Piața de capital

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor

prin care se realizeaza transferul fondurilor de la cei care au un surplus
de capital – investitorii – catre cei care au nevoie de capital – emitentii
de titluri - cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare
emise) si prin intermediul unor operatori specifici (societatile de
servicii de investitii financiare).
Concret, este vorba despre o piata pe care se tranzactioneaza în
mod liber valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), piata ce are drept rol
principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care
economisesc (cumparatorii de actiuni si obligatiuni) si care urmaresc
plasarea profitabila a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de
catre emitentii de actiuni/obligatiuni, ce sunt în cautare de capital în
vederea finantarii unor proiecte de investitii.
Se poate afirma despre piata de capital ca este specializata în
efectuarea de tranzactii cu active financiare cu scadente pe termene
medii si lungi. Prin intermediul acestei piete, capitalurile disponibile si
dispersate la nivelul unei economii sunt dirijate catre agentii
economici nationali sau de pe pietele altor tari, acolo unde nevoile de
capital depasesc posibilitatile financiare interne de acoperire sau unde
autoritatile monetare impun anumite restrictii privind accesul la
resursele financiare interne.

Alte definitii date pietei de capital sunt:

·Totalitatea tranzactiilor cu titluri financiare pe termen lung;

·In literatura americana - totalitatea tranzactiilor cu active

financiare nebancare;
 ·In literatura franceza - totalitatea operatiunilor cu active
financiare;

Aceste definitii nu acopera în întregime activitatea de pe piata de

capital, tinând cont de locul si rolul pietei de capital în ansamblul
mecanismelor economice, deoarece nu se poate face o delimitare
stricta între piata de capital si piata financiara, cele doua notiuni fiind
interdependente, prin includerea sau completarea reciproca, în functie
de reglementarile fiecarei tari în parte.
 O piață eficientă in general se spune că este eficientă dacă
prețurile de pe acea piață reflectă în totalitate întreaga informație
disponibilă și care este relevantă pentru evaluarea titlurilor cotate.
Aceasta inseamnă că întreaga informație referitoare la emitentul
titlurilor trebuie să fie disponibilă pe piață astfel încât investitorii să
poată să aibă acces la ea. Informația se referă în principal la
urmatoarele elemente: veniturile, dividendele, creditele, istorice,
prezente și estimările viitoare ale acestora, ratele estimate de creștere,
nivelul de risc al emitentului. De asemenea, sunt importante, cu
relevanță în tendițele generale de evoluție a prețului titlurilor,
informațiile cu referire la situația economică a ramurii industriale în
care activează firma, abilitatea managementului și chiar starea de
sănătate a celui ce conduce compania.
Piața de capital are doua componente :
1. Piata primara asigura intalnirea cererii cu oferta de titluri
permitand finantarea activitatii agentilor economici. Este mijloc de
distribuire si plasament de titluri.
2. Piata secundara are rolul de concentrare a cererii si ofertei de
titluri derivate. Este deschisa, publica (plasamentul se efectueaza in
marea masa a investitorilor si tranzactiile au caracter public). Exista in
practica emisiuni si plasamente private, dar ele nu fac obiectul
reglementarilor si nu beneficiaza de mecanismele specifice unei piete
financiare publice.
Piața primară
 Piața primară este segmentul de piață în cadrul căreia se emit
valori mobiliare. În cadrul pieței primare, valorile mobiliare
circula numai prin oferta publică.
Valorile mobiliare pot fi emise pe piața primară prin :
• oferta publică inițială, ceea ce reprezintă emiterea, de către o
persoană juridică, pentru prima dată a unor valori mobiliare, spre
exemplu, emiterea de acțiuni ca urmare a constituirii unei
societăți prin subscriptie publică sau prin transformarea unei
societăți obișnuite în societate cotată;
• oferta publică primară, ceea ce reprezintă emiterea de noi valori
mobiliare de către un emitent care a mai pus deja in circulație
valori mobiliare.
Piața secundară
Pentru a functiona eficient, piata secundara trebuie sa respecte
anumite cerinte:
 lichiditate: abundenta de fonduri si titluri asigura continuitatea;
 eficienta: mecanisme operative la costuri cat mai reduse
 transparenta: informatia asigura o buna orientare investitionala si
contracararea tendintelor de monopol;
 corectitudine: prin reglementari se contracareaza tendintele de
manipulare a pietei;
 adaptabilitatea la conditiile economice si extra-economice.
Functiile pietei secundare sunt:
 asigurarea lichiditatii si mobilitatii economiilor investite;
 raspunsul la necesitatea crearii unei piete oficiale si
organizate pentru detinatorii care doresc recuperarea
fondurilor inainte de scadenta (durata de viata a actiunii
este egala cu durata de viata a societatii care in general este
de 99 ani si mai mult; este putin probabil ca un detinator va
astepta sfarsitul acestei perioade pentru a-si retrage
investitia initiala);
 evaluarea permenenta a titlurilor cotate.
 Clasificarea pietelor secundare
Pietele secundare de capital se caracterizeaza prin existenta mai
multor participanti de ambele parti. Exista mai multe criterii de
departajare:
a) dupa continuitate, pietele pot fi:
 piete intermitente – in care formarea preturilor se
bazeaza, in general, pe fixing
 piete continue -
 piete mixte (Bursa din Viena)- pentru titlurile mai
importante se tranzactioneaza intermitent.
b)dupa suportul tranzactional, negocierile pot fi:
o licitatii libere
o prin calculator (tehnici electronice)
c)dupa localizarea ringului de negocieri, pietele se impart in:
 piete centralizate
 piete descentralizate
d)dupa proprietatea asupra pietei si accesul operatorilor,
exista piete:
 private – asa functioneaza majoritatea pietelor moderne de
inspiratie anglo-saxona
 de stat – pietele sunt privite ca institutii publice, cu acces
liber al operatorilor
e)dupa tehnica tranzactionarii, pot exista sisteme bazate pe:
 dubla licitatie
 formatori de piata
f)dupa modul de formare a pretului valorilor mobiliare se
deosebesc:
 piete de licitatie, in cadrul carora pretul se formeaza ca
punct de echilibru intre cererea si oferta concentrata la
bursa
  piete de negocieri, de tip OTC, unde tranzactiile se
deruleaza pe baza unui nivel negociat al pretului, astfel
incat, in acelasi moment, aceeasi valoare mobiliara sa poata
fi tranzactionata de mai multi intermediari la preturi
diferite.
Ratiunea de a fi a pietelor secundare tine de facilitatile pe care le
ofera pentru incheierea si executarea tranzactiilor cu valori mobiliare.
In cazul burselor, concentrarea schimburilor intr-un spatiu dat asigura
accesul direct la informatia de piata si deci lichiditatea, transparenta si
economia de costuri.
Cele doua piete secundare de capital din Romania, Bursa de
Valori Bucuresti (BVB) si RASDAQ sunt amandoua piete
electronice, continue.
In ccea ce priveste alte criterii, optiunile arhitectilor au fost
diferite. BVB este o societate publica, cu un sistem centralizat bazat
pe dubla licitatie. RASDAQ este un sistem privat, distribuit, bazat pe
activitatea formatorilor de piata (“market-makers”). Este de mentionat
ca aceasta nu este singura deosebire dintre cele doua piete. Difera
criteriile de listare, functiunile macroeconomice, sistemele de
depozitare-decontare, dar discutarea pe larg a acestora impune o
tratare separata.

