1.

Aspecte ale planificării şi controlul producţiei

 Planificarea producţiei ţine cont de capacitatea locurilor de muncă;

 Planificarea comenzilor se bazează pe cunoaşterea datei de start;
 Se ia în considerare numărul maxim de utilaje prevăzut în fişa tehnologică pentru
fiecare operaţie, precum şi raportul de deservire a locului de muncă (număr de
oameni/număr de utilaje) pentru fiecare operaţie din fişa tehnologică;
 Se prelucrează informaţia referitoare la numărul de componente ce se pot prelucra
simultan la o operaţie şi la nivel de loc de muncă (utilaj);
 Operaţia se planifică pe un interval compact (fără întreruperi datorate altor comenzi);
 Se consideră că necesarul de materii prime şi materiale este asigurat;
 În realizarea unui scenariu de planificare se porneşte de la informaţiile existente la
nivelul următoarelor elemente:
 calendarul de întreprindere;
 planul de lucru;
 locuri de muncă, cu informaţii legate de:
 număr de utilaje disponibile;
 planul de lucru asociat;
 echipa care deserveşte locul de muncă;
 numărul de oameni alocaţi în cadrul echipei şi numărul de utilaje
pe care acestia pot lucra;
 numărul de ore de funcţionare a unui utilaj în cadrul schimbului;
 numărul maxim de oameni care se pot aloca locului de muncă.

Operaţii

 fişa tehnologică, cu informaţii legate de:

 modul de deservire a locului de muncă aferent fiecărei operaţii (câte utilaje
poate deservii simultan un om sau câţi oameni lucrează simultan la o operaţie
pe un utilaj).
 număr maxim de utilaje care se pot aloca unei operaţii în funcţie de
echipamentele auxiliare pe care le pot achizitiona sau fabrica, adică numărul
de utilaje de pe locul de muncă ce îndeplinesc condiţiile de execuţie a
operaţiei pentru produsul curent.

2. Controlul producţiei este necesar pentru a asigura desfăşurarea procesului de

producţie în concordanţă cu eşalonarea livrărilor. În acest scop trebuie evitate opririle
procesului de producţie, eliminate locurile înguste şi utilizate eficient resursele existente.

Controlul producţiei se realizează pentru a preveni orice dereglări

(disfuncţionalităţi). În întreprinderile mici şi mijlocii, controlul producţiei constă in
comparaţii care se fac între standardele stabilite (un nivel planificat al anumitor parametrii) şi
realizările efective pe faze ale procesului tehnologic, orice diferenţe generând acţiuni
corective.
 Planificarea iniţiază acţiuni, iar controlul este un proces de reglare oferind măsuri
corective pentru dezvoltarea planificată.

3. Conceptul de control al calitaţii

Prin supravegherea calităţii se înţelege monitorizarea şi verificarea continuă a stării

unei enotăţi, în scopul asigurării că cerinţele specificate sunt satisfăcute.

Evaluarea calităţii reprezintă examinarea sistematică, efectuată pentru a determina în

ce măsură o entitate este capabilă să satisfacă cerinţele specifice.

Inspecţia calitaţii reprezintă activităţile prin care se încearcă, măsoară, examinează

una sau mai multe caracteristici ale unei enităţi şi se compară rezultatul cu cerinţele
specificate, în scopul determinării conformităţii acestor caracteristici

Verificarea calităţii reprezintă confirmarea conformităţii cu cerinţele specificate, prin

examinarea şi aducerea de probe targibile.

4. Sănătatea şi securitatea muncii

Sănatatea şi securitatea muncii reprezintă un ansamblu de activităţi , având ca scop

asigurarea condiţiilor optime în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea sănataţii,
integrităţii corporale şi vieţii lucrătorilor şi a altor persoane angrenate in procesul de muncă.

Activitatea de prevenire şi protecţie are ca scop asigurarea unor condiţii de muncă

optime, prevenirea accidentelor şi a îmbolnăvirilor profesionale în rândul persoanelor
angrenate în activităţi lucrative şi adaptarea la progresul stiinţei şi tehnici

În Romania principalele acte normative care reglementează activitatea de securitate

şi sănătate în muncă sunt Legea 319 din 2006 - Legea securităţii şi sănătaţii în muncă şi
Normele metodologice de aplicare a legii 319-2006.