Sunteți pe pagina 1din 414

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

Sergiu Soica

Gabriel Buboi

Episcopul

Ioan Bălan

în dosarele

Securităţii

Editura MEGA

Cluj‑Napoca

2015

ISBN 978‑606‑543‑628‑2 Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Națională a României.

DTP şi copertă:

Francisc Baja

Redactor:

Iulia POP

© Sergiu Soica, 2015

Francisc Baja Redactor: Iulia POP © Sergiu Soica, 2015 Editura Mega | www.edituramega.ro e‑mail:

Editura Mega | www.edituramega.ro e‑mail: mega@edituramega.ro

Cuprins

Cuprins CuvâNt iNtroduCtiv   7 MArtiriul EpisCopului ioAN BălAN – CoNsidErAţii spirituAlE 9

CuvâNt iNtroduCtiv

 

7

MArtiriul EpisCopului ioAN BălAN – CoNsidErAţii spirituAlE

9

Încercarea naşte virtutea Statornicia credinţei ca temelie a martiriului Discernământul – poartă privilegiată a legăturii lui Ioan Bălan cu Dumnezeu Conciliul Vatican II şi mărturia Bisericii Greco‑Catolice Române Ospitalitatea – virtute a martirului Ioan Bălan – paradigma unei umanităţi binecuvântate

9

11

12

14

15

17

BioGrAfiA EpisCopului dr. ioAN BălAN

 

19

Seminaristul Ioan Bălan Preotul Ioan Bălan

 

21

 

24

Protopopul Ioan Bălan Canonicul Ioan Bălan

 

25

 

27

Episcopul Ioan Bălan Activitatea Episcopului Ioan Bălan Episcopul Ioan Bălan în închisorile comuniste şi Domiciliul Obligatoriu Scrierile Episcopului Bălan Publicaţiile Episcopului dr. Ioan Bălan

29

32

43

44

48

EpisCopul dr. ioAN BălAN îN dosArElE sECurităţii

53

Anii 1947–1954

 

53

Proces –Verbal

 

66

Anul 1955

73

Anul 1956

123

Anul 1957

183

Anul 1958

 

203

ANEXE

313

Autobiografia episcopului Dr. Ioan Bălan scrisă pentru rudeniile sale (în 1955) Documente şi fotografii

314

375

suMMAry

385

soMMArio

392

BiBlioGrAfiE

 

399

iNdiCi dE NuME şi loCAlităţi

 

403

Cuvânt introductiv

Cuvânt introductiv E vocarea figurii episcopului martir ioan Bălan în paginile aces‑ tei cărţi reprezintă un

E vocarea figurii episcopului martir ioan Bălan în paginile aces‑ tei cărţi reprezintă un act de aducere aminte cu recunoştinţă

a istoriei recente a Bisericii române unite cu roma, Greco‑Catolică şi

a mărturiei sale de credinţă şi fidelitate faţă de Cristos, Bunul păstor şi Capul Bisericii. Episcopul ioan Bălan al lugojului s‑a născut în 1880 şi a decedat în 1959, traversând o perioadă istorică bogată în evenimente, dintre care putem aminti dificultăţile primului război Mondial, unirea româniei cu transilvania din 1918, cel de‑al doilea război Mondial, urmat de greutăţile cu care s‑a confruntat Biserica Greco‑Catolică din românia

şi implicit persoanele care făceau parte din această Comunitate.

Evenimentele istorice se consemnează de‑a lungul timpului şi sunt o comoară pentru toţi cei care nu au fost prezenţi, însă doresc să cunoască trecutul pentru ca el să nu rămână uitat în negura timpului. Asemenea oricărui tezaur, Arhivele devin importante şi încep să joace un rol special atunci când sunt studiate, sunt scoase la lumină şi puse la dispoziţia cititorului. Cine ar fi putut spune că cei care au jucat un rol atât de important în martiriul episcopilor, preoţilor şi credincioşilor greco‑catolici vor putea deveni o sursă de documentare esenţială în des‑ coperirea evenimentelor care au avut loc într‑o perioadă relativ recentă însă deosebit de tulbure. lucrarea de faţă cuprinde Biografia Episcopului ioan Bălan şi dosarul de la securitate al acestuia, apariţia ei fiind un omagiu deosebit adus personalităţii distinsului prelat a cărui cauză de beatificare este în pre‑ gătire. după cum se ştie, corpul său este depus în Catedrala Episcopală Greco‑Catolică din lugoj, conform dorinţei acestuia, după ce a fost exhumat în octombrie 2013 din Cimitirul Bellu Catolic din Bucureşti.

8

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

Binecuvântăm apariţia acestei cărţi rugând pe Bunul şiAtotputernicul dumnezeu să reverse, prin mijlocirea preacuratei fecioare Maria şi a martirilor şi mărturisitorilor Bisericii noastre, harurile sale cele bogate asupra noastră şi asupra celor ce s‑au implicat în apariţia acestei lucrări.

lugoj, 22 iulie 2015

Alexandru Mesian Episcop de lugoj

Martiriul Episcopului Ioan Bălan – Consideraţii spirituale

Episcopului Ioan Bălan – Consideraţii spirituale d umnezeu își însoţește poporul și fiii de‑a lungul

d umnezeu își însoţește poporul și fiii de‑a lungul tuturor experienţelor pe care aceștia le traversează. fiecare episod

al vieţii întărește pe om în măsura în care acesta reușește să‑i dea un

sens în lumina planului tainic al Creatorului, deși căile sale se dove‑ desc adesea misterioase și istoria oamenilor îmbracă formele cele mai complexe. Episcopul ioan Bălan a acceptat planului domnului până la sfârşit, pătrunzând sensul provocării existenţei şi oferind minunatul răspuns al sacrificiului.

Încercarea naşte virtutea

după încheierea celui de‑al doilea război Mondial, lucrurile tre‑ buiau să intre pe un făgaș normal: liniștea și pacea ar fi fost normal să își intre în drepturi după patru ani de vremuri tulburi și violente. pentru Biserica Greco‑Catolică se pregătise însă o altă etapă dureroasă și epi‑ scopii ei au îmbrăţișat‑o ca pe o ocazie de a se arunca în braţele milosti‑ virii dumnezeiești și ca pe singura cărare ce deschidea porţile mântuirii. după încercările războiului, domnul bătea la poarta Bisericii printr‑o nouă încercare. Era nevoie ca cineva să îl ajute să poarte suferinţa crucii, cerea ca cineva să îi deschidă ușa cu generozitate, să îi ofere ospitalitate. Când vorbim de ospitalitate, vrând‑nevrând, ne vine în minte ima‑ ginea scenei biblice zugrăvite de Evanghelistul luca la capitolul al 9‑lea, versetele 1–6 în care apostolii sunt trimişi la predicare: „în orice casă veţi intra rămâneţi acolo”. identificăm trei elemente esenţiale, un sub‑ stantiv și doua verbe: casa, a intra și a rămâne. pe lângă acestea, cu întreg

10

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

simbolismul pe care îl poartă, ascultarea Cuvântului lui dumnezeu implică şi două dimensiuni: una pasivă și alta activă. omul trebuie să devină locuinţă, asemenea pântecelui unei femei în care se formează fătul, trebuie să devină un loc de primire în care Cuvântul se formează, se aşază și devine fruct. Și în experienţa martiriului la care a fost chemat episcopul ioan Bălan, a avut prioritate și s‑a sălăşluit Cuvântul născut din veşnicie în sânul tatălui ceresc. Cuvântul domnului l‑a tradus în româneşte ca o preocupare principală şi despre care spunea la vinde‑ carea sa de o boală la ochi: „dumnezeu mi‑a redat vederea ca să pot tălmăci cuvântul lui” 1 . în faţa pericolului orice om şi orice societate umană încearcă să se apere. statul începuse propaganda anticatolică din 1944 şi aceasta se intensifică după 1946, cu o serie de denigrări care dădeau pe faţă senti‑ mentele de ură ce locuiau sufletele promotorilor. în ziare şi la radio erau din ce în ce mai prezente mesaje dure contra Bisericii Catolice şi a papei de la roma. Actul concret de ruptură a relaţiilor dintre statul român şi vatican a fost însă denunţarea Concordatului, semnat în 1929. răspunsul Bisericii a fost acela de a se apropia mai mult de proprii credincioşi, de a‑i întări şi a‑i susţine cu dragoste şi încredere. sosise momentul în care să se stabilească un raport mai profund între ei. Episcopii doreau în momentele de teribilă încercare să dea un sens pro‑ priilor credincioşi, prin predicile care se intensificau şi se înmulţeau cu ocazia vizitelor pastorale, a pelerinajelor şi a conferinţelor spirituale care se organizau. vocea episcopilor voia să dea valoare cuvintelor, care în acea perioadă confuză riscau să se transforme în simpli mesageri ai denigrării şi ai minciunii. Anul 1948 a fost unul deosebit de dramatic pentru Biserica Greco‑Catolică din românia. Zorii de după război lăsau să se între‑ vadă că în aer plutește un oarecare pericol. puterea de la Moscova se dezlănţuise și cerea cu nerăbdare fidelitatea absolută din partea celor ce intraseră sub influenţa sa. încă din 1946 erau evenimente prevesti‑ toare la nord de românia, în învecinata ucraina, acolo unde Biserica soră Greco‑Catolică fusese pusă în afara legii. Norii se strângeau și asupra româniei și semnele erau în aceeaşi direcţie: persecuţia. în faţa

1 i. ploscaru, Lanţuri şi teroare, signata, timişoara, 2004, p. 299.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

11

încercărilor, oamenii se eliberează de ceea ce este în surplus, iar epi‑ scopii greco‑catolici din românia au dorit să se concentreze pe ceea ce este esenţial: întărirea spirituală proprie și cea a credincioșilor prin exerciţii spirituale, misiuni și predici, momente de rugăciune și vizite pastorale de pregătire şi susţinere a persoanelor încredinţate lor.

Statornicia credinţei ca temelie a martiriului

într‑o societate care se vrea cosmopolită, modernă și laică, poate părea obsolet să se vorbească despre martiraj ca despre o experienţă împlini‑ toare. C. M. Martini, episcop al Milanului, vorbește despre martir ca fiind: „o mărturie împăciuitoare, oferită lui Cristos cu preţul propriei vieţi, în situaţii polemice și de fragmentări iremediabile” 2 . vedem în această definiţie două realităţi: cea a păcii – atribut al lui dumnezeu – în virtutea căreia martirajul este acceptat, dar nu este resimţit ca o înfrângere personală, pentru că este o mărturie de rezistenţă în faţa unei puteri superioare, capabile să zdrobească pe cel care i se opune – şi cea a unei rupturi născute dintr‑o controversă, situaţie în care relaţiile se îngheaţă, nu se mai comunică şi încetează dialogul. românia începea în 1948 o cale nouă, în care „dialogul politic demo‑ cratic” se făcea de către un singur partid, roşu, care a pus stăpânire încet, încet pe toate funcţiile publice. Constituţia se înlocuieşte cu una nouă făcută după Constituţia stalinistă din 1936 şi prin urmare noile legi vor fi date în conformitate cu aceasta. în 4 august 1948, prin legea cultelor religioase se prefigurează tabloul general a ceea ce va urma, şi anume că nicio instituţie religioasă nu mai putea avea din acel moment contact cu instituţii sau persoane din străinătate, fără aprobarea Guvernului. Experienţa cenzurii şi a dialogului controlat şi‑a arătat colţii. în această perioadă de după al doilea război Mondial, poziţia par‑ tidului comunist român s‑a radicalizat în raport cu Biserica Catolică. vaticanul era considerat un adevărat inamic şi pentru a‑l putea lovi era necesar, din punctul de vedere al partidului, să se înceapă cu comunită‑ ţile locale care trăiau în aceeaşi comuniune de credinţă cu sfântul scaun al romei. Comuniştii îşi doreau ca preoţii, episcopii şi credincioşii să

2 C. M. Martini, Chiesa – Vescovo – Martirio – Tre lettere, paoline, roma 1983, p. 45.

12

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

renunţe la legătura şi iubirea lor pentru roma şi să intre în logica unei noi societăţi pe care ei doreau să o construiască, eventual împreună cu Biserica ortodoxă: „Ziarele erau pline de invective la adresa Bisericii Greco‑Catolice, iar presa oficială a statului ducea o propagandă nemai‑ întâlnită împotriva papei. (…) după ce a fost ales patriarhul Justinian

în fruntea Bisericii ortodoxe, a declarat că este destul de tânăr ca să facă „unificarea”. Ca şi cum aceasta ar fi fost o chestiune de forţă. de fapt, prin forţă s‑a încercat îndeplinirea acestui proiect. Episcopul ioan Bălan

a fost arestat pe data de 28 octombrie 1948. A fost dus la Bucureşti, iar

de acolo la vila patriarhului ortodox de la dragoslavele, împreună cu ceilalţi episcopi, fiind consideraţi ca prizonieri ai patriarhului, până se vor decide să treacă la Biserica ortodoxă” 3 .

statul se gândea la un posibil compromis la care se va putea ajunge între culte, fără să ia în considerare chestiunea profunzimii credinţei şi

a moralei, limitându‑se la noţiunea omului nou al naţiunii: „în acelaşi

timp, clerul Bisericii române unite a fost taxat reacţionar, fiindcă nu s‑a încadrat în noile structuri de „democratizare” a Bisericii, în „sindi‑ catele preoţeşti” sau în „Gruparea preoţilor democraţi”, bine ştiindu‑se ce au înţeles comuniştii prin democraţie” 4 . Biserica ortodoxă, pe de

altă parte, încerca să profite de situaţie pentru a‑i uni pe români într‑o singură Biserică, după o ecleziologie bazată pe naţiune. ispitele erau mari şi de‑o parte şi de alta. Biserica Greco‑Catolică a decis să rămână pe poziţii contrare comunismului, iar din punct de vedere eclezial, în deplină comuniune de credinţă cu Biserica romei, asumându‑şi conse‑ cinţele pe care le va îndura.

Discernământul – poartă privilegiată a legăturii lui Ioan Bălan cu Dumnezeu

în faţa propunerilor atrăgătoare din punct de vedere uman, inima omului este pusă la încercare, relaţia cu dumnezeu şi sine însuşi se cerne, şi de aceea e nevoie ca omul să înceapă un proces de reflexie, de

3 i. ploscaru, Lanţuri şi teroare, pp. 311–312.

4 A. prunduş, C. plăianu, Catolicism şi Ortodoxie românească: Scurt istoric al Bisericii Române, viaţa Creştină, Cluj‑Napoca, 1994, p. 139.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

13

reculegere şi de punere în balanţă a situaţiei pentru a putea discerne şi

a da răspunsuri. Marko ivan rupnik sintetizează gândirea sfinţilor părinţi despre dis‑ cernământ. Acesta are la bază relaţia existentă între om şi dumnezeu, pentru ca persoanele să trăiască un raport bazat pe libertate în perspec‑ tiva unui viitor: „discernământul este o rugăciune, o adevărată artă de viaţă în spiritul sfânt. prin urmare, discernământul reprezintă relaţia trăită dintre dumnezeu şi om, este spaţiul în care omul experimentează raportul său cu divinitatea, ca pe o încercare de eliberare, ca o posibili‑ tate de a se crea. prin discernământ, omul experimentează identitatea sa ca şi creator al propriei persoane. în felul acesta, discernământul este acea artă în care omul se realizează pe sine însuşi în creativitatea isto‑ rică şi creează istoria, creându‑se pe sine însuşi” 5 . discernământul este aşadar strâns legat de libertate: de libertatea omului de a alege, de a prefera ceva în loc de altceva. plecând de la simplele situaţii ale vieţii conştientizăm că discernământul nu este un lucru uşor. să trăieşti cu dumnezeu în deplină libertate înseamnă a depăşi fal‑ sele imagini despre domnul pe care oamenii le făuresc. prin discer‑ nământ se ajunge la o adevărată cunoştinţă despre sine şi despre El, pentru că adevărata identitate a omului se dă în exercitarea libertăţii. silvano fausti dă o definiţie a discernământului considerând‑o arta care ştie să citească dorinţele inimii şi direcţia în care acestea ar putea să‑i îndrepte paşii, adăugând că mai e nevoie de un element: „fără să se lase sedus de ceea ce duce acolo unde nu s‑ar fi vrut în nici un chip să se

ajungă” 6 . în actul discernământului se realizează omul ca şi capacitate de a distinge între ceea ce e esenţial şi important de ceea ce e trecător şi lipsit de perspectivă. Este un pas important pentru că prin el se fixează începutul drumului pe care omul îl străbate începând din acel moment, dându‑i o orientare generală a vieţii. Episcopul ioan ploscaru descrie printr‑un exemplu luat din eveni‑ mentele vremii, felul episcopului ioan Bălan de a discerne, fără teamă, lucrurile importante de ceea ce este efemer, plecând de la dumnezeu ca

şi criteriu fundamental: „Cât priveşte legăturile cu politica momentului,

5 M. i. rupnik, Discernământul I, Galaxia Gutenberg, târgu lăpuş, 2003, pp. 10–11.

6 s. fausti, Occasione o tentazione? Arte di discernere e decidere, Ancora, Milano 2001, p. 21.

14

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

ioan Bălan a ştiut să se ţină la distanţă. îmi amintesc că odată a fost invitat la o conferinţă a prieteniei româno‑germane. s‑a jucat acolo şi o piesă de teatru. după aceasta, toţi am fost conduşi într‑o sală la resta‑ urantul dacia. Aici gauleiterul germanilor din timişoara, în uniformă ss, a vorbit de prietenia româno‑germană, „jerfte comune”, „război”, „biruinţă” etc.… „Heil Hitler!”. Apoi a invitat pe toţi cei de faţă să se înscrie în asociaţia prieteniei româno‑germane. Cel dintâi demnitar prezent era episcopul. A spus şi el câteva cuvinte, dar a încheiat „Cât priveşte semnăturile să mai chibzuim”, apoi am plecat. toţi ceilalţi au răsuflat uşuraţi, iar gualeiterul a rămas foarte surprins. l‑am întrebat pe episcop dacă nu se teme de urmări. dânsul mi‑a răspuns: Apa trece, şi‑asta trece. singur dumnezeu e veşnic. sunt însă două lucruri, care nu sunt eterne dar sunt perpetue: prostia şi nestatornicia omenească…” 7 .