Ipoteze pe piața de capital

Ipoteza pieței eficiente sugerează că jucătorii sunt cei care fac

piața eficientă, deoarece prețurile ajung la un echilibru.
De la o observație superficială asupra pieţei şi a jucatorilor din
piață, apare la un moment dat întrebarea:
- În cazul în care piața este eficientă de ce ar vrea cineva să se
angajeze în investiții speculative și să îsi asume riscuri peste medie?
- De aici, apare o a doua întrebare:
 -Există investitori care obțin profituri peste nivelul normal în
urma strategiilor lor de investiții și dacă da, care este sursa lor
informațională?
- Răspunsul la aceste întrebări va sugera că valoarea și
utilitatea stocului unui investitor individual nu poate fi continută în
ipoteza pieței eficiente ci aceasta este valoarea la care unii investitori
individuali crează bule de preț.
Prețurile sunt ancora esențială a ipotezei pieței eficiente și
determină valabilitatea ipotezei pieței eficiente, urmat de timpul de
reacţie privind modificări de preţ la noi informaţii. Un număr ridicat
de participanți de pe piață, ce au drept scop maximizarea profitului,
analizează și evaluează in mod independent instrumentele financiare.
Concluzii
Piața de capital este locul unde investitorii cumpără și vând acțiuni.
O companie care dorește să se dezvolte are nevoie de bani pentru
achiziția de noi bunuri si servicii .Banii pot să provină din mai multe
surse, una dintre alternative o reprezintă listarea la bursă.
În momentul în care cumperi acțiuni la o anumită companie te
numești acționar și beneficiezi de o serie de drepturi și privilegii.
Investitorii cumpară acțiunile companiei respective din mai
multe motive : Decizia de a cumpăra sau a vinde acțiuni rezultă în
urma unei analize temeinice asupra acțiunii respective. Analiza unei
acțiuni poate fi de doua feluri: analiză tehnică și analiză
fundamentală.