Rugăciunea a unsprezecea – umilită de toată noaptea, a Sfântului Ierarh

Nifon al Constanțianei din Egipt

OCTOMBRIE 12, 2019

Stăpâne Doamne, Dumnezeul cerului şi al pământului, al celor văzute şi al

celor nevăzute, pleacă ochii şi ia aminte la mine, pierdutul şi păcătosul,
care iarăşi stau înaintea Ta, zdrobit şi deznădăjduit de mulţimea păcatelor.
Miluieşte, Milostive, pe cel întinat cu sufletul şi cu trupul; iartă-mi
nemăsurata mulţime a păcatelor de suflet pierzătoare! Nu mă lepăda din
pricina lor de la faţa Ta şi din ocrotirea Ta, Tu Cel mare şi înfricoşat în
toată lumea. Ci, precum ai binecuvântat pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov,
binecuvintează-mă şi pe mine, Atotputernice! Sfinţeşte-mi sufletul şi trupul,
mintea şi inima, buzele, ochii şi urechile, curăţind toate simţurile mele de
mulţimea gândurilor rele. O, Doamne, Dumnezeul Sfinţitelor Puteri, ale
Începătoriilor şi Stăpâniilor, care înconjoară sfinţitul Tău tron şi Te laudă
neîncetat; nu mă trece cu vederea, deşi sunt cu totul pătimaş şi împuţit. Nu
mă părăsi, Doamne, pe mine nimicul şi trândavul, ci ajută-mă ca un mult-
Milostiv ce eşti!
Tu, Doamne, Care ai însoţit pe Iacov în Egipt, Care ai izbăvit pe robul Tău
Iosif de ura fraţilor săi, de pornirea păcătoasă a egiptencei şi l-ai făcut
împărat în Egipt, fă-mă şi pe mine împărat peste toată întinăciunea trupului
şi duhului. Mântuieşte-mă de păcatul desfrânării şi de toate patimile cele
murdare şi spurcate. Auzi-mă, Sfinte, Cel Preaînalt, Tu, Care ai slăvit
Preadulcele Tău Nume în faţa robului Tău Iov, fă-mă să slăvesc şi eu
puterea Împărăţiei Tale, Bunule; Tu, Care prin Moise ai mântuit pe poporul
israelitean din robia Egiptului şi l-ai povăţuit prin nor în pământul
făgăduinţei, Tu eşti Acelaşi şi acum. Doamne, Dumnezeule a toate, tinde
mâna Ta cea tare din înălţimea Ta cea sfântă şi mă binecuvintează,
Hristoase şi Mântuitorul meu, Viaţa şi Lumina mea; veseleşte-mă cu
dumnezeiasca Ta dragoste, trimite pe Purtătorul de lumină Duhul Tău cel
Sfânt şi Mângâietorul Dumnezeu şi mă binecuvintează. Şi toate păcatele pe
care le-am făcut, mici sau mari, de voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu
bun, iartă-le şi şterge-le; milostiveşte-Te, miluieşte, îndură-Te, lasă şi
şterge toate fărădelegile mele.
Afundă patimile mele în marea acestei vieţi zadarnice şi mă povăţuieşte
spre nepătimire ca într-un alt pământ al făgăduinţei, în viaţa cea veşnică.
În locul stâlpului de foc, luminează-mă cu Duhul Tău cel Sfânt; în loc de
nor, luminează-mi inima cu razele dumnezeirii Tale şi, în loc de Moise,
Însuţi Tu, Unule Născut Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, du-mă în măreţul
palat de sus al frumuseţilor şi tainelor şi mă mântuieşte de gheena focului,
Iubitorule de oameni şi Preamilostivul meu Ocrotitor.
Doamne, Dumnezeul puterilor, Tu, Care ai primit sângele Prorocului Tău
Zaharia ca o sfântă jertfă, primeşte şi cuvintele ticăloasei mele inimi în
jertfelnicul Tău cel înţelegător şi fără de sânge. Luminează-mă, străluceşte-
mă, înmiresmează-mă şi fă-mă nepătimitor. Tu, Care ai trimis pe sfinţii Tăi
apostoli în toată lumea zicându-le: „Mergeţi, învăţaţi toate neamurile,
botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, Tu, Doamne,
cu rugăciunile lor, înţelepţeşte, sfinţeşte, înmoaie, îndulceşte împietritul
meu suflet, care necontenit suferă de mulţimea fărădelegilor. Tu, Care ai
rânduit pe Sfântul Petru verhovnic al sfinţilor apostoli şi purtător de chei ale