Conciliul Vatican II şi mărturia Bisericii Greco‑Catolice Române

odată cu Conciliul vatican al ii‑lea (1962–1965) se deschide o nouă perspectivă pentru Bisericile orientale dintre care face parte şi Biserica Greco‑Catolică din românia. Acestea sunt parte a patrimoniului comun al Bisericii prin propria lor istorie, adesea pătrunsă de suferinţă, prin disciplina lor şi prin experienţa acumulată de‑a lungul timpurilor. în secolul al XX‑lea, unele din aceste Biserici au suferit martiriul şi nu puţini au fost episcopii, preoţii, călugării, călugăriţele şi laicii care au fost chemaţi să dea mărturie de credinţa pe care o nutreau, prin pro‑ pria viaţă. Credinţa este acceptarea chemării lui dumnezeu nu doar pentru a‑l iubi pe El şi pe semeni, ci şi de a se considera fii iubiţi şi importanţi pentru domnul, în aşa măsură de a „merita” jertfa minu‑ nată a lui Cristos. Cu exemplul martirilor săi, putem spune că Biserica Greco‑Catolică din românia înfrumuseţează şi îmbogăţeşte chipul şi patrimoniul Bisericii universale. Conciliul vatican ii a consacrat un document Bisericilor din răsărit, Orientalium Ecclesiarum, în care vorbeşte despre bogăţia acestor comu‑ nităţi, din punctul de vedere al ritului, al disciplinei şi al istoriei:

7 i. ploscaru, Lanţuri şi teroare, pp. 304–305.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

15

„istoria, tradiţiile şi nenumărate instituţii bisericeşti dau strălucită mărturie despre meritele deosebite ale Bisericilor orientale în Biserica universală. de aceea Conciliul înconjoară acest patrimoniu bisericesc şi spiritual cu stima cuvenită şi cu îndreptăţită laudă; mai mult, îl con‑ sideră cu tărie ca patrimoniu al Bisericii universale a lui Cristos” (oE 5). prin aceste cuvinte, se doreşte să se atragă atenţia întregii Biserici asupra patrimoniului de credinţă şi de mărturie uitate sau insuficient cunoscute. fiecare comunitate are realităţi de împărtăşit iar experienţa globală a Bisericii este un tezaur cu valoare inestimabilă. prin acest document se recunosc vicisitudinile istorice care au însoţit drumul Bisericii de‑a lungul vremurilor. istoria recentă se situează în aceeaşi dinamică a poporului lui dumnezeu care din cele mai vechi tim‑ puri păşeşte pe cărarea ce conduce spre împărăţia cerurilor. Bisericile orientale, pătrunse de istorie şi spiritualitate, cum spune Conciliul, sunt în ziua de azi „semne ale timpurilor” pentru toţi oamenii. Este cunoscut faptul că dificultăţile istorice recente au condus la diminuarea numărului credincioşilor pe fondul indiferentismului şi al fricii. sunt situaţii deja prevăzute de Cristos în timpul cât a fost pe pământ: „voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei” (Mt 26,31), care vin completate însă cu dimensiunea încurajării: „nu te teme turmă mică” (lc 12,32).

Ospitalitatea – virtute a martirului

Cuvântul lui dumnezeu transmis prin sfânta scriptură îl solicită permanent pe creştin să îl primească pe Cristos. Călătoria împreună cu dumnezeu începe întotdeauna cu experienţa ospitalităţii, cu un Da spus cu hotărâre, asemeni răspunsului fecioarei Maria la anunţul înge‑ rului. trebuie să ne amintim că dumnezeu nu se impune niciodată cu forţa, nu abuzează, ci „stă la uşă şi bate”, respectă libertatea: „a venit între ai săi dar ai săi nu l‑au primit!” (in 1,11). Nicolae steinhardt, convertit la creştinism în timpul închisorii comu‑ niste, a rămas fascinat de această imagine a lui isus: „din relatările Evangheliilor – fără excepţie – ne apare şi înzestrat cu toate însuşirile minunate ale unui gentleman şi cavaler. Mai întâi că stă la uşă şi bate;

16

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

e

discret. Apoi că are încredere în oameni, nu‑i bănuitor. şi încrederea

e

prima calitate a boierului şi cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă,

trăsătura fundamentală a şmecherului. Gentlemanul e cel care – până la dirimanta probă contrară — are încredere în oricine şi nici nu se grăbeşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său” 8 .

în contrast cu cavalerismul care se naşte din libertate, acelaşi călugăr descrie comunismul: „ăsta e comunismul! ăsta şi nu altul: tovarăşul de

la raion, spaţiul locativ, certificatul de origine socială, delaţiunea obli‑ gatorie, cozile, primusul. (…) ăsta e, nu altul. răzbunător. Mic. împuţit. Mahalagesc. pizmaş. Credincios al treimii: ură, bănuială, invidie. Cu gură de ţaţă şi ură de slugă. societatea bunei stări, unde bucătăria e primusul de pe coridor. ştiu ei, demonii, cum să se întrupeze, nu întâmplător” 9 .

A primi puterea lui dumnezeu care e capabilă să schimbe şi să dea

tărie de caracter înseamnă înainte de orice să te situezi în opoziţie cu descrierea în care ura, invidia şi suspiciunea ocupă locuri centrale. A‑l primi pe dumnezeu înseamnă iubire împreunată cu sacrificiu pentru El şi pentru ceilalţi oameni. în faţa suferinţelor îndurate de martirii cre‑ dinţei se naşte întrebarea de ce? paul Claudel spunea că: „dumnezeu nu

a venit în lume pentru a pune punct suferinţei umane. Nu a venit nici

pentru a o explica, ci dumnezeu a venit în lume pentru a umple sufe‑ rinţa umană de prezenţa sa”. Martirul îşi dă viaţa pentru dumnezeu şi prin aceasta se descoperă o concepţie creştină asupra morţii diferită de viziunea laică asupra vieţii. Creştinii văd moartea ca pe un intrus, un tâlhar care a încălcat legea, cineva care a furat o identitate. omul, de fapt, este făcut pentru a fi în comuniune cu dumnezeu şi Cristos îi dă puterea să îl învingă pe acest hoţ şi să îşi primească coroana vieţii bogate şi eterne. suferinţa şi martiriul sunt experienţe radicale, un comportament total, oferirea vieţii şi acceptarea darului suprem al lui dumnezeu. se spune că: „isus Cristos nu a lăsat nimic scris pentru că dorea să con‑ tinue să vorbească în şi prin noi, instrumentele sale”.

în acest sens putem considera că ceea ce îi unea pe creştinii de diferite

confesiuni în timpul prigoanei comuniste era mărturisirea de credinţă

8 N. steinhardt, Jurnalul fericirii, polirom, iaşi, 2008, p. 196.

9 Ibidem, Jurnalul fericirii, pp. 276–277.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

17

în Cristos, pentru că martiriul se fondează pe credinţă, pe prietenia cu dumnezeu. Cunoaşterea lui dumnezeu este dispoziţia de a urma drumul care se deschide înaintea omului, creează un spaţiu al libertăţii în care sufletul omenesc îşi desăvârşeşte naşterea, îşi primeşte identi‑ tatea în prospeţime spirituală. speranţa şi libertatea interioară nu sunt comori ce se pot înstrăina, ci acel tezaur ce nu poate fi furat sau distrus.

Exemplul fericitului Monsenior vladimir Ghika, principe ortodox convertit la catolicism pentru a fi mai ortodox, este edificator. unul dintre fiii săi spirituali, Matei Boilă, istoriseşte întâlnirea dintre ei în închisoare: „Când a intrat în celulă, am întrebat, cum făceam întot‑ deauna când venea cineva din afară: „Ce este nou? Ce ştiţi? Când vom

fi liberi?” Nu ştiu de ce, probabil din cauza modului în care se uita la

mine, dar atunci am înţeles că am spus ceva prostesc. Am întrebat sin‑ gurul om cu adevărat liber pe care l‑am întâlnit, îl întrebam: „Când vom fi eliberaţi?” Apoi a zâmbit. A spus calm: „vom fi eliberaţi, nu‑ţi face griji” 10 .

Ioan Bălan – paradigma unei umanităţi binecuvântate

putem spune că atunci când suntem în faţa experienţei martiriului dumnezeu ne scandalizează. Aşa cum de‑a lungul vieţii se manifestă în ipostaze surprinzătoare, la fel se arată printr‑un miracol neaşteptat în cererile sale. Mesajele pe care le trimite oamenilor sunt decodificate însă individual de persoane. înainte de încarcerarea episcopilor se simţea tensiunea legată de situaţia Bisericii Greco‑Catolice. primi paşi în pregătirea personală şi

în cea a pregătirii credincioşilor era în direcţia încurajării credincioşilor şi a trezirii spirituale pentru o viaţă creştină autentică. redescoperirea virtuţilor, a valorilor creştine erau comorile pe care Biserica le avea la îndemână în contextul dat. plutea în aer ora persecuţiei orchestrate de comunişti şi primele semne îşi făceau simţită prezenţa. vocaţia creştinilor este întotdeauna aceea de

a se pune la dispoziţia lui dumnezeu, a cărui putere se arată, în contra‑

dictoriu cu ceea ce se aşteaptă spiritul omenesc, tocmai în slăbiciunea

10 vladimir Ghika, Fratelui meu în exil, Galaxia Gutenberg, târgu lăpuş 2008, p. 147.

18

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

aparentă, în fragilităţile omului. prin abandonare are loc transformarea persoanei în instrument al lucrării lui dumnezeu. Găsirea unui sens pentru momentele istorice pe care le străbate reprezintă o provocare pentru ioan Bălan, care în data de vineri, 28 octombrie 1948 părăsea Episcopia din lugoj însoţit de maiorul securităţii din lugoj, maiorul Kling. Era începutul unui drum greu, de încredinţare totală în mâinile domnului său: „A fost momentul nefast în care episcopul ioan Bălan a părăsit pentru totdeauna dieceza pe care a păstorit‑o timp de doispre‑ zece ani. N‑a mai revăzut nici locurile natale, fiind privat de libertate până la moarte” 11 . om de mare cultură, ioan Bălan se manifestă deosebit de prietenos în relaţiile cu persoanele cu care vine în contact: „episcopul m‑a primit

foarte cordial aşa cum obişnuia el să primească, iradiind din sufletul său

o bucurie greu de stăpânit. Cine nu‑l cunoştea era surprins de prietenia

manifestată” 12 . Admiraţia în faţa bunătăţii şi a ospitalităţii episcopului martir completează tabloul unei personalităţi deosebite, curajoase şi împlinite. Chemării la care a fost apelat de domnul îi corespunde o inimă caldă şi binevoitoare, încercată de focul prigoanei comuniste şi

a flăcărilor securităţii care nu au încetat să încerce distrugerea naturii

umane. Mistuirea unei vieţi, prin brutalitate şi forţă aprinde flacăra exem‑ plului. ioan Bălan, prin mărturia de credinţă vie şi constantă, prin discernământ şi ospitalitate este alături de ceilalţi episcopi martiri un model al Bisericii Greco‑Catolice. Amintirea parcursului său ne duce cu gândul la cuvintele sfântului pavel adresate celor din roma: „ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răb‑ darea încercare, şi încercarea nădejde. iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui dumnezeu s‑a vărsat în inimile noastre, prin spiritul sfânt, Cel dăruit nouă” (rm 5,3–5).

11 i. ploscaru, Lanţuri şi teroare, p. 47.

12 Ibidem, Lanţuri şi teroare, p. 294.

Biografia Episcopului Dr. Ioan Bălan

Biografia Episcopului Dr. Ioan Bălan În ceea ce ne priveşte, lupta de mărturisire a lui Isus

În ceea ce ne priveşte, lupta de mărturisire a lui Isus este o bucurie şi o datorie 13 .

E piscopul ioan Bălan este unul din episcopii Bisericii române unite, care împreună cu iuliu Hossu (Episcopia Cluj‑Gherla),

ioan suciu (Mitropolia Blaj), vasile Aftenie (vicariatul de Bucureşti), valeriu traian frenţiu (Episcopia de oradea), Alexandru rusu (Episcopia de Maramureş) şi tit liviu Chinezu (vicariatul de Bucureşti) au ajuns în anul 1948 în penitenciarele regimului comunist, unde au şi murit. Episcopul ioan Bălan a fost al optulea Episcop de lugoj, a condus Episcopia începând cu anul 1936 – până la desfiinţarea Bisericii române unite, 1948 14 . ioan Bălan s‑a născut la teiuş, judeţul Alba, în 11 februarie 1880 15 . studiile le‑a urmat la Blaj, la Gimnaziul Greco‑Catolic, apoi a fost la studii teologice la seminarul Central din Budapesta şi viena, unde a obţinut doctoratul în teologie în anul 1906 16 cu o teză despre dipticile

13 discurs ţinut la Congresul Euharistic international din Cartagina (Africa) la 10 mai 1930, al Canonicului ioan Bălan (viitorul Episcop). Cf. ioan Bălan, Martirii Euharistiei în Biserica Română Unită, a fost publicat în vol. Simpozionul istoric, Trei sute de ani de la Unirea Bisericii Româneşti din Transilvania cu Biserica Romei, lugoj, 16 decembrie 2000, Edit. dacia Europa Nova, lugoj, 2001, p. 210.

14 Şematismul Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco‑Catolică de Lugoj, Baia Mare, Edit. surorilor lauretane, 2014.

15 Conform Arhivelor Naţionale ale româniei, judeţul Alba, Protocolul botezaţilor, cunu‑ naţilor şi a morţilor Parohiei Greco‑Catolice a Teiuşului. 1876–1883, tom. iv, poziţia 312.

16 Cornel sigmirean, Intelectualitatea ecleziastică. Preoţii Blajului (1806–1948), târgu‑Mureş, Edit. universităţii petru Maior, 2007, pag. 213.

20

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

liturgice: „die kirche dyptichen. ihr Wesen und Gebrauch” 17 . despre această perioadă, de început a vieţii Episcopului, aflăm date importante din manuscrisul „Autobiografia episcopului Dr. Ioan Bălan scrisă pentru rudeniile sale18 (în 1955):

„M‑am născut la 11 februarie 1880, în comuna teiuş, judeţul Alba, din părinţii ştefan Bălan şi Anica Muntean, care au avut 12 copii, eu fiind al zecelea […]. şcoala primară mi‑am făcuto la cea grănicerească 19 , din teiuş, în anii 1885–1890. învăţător mi‑a fost ştefan ioşan, om bine pregătit şi sârguincios; religia mi‑a propus‑o parohul Gregoriu sârbu, care a făcut teologia la universitatea din viena. după ce m‑a ascultat odată, în anul prim de şcoală, din istoria biblică, parohul mi‑a zis: «ioane dragă, învaţă bine, c’apoi te duce tatăl tău la Blaj, la şcoală 20 !». toată lumea îmi zicea:

«iuănuţ», iar părintele, ca să‑mi stârnească mai mult pofta la cărţi, m’a făcut «ionel» […]. Către finea lui August 1890, cantorul din teiuș, Gligor pop, mergea către gară cu băiatul său ştefan şi cu desagii bine încărcaţi. Eu veneam de la câmp cu fratele meu, care îl întreabă pe cantor, unde merge. Acesta îi răspunde: «duc pe ştefan la Alba iulia la şcoală». ştefan era mai tânăr ca mine, şi asta m’a durut mult. Ajuns acasă m‑am trântit pe un pat şi am început să plâng. sosind tata acasă, mă întreabă de ce plâng. i‑am răspuns: «tetea traian». spunându‑i fratele meu, tata mă îmbunează:

«lasă că te duc şi pe tine la Blaj 21 » […]. [la Blaj] profesorul era părintele Nicolae pop; un pedagog foarte priceput şi harnic. un preot care ţinea în fiecare duminecă şi sărbătoare exortaţii foarte serioase. […] Când i‑a spus

17 Studiu istoric şi liturgic asupra dipticelor. Această lucrare se găseşte în manuscris la Arhiva Mitropoliei Banatului, Arhiepiscopia ortodoxă română timişoara, Fond Epi‑ scopul Ioan Boroş, nr. 41–52, dosar nr. 46, Ioan Bălan, Curs teologie pastorală.

18 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, fond Episcop Ioan Bălan, Autobiografia episcopului Dr. Ioan Bălan scrisă pentru rudeniile sale, 1955, fond neordonat.

19 românii din teiuș au fost printre primii din zonă şi chiar din transilvania, care şi‑au întemeiat o şcoală, datată în 1765, aceasta beneficiind tot timpul de o parte din vama (rega‑ liile) târgului, iar după desfiinţarea escadronului de cavalerie, în 1851, de fondul special constituit în scopuri şcolare de către Asociaţia foştilor grăniceri. şematismul pe 1900 al Mitropoliei Blajului face menţiunea că în anul 1800, şcoala din teiuş avea clădire de piatră cu o vechime de 45 de ani. Aceasta înseamnă că ridicarea ei a avut loc la 1855, ea aparţinând Companiei Grănicereşti din orlat. şcoala a fost înzestrată prin diplomă împărătească, dată de Maria tereza, cu dreptul de a beneficia de subsidii din taxele vamale ale târgurilor săptămânale şi de ţară ale teiuşului. Cf. Cristian florin Bota, Scurt istoric, accesibil online file:///C:/users/Biblioteca‑Admin/downloads/istoric.pdf, 3 iulie 2015.

20 prin expresia: „te duce tatăl tău la Blaj, la şcoală” înţelegem la teologie în Blaj.

21 la Blaj se înţelege la teologie.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

21

tata la mama, că mă duc la Blaj, la şcoală, mama era bolnavă, zăcea în pat. dar numaidecât s‑a sculat, a pus pe servitoare să‑mi spele albiturile şi în ziua plecării a făcut un prânz ca duminica. Nu m’a putut însoţii până la gară, însă m’a petrecut până la poartă, şi mi‑a spus următoarele cuvinte:

«dragul mamei când ţi‑a fi mai greu, zii un tatăl nostru şi o Născătoare şi o să vezi cum ţi’a ajuta dumnezeu» […]. unii dintre profesori mi‑au dove‑ dit o deosebită atenţie. Aşa în clasa v‑a, profesorul de maghiară şi de bota‑ nică, nu numai că m’a făcut omul său de încredere în ce priveşte îngrijirea grădinii botanice, dar mi‑a dat să‑i fac şi corectura la manualul de botanică ce‑l tipărea; mi‑a spus să duc la examenul din această materie plantele necesare, de a ceea cu o zi înainte mi‑am chemat colegii în clasă, le‑am spus ce plante vom aduna şi le‑am dat câteva îndrumări ce le‑am crezut folositoare. la finea anului şcolar, mi‑a dat un premiu mare din botanică; m’am dus la librărie şi mi‑am ales un mănunchi frumos de cărţi. Apoi m’a chemat să scriu certificatele clasei a iii‑a la care era profesor de clasă. la sfârşitul anului şcolar 1896/7, profesorul meu de latină Ciriac B. Groze m’a luat să’i ajut la pregătirea raportului asupra clasei sale. profesorul de limba română Gavril precup, dacă mă asculta o dată ori de două ori la an; era mulţumit cu lucrările scrise […]. în clasa viii‑a m’a invitat profesorul Alexe vicin să locuiesc gratuit la dânsul, ca să fiu supraveghetor peste elevii ce locuiau la dânsul. Cu mine mai locuiau trei colegi de clasă, care îşi făceau lecţiile tot prin curte. Eu învăţam în casă; şi cum eram bibliotecarul societă‑ ţii de lectură, îmi aduceau acasă revistele literare ce le primeau şi le citeam cu mult interes. profesorul la care locuiam îmi spune odată: «Nu aşa se pregăteşte omul pentru matură» (bacalaureat). Ca om tânăr i‑am răspuns:

«să vedem». de altfel acest profesor mi‑a propus gratuit limba franceză în trei ani, câte o oră la săptămână, şi aşa mi‑a făcut‑o foarte dragă […] 22 ”.

