment