Lucrare practică №13

Tema : Obturarea cavităților carioase cu cimenturi ionomeri de sticlă și cu

compomeri. Șlefuirea și poleirea obturațiilor. Totalizare.

1.Noțiune de ciment ionomer de sticlă.

Material de obturație adeziv și fizionomic pentru refacerea leziunilor coronare ale

dinților frontali. Se formează prin reacția dintre o pulbere de aluminosilicat de calciu cu
particule de sticlă și conținând fluor, pe de o parte, și un acid polialchenoic pe de altă
parte

2.Caracteristici.

3, 7

3.Modul de prezentare.

CIS se găsesc sub forme comerciale: capsule, bicomponent (constă din pulbere și
lichid) și sistem anhidru (acidul este încorporat în pulbere și se amestecă cu apă
distilată)
Capsulele se amestecă mecanic, oferă un raport echilibrat de pulbere/lichid, poate fi
folosită pe post de seringă pentru înserarea materialului în cavitate.
Sistemul bicomponent:
 pulberea este o sticlă fluor-alumo-silicată fin măcinată, cu o cantitate mare de
calciu și fluor, precum și o cantitate mică de fosfați și sodiu. Componentele sale
principale sunt dioxid de siliciu, oxid de aluminiu, fluorură de calciu, fluoruri de
sodiu, de aluminiu, fosfați de calciu, de aluminiu. Se prepară prin amestecarea de
cuarț și alumină, folosind ca fondant fosfat de aluminiu/criolit/fluorină. Amestecul
se coace la 1000-1300°C și la răcire se obține o sticlă opalescentă care se
mărunțește până la obținerea pulberii: particule mai mari pentru restaurări,
particule mai mici pentru cimentarea coroanelor.
 lichidul este un acid poliacrilic cu aditivi de alți câțiva acizi care-i îmbunătățesc
proprietățile. Acidul are proprietatea de a chelata anumiți ioni din structurile
dentare și în mod particular calciul. Această legătură primară chimică favorizează
aderarea la dinte. Lichidul este histofil pentru țesuturi.

4.Tehnica de malaxare.

Malaxarea poate fi mecanică și manuală.

Malaxarea mecanică se face în aparatul de malaxare. Pentru a verifica eficiența
malaxării, se depune o porțiune pe o plăcuță de sticlă și se ridică vârful grămezii de
ciment cu un instrument fin până la desprinderea și căderea înapoi a cimentului pe
plăcuță. La un moment dat cimentul se desprinde dar nu mai revine. Se măsoară timpul
și se scad 30 de secunde pentru a determina timpul de lucru. În mod normal acesta
trebuie să fie cuprins între 60-90 secunde (pentru glasionomeri cu adaos de rășini 3-3,5
minute)
Malaxarea manuală: trebuie măsurată cu atenție cantitatea de pulbere, pentru a nu
înrăutăți proprietățile fizice. Principalul scop este umectarea suprafețelor fiecărei
particule de sticlă, fără a dizolva complet pulberea în lichid. Rezistența cimentului după
priză este dată mai degrabă de particulele de sticlă rămase, decât de matrice, de aceea
amestecarea trebuie realizată rapid pe o plăcuță de sticlă uscată și rece, fără a folosi
spatula prea mult și fără a împrăștia cimentul pe toată plăcuța. Pulberea depusă pe
plăcuță se împarte în două jumătăți: prima parte se încorporează cu blândețe dar prin
rotarea rapidă a pulberii în lichid în 10 secunde, apoi se încorporează și a doua parte,
amestecându-se încă 15 secunde. După malaxare materialul trebuie să fie lucios-umed la
suprafața iar timpul de lucru să fie de 60-90 de secunde. Se preferă transferul
materialului într-o seringă pentru o plasare corectă în cavitate.

5.Indicații pentru aplicare.

 restaurarea leziunilor milolitice fără prepararea de cavități

 sigilarea fosetelor și fisurilor
 restaurarea dinților temporari
 restaurarea cavităților de clasa III, IV
 fixarea protezelor unidentare și a punților
 obturații de bază sub compozite
 obturații retrograde
 obturații de durată în zonele lipsite de stres ocluzal
 obturații de durată în cavitățile de clasa V și în eroziuni cervicale

6.Contraindicații pentru aplicare.

 restaurarea cavităților de clasa II, IV când lipsește o porțiune însemnată din

unghiul incizal
 fixarea elementelor protetice
 în tratamentele ortodontice

7.Avantajele și dezavantajele obturațiilor din ciment ionomer de sticlă.

Avantaje:
 adeziune chimică la structurile dentare fără gravaj acid
 adaptare marginală bună datorită creșterii în volum
 adeziune chimică la majoritatea materialelor
 efect cariostatic fluor-dependent
 proprietăți antibacteriene
 biocompatibilitate bună și netoxicitate
 aproximativitatea coeficientului de dilatare termică cu cel al smalțului și al
dentinei (previne fisurarea dinților obturați)
  conductibilitate termică cea mai apropiată de cea a dentinei
 degajare minimă de căldură la întărire
 rezistență mare la compresiune
 proprietăți estetice foarte bune
 rezistență la abraziune
 rezistență bună la acizii slabi din cavitatea bucală

Dezavantaje:
 rezistență redusă la abraziune
 poate fi dizolvat în perioada de întărire (24 ore)
 este sensibil la umezeală
 rezistență scăzută la uzură
 nu poate realiza o suprafață finisată similar cu a smalțului și o transluciditate ca a
compozitelor
 cu timpul se opacifiază
 în plan estetic sunt inferioare compozitelor

8.Cerințe către obturaţie de bază.

Pentru obturația de bază se folosesc CIS de Tipul III care trebuie:

 să aibă o cantitate crescută de pulbere (3:1 sau 4:1); cu așa raport se utilizează ca
obturație de bază sau substituent al dentinei
 să nu posede toxicitate
 să posede capacitate de priză rapidă
 să posede mereu radioopacitate
Se folosește cel mai puternic glasionomer cu care se umple cavitatea, apoi se
sculptează în acesta pentru a face loc unui material mai rezistent precum amalgamul sau
rășini compozite care se înseră în cavitate.

9.Tehnica de aplicare a cimenturilor ionomer de sticlă.

1. Se prepară suprafața cavității cât mai neted posibil

2. Alegerea culorii (deoarece peste 2-3 săptămâni culoarea se poate modifica spre
nuanțe mai întunecate, se alege o nuanță mai deschisă)
3. Izolarea cavității de salivă (bulete de vată, diga)
4. Irigarea și uscarea cavității
5. Condiționarea cavității cu acid poliacrilic de 10 – 25%, spălarea, uscarea
6. Malaxarea materialului (pe o plăcuță de sticlă cu spatula din plastic)
7. Obturarea cavității: înserarea cimentului se poate face cu o seringă (pentru
materialele cu o vâscozitate scăzută) sau cu matrici pentru o adaptare mai bună la
dentină și smalț. Materialul se introduce într-o singură porție. Timpul de lucru: 2
minute. Polimerizarea trebuie să decurgă în condiții de lipsă de umezeală și
preferabil sub presiune. Întărirea inițială se instalează peste 3-4 minute.
 8. Prelucrarea primară și modelarea obturației: cu un excavator sau bisturiu ascuțit
se retează surplusul de material. În primele 24 de ore nu se recomandă șlefuirea
cu freza deoarece supraîncălzirea și vibrațiile influențează negativ fixarea
obturației.
9. Izolarea obturației: După priză, restaurarea trebuie să fie protejată prin aplicarea
unei rășini cu vâscozitate scăzută, care are rolul de a o izola de mediul bucal și de
a asigura stabilitatea hidrică pentru primele 24 de ore.
10.Finisarea obturației se face într-a doua vizită cu ajutorul pietrelor de carborund,
frezelor diamantate sau discuri de lustruit.

10.Compomere.

Sunt materiale restaurative coronare concepute în scopul combinării avantajelor

rășinilor compozite cu cele ale cimenturilor ionomere de sticlă. Ei sunt formați dintr-o
rășină metacrilică carboxilată și sticlă fluoro-alumino-silicată drept umplutură. Prezintă
un sistem monocomponent sub formă de pastă ambalată în capsulă sau seringi. Sunt
livrate împreună cu un adeziv sub formă de soluție, care se poate prezenta în sistem
mono- sau bicomponent. Adezivul și pasta sunt fotopolimerizabile

11.Indicaţii, contraindicații de aplicare a compomerelor.

Indicații:
 cavități de clasa V, eroziuni și abraziuni cervicale
 leziuni carioase radiculare
 cavități de clasa I, II pe dinții temporari
 cavități de clasa III
 obturații provizorii de lungă durată
 restaurări de tip sandwich în cavități de clasa II
 refaceri de bonturi atunci când există aproximativ jumătate din structurile dentare
coronare.

Contraindicații:
 restaurarea ariilor de contact cu dinții vecini

12.Avantajele și dezavantajele obturațiilor din compomer.

Avantaje:
 aspect fizionomic excelent (mai ales cei fotopolimerizabili)
 suportă bine lustruirea
 varietate mare de materiale pentru scopuri diferite
 factor de uzură acceptabil
 relativ ieftin
Dezavantaje:
 rezistență scăzută la uzură față de compozite
  eliberează mai puțin fluor decât majoritatea cimenturilor ionomeri de sticlă
 materialele autopolimerizabile se contractă spre planșeu, au tendință să se
desprindă de pe pereți
 materialele fotopolimerizabile se contractă spre fascicolul de lumină, au tendință
să se desprindă de pe pereți și de pe planșeu.

13.Șlefuirea și poleirea obturațiilor.

După modelarea suprafeței ocluzale se verifică relația de ocluzie, mai ales în

mișcările de lateralitate. Obturația este izolată pentru 24 de ore) pentru obținerea
polimerizării definitive) cu lacuri izolatorii speciale sau bond-agenții compozitelor.
Șlefuirea este procesul de netezire a suprafeței, îndepărtare a rugozităților și redarea
unei suprafețe netede și lucioase obturației. Lustruirea finală se realizează cu pietre de
carborund, freze diamantate și discuri de lustruit dinspre centru spre margini (pentru o
adaptare perfectă finală la marginile de smalț atât pe suprafața ocluzală cît și pe
suprafețele axiale.
Poleirea presupune acoperirea lucrării finale cu un lac de finisare sau cu vapori
pentru a reface luciul normal (sănătos) al dintelui.