Seminaristul Ioan Bălan

la Blaj, ioan Bălan, a primit tunsura la 5 aprilie 1903 23 , ipodiaconatul tot atunci, iar preoţia la data de 5 iulie 1903 24 . până să ajungă preot, ioan

22 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, fond Episcop Ioan Bălan, Autobiografia episcopului Dr. Ioan Bălan scrisă pentru rudeniile sale, 1955, fond neordonat. 23 Cornel sigmirean, Intelectualitatea ecleziastică. Preoţii Blajului (1806–1948), târgu‑Mureş, Edit. universităţii petru Maior, 2007, p. 213. 24 Archivio della Congregazione per le Chiese orientali (Arhiva Congregaţiei pentru Bisericile orientale), dosar 400/1941, fila 17.

22

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

Bălan a avut câteva încercări sau „oferte” cum ar fi: medic, marinar, avocat sau profesor; dar le‑a refuzat pe toate pentru a deveni preot, după cum observăm din manuscris:

„în primăvara anului 1899, profesorul de clasă Emil vicin, ne‑a cerut fiecărui «octovan» să scriem pe o listă cariera ce vrem să ne‑o alegem. înainte de aceea unchiul Nicolae de la viena, care era căpitan de conta‑ bilitate, în Ministerul comun de război, mi‑a scris că de vreau să mă fac doctor în medicină, să mă duc la viena şi la dânsul voi avea toate gratuit. i‑am mulţumit pentru ofertă. pe lista clasei am declarat că vreau să mă fac preot. Băiatul directorului meu, ioniţă Hossu, cu care eram prieten, căci îmbolnăvindu‑se în şcoala de cadeţi din viena, şi întorcându‑se la Blaj pentru continuarea studiilor, mă ruga să‑l ajut în special la latină şi greacă, şi mă invită la el acasă, unde surorile mă tratau cu ojină, el îmi recomanda foarte mult să mă fac marinar, căci pot umbla în toate păr‑ ţile lumii. oricât aş fi ţinut la el, nu m‑a încântat propunerea. profesorul Alexe vicin îmi recomanda să fac literele ori ştiinţele la Bucureşti, unde pot să am şi bursă, şi să fiu pedagog la un institut, căci dânsul are prieteni la Bucureşti. în clasa viii‑a am primit o bursă de 100 flo‑ reni, din fundaţiunea canonicului timotei Cipariu 25 , după ce canonicul dr. Augustin Bunea 26 fusese la teiuş şi îl cunoscuse pe tata. iuniu Brut Micu i‑a spus că tata are un băiat în clasa viii‑a. o sută de floreni erau mulţi bani pe vremea aceea. de aceea m‑am înţeles cu tata după baca‑ laureat să mergem să îi mulţumim canonicului Bunea pentru bursă, şi îi arăt certificatul de bacalaureat. Bunea mi‑a zis: «Eu am ştiut înaintea ta cu ce rezultat ai trecut bacalaureatul, căci revendissimul Hossu a fost delegatul Excelenţei sale la bacalaureat şi mi‑a spus în dată terminarea conferinţei de clasificare. şi acum ce vrei să te faci?» Eu am răspuns:

«preot». dânsul a crezut că eu aş fi şi un bun avocat, de cari, sub stăpâ‑ nirea ungurească aveam mare nevoie. Eu am apreciat gândul binefăcă‑ torului meu, dar am rămas pe lângă hotărârea de a mă face preot. Bunea mi‑a zis: «Bine, dar te vei face şi profesor». Bunea, când stăruia să mă fac advocat, mi‑a promis şi bursă; şi de nu voi căpăta din alt loc, îmi va da dânsul bursă. văzând tata cât stăruia Bunea ca să mă fac avocat, a spus

25 timotei Cipariu – cleric greco‑catolic, membru fondator al Academiei române, pri‑ mul vicepreședinte, apoi președintele Asociaţiei transilvane pentru literatura română și Cultura poporului român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa 15 limbi).

26 Augustin Bunea – a fost istoric și teolog greco‑catolic, membru titular al Academiei române.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

23

fraţilor săi, cari au promis tatei, că fiecare îmi va da câte o sută de floreni la an până ce voi termina dreptul. Blajul avea nevoie de profesor de matematică, dar nu mă încânta, deşi mi‑a plăcut matematica foarte mult. Când s‑a publicat concursul pen‑ tru teologie, mi‑am înaintat cererea, rugând pe mitropolitul de scumpă amintire victor Mihali 27 să mă trimită la pesta […] 28 ”.

după aceste încercări ioan Bălan s‑a hotărât să devină preot. detalii despre viaţa de seminarist, în special cea intelectuală şi spirituală, aflăm tot din manuscris:

„[…] Când am intrat în seminarul Central, întâlnirea cu rectorul şi liniştea din casă m‑au impresionat foarte mult, încât mi‑am zis în sufletul meu: «Aici toţi sunt sfinţi, şi tu trebuie să te faci sfânt». tot timpul îl foloseam numai pentru studii teologice şi pentru viaţă spiri‑ tuală. foarte puţin citeam ce nu era teologic ori ascetic; căutam numai cărţi teologice ori ascetice. şi ca să‑mi pun o bună temelie studiului sfintei scripturi m’am pus să studiez foarte temeinic limba ebraică, încât la finea anului am făcut o mică gramatică ebraică, pe care au folo‑ sito mai mulţi inşi […]. în informaţiile ce le‑au dat despre mine la Blaj, îmi scriau: «omnis laudabilis» în ce priveşte studiile şi viaţa ascetică. M‑am abonat de la început la «Messager du sacrée coeur de Jésus» şi «petit messager du coeur de Marie» de la toulouse, şi am fost între puţineii, cari am rugat pe superior să ne aducă un profesor de franceză. […] Capela îmi era foarte dragă, eram într‑adevăr fericit în capelă. un articol minunat al revistei «theologisch – parktischer quartalschrift» din linz, despre sfinţi, mi‑a deschis un orizont aşa de încântător des‑ pre aceşti oameni a lui dumnezeu, încât abia aşteptam să ajungă la mine această revistă. […] între premiile publicate de facultatea de teo‑ logie pentru anul şcolar 1900 era şi analisa gramaticală a psalmului t din textul caldaic, siriac şi arab. Cele dintâi două limbi le învăţasem în anul trecut, araba o învăţam acum. dar eu m’am pus pe lucru, am învă‑ ţat‑o în particular şi în luna lui februarie 1901 am înaintat lucrarea la decanat, cu un pseudonim, care era scris pe un plic lipit, unde îmi era scris numele. lucrarea a fost dată profesorului de specialitate, care a

27 victor Mihali a fost episcop al Eparhiei de lugoj între 1875–1895 și arhiepiscop al Arhidiecezei de Alba iulia și făgăraș și mitropolit al Bisericii române unite cu roma din 1895, până la moarte, 21 ianuarie 1918.

28 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, fond Episcop Ioan Bălan, Autobiografia episcopului Dr. Ioan Bălan scrisă pentru rudeniile sale, 1955, fond neordonat.

24

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

rămas foarte satisfăcut de ea, căci eu descoperisem o greşeală în textul arab al poliglotei de la paris.

Preotul Ioan Bălan

în revista „unirea” de la Blaj, din 11 iulie 1903 este menţionat la rubrica „Chirotoniri” următoarele: „în 5 crt. au fost chirotoniţi ca dia‑ coni şi în 7 ca preoţi, clericii absolvenţi ioan Câmpian şi ioan Bălan, preoţi disponibili. Carol ignat, numit administrator parochial în petridul de Mijloc districtul turda[…] 29 ”. despre acest eveniment ioan Bălan în manuscrisul său menţiona următoarele:

„încă la începutul anului prim m‑a ocupat foarte hotărât gândul de a mă hirotonii preot celibe. în cursul exerciţiilor spirituale din octombrie 1902, mi‑am pus hotărârea în scris: „înainte de 10 Mai 1903 am rugat pe Mitropolitul să mă hirotonească celib. la începutul lui Mai m’am prezentat la spiritualul şi l‑am întrebat dacă îmi dă voie să îmi acorde Mitropolitul hirotonirea de preot celib? spiritualul mi‑a răspuns ime‑ diat: «îţi dau». în urma acestei aprobări am făcut cererea, şi în proxima şedinţă consistorială mi‑sa aprobat” 30 .

după hirotonirea de preot celib, a fost numit subprefect la internatul de băieţi (vancean 31 ) din Blaj şi notar consistorial. tot în acest an îşi începe activitatea de colaborator la gazeta blăjeană „unirea”, cu studii şi articole din sfera problematicii Bisericii române unite. despre această perioadă petrecută la Blaj, ioan Bălan ne spune:

„postul de subprefect în internat era situaţia cea mai modestă pentru că eram absolvent de teologie, însă aveam timpul suficient pentru a‑mi face regulat sfânta liturghie, meditaţia şi orele canonice în fiecare zi. în acest an şcolar mi‑am făcut la facultatea de teologie din Budapesta rigorozul din teologia fundamentală şi din dogmatică «Cum laude» 32 .

29 Unirea Fóe bisericéscă‑politică, anul Xiii, numĕrul 27, Blaj 11 iulie 1903, p. 279.

30 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, fond Episcop Ioan Bălan, Autobiografia episcopului Dr. Ioan Bălan scrisă pentru rudeniile sale, 1955, fond neordonat.

31 Mitropolitul ioan vancea de Buteasa a construit peste 300 de şcoli, printre care şi internatul de băieţi de la Blaj care a primit denumirea de „internatul vancean”.

32 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, fond Episcop Ioan Bălan, Autobiografia episcopului Dr. Ioan Bălan scrisă pentru rudeniile sale, 1955, fond neordonat.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

25

Protopopul Ioan Bălan

prin calităţile sale intelectuale preotul ioan Bălan, ajunge să fie cunoscut şi în mediile romano‑catolice. Astfel, după mai multe discuţii cu episcopul romano‑catolic raimund Netzhammer şi cu alţi fruntaşi din transilvania, domiciliaţi în Bucureşti, s‑a ajuns la ideea de a construi o biserică greco‑catolică în Bucureşti, pe strada polonă nr. 48, teren pro‑ prietate, atunci, a Bisericii romano‑catolice. s‑a întocmit un plan de con‑ strucţie al bisericii. în anul 1909, de ziua sfinţilor Constantin şi Elena, preotul ioan Bălan, cu participarea Arhiepiscopului romano‑catolic din Bucureşti, a sfinţit piatra de temelie a viitoarei biserici. din partea Mitropoliei greco‑catolice din Blaj a fost prezent canonicul ioan Micu Moldovan 33 . din acest moment Bucureştiul a avut nevoie de un confesor greco‑catolic. datorită faptului că preotul ioan Bălan era deosebit de activ la Blaj, atât pe plan cultural, cât şi în pastoraţie, plecarea spre Bucureşti nu a fost uşoară. în acest demers a fost sprijinit de prinţul vladimir Ghika 34 , canonicul Augustin Bunea şi, astfel, la începutul anului 1909, preotul ioan Bălan pleacă la Bucureşti. pentru a‑i uşura întreţinerea materială, episcopul romano‑catolic l‑a numit pe ioan Bălan profesor de limba română şi limba latină la seminarul arhiepi‑ scopiei bucureştene, unde beneficia şi de locuinţă. ioan Bălan descrie acest moment în manuscris astfel:

„la Bucureşti trebuie să trimitem preot, nu putem trimite pe oricine. Bălan este bun pentru Bucureşti. Mai înainte de a hotărî trimiterea mea, consistoriul mi‑a trimis o scrisoare foarte frumoasă, în care mă întreabă dacă sunt aplicat să renunţ la slujba frumoasă ce o am în arhidieceză, să fiu chiar excardinat, pentru a mă duce la Bucureşti. din scrisoarea aceasta, pe mai bine de două pagini infolio, apărea că m’ar reţine mai bucuros la Blaj. Eu am răspuns că nu e necesară excardinarea; însă dacă mă trimit, eu mă duc, căci credincioşii noştri de acolo au nevoie de preot. Aşa s’a hotărât trimiterea mea la Bucureşti şi Arhiepiscopul mi‑a scris

33 Ibidem.

34 Arhiva personală Emanuel Cosmovici, Ioan Bălan – scrisoare adresată prinţului vla‑ dimir Ghika în noiembrie 1914.

26

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

să fiu la Bucureşti pe 1 septembrie stil vechi 1909, unde aveam să fiu şi profesor la seminarul unic de limba română şi latină, având patru ore la săptămână şi locuind în seminar, care e în acelaşi complex în reşedinţa arhiepiscopească” 35 .

după instalarea de la Bucureşti, preotul ioan Bălan a început recen‑ zarea credincioşilor greco‑catolici din Bucureşti, ţinând o evidenţă clară a lor. Biserica a fost sfinţită în ziua de sfântul Nicolae, iar pictura bise‑ ricii a fost sprijinită financiar de către profesorul şi academicianul ioan Bianu 36 . Momentul în „autobiografie” este menţionat astfel:

„Era o zi aşa de frumoasă ziua consacrării; eram aşa de însufleţit, şi cântam cu atâta foc şi citeam rugăciunile cu un elan aşa de mare ca să se audă până în Ardeal şi până la iaşi. după masă am făcut împre‑ ună cu arhiepiscopul o vizită la sfânta biserică: doamne ce veseli eram amândoi” 37 . despre activitatea didactică a preotului ioan Bălan de la Bucureşti aflăm următoarele: „de la o vreme, seminariştii catolici din clasele superioare ale liceului umblau la Gimnasiul fraţilor şcolari «sfântul iosif». Aici propuneau mai mulţi profesori necatolici, care susţineau darwinismul. Băieţii s’au plâns la directorul seminarului, prelatul papal Augustin Kuczka 38 , şi acesta a raportat arhiepiscopul, care a dat ordin ca eu să pro‑ pun limba română în cl. iii‑a şi a iv‑a, ca astfel de va fi nevoie, să contra balansez activitatea necreştină. profesorii respectivi n’au mai continuat să propună teoria lui darwin. Ministerul instrucţiunii publice şi al Cultelor m’a aprobat fără să‑mi ceară nici un certificat. Am propus în anii 1914/15 şi 1915/16, fără să mi se facă din partea Ministerului vreo inspecţie. Copiii mei cari au dat examen la stat au reuşit bine” 39 .

în anul 1911 preotul ioan Bălan a fost ridicat la rangul de pro‑ topop. dat fiind faptul că preotul ioan Bălan era cetăţean al statului austro‑ungar, a fost arestat în anul 1916 şi dus la fortul domneşti, împreună cu alţi clerici catolici şi laici. A fost mutat apoi la Huşi,

35 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, fond Episcop Ioan Bălan, Autobiografia episcopului Dr. Ioan Bălan scrisă pentru rudeniile sale, 1955, fond neordonat.

36 Ibidem.

37 Ibidem.

38 Kuczka Augustin – n.: 14.01.1865 ‑d.: 26.12.1936, – prelat papal şi inspector şcolar.

39 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, fond Episcop Ioan Bălan, Autobiografia episcopului Dr. Ioan Bălan scrisă pentru rudeniile sale, 1955, fond neordonat.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

27

unde existau multe călugăriţe romano‑catolice, şi de acolo la iaşi. deoarece ioan Bălan vorbea curent limba franceză, a lucrat la spitalul Militar Bucureşti – refugiat pe atunci la iaşi – ca traducător sau în alte servicii 40 . un merit însemnat are protopopul ioan Bălan şi în construirea bise‑ ricii „Maica domnului” din Bucureşti, de pe strada Acvila, pentru care papa pius al X‑lea a donat suma de 20.000 franci francezi 41 . Cu toate acestea putem observa dintr‑o scrisoare a protopopului ioan Bălan adresată prinţului vladimir Ghika că şederea în Bucureşti nu a fost uşoară:

„[…] Am venit în ţară 42 crezând că prin glasul prinţului Ghika mă cheamă dumnezeu. în zilele acelea cât ai stat d‑ta în Blaj, eu mă gân‑ deam la greutăţile de aici şi doream aşa de mult să fac ceva, cerând de la dumnezeu cununa muceniciei, nu pentru fericirea mea, ci pentru a semăna bine darul lui dumnezeu, gândindu‑mă cu atâta drag la marele meu sprijin şi viitorul frate principele vladimir Ghika. Cinci ani au trecut de când sunt aici. dacă socotesc lucrurile ce s‑au făcut în foarte modesta noastră parohie 43 , mă ruşinez, căci totul e aproape nimic. Nu avem casă parohială, cu o sală mai mărişoară, unde să ne putem aduna oamenii, cari în palatul episcopal («catolic» ori «nem‑ ţesc») nu vin aşa de bucuros, şi unde nu vin nici alţii, cari ar sta bucuros de vorbă cu popa unit. Biserica e de cinci ani şi nu avem clopotniţă, cum nu mai există poate niciuna în toată ţara” 44 .

Canonicul Ioan Bălan

ioan Bălan revine la Blaj şi devine în anul 1920 canonic mitropolitan, şi apoi, din 1921, rector al Academiei de teologie 45 . despre plecarea din Bucureşti, ioan Bălan ne relatează următoarele:

40 remus Mircea Birtz, Sfaturi pentru urmaşii în Hristos, Cluj‑Napoca, Edit. Napoca star, 2009, p. 12.

41 Ibidem.

42 regatul româniei (vechiul regat), care s‑a unit cu transilvania în anul 1918.

43 parohia greco‑catolică „sf. vasile” de pe str. polonă din Bucureşti.

44 Arhiva personală Emanuel Cosmovici, Ioan Bălan – scrisoare adresată prinţului vla‑ dimir Ghika în noiembrie 1914.

45 Unirea, anul XXXi, numărul 11, Blaj, 12 martie 1921, p. 5.

28

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

„Jalnică a fost despărţirea de credincioşii bucureşteni în 31 ianuarie 1921. Am plâns şi eu, au plâns şi dintre ei. Când am venit după aceea la Bucureşti în fiecare duminică şi sărbătoare pontifică şi predica în fosta mea biserică, stam cu oamenii de vorbă cari mă aşteptau după termina‑ rea sfintei liturghii” 46 .