Împărăţiei Cerurilor, deschide-mi şi mie, cu rugăciunile lui, uşa milostivirii
Tale; întăreşte-mă pe piatra cea neclătită a poruncilor Tale, pe piatra care
Tu eşti, Hristoase, Dumnezeul şi Mântuitorul meu. Căci zice: „au băut din
piatra cea duhovnicească ce urma, adică piatra care este Hristos”. Pe
această piatră întăreşte-mă, Doamne, ca să nu mă clătească vicleanul
balaur pe mine, robul Tău care îţi cântă: „Sfânt eşti, Doamne, şi pe Tine Te
laudă toate puterile cereşti”. Tu, Hristoase, Dumnezeul meu, Care ai făcut
pe Pavel dulce şi curgător de miere, învăţător al lumii, fă-mă şi pe mine, cu
răgăciunile lui, luminat grăitor de Dumnezeu, plăcut şi împodobit cu
înţelepciune. Înnoieşte-mă cu Duhul Tău cel Sfânt şi mă fă, ca şi pe Pavel,
vas ales, de preţ şi închinat dumnezeirii Tale.
Preaslăvite şi Înfricoşate Doamne, auzi-mă şi pe mine, ticălosul şi
păcătosul, Iisuse Preacurate, Fiul Tatălui, Tu, Care ai dat lui Moise tablele
cele scrise de Dumnezeu, adeverind taina rugului, fă să sufle și în mine
Duhul Tău cel Sfânt şi să mă arate deplin duhovnicesc, „plin de har şi de
adevăr”, de înţelepciune şi de cunoştinţa de Dumnezeu. Tu, Care ai dat lui
Iosua al lui Navi trâmbiţele cu care a dărâmat zidurile Ierihonului,
dăruieşte-mi şi mie cu îmbelşugare înţelepciunea Ta, ca să mă hrănească
duhovniceşte şi trupeşte şi să biruiesc pe viclenii diavoli şi să-i zdrobesc ca
pe „vasele olarului”. Tu, Care ai fost Preot după rânduiala lui Melchisedec,
pentru rugăciunile acestui fericit bărbat, fă-mă următor al pildei lui, încât,
precum Tu ai fost veşnicului Tată „ascultător până la moarte şi moarte pe
Cruce”, aşa să mă fac şi eu de bună voie ascultător poruncilor Tale până la
moarte.
Tu, Care ai luat pe calea văzduhului pe Prorocul Ilie cu car de foc, ia-mă şi
pe mine, Dătătorule de viaţă, pe focul bunăvoinţei Tale. Tu, Care ai dăruit
lui Elisei îndoit harul lui Ilie, dăruieşte-mi şi mie acest har. Tu, Care ai
izbăvit pe Prorocul Ieremia din groapa cu noroi, izbăveşte-mă şi pe mine,
Iisuse Hristoase, din noroiul dezmăţului şi al zădărniciei. Tu, Care ai aprins
focul dragostei Tale în toate simţurile lui David, făcându-l să ardă fericitul
de Sfântul Tău Nume, mă rog necuprinsei Tale Dumnezeiri, Iubitorule de
oameni, arde şi inima mea şi măruntaiele mele şi aprinde de dorul Tău
toată fiinţa mea, încât, ars de focul Mângâietorului, să-Ţi cânt,
Atotvăzătorule, Care cercetezi inimile şi rărunchii. S-a aprins inima mea
înlăuntrul meu şi în cugetul meu s-a aprins foc, Mângâietorul Dumnezeu,
Duhul Adevărului.
Tu, Care ai arătat pe Prorocul Isaia trâmbiţă sunătoare cu mare glas, fă-mă
şi pe mine trâmbiţă care să trâmbiţeze cu tărie tainele iubirii Tale. Tu, Care
încununezi, cinsteşti, sfinţeşti cetele prorocilor, ale apostolilor şi ale tuturor
sfinţilor Tăi, mântuieşte cu rugăciunile lor pe tot sufletul creştinesc şi, mai
ales, ajută pe toţi monahii care se află în ispită. Odihneşte şi pe toţi care
vin la Tine din această viaţă trecătoare. Uşurează, Doamne, şi greutatea
celor care nu te-au cunoscut şi dă vreme de pocăinţă celor desfrânaţi şi
îngâmfaţi, dintre care cel dintâi sunt eu, împuţitul şi necuratul. Binevoieşte
faţă de toţi, pe toţi miluieşte-i, fie-Ţi milă de toţi, ca toţi să Te cunoască,
Adevăratul Dumnezeu, „Hristos, Puterea lui Dumnezeu şi Înţelepciunea lui
Dumnezeu”. Pentru ca prin gurile tuturor să se slăvească Preacinstitul şi de
mare cuviinţă Numele Tău, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.