în această perioadă, la Blaj, este secretar şi preşedintele reuniunii Arhidiecezane pentru misiuni, preşedintele societăţii de editură „sfânta unire”, preşedinte al tribunalului Matrimonial pentru diecezele sufra‑ gane, directorul asociaţiei „sfântul Nichita” a preoţilor din arhidieceză (pentru care a compus statutele), secretar, apoi preşedinte al Astrei, şi superior al călugăriţelor din ordinul „sfânta Maria” din Blaj; în anul 1929 a fost delegat al provinciei Mitropolitane greco‑catolice româneşti în Comisia pentru codificarea dreptului canonic oriental cu sediul la roma, sub conducerea cardinalului petru Gasparri. la roma a petrecut 6 ani, rămânând şi după plecarea sa mai departe consultant al comisiei pentru redactarea Codului oriental 47 . Canonicul ioan Bălan afirma că o bună pastoraţie nu se poate rea‑ liza decât cu preoţi de o înaltă ţinută intelectuală şi spirituală. în acest scop a înfiinţat Asociaţia „sfântul Nichita”, al cărui preşedinte a fost. publică, în 1934, la Blaj, o broşură tocmai în acest scop, intitulată „rostul Asociaţiei preoţeşti sfântul Nichita al remesianei”, ce cuprinde statutele de funcţionare. Această organizaţie bisericească avea ca scop desăvârşirea creştinească a preoţilor, îndeosebi a celor celibatari 48 . ioan Bălan creionează această perioadă petrecută la Blaj, în autobiografie, astfel:

„Cât ce am sosit la Blaj, Mitropolitul mi‑a zis: «Nu te da de la nimic înapoi!» Adică, primeşte toate însărcinările ce ţi se vor da. Mai întâi, Capitlul a discutat demisia canonicului iosif Hossu din postul de administrator capitular, alegând pentru acest post pe canonicul dr. izidor Marcu, rectorul Academiei de teologie, cu gândul ca acest post să mi‑l încredinţeze mie. Mi s’au dat vreo câteva ore de religie la liceul

46 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, fond Episcop Ioan Bălan, Autobiografia episcopului Dr. Ioan Bălan scrisă pentru rudeniile sale, 1955, fond neordonat.

47 remus Mircea Birtz, Sfaturi pentru urmaşii în Hristos, Cluj‑Napoca, Edit. Napoca star, 2009, p. 12.

48 Sionul Românesc, anul XXi, lugoj, nr. 24, 15 decembrie 1934, p. 103.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

29

de fete. Comitetul reuniunii Arhidiecezane de misiuni, m’a coop‑ tat în sânul său, şi dându‑şi demisia din postul de secretar părintele roşian, am fost ales eu în locul lui. Numaidecât am fost ales director al despărţământului Blaj al Astrei – «Asociaţiunea pentru literatura şi cultura poporului român». Cu 1 Martie 1921 mi‑am luat în primire postul de rector al Academiei de teologie şi a trebuit să suplinesc un profesor la catedra de istorie bisericească şi de drept canonic, căci titu‑ larul, dr. ioan sâmpălean era senator. Mi‑am dat seama de importanţa postului de rector al viitorilor preoţi, pe care l’am socotit cel mai cu grea răspundere după arhiereu. […] Când a ajuns prepozit antecesorul meu şi‑a dat demisia din postul de preşedinte al reuniunii de misiuni, şi am fost numit eu. Apoi am fost numit inspector al învăţământului religios din arhidieceză şi preşedinte al comisiei catehetice Metropolitane. până când viitorii profesori de religie din arhidieceză nu erau examinaţi de o comisie numită de ministerul învăţământului şi instrucţiunii publice, ca rector am fost şi preşedintele comisiei de examinare a candidaţilor la catedra de religie” 49 .

Episcopul Ioan Bălan

sfântul scaun de la roma, odată cu numirea Episcopului Alexandru Nicolescu ca Mitropolit la Blaj, în data de 30 august 1936 a numit şi noul Episcop de lugoj în persoana Canonicului ioan Bălan. Astfel Giuseppe Cesarini, asesor al sfintei Congregaţii pentru Bisericile orientale scria:

„îndeplinind toate practicile cerute sfânta Congregaţie pentru Bisericile orientale solicită sfântul părinte să numească noul episcop român catolic de lugoj, ca înlocuitor al monseniorului Nicolescu care devine mitropolit de Blaj, în persoana ilustrisimului și reverendisimului mon‑ senior canonic ioan Bălan, al Capitlului catedralei de făgăraş și Alba iulia. Această numire, care exprima deplină satisfacţie a Nunţiaturii Apostolice din Bucureşti, cât şi a Episcopatului român şi al Guvernului româniei, va putea fi comunicată împreună cu vestea numirii monse‑ niorului Nicolescu ca mitropolit” 50 . în continuarea documentului într‑o

49 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, fond Episcop Ioan Bălan, Autobiografia episcopului Dr. Ioan Bălan scrisă pentru rudeniile sale, 1955, fond neordonat.

50 Arhiva Congregaţiei pentru Bisericile orientale, dosar 400/1941, fila 4.

30

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

notă de mănă a Asesorului Giuseppe Cesarini e menţionat că: „sfântul părinte e de acord cu numirea” 51 . Mitropolitul Nicolescu şi Episcopul Bălan au depus jurământul în faţa regelui Carol al ii‑lea, în ziua de 15 septembrie 1936 la castelul peleş, iar martori ai acestui jurământ din partea Mitropolitului au fost dr. victor Macavei şi iacob popa de la Blaj, iar ai Episcopului au fost dr. Nicolae Muntean şi dr. Nicolae Brînzeu de la lugoj 52 . Cu această ocazie Episcopul ioan Bălan a rostit un discurs spu‑ nând următoarele: „sire, prezentându‑mă în faţa augustei persoane a Majestăţii voastre spre a face jurământul ce mi‑l impune atât legea bise‑ ricii cât şi legea ţării, primul meu cuvânt este de adâncă recunoştinţă şi de profundă mulţumire pentru Majestatea voastră, care a binevoit să‑şi dea asentimentul la numirea mea în scaunul Episcopal al lugojului. dat fiindcă episcopii celor două biserici româneşti nu ocupă numai un rol bisericesc, ci mai au şi o importantă chemare faţă de ţară şi neamul lor, sunt fericit, sire, că mai înainte de a‑mi ocupa scaunul, pot să asigur pe Majestatea voastră, prin jurământul solemn de fidelitatea ce o voi păstra Majestăţii voastre şi scumpei noastre ţări…” 53 . Consacrarea întru Episcop a dr. ioan Bălan a avut loc la catedrala din Blaj în 18 octombrie 1936. la liturghie, în cadrul căreia s‑a des‑ făşurat ceremonia consacrării, Mitropolitul Alexandru Nicolescu a fost asistat de episcopii dr. iuliu Hossu de Cluj‑Gherla, şi dr. Alexandru rusu de Baia Mare, au concelebrat Capitlul Mitropolitan, precum şi reprezentanţi ai Eparhiei de lugoj: dr. Nicolae Brînzeu, Canonicul ioan ienea, pr. George Muntean, vicarul timişoarei, pr. romulus stoica, protopopul lugojului şi dr. iuliu raţiu, prim‑notar Consistorial 54 . Episcopul Bălan a sosit la lugoj în 1 noiembrie cu trenul. pe par‑ cursul drumului Episcopul a avut excelente primiri în diferite gări. la plecarea din Blaj în gară se aflau: profesorii şi studenţii Academiei teologice, călugăriţele de la sf. Maria, cu superioarele lor, elevele de la

51 Ibidem.

52 Sionul Românesc, anul XXiii, lugoj, nr. 21, 25 octombrie 1936, p. 89.

53 Arhiva Congregaţiei pentru Bisericile orientale, dosar 400/1941, fila 14 şi Sionul Românesc, anul XXiii, lugoj, nr. 19–20, 1 octombrie 1936, p. 128.

54 Sionul Românesc, anul XXiii, lugoj, nr. 21, 25 octombrie 1936, p. 148.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

31

şcoala Normală de fete. Mitropolitul Alexandru Nicolescu şi membrii Capitlului blăjean l‑au condus pe Episcopul ioan Bălan la gară 55 . la liturghia solemnă de instalare, de la Catedrala Episcopiei de lugoj, din 1 noiembrie 1936, au participat directorul general de la Ministerul Cultelor, stancu Brădişteanu, reprezentanţi ai Capitlului Mitropolitan, protopopul Bucureştiului dr. vasile Aftenie 56 , Ministrul instrucţiunii valer pop 57 , precum şi autorităţile locale. după liturghie, la reşedinţa episcopală, Episcopul a fost salutat de personalităţile mar‑ cante ale Banatului. Episcopul Augustin pacha 58 a vorbit în numele Bisericii Catolice de rit latin, pr. Nicolae sintescu şi pr. suru din partea Bisericii ortodoxe, protopopul Nemeş din partea cultului evanghelic, precum şi un delegat din partea cultului mozaic. din partea autorită‑ ţilor locale au vorbit: victor Curuţiu, prefect pentru judeţul severin, dr. octavian Jucu, subprimar al municipiului lugoj, Colonelul panait Boitan din partea armatei, prim‑procurorul dr. fabius rezei din partea tribunalului lugoj 59 . la 1 noiembrie 1936, în primul său discurs rostit la instalarea sa, Episcopul ioan Bălan afirma că dorinţa lui este: „vestirea învăţăturii domnului şi să fac pe oameni să o îmbrăţişeze cu atâta dragoste, încât după ea să‑şi îndrepte toată viaţa” 60 . în timpul episcopatului său, Ep. ioan Bălan s‑a străduit să trimită la studii în străinătate (roma, viena, strasbourg), cât mai mulţi clerici, deoarece prin pregătirea şi formarea unui cler superior, se puteau forma generaţiile viitoare de credincioşi. în acelaşi timp, sprijină ordinele călugăreşti, o continuare a activităţii de la Blaj, unde i‑a ajutat mereu pe călugării asumpţionişti francezi în misiunea lor educativă. în anul 1940, cu ocazia aniversării a 60 de ani, Episcopul ioan Bălan este decorat de către directorul Ministerului Cultelor, daniel pepa cu

55 Idem, nr. 22, 5 noiembrie 1936, p. 101.

56 vasile Aftenie – episcop greco‑catolic mort în detenţie, în 10 mai 1950.

57 valer pop – preşedintele AGru‑lui şi Ministrul minorităţilor.

58 Augustin pacha, primul episcop al diecezei romano‑Catolice de timişoara, a încetat din viaţă în 4 noiembrie 1954.

59 Sionul Românesc, anul XXiii, lugoj, nr. 22, 5 noiembrie 1936, p. 104.

60 ioan Bălan, Spre culmile Sionului, (discursul de instalare 1 noiembrie 1936), lugoj, Edit. librăriei diecezane, 1937, p. 38.

32

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

decoraţia „Coroana româniei” în grad de Mare ofiţer 61 , acordată de regele Carol al ii‑lea 62 . o perioadă grea pentru Episcopul ioan Bălan a fost perioada 1940

– 1942, din cauza unei boli la ochi (cataractă dublă). Această boală i‑a

cauzat orbirea. operaţia nu se putea face decât până la evoluţia deplină

a cataractei. despre această perioadă, Episcopul ioan Bălan îi scrie nun‑

ţiului Andrea Casulo, în 14 ianuarie 1943: „programul în timpul proble‑ melor la ochi: mă trezesc tot timpul la 4.50, celebrez liturghia la 5.50; la

6.45 sunt deja în catedrală pentru a asista la o altă liturghie. la 9 încep lucru în cancelarie. Eu celebrez liturghiile şi fac predicile în catedrală, eu pregătesc scrisorile mele pastorale şi mai toată partea oficială a orga‑ nului nostru oficial şi mare parte din scrisorile oficiale sunt elaborate de mine de la început până la final. în rest organismul meu se bucură de o excelentă sănătate şi dorm ca un copil 63 . ioan Bălan a fost supus unei operaţii la ochi, care a reuşit. în scri‑ soarea, din 2 aprilie 1943, adresată secretarului Congregaţiei orientale Eugene tisserant, Episcopul Bălan afirma că operaţia a reuşit foarte bine la ochiul drept şi că poate citi chiar fără ochelari 64 . după ce şi‑a recăpătat vederea, la ambii ochi, episcopul a afirmat: „dumnezeu mi‑a redat vederea ca să pot tălmăci cuvântul lui” 65 .

Activitatea Episcopului Ioan Bălan

din activitatea Episcopului ioan Bălan menţionăm grija sa deose‑ bită caritativă şi spirituală pentru laicii şi preoţii Episcopiei. un act caritativ al Episcopului a fost în anul 1947 când medicul internatului greco‑catolic din lugoj, Cornel olaru, în septembrie 1947, se adresează Episcopului dr. ioan Bălan să intervină la forurile competente pentru

61 ordinul Coroana româniei a fost înfiinţat de regele Carol i în 14 martie 1881, după ce românia a fost proclamată regat. Coroana româniei – în grad de cavaler – ordin ce avea menirea de a răsplăti servicii deosebite aduse statului, se conferea atât militarilor, cât și civililor.

62 Sionul Românesc, anul XXiii, lugoj, nr. 22, 5 noiembrie 1936, p. 95.

63 Arhiva Congregaţiei pentru Bisericile orientale, dosar 400/1941, fila 44.

64 Ibidem, fila 46.

65 ioan ploscaru, Lanţuri şi teroare, p. 39.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

33

obţinerea de sulfamidă albă, sulfatiazol şi penicilină. Aceste medica‑ mente îi trebuiau medicului deoarece erau în lugoj cazuri de gripă cu complicaţii congestive pulmonare, bronhio‑pneumonice şi tubercu‑ loză. Episcopul se adresează Nunţiaturii din Bucureşti pentru soluţio‑ narea problemei medicamentelor. Medicamentele trimise de Ajutorul Catolic American Episcopului dr. ioan Bălan au fost: penicilină – 1.000 fiole, Neosalvarsan – 500 cutii a 0,45 g. şi 1.000 cutii de 0,60, Aspirină – 1.000.000 tablete, sulfatiazol – 250.000 tablete, sulfaguanidine – 25.000 tablete, sulfadiazine – 25.000 tablete 66 . Activitatea spirituală a Episcopului Bălan, dedicată preoţilor, se poate observa din sinoadele protopopeşti, iar pentru laici din pelerina‑ jele Episcopului făcute în întreaga Episcopie din timpul păstoririi. pe lângă acestea trebuie menţionate şi exerciţiile spirituale pentru preoţi. Exerciţiile spirituale în Biserica Greco‑Catolică au pornit de la Congresul preoţimii române unite din Cluj (14–16 mai 1919), ţinut sub preşedinţia dr. Elie dăianu, care a cerut ca exerciţiile spirituale să fie prescrise între‑ gului cler unit. în Arhidieceză Mitropolitul vasile suciu şi‑a obligat clerul să le facă din 1925. în dieceza oradiei exerciţiile spirituale pentru cler au început sub Episcopul valeriu traian frenţiu în 1926 67 . Episcopul ioan Bălan a continuat seria exerciţiilor spirituale în Episcopia de lugoj.

1. Sinoadele protopopeşti din timpul păstoririi Episcopului Ioan Bălan

sinoadele protopopeşti merită denumirea de sinoade numai în sensul larg al cuvântului. Erau întrunirile preoţilor dintr‑un protopo‑ piat, pentru a discuta probleme referitoare fie la credincioşii de sub păstorirea lor, fie despre ei înşişi. Aceste sinoade protopopeşti se des‑ făşurau de două ori pe an: primăvara (cu temă pastorală – hodegetică) şi toamna (cu temă catehetică). Episcopul ioan Bălan a mai hotărât că neparticiparea preoţilor la aceste sinoade se va pedepsi aspru, iar pre‑ oţii care nu vor face temele vor fi amendaţi cu 500 de lei, amenzi care intrau în favoarea fondului diecezan 68 .

66 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice lugoj, fond Acte Diverse 1947, septembrie 1947.

67 Vestitorul, organ al Eparhiei Greco‑Catolice de oradea, anul vii, 1931 (10 iulie), nr. 13–14, p. 14.

68 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice lugoj, Fond Acte Intrări – Ieşiri 3000–3400, 1928, fond neordonat.

34

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

sinoadele protopopeşti din anul 1936 (anul instalării Episcopului ioan Bălan la lugoj) au avut ca temă pentru sinodul de primăvară „despre restituţie”. la această temă trebuia expuse păcatele împotriva poruncii a vii‑a, datoria de a restitui paguba materială făcută cuiva, măsura restituţiei precum şi motivele pentru care această obligaţie încetează parţial sau integral. Aceste lucrări trebuiau terminate până la 15 februarie 1936. pentru sinodul de toamnă tema propusă a fost „Creştinarea popoarelor”, lecţie de istorie bisericească pentru clasele v – vii primare 69 . pentru anul 1937 tema propusă la ambele sinoade protopopeşti a fost Enciclica sfântului părinte: „despre preoţia catolică” 70 , urmând să se dezbată enciclica din punctul de vedere al bisericii orientale. la acest sinod fiecare preot trebuia să se prezinte cu enciclica citită. pe lângă această temă au mai fost propuse următoarele: la sinodul protopopesc de primăvară „datoriile cetăţeneşti”, această chestiune a fost tratată după indicaţiile moraliştilor (exemplu Aloisie tăutu), avându‑se în vedere importanţa exercitării unor drepturi cetăţeneşti în raport cu vremurile de atunci. pentru sinodul de toamnă tema catehetică a fost „despre dumnezeu” 71 , lecţie pentru şcolile primare. temele pentru sinoadele protopopeşti ale anului 1938 au fost: pentru sinodul de primăvară „procesele matrimoniale”. Această temă a pornit de la Conciliul provincial ii 72 trebuind să atingă următoarele: cine judecă cauzele matrimoniale, cum se începe procesul, instruirea cauzei (ancheta preliminară, proba), judecarea şi apelul 73 . pentru sinodul de toamnă tema propusă a fost „timpurile sfinte”, temă catehetică pentru lecţia de liturgică 74 în şcoala primară. pentru sinoadele din anul 1939 clerul trebuia să lucreze la următoa‑ rele teme: pentru sinodul de primăvară a fost propus „despre rugăciune în general; preotul şi rugăciunea în special”. la această temă trebuia

69 Ibidem, Fond Sinoade protopopiale, 1936, fond neordonat.

70 Ibidem, Fond Sinoade protopopiale, 1937, fond neordonat.

71 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice lugoj, Fond Plan Catehetic (Despre Dumnezeu), 1937, fond neordonat.

72 Conciliul provincial ii s‑a ţinut la Blaj în perioada 30 mai – 6 iunie 1882.

73 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice lugoj, Fond Sinod de primăvară, 1938, fond neordonat.

74 Ibidem, Fond Buget Lucrări Catehetice, 1938, fond neordonat.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

35

plecat de la noţiunea de rugăciune, felurile ei, eficacitatea şi necesitatea rugăciunii. tot la această temă s‑a mai tratat rugăciunea din punctul de vedere al vieţii preoţeşti. pentru sinodul de toamnă a fost propusă tema „despre rugăciune” 75 . sinoadele protopopești din anul 1940 au avut următoarele teme:

pentru sinodul de primăvară: „rolul clerului la operele pentru propa‑ garea credinţei” 76 . la acest sinod s‑a arătat pe baze dogmatice impor‑ tanţa activităţii preotului; pentru sinodul de toamnă tema catehetică propusă a fost „sfânta Biserică şi propagarea ei” 77 . Anul 1942 a avut ca teme pentru sinoadele protopopeşti:

„indisolubilitatea căsătoriei” pentru sinodul de primăvară, în care s‑au atins următoarele: sacramentul căsătoriei, căsătoria validă, indisolubi‑ litatea căsătoriei din punct de vedere dogmatic, juridic şi practic; s‑au mai dezbătut urmările nefaste ale divorţurilor. la sinodul de toamnă lecţia propusă a fost „despre îngeri” 78 , temă catehetică pentru clasele i şi a ii‑a primare. sinoadele protopopeşti din anul 1943 au avut ca temă pentru sinodul de primăvară „Motivele pentru care Biserica împiedică matrimoniile mixte”; ca punct de pornire s‑au dat referinţele următoare: Geneză 6, 1–7; 28, 1–2; Exod 34, 15 – 16; isaia 22; 12,2; Corinteni 6, 14; tit 10, 11 79 . pentru sinodul de toamnă tema propusă a fost: „persecuţiile Bisericeşti”, lecţie de istoria a Bisericii, pentru clasa a vii‑a primară 80 . sinodul de primăvară din anul 1944 a avut ca temă „Caz de conşti‑ inţă”, această temă dezvoltată pe larg trebuia să cuprindă: „să se arate, care este obligativitatea votului şi cum poate înceta acesta? (votul pentru preoţi)”, „obligativitatea predicii în biserică”, „reguli discipli‑ nare pentru preoţi, despre sminteală şi păcatele străine” 81 . sinodul de toamnă a avut ca temă catehetică „potopul”, lecţie pentru clasa a iii‑a primară şi tema „despre facerea lumii”, lecţie pentru clasele a iv‑a și a

75 Ibidem, Fond Sinoade protopopiale, 1939, fond neordonat.

76 Ibidem, Fond Sinod de primăvară, 1940, fond neordonat.

77 Ibidem, Fond Teme Sinod de toamnă, 1940, fond neordonat.

Greco‑catolice

Sinoade

78 Arhiva

neordonat.

79 Ibidem, Fond Sinod de primăvară, 1943, fond neordonat.

80 Ibidem, Fond Sinod de toamnă, 1943, fond neordonat.

81 Ibidem, Fond Sinoade protopopiale, 1944, fond neordonat.

Episcopiei

lugoj,

Fond

protopopiale,

1942,

fond

36

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

vii‑a primare 82 . în următorii ani tema acestor sinoade a fost diferită; de exemplu la sinodul de primăvară în 1946 tema a fost: „pastoraţia mun‑ citorilor în lumina principiilor evanghelice” 83 . ultimul sinod al Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, din anul 1948, anul desfiinţării Bisericii române unite, a avut tema pastorală:

„faptele contra conceperii şi natalităţii”. din documentele identificate putem observa cum a decurs un asemenea sinod. sinodul de primăvară desfăşurat în protopopiatul român unit a Jiului – lupeni, la data de 15 aprilie 1948, în parohia uricani s‑a desfăşurat astfel: ora 8 – Canonul sf. Andrei; ora 9 – liturghia sf. Grigore (oficiată de toţi preoţii parti‑ cipanţi la sinod), ora 11 – parastas pentru preoţii decedaţi ai parohiei; ora 11,30 – şedinţa sinodului care avea următoarele puncte: 1. Cuvânt de deschidere; 2. Motivarea absenţelor, designarea verificatorilor pro‑ cesului verbal; 3. Citirea procesului verbal luat în sinodul de toamnă 1947 şi a ordinului Episcopului ioan Bălan 3507/1947 privind lucrările acestui sinod; 4. tema pastorală: păcatele contra conceperii şi natali‑ tăţii, recenzor: iuliu Miclea; 5. Bugetul oficiului protopopesc pe 1948; 6. Comunicări pastorale şi administrative; 7. p ropuneri 84 . prin aceste sinoade putem observa preocupările Episcopului ioan Bălan ca preoţii Episcopiei de lugoj să fie la zi cu activitatea şi pregă‑ tirea lor spirituală şi catehetică.

2. Pelerinajele Episcopiei de Lugoj din timpul păstorii Episcopului Ioan Bălan

la o bună viaţă spirituală a laicilor au contribuit şi pelerinajele; Episcopul ioan Bălan, îndeosebi în zile de mare sărbătoare, participa la aceste pelerinaje, celebrând în faţa mulţimii liturghia arhierească, predicând şi cuminecând poporul. pentru Episcopia Greco‑Catolică de lugoj un loc de pelerinaj a fost Mănăstirea prislop (judeţul Hunedoara), lângă silvaşul Hunedorean, datorită vechimii. în anul 1937 a fost aleasă zi de pelerinaj sărbătoarea

82 Ibidem.

83 Ibidem, Fond Sinoade protopopiale, 1946, fond neordonat.

84 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, fond Sinoade protopopiale, 1948 (pro‑ gram sinod primăvară 1948), fond neordonat.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

37

din 14 septembrie (înălţarea sfintei Cruci), liturghia solemnă a fost oficiată de vicarul foraneu al Haţegului septimiu ionaş, în calitate de delegat al Episcopului, iar preoţi concelebranţi au oficiat: ioan Bodocan, Mihai soporni, s. Chira, s. Cornea, C. Mihuţ, s. Blenţea, G. Bolchiş, i. simeria 85 . la această mănăstire, la pelerinaje, a participat Episcopul ioan Bălan şi în 8 mai 1938, Episcopul a pornit într‑un pelerinaj, făcând şi vizitaţiile canonice la 21 de parohii din vicariatul Haţegului şi districtul protopopesc al ulpiei‑traiana. în 8 mai Episcopul a celebrat sf. liturghie la mănăstire. tot în ziua de 8 mai Episcopul ioan Bălan a început vizi‑ tele canonice, însoţit de canonicul victor deciu, preotul patriciu tufescu şi arhivarul diecezan Nicolae vescan, îndreptându‑se spre parohiile silvaşul de sus şi cel de Jos. în 9 mai Episcopul a fost la Haţeg, unde a fost primit de vicarul septimiu ionaşiu şi primarul oraşului Col. Alexandru ioan. în după amiaza zilei a plecat la toteşti unde a fost găzduit la mănăs‑ tirea călugărilor iezuiţi. de aici a vizitat parohia pâclişa şi Cârneşti, unde Arhiereul a fost întâmpinat de protopopul sarmisegetuzei, iustin Bora cu o parte din preoţii districtului. Zilele următoare Episcopul a vizitat: valea dâljii, ohaba sebeşel, râu de Mori, ostrovel, Gureni, Clopotiva, ostrov, păucineşti, Zeicani, Breazova, Hobiţa Grădiştei. Acest itinerariu a durat 4 zile. în 16 Mai Episcopul a oficiat liturghie Arhierească la Bucova, iar după aceasta a vizitat parohiile Bouţarul de sus şi de Jos. în seara acele‑ iaşi zile Episcopul, împreună cu suita sa, a plecat cu trenul spre lugoj. în aceste localităţi Episcopul a celebrat sfânta liturghie, iar în unele a rostit rugăciunile de la litie şi rugăciuni pentru răposaţii din respectiva parohie. la aceste servicii divine Episcopul ioan Bălan a ţinut predică. prezenţa Episcopului în aceste parohii vizitate a creat în rândul credin‑ cioşilor multă bucurie şi entuziasm, precum şi edificare sufletească 86 . un alt loc de pelerinaj a fost Mănăstirea romano‑catolică Maria radna din judeţul Arad. Aceste pelerinaje se desfăşurau în data de 15 August (Adormirea Maicii domnului) şi 8 septembrie (Naşterea preasfintei fecioare Maria) în fiecare an. la pelerinajul din 15 august 1941 au participat aproximativ o mie de credincioşi greco‑catolici, remar‑ cându‑se comunităţile din lugoj, Chizdia, timişoara, Chereluş‑Mocrea.

85 Sionul Românesc, anul XXiv, lugoj, 1937 (31 octombrie), nr. 19–20, p. 102.

86 Sionul Românesc, anul XXv, lugoj, 1938 (21 mai), nr. 10, p. 51.

38

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

serviciile divine au fost oficiate de dr. Nicolae Brînzeu, iar la liturghia solemnă a predicat i. vezoc. preoţii participanţi la acest pelerinaj au fost: Gheorghe suciu, dr. iuliu raţiu, liviu pop, ioan socol, ioan Erdei, ioan Hălmăjan şi daniel Bandiciu 87 . în anul 1931 s‑a ales ziua de 8 septembrie zi de pelerinaj la racoviţa. la primul pelerinaj au participat diferite parohii care au mers în proce‑ siune de la lugoj condusă de reverendisimul Corneliu Zasloţi, secretar episcopal, cea din ohaba‑forgaci condusă de parohul ioniţă pop, cea din Coşteiu condusă de preotul Basiu, cea din Budinţi condusă de preotul degan. sfânta liturghie a fost oficiată de Episcopul Alexandru Nicolescu asistat de preoţii: reverendisimul Nicolae Muntean canonic, Atanasie pantea, parohul localităţii precum şi preoţii: Cismaş, degan, Covrig, târnovean, i. pop, sas, Corneliu Zasloţi şi Marcu. Mai remarcăm că la acest prim pelerinaj de la racoviţa au fost hirotoniţi trei clerici: ioan oltean, popovici flaviu şi virgil Bârbuleţiu. Mai amintim că în această zi la sf. liturghie s‑au împărtăşit 286 de persoane; după terminarea sfintei liturghii s‑a oficiat sfântul Maslu, iar după prânz pelerinii au asistat la Binecuvântarea Euharistică 88 . pelerinajele în această parohie au continuat cu regularitate şi în timpului Episcopului ioan Bălan. la acestea se poate adăuga Mănăstirea plosca (judeţul Hunedoara), loc de pelerinaj fixat pentru data de 6 august (schimbarea la faţă a domnului). pelerinajul din anul 1934 de la această mănăstire a fost prezidat de Episcopul Alexandru Nicolescu, asistat de dr. Nicolae Brînzeu canonic, protopopul Augustin radu şi preoţii: virgil pop, A. Mărilă, s. Câmpean, ioan ordean, t. Chira, Gheorghe Bolchiş, v. pleşug. de la acest pelerinaj Episcopul Nicolescu s‑a îndreptat la sarmisegetuza, vizitând săpăturile arheologice 89 . Acest pelerinaj a fost întrerupt o perioadă de timp, dato‑ rită războiului, fiind reluat în anul 1942, datorită Episcopului ioan Bălan, pentru a ridica moralul credincioşilor. în acest scop Episcopul a trimis un delegat special, vicarul general al Episcopiei victor deciu să prezideze şi să îndrume acest pelerinaj care se dorea să devină anual. pelerinajul a fost propus pentru prima duminică după sărbătoarea schimbarea la faţă a domnului (6 august). la acest pelerinaj au participat aproximativ 500 de

87 Sionul Românesc, anul Xviii, 1941 (30 septembrie), nr. 17–18, p. 17.

88 Ibidem, anul Xviii, lugoj, 1931 (15 septembrie), nr. 17, p. 70.

89 Ibidem, anul XXi, lugoj, 1934 (15 august), nr. 15 – 16, p. 68.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

39

credincioşi, serviciile divine, din această zi, pe lângă liturghia solemnă au fost: după sf. liturghie s‑a făcut parastas în amintirea Mitropolitului dr. ioan vancea de Buteasa 90 şi pentru eroii neamului, apoi s‑a oficiat sfinţirea Apei şi Maslu pentru cei bolnavi. Au participat la acest pele‑ rinaj preotul mănăstirii vasile pleşiug, parohul Gheorghe Himăruş de la Nădăjdia, pr. Marcu petru din Hunedoara, prim‑pretorul Gheorghe pop delegatul prefectului Hunedoarei, primarul ioan Modălea din teliucul superior. potrivit tradiţiei locale, această dată a coincis şi cu hramul mănăstirii, prilej de horă ţărănească. veniturile acestei hore ţărăneşti au fost de 6.522 lei, bani care au intrat în întregime în fondul bisericii 91 . Alte locuri de pelerinaje au fost la toteşti, loc unde se afla o Mănăstire a călugărilor iezuiţi. Acest pelerinaj se desfăşura în fiecare a treia dumi‑ nică după rusalii. un alt loc de pelerinaj a fost în scăiuş, comună situată la 25 de kilometri de lugoj, unde în anul 1934, icoana sfintei fecioara Maria a lăcrimat 92 . prilej de sărbătoare pentru parohiile unite ofereau şi vizitele pastorale făcute de arhierei. de obicei sosirea lor era precedată de misiuni. vizitele acestea erau benefice pentru credincioşi în special pentru întărirea credinţei. un loc deosebit în această perioadă îl ocupă şi pelerinajele la roma. Episcopul ioan Bălan a fost în pelerinaj la data de 24 aprilie – 15 mai 1937, la inaugurarea Colegiului Pio Romeno, organizat de AGru 93 . Cu toate acestea, prigoana provocată de guvernul comunist a pri‑ cinuit mari dureri episcopilor şi clerului greco‑catolic. Aceştia au tre‑ buit să privească, aproape neputincioşi, cum se „destramă” Biserica Greco‑Catolică. Episcopul ioan Bălan a fost arestat în 28 octombrie 1948, împreună cu prepozitul Capitular Nicolae Brînzeu şi Canonicul iosif vezoc de la lugoj. Episcopul ioan Bălan a fost vizitat la sediul Episcopiei din lugoj, vineri, 28 octombrie, în jurul orei 15, de către comandantul securităţii din lugoj, maiorul Kling, care l‑a invitat la sediul securităţii, „unde doi domni vor să‑i vorbească” 94 . Acesta a fost

90 ioan vancea de Buteasa s‑a născut la data de 18 mai 1820. A fost ales Mitropolit al Bise‑ ricii române unite la data de 11 august 1868, până în 31 iulie 1892, când a încetat din viaţă.

91 Sionul Românesc, anul XXiX, lugoj, 1942 (25 august), nr. 17, p. 65.

92 Cf. ioan ploscaru, Icoana Maicii Sfinte de la Scăiuş, timişoara, Edit. Helicon, 1998, p. 111.

93 Ibidem.

94 ioan ploscaru, Lanţuri şi teroare, 1994, p. 213.

40

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

momentul nefast în care Episcopul ioan Bălan a părăsit pentru tot‑ deauna Episcopia de lugoj, pe care o păstorise timp de doisprezece ani. în ziua următoare, 29 octombrie, evenimentele în Episcopia lugojeană s‑au desfăşurat cu rapiditate. la Episcopie s‑a prezentat o comisie for‑ mată din reprezentantul poliţiei, popescu, preoţii ortodocşi Mihăescu, Jigorea şi sintescu, precum şi câţiva profesori care formau „comitetul de preluare a Episcopiei”, interesându‑se de bibliotecă, arhiva episcopiei şi edificiul episcopal 95 . Alături de Episcopul ioan Bălan, au mai fost arestaţi episcopii valeriu traian frenţiu la oradea, Alexandru rusu la Baia Mare, vasile Aftenie, vicar episcopal la Bucureşti, şi iuliu Hossu la Cluj. Episcopul ioan

Bălan a fost dus la Bucureşti, iar de acolo, la vila patriarhului ortodox, la dragoslavele, împreună cu ceilalţi episcopi, fiind consideraţi prizonieri

ai patriarhului până se vor decide să treacă la Biserica ortodoxă. în vila

de la dragoslavele, episcopii arestaţi au dus o viaţă foarte grea. fiecare

avea câte o cameră, cu pază pe coridor şi în exterior. sufereau de frig şi de foame. raţia alimentară era socotită la preţ oficial, dar era cumpărată

la liber, aşa încât era extrem de puţină mâncare 96 . de la mănăstirea dragoslavele, episcopii arestaţi au fost duşi la

mănăstirea Căldăruşani. Aici au stat în lagăr, timp de 15 luni, până în ziua de 25 mai 1950, când au fost transportaţi la închisoarea din sighet. Aici cel mai greu de suportat erau frigul şi foamea. Episcopul ioan Bălan a fost pus în celula 48, împreună cu ceilalţi episcopi. ulterior au fost despărţiţi, iar ioan Bălan a stat în celula 44 împreună cu iuliu Hossu şi valeriu traian frenţiu. în această perioadă, Episcopul Bălan

a suferit de hernie dublă şi totuşi a fost supus unor munci grele,

precum spartul şi căratul lemnelor, curăţirea closetelor, transportul tinetelor 97 . în anul 1955, episcopii care n‑au murit în penitenciarul din sighet, iuliu Hossu, Alexandru rusu şi ioan Bălan, au fost duşi la Curtea de

95 Ibidem.

96 iuliu Hossu, Credinţa noastră este Viaţa noastră Memoriile Cardinalului dr. Iuliu Hossu, Cluj‑Napoca, Edit. viaţa Creştină, 2003, p. 143.

97 iuliu raţiu (manuscris), „Revenirea” din 1948 sau Unificarea Bisericilor Româneşti. Păţaniile mai multora, Amintirile şi comentariile unuia care şi el a trăit‑o, Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, fond Iuliu Raţiu, p. 26.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

41

Argeş 98 . în acelaşi an, eliberat din închisoare, ioan ploscaru a mers de sfântul Nicolae într‑o vizită la Curtea de Argeş pentru a‑l vedea pe ioan Bălan: „preasfinţitul ioan Bălan era îmbătrânit şi gârbovit de spate, însă cu spiritul tot atât de vioi ca şi înainte. Când a sosit de la sighet Episcopul era atât de slăbit, încât nu putea urca treptele; se oprea la fie‑ care treaptă câte un minut ca să se odihnească, fiind secătuit de regimul de detenţie din închisoarea de la sighet. la Curtea de Argeş erau cazaţi în fostul palat al reginei Elisabeta unde aveau fiecare câte o cămăruţă (camerele prevăzute pentru servitori). Acolo mai erau şi Episcopii iuliu Hossu şi Alexandru rusu” 99 . de aici episcopii au fost despărţiţi pentru toată viaţa, fără a se mai vedea, episcopul iuliu Hossu a fost dus la mănăstirea Căldăruşani, Alexandru rusu la mănăstirea Cocoş din tulcea, apoi la penitenciarul Gherla, unde a încetat din viaţă şi epi‑ scopul ioan Bălan la Ciorogârla, unde a încetat din viaţă. din acest moment, al despărţirii episcopilor, putem afirma că a început „mecanismul” securităţii din românia să funcţioneze; astfel, dosarul de la securitate al episcopului ioan Bălan este împărţit în patru volume: dosar fond informativ – 243 file, dosar fond documentar – 36 file şi dosar fond penal volumul i – 5 file, volumul ii – 15 file. în cele 300 de file ale dosarelor de la CNsAs sunt 59 note informa‑ tive, furnizate în perioada anilor 1955–1959, astfel:

tive, furnizate în perioada anilor 1955–1959, astfel: 9 8 ACNsAs, fond penal, p1150, vol. i, Ministerul

98 ACNsAs, fond penal, p1150, vol. i, Ministerul securităţii statului, serviciul „C”, Arhiva operativă, dosar anchetă Ioan Bălan, Ministerul Afacerilor interne, Dunărea, Dosar individual Bălan Ioan Episcop de Lugoj, 30 ianuarie 1953, fila 4.

99 ioan ploscaru, Lanţuri şi Teroare, p. 313.

42

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

ofiţerii de securitate care s‑au ocupat de primirea notelor informa‑ tive au fost:

s‑au ocupat de primirea notelor informa‑ tive au fost: informatorii identificaţi au fost: din păcate, după

informatorii identificaţi au fost:

informa‑ tive au fost: informatorii identificaţi au fost: din păcate, după arestarea din 28 octombrie 1948,

din păcate, după arestarea din 28 octombrie 1948, Episcopul ioan Bălan nu‑şi va mai revedea eparhia niciodată. în cei 11 ani de închi‑ soare, episcopul a trecut prin mari suferinţe pentru credinţa sa catolică,

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

43

dar, până la moarte, s‑a devotat binelui sufletesc al celor pe care i‑a păstorit. Aflat la închisoarea din dej, când Episcopul ioan Bălan a încetat din viaţă, Episcopul ioan ploscaru le‑a spus preoţilor de lângă el: „dumnezeu îi va da Episcopului ioan Bălan tripla coroană: de dascăl, de feciorelnic şi de martir pentru munca de evanghelizare, pentru viaţa curată şi pentru suferinţele ce le‑a îndurat în închisoare” 100 . Episcopul ioan Bălan a încetat din viaţă la vârsta de 79 de ani, în 4 august 1959, ora 2 dimineaţa, la mănăstirea Ciorogârla. trupul neînsu‑ fleţit a fost transportat la cimitirul Bellu catolic din Bucureşti, iar oficiile religioase au fost făcute de preotul romano‑catolic francisc Zudor 101 .

Episcopul Ioan Bălan în închisorile comuniste şi Domiciliul Obligatoriu 102

– 28 octombrie 1948 este arestat la lugoj şi dus la securitatea din lugoj.

– 30 octombrie 1948 este transportat la Bucureşti la Ministerul de

interne.

– 31 octombrie 1948 este dus împreună cu episcopii greco‑catolici la mănăstirea Dragoslavele.

– 1 martie 1949, toţi ierarhii împreună cu Episcopul ioan Bălan sunt mutaţi la mănăstirea Căldăruşani.

– 25 mai 1950, episcopii şi clericii au fost transportaţi la sighet.

– 5 iulie 1955, Episcopul ioan Bălan este transportat împreună cu

Episcopul iuliu Hossu şi Episcopul Alexandru rusu la Curtea de Argeş, în fostul palat al reginei Elisabeta.

– 12 iulie 1956, cei doi Episcopi au fost transferaţi la mănăstirea

(samurcăseşti) Ciorogârla. Episcopul ioan Bălan va rămâne în domi‑ ciliu obligatoriu la mănăstirea Ciorogârla până la sfârşitul vieţii.

100 ioan Bota, Cicerone ioniţoiu, Martiri şi mărturisitori ai Bisericii din România, vol. ii, Cluj‑Napoca, Edit. patmos, 1998, p. 24.

101 ACNsAs, dosar referitor la Ioan Bălan, Nr. i 11714, fila 1.

102 Arhiva Administraţiei Naţionale a penitenciarelor, fişă matricolă penală ioan Bălan, disponibilă online la adresa: http://86.125.17.36/fise%20matricole%20penale%20‑%20

detinuti%20politici/B/B%2002.%20Balan%20‑%20Barbot/Balan%20ioan%20i/index.

php. accesat 08 iulie 2015.

– 4 august 1959, la ora 2 dimineaţa, Episcopul ioan Bălan merge la domnul, la vârsta de 79 ani, aflându‑se la mănăstirea Ciorogârla, raionul domneşti, Bucureşti. Este înmormântat în 6 august, la cimi‑ tirul Bellu catolic, Bucureşti, de părintele francisc Zudor, vicar sub‑ stitut al Bisericii romano‑catolice Bărăţia, din Bucureşti.

Scrierile Episcopului Bălan

ioan Bălan a fost un om cu o temeinică pregătire teologică, inte‑ lectuală şi o strălucită cultură umanistă. vorbea curent mai multe limbi, a cunoscut bine limbile română, maghiară, germană, franceză, italiană, latină, greacă şi ebraică, arabă (9 limbi) 103 , ceea ce i‑a permis să se documenteze temeinic asupra problemelor capitale ale Bisericii Greco‑Catolice şi ale celei Catolice. A fost colaborator al revistei „Convorbiri literare” şi în comitetul de redacţie la principala revistă a Bisericii române unite, „Cultura Creştină”; la ziarul „unirea” din Blaj devine corespondent încă din viena, unde i‑a apărut prima scrisoare în nr. din 29 octombrie 1904 sub semnătura iob. Aceste corespondenţe vor continua regulat până la terminarea studiilor de la viena 104 . Episcopul ioan Bălan este autor a mai multor volume, de o reală importanţă teologică pentru Biserica română unită. prima sa lucrare de anvergură este teza de doctorat de la viena din anul 1906: „Wesen und Gebrauch der kirchlichen diptychen 105 ” (fiinţa şi uzul dipticelor bisericeşti), studiu istoric şi liturgic asupra dipticelor. preocupându‑se de problema limbii liturgice româneşti, a cer‑ cetat temeinic subiectul şi, la sugestia lui Alexandru rusu 106 pe atunci redactor‑responsabil al „Culturii Creştine” din Blaj, a redactat prima sa carte sub titlul Limba Cărţilor Bisericeşti. Studiu istoric şi liturgic.

103 Cf. Biografie ioan Bălan, în ioan ploscaru, Lanţuri şi teroare, timişoara, Edit. sig‑ nata, 1994.

104 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, fond Episcop Ioan Bălan, Autobiografia episcopului Dr. Ioan Bălan scrisă pentru rudeniile sale, 1955, fond neordonat.

105 Arhiva Mitropoliei Banatului, Arhiepiscopia ortodoxă română timişoara, fond Episcopul Ioan Boroş, nr. 41–52, dosar nr. 46, Ioan Bălan, Curs teologie pastorală.

106 Alexandru rusu (22 noiembrie 1884 – 9 mai 1963) – episcop greco‑catolic al Eparhiei de Maramureş, mort în penitenciarul de la Gherla.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

45

Acest studiu istoric, filologic şi liturgic a apărut la Blaj în anul 1914, la tipografia seminarului. foarte multe capitole au fost inserate iniţial în revista blăjeană. studiul se referea la cărţile de ritual bisericesc de rit bizantin, în limba lor veche românească, precum şi la modificările ulte‑ rioare aduse acestor texte în spirit de modernizare grăbită, care, după opinia lui ioan Bălan au alterat puritatea originală. tematica studiului este complexă: traducerile sfintei scripturi, autorii cărţilor liturgice, cuvântările bisericeşti, activitatea lui roman Melodul, Biblia lui samuil Clain şi latinizarea, uneori cam exagerată, a terminologiei unor cărţi. volumul se susţine pe o temeinică şi riguroasă documentare, o interpre‑ tare în spirit hermeneutic, o lucrare ce are în vedere nu numai aspectul

filologic şi lingvistic, ci mai cu seamă cel dogmatic, liturgic şi pastoral 107 . la Bucureşti apare în anul 1915, cartea Antimisul, studiu isto‑ rico‑liturgic despre antimise 108 ca odoare liturgice. în 1916 ioan Bălan publică un studiu Eminescu şi teologii români uniţi de la Viena, apărut la Blaj, la tipografia seminarului. în acest studiu autorul vorbeşte despre prezenţa lui Eminescu la viena. în anul 1922, publică Viaţa lui Isus pe înţelesul tuturor, tipărită la Blaj.

A doua ediţie a apărut în 1945, la lugoj, o carte ce propovăduieşte învă‑

ţămintele evanghelice. Cu ocazia tipăririi ediţiei de la lugoj, autorul ei

scrie: „poporul românesc poate niciodată nu a avut o aşa de mare lipsă

să fie dus la isus, ca în aceste zile foarte grele” 109 . peste numai trei ani de la prima ediţie a Vieţii lui Isus, tipăreşte Noul

Testament (oradea, 1925) din prefaţa căruia reţinem: „scumpă ne este scriptura, dar mai scumpe ne sunt Evangheliile, căci după însemnarea lor, ele ne aduc cea mai bună veste, arătându‑ne viaţa şi învăţătura a însuşi Mântuitorului. Când le citim parcă umblăm cu dânsul şi chiar de pe sfintele lui buze primim cuvintele de mângâiere” 110 . Menţionăm faptul că toate cheltuielile pentru tipărirea Noului testament au fost suportate de Episcopul valeriu traian frenţiu 111 .

107 Cultura Creştină, Blaj, 1911 (25 noiembrie), nr. 18, p. 588. 108 Antimís (‑se), s.n. – pânză pusă în altar pentru a aşeza pe ea discul cu pâinea sfinţită şi potirul. Noul Dicţionar universal al Limbii Române,(dEX) Bucureşti, Edit. litera, 2011.

109 ioan Bălan, Viaţa lui Isus pe înţelesul tuturor, lugoj, Edit. librăriei diecezane, 1945, p. 3.

110 ioan Bălan, Noul Testament, oradea, Edit. tipografia seminarului, 1925, p. 5.

111 Arhiva Congregaţiei pentru Bisericile orientale, dosar 400/1941, fila 22.

46

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

între anii 1932–1933 tipăreşte la vatican două volume cu texte de drept canonic: Fontes juris canonici ecclesiae rumanae (istoria izvoarelor drep‑ tului canonic românesc) şi Fonti rumeni 112 (izvoarele dreptului româ‑ nesc), roma, 1932, tipografia poliglotă vaticana. Aici ioan Bălan arată originea dreptului canonic în Biserica românească din transilvania 113 .

în anul 1934 la tipografia seminarului din Blaj, apare RostulAsociaţiei

Preoţeşti Sf. Nichita al Remesianei. Aici sunt prezentate statutele asocia‑

ţiei, îndrumări în special pentru preoţii celibi 114 .

o utilă contribuţie la istoria Biserici române unite este şi broşura

Un sinod diecezan de sub episcopul Rednic 115 , Blaj, tipografia seminarului

1934.

Cu prilejul consacrării ca Episcop, s‑a pregătit sufleteşte în mănăs‑ tirea călugărilor bazilitani din Bixad 116 , judeţul satu Mare. A fost sfinţit în catedrala mitropolitană în noiembrie 1936, ocazie cu care a rostit cuvântarea intitulată Spre culmile Sionului, (lugoj, tipografia

diecezană, 1937), ce s‑a tipărit iniţial în paginile revistei Sionul româ‑ nesc, foaia diecezană a Episcopiei lugojului, iar în anul următor în volum.

în vremea episcopatului a publicat volumul Îndrumări pentru organi‑

zarea şi conducerea Congregaţiilor Mariane, lugoj 1942. Aceste cincizeci de pagini ale lucrării au fost publicate iniţial în Sionul românesc, după care, la dorinţa multor preoţi, s‑au tipărit în volum. suntem în perioada în care reuniunile Mariane cunoşteau o mare dezvoltare în Biserica română unită; se consemnează rezultatele fructuoase, după ce se defi‑ neşte statutul Congregaţiei Mariane, istoricul şi modalitatea de consti‑ tuire în fiecare parohie. se publică şi statutele de funcţionare, după o lucrare mai veche a canonicului Episcopiei Greco‑Catolice de oradea Aloisie tăutu 117 , din care s‑a luat rânduiala primirii în congregaţie.

112 Aceste volume se găsesc în cartea scriitorilor remus Mircea Birtz, Manfred Kie‑ rein‑Kuenring, Dr. Ioan Bălan Sfaturi pentru urmaşii în Hristos, Cluj‑Napoca, Edit. Napoca star, 2009, pp. 265–322.

113 Ibidem, p. 24.

114 ioan Bălan, Rostul Asociaţiei Preoţeşti Sf. Nichita al Remesianei, Blaj, Edit. tipografia seminarului, 1934.

115 Atanasie rednic (1722–1772) – episcop al Bisericii române unite.

116 Mănăstirea călugărilor greco‑catolici cu ordinul sfântul vasile cel Mare.

117 Este vorba de cartea: Drepturi şi datorii în familia creştină, oradea, 1931. Aloisie tăutu

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

47

volumul Episcopului ioan Bălan a fost de o maximă utilitate preoţilor parohi, fapt observat şi de gazeta blăjeană Unirea, care scrie: „E o tipări‑ tură lucrată cu temei şi bine venită” 118 . în anul 1943, pentru bunul mers al vieţii administrative a Bisericii, Episcopul publică: Statutele Administraţiei Capitulare a Diecezei Lugojului, la tipografia Naţională Constantin danciu din lugoj. o altă carte a Episcopului lugojului este Logodna solemnă, tipărită la Blaj în 1945, un studiu istoric bazat pe prescripţiile canoanelor biseri‑ ceşti, răsăritene şi latine, cu privire la ceea ce ar trebui să fie logodna, o promisiune pentru căsătorie 119 . în anul 1946 publica la tipografia Naţională Constantin danciu din lugoj Sfatul Parohial, o pastorală publicată şi în Sionul Românesc. în Sfatul Parohial Episcopul ioan Bălan propune ca fiecare preot în parohie să formeze un sfat parohial cu membri din parohie pentru a discuta problemele parohiale. şi pentru că aştepta un răspuns de la această organizaţie, a invitat la lugoj în 15 august 1946, toţi protopopii să raporteze cum s‑a pus în practică Sfatul Parohial 120 . ultima publicaţie identificată a Episcopului ioan Bălan este: Primul Sinod al Unirii cu Roma, tipografia Naţională lugoj, 1947. în introdu‑ cerea acestei cărţi afirmă că Mitropolitul teofil 121 nu a fost învrednicit măcar cu o broşură. Când a apărut această broşură (Primul Sinod al Unirii cu Roma) se împliniseră 250 de ani de la marele sobor ţinut la Alba‑iulia. Episcopul ioan Bălan afirmase: „Cred că e lucru folositor, dacă reamintesc veneratului Cler lucrurile, care s‑au petrecut în acele zile însemnate pentru viitorul întregului neam românesc, nu numai pentru biserica noastră” 122 . Nu putem să nu amintim aici traducerea enciclicei papei pius al X‑lea Exhortaţiunea lui către cler şi enciclica papei pius al Xi‑lea, Ad catolici

(1895–1981) – cleric, delegat în Comisia pontificală istorică de la roma (din 1937), încre‑ dinţat cu strângerea şi publicarea corespondenţei papale din toată istoria. în paralel, a fost consilier eclesiastic la legaţia română de la sfântul scaun (1937‑ 1947), preot la biserica română unită din roma (din 1937).

118 Unirea, Blaj, nr. 25, 20 iunie1942, p. 4.

119 ioan Bălan, Logodna solemnă, Blaj, Edit. tipografia seminarului, 1945.

120 ioan Bălan, Sfatul Parohial, lugoj, tipografia Naţională Constantin danciu, 1946, p. 22.

121 teofil seremi – primul mitropolit al Bisericii române unite.

122 ioan Bălan, Primul Sinod al Unirii cu Roma, lugoj, tipografia Naţională, 1947, p. 4.

48

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

sacerdoti (despre preoţia catolică) din 1936, text fundamental cu pri‑ vire la vocaţia preoţească. un exemplar al Enciclicei în limba română

a fost dăruită sfântului părinte în anul 1936 123 . pe lângă acestea a mai

publicat Les martyrs de l’Euharistie dans l’Eglise Roumaine‑Unie, tunis, 1931, tipografia Weher & Co. Aici sunt prezentaţi martiri greco‑catolici din sec. Xviii, şi Leges Iustiniani de haereticis, roma, 1935, tipografia

poliglotă vaticana; studiul Despre legile anti‑eretice 124 din timpul împă‑ ratului bizantin iustinian (527–565) autorul culegerii Corpus iuris civilis. în perioada domiciliului obligatoriu de la Curtea de Argeş, Episcopul ioan Bălan îşi scrie Autobiografia, care este adresată rudelor. Acest manuscris de 103 pagini format A5 cuprinde toate etapele importante din viaţa episcopului, până în anul 1921 125 . trebuie menţionată, în mod deosebit, activitatea lui ioan Bălan la revista Cultura Creştină 126 , la amândouă seriile ei de apariţie fiind în comitetul de redacţie. studiile publicate se referă la viaţa lui ieremia valahul 127 , atunci încă puţin cunoscut; probleme de codificare a dreptului Canonic oriental, sinoade bisericeşti, martirii creştini, pro‑ blemele de liturgică şi o cercetare asupra poetului Eminescu şi teologii români uniţi din viena. o colaborare majoră a Episcopului ioan Bălan

a fost şi la revista oficială a Episcopiei lugojului Sionul Românesc.

Aproape în fiecare număr al revistei, Episcopul a colaborat cu articole

şi pastorale 128 .

Publicaţiile Episcopului dr. Ioan Bălan

1. Wesen und Gebrauch der kirchlichen Diptychen (fiinţa şi uzul dipticelor bisericeşti), viena, 1906.

123 Arhiva Congrega ţiei pentru Bisericile orientale, dosar 1020/1931, fila 7.

124 remus Mircea Birtz, Dr. Ioan Bălan Sfaturi pentru urmaşii în Hristos, p. 24.

125 Arhiva Episcopiei Greco‑Catolice de lugoj, fond Episcop Ioan Bălan, Autobiografia episcopului Dr. Ioan Bălan scrisă pentru rudeniile sale, 1955, fond neordonat.

126 revista Cultura Creștină a apărut la Blaj din anul 1911.

127 ieremia valahul (n. 7 iunie 1556 – d. 26 februarie 1625) – este un călugăr capucin și primul fericit român propus pentru sanctificare la 30 octombrie 1983, de către papa ioan paul al ii‑lea.

128 remus Mircea Birtz, Dr. Ioan Bălan Sfaturi pentru urmaşii în Hristos, p. 25.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

49

2. Limba Cărţilor Bisericeşti. Studiu istoric şi liturgic, Blaj, tipografia

seminarului, 1914.

3.

Antimisul, Bucureşti, 1915.

4.

Eminescu şi teologii români uniţi de la Viena, Blaj, tipografia seminarului,

1916.

5. Viaţa lui Isus pe înţelesul tuturor, Blaj, tipografia seminarului, 1922. A doua ediţie a apărut la lugoj, în 1945.

6. Noul Testament, oradea, 1925.

7. Les martyrs de l’Euharistie dans l’Eglise Roumaine‑Unie, tunis, tipografia Weher & Co, 1931.

8. Fontes juris canonici ecclesiae rumanae, vatican, tipografia poliglotă

vaticană, 1932.

9. Fonti rumeni, vatican, tipografia poliglotă vaticană, 1933.

10. Rostul Asociaţiei Preoţeşti Sf. Nichita al Remesianei, Blaj, tipografia

seminarului din Blaj, 1934.

11.

Leges Iustiniani de haereticis, roma, tipografia poliglotă vaticana, 1935.

12.

Un sinod diecezan de sub episcopul Rednic, Blaj, tipografia seminarului,

1934.

13.

Spre culmile Sionului, lugoj, tipografia diecezană, 1937.

14.

Îndrumări pentru organizarea şi conducerea Congregaţiilor mariane, lugoj,

tipografia diecezană, 1942.

15. Statutele Administraţiei Capitulare a Diecezei Lugojului, lugoj, tipografia

Naţională Constantin danciu, 1943.

16. Logodna solemnă, Blaj, tipografia seminarului, 1945.

17. Sfatul Parohial, lugoj, tipografia Naţională Constantin danciu, 1946.

18. Primul Sinod al Unirii cu Roma, lugoj, tipografia Naţională lugoj, 1947.

Traduceri:

1.

Ad catolici sacerdoti, enciclica papei pius al X‑lea, Exhortaţiunea lui către

cler.

2.

Despre preoţia catolică, enciclica papei pius al Xi‑lea.

Alte lucrări:

1. ioan Bălan, Sfaturi pentru urmaşii în Hristos, Cluj‑Napoca, Edit. Napoca

star, 2009, autor secundar Kierein‑Kuenring Manfred, Birtz Mircea remus. Cuprinde Articole, studii, pastorale, şi lucrarea Fontes Iuris Canonici Eclesiae Rumenae.

50

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

A publicat articole numeroase în revistele:

1. Sionul Românesc, lugoj.

2. Cultura Creştină, Blaj.

3. Unirea, Blaj.

Articole publicate în revista Cultura Creştină:

– Autorii cărţilor liturgice I, Cultura creştină, 1911, nr. 18, pp. 588–592.

– Autorii cărţilor liturgice II, Cultura creştină, 1911, nr. 19, pp. 619–623.

Autorii cărţilor liturgice III, Cultura creştină, 1911, nr. 20, pp. 648–653.

– Limba cărţilor bisericeşti I, Cultura Creştină, 1911, nr. 1, pp. 10–14.

– Limba cărţilor bisericeşti II, Cele dintâi cărţi bisericeşti: limba lor, Cultura Creştină, 1911, nr. 3, pp. 80–84.

– Limba cărţilor bisericeşti III, Cultura Creştină, 1911, nr. 4, pp. 112–116.

– Limba cărţilor bisericeşti IV, Cultura Creştină, 1911, nr. 6, pp. 171–176.

– Limba cărţilor bisericeşti V, Cultura Creştină, 1911, nr. 7, pp. 207–213.

– Limba cărţilor bisericeşti VI, cărţile bisericeşti de mai târziu, Cultura Creştină, 1911, nr. 9, pp. 292–298.

– Limba cărţilor bisericeşti VII, Cultura Creştină, 1911, nr. 10, pp. 321–324.

– Limba cărţilor bisericeşti VIII, Cultura Creştină, 1911, nr. 11, pp. 370–373.

– Autorii cărţilor liturgice IV, Cultura creştină, 1912, nr. 2, pp. 40–50.

– Autorii cărţilor liturgice V, Cultura creştină, 1912, nr. 3, pp. 81–85.

– Autorii cărţilor liturgice VI, Cultura creştină, 1912, nr. 4, pp. 104–109.

– Limba liturgică în biserica Românilor I, CulturaCreştină, 1912, nr. 15, pp. 453–459.

– Limba liturgică în biserica Românilor II, Introducerea limbei române, Cultura Creştină, 1912, nr. 16, pp. 485–492.

– Limba liturgică în biserica Românilor III, Cultura Creştină, 1912, nr. 20, pp. 614–621.

– Introducerea limbei române în biserică, Cultura Creştină, 1912, nr. 18,

pp. 563–568.

– Limba românească în cele dintâi cărţi bisericeşti I, Cultura Creştină, 1913, nr.

1, pp. 4–9.

– Limba românească în cele dintâi cărţi bisericeşti II, Cultura Creştină, 1913, nr. 2, pp. 37–43.

– Limba românească în cele dintâi cărţi bisericeşti III, Cultura Creştină, 1913, nr. 3, pp. 69–76.

– Palia de la Orăştie, Cultura Creştină, 1913, nr. 5, pp. 135–142.

– Scrierile Mitropolitului Varlaam, Cultura Creştină, 1913, nr. 13, pp. 397–404.

– Scrierile lui Dosofteiu, Mitropolitul Moldovei, Cultura Creştină, 1913, nr. 18, pp. 547–558.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

51

– Testamentul nou de la Bălgrad, Cultura Creştină, 1913, nr. 14, pp. 420–432.

– Biblia lui Şerban Cantacuzino, Cultura Creştină, 1913, nr. 20, pp. 619–625.

– Biblia de la Blaj, Cultura Creştină, 1914, nr. 4, pp. 133–141.

– Biblia de la Blaj II, Cultura Creştină, 1914, nr. 6, pp. 176–182.

– Biblia de la Blaj III, Cultura Creştină, 1914, nr. 6, pp. 197–202.

– Codificarea Dreptului Canonic – Notiţe Preliminare, Cultura Creştină, Blaj, nr. 1, 1936, pp. 35–39.

– Codificarea Dreptului Canonic – Organizaţia Bisericească, Cultura Creştină, Blaj, nr. 4, 1936, pp. 217–221.

– Un martir al credinţei noastre – Preotul David din Voila, Cultura Creştină, nr. 2, 1936, pp. 85–91.

– Un Sinod Diecezan necunoscut de sub Rednik, Cultura Creştină, Blaj, nr. 5, 1936, pp. 283–296. – Un Sfânt Român necunoscut – Sfântul Traian, Cultura Creştină, Blaj, nr. 10–11, 1938, pp. 594–597.

Articole publicate în revista Unirea:

– De ziua eroilor – Câteva gânduri de actualitate pe marginea unei realităţi nu

prea mângâietoare, Unirea, Blaj, XXXiX, nr. 19, 11 mai 1929, pp. 1–2.

– Paşi siguri – Câteva constatări făcute cu prilejul Exerciţiilor Spirituale preoţeşti la Blaj, Unirea, Blaj, XXXiX, nr. 34, 24 august 1929, pp. 1–2.

– Calea fericirii – Cuvântarea rostită la 1 ianuarie 1931 în capela călugăriţelor din Blaj, Unirea, Blaj, Xli, nr. 10 ianuarie 1931, pp. 2–4.

– Rostul Asociaţiei Preoţeşti „Sfântul Nichita al Remesianei”, Unirea, Blaj, Xliv, nr. 37, 15 septembrie 1934, pp. 2–4.

– Cardinalul Sincero – Rânduri comemorative, Unirea, Blaj, Xlvi, nr. 7, 15 februarie 1936, p. 2.

Articole publicate în revista Sionul Românesc:

– Pastorală adresatăClerului la instalarea Episcopului, Sionul Românesc, lugoj, XXiii, nr. 22, 5 noiembrie 1936, pp. 95–101.

– Instrucţiuni despre Antimis şi învelitoare, Sionul Românesc, lugoj, XXiv, nr. 19–20, 31 octombrie 1937, pp. 95–97.

– „Romani Pontifices”, Sionul Românesc, lugoj, XXiv, nr. 21–22, 30 noiem‑ brie 1937, pp. 103–106.

– + Piu al XI‑lea, Sionul Românesc, lugoj, XXvi, nr. 3, 11 februarie 1939, pp. 1–4.

– Numele Dogmatic al Bisericii, Sionul Românesc, lugoj, XXvii, nr. 6, 31 martie 1940, pp. 36–38.

52

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

– Îndrumări pentru înfiinţarea şi conducerea Congregaţiilor Mariane, Sionul Românesc, lugoj, XXiX, nr. 5, 20 martie 1942, pp. 13–22.

– Noile Statute al Administraţiei Capitulare, Sionul Românesc, lugoj, XXiX, nr. 24, 31 decembrie 1942, pp. 95–105.

– Rugăciuni pentru Sfântul Părinte, Sionul Românesc, lugoj, XXX, nr. 20–21,

15 noiembrie 1943, pp. 73–74.

– Duminica a III‑a din post a AGRU şi Presei Bune, Sionul Românesc, lugoj, XXXi, nr. 5, 15 martie 1944, pp. 25–26.

– Vizită canonică în Vicariatul Timişoara, Sionul Românesc, lugoj, XXXi, nr. 5,

15 martie 1944, pp. 26–27.

– Datorinţele ceasului de faţă, Sionul Românesc, lugoj, XXXi, nr. 17–18, 15 sep‑ tembrie 1944, pp. 67–68.

– Trecerile la Ritul Latin, Sionul Românesc, lugoj, XXXi, nr. 19–20, 1 noiem‑ brie 1944, pp. 75–77.

– IPS Sa Dr. Valeriu Traian Frenţiu împlineşte 70 de ani, Sionul Românesc,

lugoj, XXXii, nr. 8, 15 aprilie 1945, pp. 19–21.

– Datorinţele noastre faţă de presa bună, Sionul Românesc, lugoj, XXXiii, nr. 23, 15 decembrie 1946, p. 54.

– Aniversarea primului Sinod pentru Unirea cu Roma, Sionul Românesc, lugoj, XXXiv, nr. 5–6, 21 martie 1947, pp. 17–21.

Episcopul dr. Ioan Bălan în dosarele Securităţii

Episcopul dr. Ioan Bălan în dosarele Securităţii Anii 1947–1954

Anii 1947–1954

54

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

direcţiunea siguranţei statului serviciu i, Biroul 6

Referat 129

19 septembrie 1947

prin adresa nr. 2440/947, dr. ioan Bălan, episcop al lugojului solicită punerea în libertate a mai multor preoţi şi enoriaşi ai săi 130 . în conformitate cu ordinul dlui Ministru teohari Georgescu, s‑au cerut de la inspectoratul de siguranţă timişoara, relaţiuni asupra epi‑ scopului ioan Bălan, consultându‑se totodată arhiva secretă, precum şi evidenţele biroului 1.A şi 6, în urma cărora s‑au stabilit următoarele:

dr. ioan Bălan este episcop greco‑catolic al Eparhiei lugojului. Nu este înregimentat în nici un partid politic. în timpul regimului antonescian a figurat ca preşedinte de onoare a Asociaţiei româno‑Germane din lugoj. în august 1945, comisa română pentru aplicarea Armistiţiului a soli‑ citat executarea unei cercetări cu privire la episcopul ioan Bălan, sem‑ nalat că duce o propagandă antiguvernamentală fascistă. Cu facerea anchetei a fost delegat dl subinspector de poliţie M. Mihali din cadrele direcţiunii Generale a poliţiei şi inspector General N. Grosu din minis‑ terul Cultelor, care în urma cercetărilor efectuate au ajuns la următoa‑ rele concluzii:

„Acuzaţiile aduse p.s. dr. ioan Bălan au fost pornite de la protopopul dr. suciu, persoană nemulţumită cu situaţia pe care o avea şi în conse‑ cinţă înclinat a provoca discordie în oraşul lugoj, mai ales că proto‑ popul dr. suciu nu era bine apreciat de episcopul lugojului. Ancheta a mai stabilit că p.s. dr. ioan Bălan deşi colaborează con‑ ştiincios cu autorităţile, mai ales în ce priveşte aplicarea convenţiei de armistiţiu, totuşi se pare că nu ar lucra cu tot sufletul pentru sprijinirea guvernului”. în prezent p.s. dr. ioan Bălan episcopul lugojului nu desfăşoară nici un fel de activitate contra siguranţei statului.

129 ACNsAs, fond documentar, d 000077, Bălan Ioan, fila 15.

130 A se vedea mai jos persoanele menţionate.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

55

în ce priveşte persoanele a căror eliberare a fost solicitată de p.s. dr. ioan Bălan, situaţia lor în prezent este următoarea:

1. Munteanu viorel 131 , protopop turdaş – Hunedoara, membru

pNţ‑Maniu, a fost eliberat la data de 23 august 1947, în cadrul trierii generale cu ordinul nr. 25513/947.

2. Bănăţeanu sebastian, în aceeaşi situaţie.

3. Covrig ioan 132 , preot, 61 ani, comuna ilia‑Caraş, membru

pNţ‑Maniu, arestat la 25 iulie 1947 şi depus în penitenciarul lugoj, conform ordinului 18.000/947, ca şef al organizaţiei comunale respec‑ tive. A fost pus în libertate la data de 1 septembrie 1947.

4. Crişan Alexandru 133 , preot, 41 ani, comuna Geoagiu‑Hunedoara,

membru pNţ‑Maniu, reţinut în cadrul ordinului 18.000/1947, fiind membru în comitetul judeţean al pNţ‑Maniu.

5. dr. victor Barlan, de ani 65, membru pNţ‑Maniu, arestat la data

de 25 iulie a.c. [1947] şi depus la penitenciarul lugoj, unde se află şi

în prezent, încadrându‑se în dispoziţiile ordinului 18.000/947, ca fiind membru în delegaţia permanentă a pNţ‑Maniu.

6. ienea ioan 134 , preot 69 ani, membru pNţ‑Maniu, arestat depus în

penitenciarul lugoj, unde se află şi în prezent, încadrându‑se în dis‑ poziţiile ordinului 18.000/947, ca fiind membru în comitetul judeţean al organizaţiei pNţ‑Maniu. Având în vedere că nici unul nu se înca‑ drează în mod strict în dispoziţiunile ordinului 18.000/947 care prevede deţinerea activiştilor, membri în birourile de conducere ale partidului şi ţinând socoteală şi de faptul că ultimii 2 sunt bătrâni care depăşesc vârsta de 60 ani, opiniem a fi puşi în libertate.

131 preotul viorel Munteanu, după desfiinţarea Bisericii române unite din 1 decem‑ brie 1948, a demisionat din cler şi s‑a angajat funcţionar la direcţia tutunului, din orăştie.

132 preotul ioan Covrig, după desfiinţarea Bisericii române unite din 1 decembrie 1948, a demisionat din cler şi a devenit pensionar.

133 Crişan Alexandru a fost preot paroh în localitatea Geoagiu, protopopiatul orăştie,

judeţul Hunedoara. s‑a născut în localitatea teiuş, judeţul Alba, în 2 aprilie 1902. A fost arestat la data de 11 august 1952. A trecut prin penitenciarele: C. t. văcăreşti, C. t. Bucureşti şi lagărul de Muncă sadu. Eliberat în 11 august 1953, prin Hotărârea judecă‑ torească nr. 39875.

134 ioan ienea (1879–1954), protopopul orăştiei, ales canonic cancelar la lugoj, în anul

1934.

56

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

7. Munteanu Emil, prim portărel tribunalul Abrud – Alba, membru pNţ‑Maniu, arestat la data de 3 aprilie 1947, în cadrul ordinului 50000/947, din actele aflate la dosarul său rezultând că este antisemit şi duşman al democraţiei. suntem de părere să fie şi acesta pus în libertate întrucât se află deţinut de la data de 3 aprilie 1947, iar piesele aflate la dosarul său nu sunt confirmate, faptele ce i se impută nu sunt confirmate de nici o persoană.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

57

rezidenţa timişoara

Nota nr. 92 135

12 februarie 1948

dr. ioan Bălan, episcop greco‑catolic de lugoj, născut la teiuş – Alba, în vârstă de 68 de ani. prin reforma agrară a obţinut 170 jugăre 136 pământ arabil spre folo‑

sinţă. Administrează 30 ha. pădure, proprietatea Episcopiei. sunt infor‑ maţii că sume importante obţinute din vânzarea lemnelor le‑a însuşit. prin nepotul său preot tufescu patriciu 137 , este asociat la o presă de ulei cu preotul vasile Breban 138 . fost deputat pNţ în 1928. la alegerile din 1946 a votat cu pNţ. de asemenea are legături cu episcopul romano‑catolic Augustin pacha 139 din timişoara. Aceasta este făcută prin nepotul său preot tufescu din lugoj, preot teglaş ladislau 140 din teiuş şi preot Craşovan ioan 141 din teiuş. legătura cu Nunţiatura papală din Bucureşti:

– personal şi scrisori;

– prin preot Brînzeu 142 ;

– diferiţi curieri.

135 ACNsAs, fond documentar, d 000077, Bălan Ioan, fila 12.

136 un jugăr pământ – 0,5775 de hectare.

137 patriciu tufescu – fost preot greco‑catolic în lugoj.

138 Brebanvasile, preot greco‑catolic la lugoj, nu a semnat trecerea la Biserica ortodoxă.

139 Augustin pacha, episcop romano‑catolic, s‑a născut la data de 26 noiembrie 1870, în localitatea Măureni, timiş. A fost arestat la data de 17 iulie 1950, deţinut la penitencia‑ rul sighet timp de 3 ani şi 10 luni, de unde a fost eliberat la data de 27 mai 1954.

140 ladislau teglaş – preot greco‑catolic din timişoara. A fost arestat la data de 28 octombrie 1948, din timişoara, împreună cu iuliu raţiu, vicarul timişoarei, tot atunci de la lugoj au mai fost arestaţi: Episcopul ioan Bălan, prepozitul Capitular Nicolae Brînzeu, Canonicul iosif vezoc şi cu protopopul Aradului ioan deliman.

141 Craşovan ioan a fost preot greco‑catolic în timişoara.

142 Nicolae Brînzeu, prepozit capitular al episcopiei greco‑catolice din lugoj, s‑a născut la data de 17 august 1883, în localitatea vulcan. A fost arestat la data de 29 octombrie 1948, deţinut 2 ani la penitenciarul sighet (1950–1952), apoi în domiciliu obligatoriu în oraşele Călăraşi şi orăştie de unde a fost eliberat în anul 1953.

58

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

Cu ajutorul catolic american din Bucureşti, strada Jorgovici, prin preot Brînzeu. legături: până în 1946, cu fostul secretat general pNţ severin, Barbu filaret, care în acelaşi an s‑a înscris în frontul plugarilor. Barbu filaret este astăzi secretar general pentru folclor‑fanfare în ministerul Artelor. prieten cu Maniu, Mihai popovici, Ghiţă popp, ionel pop, Boilă, dr. Alexandru Bircescu pNl‑Brătianu. vizitat de Goga. Este vizitat des de dr. tiberiu sevici din pNl‑Brătianu şi preşedinte la as[ociaţia]. yMCA 143 . dr. sevici l‑a vizitat pe episcop împreună cu colonelul american sau englez stevens. Are legături cu institutul francez prin prof. papaovine. Contra urss. Aprobat războiul din 1941. Contra pCr. s‑a exprimat contra guvernului în faţa colonelului deblocat sturdza, astăzi arestat. Nu se bucură de simpatia clerului şi a populaţiei. Beţiv, lăudăros.

143 y.M.C.A. – young Men’s Christian Association. în românia, yMCA apare în anul 1919, în București, sub numele de Asociaţia Creștină a tinerilor ACt românia. yMCA românia prinde contur sub înaltul patronaj al reginei Maria, care a văzut activita‑ tea membrilor yMCA din suA și Europa în timpul primului război Mondial şi se hotărăște să susţină financiar și moral activitatea nou înfiinţatei asociaţii. Activitatea yMCA românia a fost întreruptă în anul 1947 de către regimul comunist. proprietăţile yMCA au fost confiscate și trecute în patrimoniul statului român. Mulţi dintre mem‑ brii de marcă ai yMCA au fost arestaţi din cauza convingerilor lor politice și religioase.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

59

Notă 144

31 martie 1948

dr. ioan Bălan este născut la data de 12 [11] februarie 1880 în comuna teiuş, judeţul Alba. Are o temeinică pregătire teologică, a fost numit episcop al lugojului în 1936. Atât în trecut cât şi în prezent nu s‑a încadrat în nici un partid. Este cunoscut totuşi ca simpatizant al pNl‑Brătianu. sub regimul trecut a fost preşedintele de onoare al Asociaţiei română‑Germană, desfăşurând în rândurile credincioşilor propagandă antisovietică. în iunie 1946, când oraşul lugoj a fost vizitat de ziariştii englezi, aceştia au fost invitaţi la masă de către episcopul Bălan. de asemenea cu ocazia venirii la lugoj a unei delegaţii engleze, pentru înhumarea eroilor, comandantul unităţii a fost primit în audi‑ enţă de către episcopul Bălan. Activitatea sa se desfăşoară mai mult pe teren cultural şi religios, pe linie politică neluând în mod făţiş parte la nici o acţiune. în timpul campaniei electorale, precum şi în ziua alegerilor nu s‑a manifestat sub nici o formă.

144 ACNsAs, fond documentar, d 000077, Bălan Ioan, fila 16.

60

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

Nr. adresei d.G.s.p. Cu care a fost înaintat Nr. 10 [1950]

Fișă Personală 145

internat la data de 29.10.1948 pedeapsa expiră la 30.i.1954

Numele şi pronumele: Bălan ioan Adresa actuală – profesiunea actuală: fost episcop greco‑catolic la lugoj

i. date de stare civilă:

Născut la – anul 1880, luna februarie, ziua 11, în comuna teiuş, judeţul Alba, ţara rpr. Căsătorit cu – copii (fete băieţi) –. fiul lui ştefan şi Ana de profesie Episcop greco‑catolic. domiciliat în lugoj str. Jdanov 10. Cetăţenia: român; Naţionalitatea: român; originea socială: chiabur. studii: dr. în teologie, la viena, din 1906. situaţia militară: scutit (confesor în rezervă).

ii. date cu caracter informativ:

domicilii anterioare: Blaj, Budapesta, viena, Bucureşti, roma, lugoj. starea materială în prezent – în trecut – Expropriat – naţionalizat (ce şi unde) – Apartenenţă politică în trecut şi în prezent pNţ 1922–26 în trecut. Condamnări suferite – funcţiuni ocupate (când şi unde): preot Blaj 1 septembrie 1906–1909, preot Bucureşti 1909–1921, canonic la Blaj 1921–1929, roma 1929–1936, episcop la lugoj 1936 – până în prezent. Ce limbi cunoaşte: limba maternă română, alte limbi: franceză, italiană, latină, Maghiară, Germană. dacă a fost în străinătate (unde şi când) roma de 11 ori, ultima în 1940. A stat acolo în 1929–36.

145 ACNsAs, fond penal, p 1150, vol. 1, Dosar anchetă Bălan Ioan, Dunărea, fila 1.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

61

rude apropriate (fraţi, surori, veri, unchi, mătuși, nepoţi) domiciliaţi, ocupaţiunea: tufescu patriciu preot lugoj, ştefan Bălan 146 pr. lugoj, Bălan t. profesor Cluj. prieteni (domiciliul ocupaţiunea) –

iii. Motivele internării, cu date complete după dosar:

Activitate duşmănoasă.

Declaraţie 147

subsemnatul ioan Bălan, născut la 11 februarie 1880 în teiuş, judeţul Alba, fiul lui ştefan şi al Anicei Muntean, Episcop al lugojului, domici‑ liat în lugoj, str. Jdanov, nr. 10, declar:

tatăl meu a decedat în comuna teiuş în anul 1906, iar mama tot acolo în anul 1917. Au fost de profesiune ţărani, şi au avut cam 20 de jugăre în comuna teiuş. Averea aceasta de doi copii a fost moştenită. Acţiuni am avut la Banca patria din Blaj, Albina din sibiu, reşiţa, Banca Civilă din oradea şi alte mărunte. N‑am şi nici n‑am avut valute sau alte valori în ţară sau în străinătate. N‑am nici o bijuterie. Aceasta este declaraţia, pe care o dau şi semnez propriu nesilit de nimeni.

ioan Bălan

146 preotul ştefan Bălan s‑a născut în localitatea teiuş, judeţul Alba, la data de 22 octombrie 1907, studiile le‑a făcut la Blaj şi strasbourg. la data reţinerii era preot celi‑ batar în lugoj, fără avere şi apolitic. ştefan Bălan a fost reţinut prin ordinul nr. 218 din 21 decembrie 1950. Conform fişei matricole penale nr. 4539 îl găsim la Centrul de triere văcăreşti, iar apoi la lagărul Galeş. Este reţinut de Ministerul securităţii sta‑ tului timişoara timp de 24 de luni cu începerea pedepsei din 1 martie 1951 până la 1 martie 1953. după expirarea perioadei de detenţie în 1 martie 1953 este transferat în lagărul Galeş la data de 27 martie 1953. A fost eliberat de Ministerul securităţii statu‑ lui de la lagărul Galeş prin ordinul nr. 0612059/53 conform Hotărârii judecătoreşti nr. 206629/1953, la data de 14 septembrie 1953; de la lagărul Galeş a fost transferat la Cen‑ trul de triere Bucureşti în 28 august 1953, apoi eliberat. Cf. Fişă matricolă penală, ştefan Bălan, accesibilă online la adresa: http://86.125.17.36/fise%20matricole%20penale%20

‑%20detinuti%20politici/B/B%2002.%20Balan%20‑%20Barbot/Balan%20stefan%20t/

index.php, (5 iulie 2015).

147 ACNsAs, fond penal, p 1150, vol. 1, dosar anchetă Bălan Ioan, Dunărea, fila 3.

62

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

Declaraţie 148

subsemnatul ioan Bălan, de ani 71, născut la 11 februarie 1880 în teiuş, fiul lui ştefan şi al Anicii născută Muntean, ambii decedaţi, necă‑ sătorit, de profesiune Episcop, absolvent al facultăţii de teologie din viena, doctor în teologie, fără avere personală, în trecut în partidul naţional al lui Maniu, în prezent neîncadrat, cu ultimul domiciliu în lugoj, str. Jdanov nr. 10, declar următoarele:

Am avut 11 fraţi şi surori, dintre care un frate şi o soră au lăsat copii. Copiii fratelui decedat traian; după vârstă Cornelia, căsătorită cu ştefan Giurgiu, angajat Cfr, are 4 copii, domiciliat în teiuş, str. Avram iancu; Maria, căsătorită cu ioan Muntean, angajat fără copii, domiciliat în teiuş, str. Mitropolitul teofil; ştefan canonic, domiciliat în lugoj; Anuţa, căsătorită cu patriciu tufescu, primnotar consistorial în lugoj, str. Jdanov, nr. 10; veronica, căsătorită cu victor Herţa, angajat Cfr, domiciliată în teiuş str. sf. Nicolae, nr. 56; traian profesor domiciliat în teiuş, str. sf. Nicolae, nr. 56, necăsătorit. ioan, angajat Cfr, căsătorit, domiciliat în Alba iulia; valeria căsătorită cu Nicolae Maniu, secretar de plasă, domiciliat în orăştie. sora decedată domnica căsătorită, patru copii: teofil, angajat Cfr, căsătorit, domiciliat în teiuş; Aurel dispărut în război; Emil funcţionar al tribunalului din Abrud; teodora, necăsă‑ torită, funcţionară la notarul public dr. Acilenescu din teiuş. trei veri primari în teiuş: iacob Muntean, plugar, iacob Bălan, plugar şi Gligor Bălan, plugar. Alte rude mai apropriate nu am. Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, susţin şi semnez propriu, nefiind silit de nimeni.

ioan Bălan

148 ACNsAs, fond penal, p 1150, vol. 1, dosar anchetă Bălan Ioan, Dunărea, fila 4.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

63

22 aprilie 1953

Inventar 149

Cu ocazia unei percheziţii au fost găsite ascunse la preotul catolic Enea ioan din lugoj, o serie de obiecte de valoare 150 , împreună cu un proces verbal cu data de 21 septembrie 1948, prin care fostul episcop greco‑catolic ioan Bălan (în prezent arestat) le‑a predat spre păstrare

canonicilor Brînzeu Nicolae şi voştinaru teodor 151 , din cadrul aceleaşi episcopii. ultimii doi au predat la rândul lor spre păstrare aceste obiecte lui Enea ioan. Enumerăm mai obiectele găsite:

– o cruce pectorală cu briliante şi cu lanţ dublu de aur în cutie neagră.

– o cruce cu lanţ simplu, de aur, pietre roşii şi una albastră, în cutie.

– o cruce fără lanţ, cu pietre albe şi verzi, în cutie.

– o cruce fără lanţ, cu pietre roşii, în cutie.

– un potir cu disc.

– un potir de aur lucrat artistic.

– un inel de aur cu rubine.

– un inel de aur cu piatră verde.

– un inel de aur cu piatră roz.

– un inel de argint cu piatră roşie.

149 ACNsAs, fond penal, p 1150, vol. 2, dosar anchetă Bălan Ioan, Dunărea, fila 3.

150 Este vorba de obiecte ale Episcopiei de lugoj.

151 preotul teodor voştinaru s‑a născut la Minişul de sus, judeţul Arad, pe data de 10 septembrie 1910. teodor voştinaru a urmat cursurile institutului „de propaganda fide”, de la roma, unde a obţinut licenţa în teologie în anul 1934. reîntors acasă a devenit protopop în Arad. Câţiva ani mai târziu, în aul 1941, obţine titlul de doctor în drept canonic tot la roma. Conform fişei matricole penale nr. 3394 este înmatriculat la data de 12 februarie 1950 în penitenciarul Aiud; a fost reţinut de securitate încă din anul 1949. teodor voştinaru este judecat de tribunalul Militar Bucureşti şi a primit o con‑ damnare de 10 ani de temniţă. A trecut prin următoarele locuri de detenţie: timişoara, Aiud, lagărele: poarta Albă, valea Neagră, Galeş. A fost eliberat în 19 februarie 1953 cu ordinul nr. 19100 din 1953. Cf. Fişă Matricolă Penală, voştinaru teodor, accesibilă online la adresa: http://86.125.17.36/fise%20matricole%20penale%20‑%20detinuti%20

politici/v/v%2004.%20vlaisan%20‑%20vutulescu/vostinariu%20teodor%20t/index.

php, (7 iulie 2015).

64

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

– un cui de drapel. – un brâu metalic.

data 13.Xi.1953

Notă 152

lt. de securitate sălişteanu i.

Numitul Bălan ioan a fost încadrat în C. s. conform deciziei nr. 64 din 30.i.1952 se va elibera la data de 30 i 1954. Majorat pedeapsă cu 24 luni cf. deciziei 684/953, pedeapsa expiră la 30 i 1956.

secretarul [indescifrabil] ss. drăgănescu

lucrătorul operativ ss. [semnătură indescifrabilă]

152 ACNsAs, fond penal, p 1150, vol. 1, dosar anchetă Bălan Ioan, Dunărea, fila 2.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

65

Ministerul securităţii statului direcţia „C” secţia i/3

Nr. c/4

data 15.i.1954

Numele şi pronumele lucrătorului operativ, care cere verificarea lt. oneţ petre

Cerere de Verificare la Cartotecă 153

dispuneţi verificarea numitului:

Nume de familie Bălan, pronumele ioan, tatăl ştefan, mama Ana, locul şi data naşterii 11.ii.1880, teiuş. Naţionalitatea: român. Cetăţenia: român. Apartenenţa politică –, studii –, profesia fost episcop greco‑catolic. unde lucrează –, funcţia –, domiciliul: lugoj, str. Jdanov, nr. 10. Alte indicii de identificare: – . scopul verificării: Completarea dosarului. Ce informaţii se cer: date de stare civilă şi sentinţa de condamnare.

se aprobă şeful Biroului [semnătură indescifrabilă]

dosar 6626. Anchetă arhivă, Arestat de drs timişoara la 29.X.1948. încadrat C.M. la 29.X.1948 conform deciziei 64/30.i.1952 se va elibera la 30.i.1954. Majorat 24 luni conform deciziei 684/953. pedeapsa expiră la

30.i.1956.

C. dumitru.

153 ACNsAs, fond penal, p 1150, vol. 2, dosar anchetă Bălan Ioan, Dunărea, fila 14.

66

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

Proces –Verbal 154

încheiat astăzi, 25 februarie 1954, la Bucureşti.

Noi, lt. toma Constantin din M.A.i. serviciul „C” şi lt. Ghica Alexandru din M.A.i. serviciul Contabilităţii, Biroul fondului special, am procedat primul la predare, iar secundul la primirea următoarelor valori:

– 1 (una) cruce pectorală cu briliante şi cu lanţ dublu de aur în cutie neagră.

– 1 (una) cruce cu lanţ simplu, de aur, pietre roşii şi una albastră, în cutie.

– 1 (una) cruce fără lanţ, cu pietre albe şi verzi, în cutie.

– 1 (una) cruce fără lanţ, cu pietre roşii, în cutie.

– 1 (un) potir cu disc.

– 1 (un) potir de aur lucrat artistic.

– 1 (un) inel de aur cu rubine.

– 1 (un) inel de aur cu piatră verde.

– 1 (un) inel de aur cu piatră roz.

– 1 (un) inel de argint cu piatră roşie.

– 1 (un) cui de drapel.

– 1 (un) brâu metalic.

Aceste valori aparţin numitului voştinaru teodor, care urmează a fi păstrate conform direcţiei, până la luarea unei hotărâri definitive asupra individului respectiv, pe care serviciul „C” o va comunica la timp. drept pentru care am încheiat prezentul proces‑verbal în două exem‑ plare, spre cele legale.

Am predat lt. toma Constantin

Am primit lt. Ghica Alexandru

154 ACNsAs, fond penal, p 1150, vol. 2, dosar anchetă Bălan Ioan, Dunărea, fila 9.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

67

Ministerul securităţii statului direcţia „C” secţia i/3

data 12.iv.1954

Nr. c/4

Cerere de Verificare la Cartotecă 155

dispuneţi verificarea numitului:

Nume de familie Bălan, pronumele ioan, tatăl ştefan, mama Ana, locul şi data naşterii 11.ii.1880. Apartenenţa politică –, studii: licenţă teologie, profesia: fost episcop greco‑catolic. unde lucrează –, funcţia –, domiciliul: lugoj, str. Jdanov, nr. 10. Alte indicii de identificare: a fost reţinut. scopul verificării: pentru ducerea la îndeplinire a situaţiei. Ce informaţii se cer: data şi motivul aretării, numărul sentinţei, condam‑ narea şi locul unde exercită pedeapsa.

se aprobă şeful Biroului [semnătură indescifrabilă]

Bălan ioan cu toate datele cunoscute a fost arestat pe 29.X. 1948 de drs timişoara. în C.M. la 29.X.1948 conform deciziei 64/30 ianu‑ arie 1952, va fi eliberat la 29 ianuarie 1954. Majorat cu 24 luni conform deciziei 684/1953. pedeapsa expiră la 30 ianuarie 1956. Nu este cunoscut unde este deţinut în prezent.

155 ACNsAs, fond penal, p 1150, vol. 2, dosar anchetă Bălan Ioan, Dunărea, fila 13.

68

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

Ministerul Afacerilor interne u.M. 0123/E Bucureşti Nr. 0053944

16 iunie 1954

Către,

strict secret

M.A.I. Direcţia Lagăre şi Colonii 156

vă rugăm să luaţi de la deţinuţii arătaţi mai jos câte o procură în care

să indice cui să‑i fie predate (rudelor sau altor persoane) obiectele ce le posedă în magazia unităţii noastre de la reţinerea lor. în procură vor indica persoana căreia i se va preda obiectele, cu adresa exactă şi alte date pentru a putea fi mai uşor de identificat.

1. Bălan ioan, născut la 11.ii.1880, în teiuş, fiul lui ştefan şi Ana, fost

episcop greco‑catolic, domiciliul în lugoj, str. Jdanov, nr. 10.

2. iuzici victor, născut la 14.iv.1930, în Jugoslavia, fiul lui petre şi Nasta, domiciliat în Jugoslavia.

3. ionescu Constantin, născut la 19.iv.1925, în comuna Aluniş, fiul lui

florea şi Maria, de profesie fost ofiţer.

4. Balota Eugenia, născută la 15.viii.1899, în Buzău, fiul lui Alexandru

şi vasilichia.

odată cu procurile vă rugăm să ne comunicaţi şi condamnarea, precum şi numărul sentinţei date de instanţa respectivă.

şeful unităţii Militare 0123/E – Bucureşti Colonel

156 ACNsAs, fond penal, p 1150, vol. 2, dosar anchetă Bălan Ioan, Dunărea, fila 12.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

69

Ministerul Afacerilor interne direcţia închisori şi penitenciare

Către,

serviciul Evidenţă Nr. 68612 din 24 iunie 1954

Ministerul Afacerilor Interne C.M. 0123/E Bucureşti 157

urmare adresei dumneavoastră nr. 0053944 din 16.06.1954, vă facem cunoscut că deţinuţii: Bălan ioan, iozici victor, ionescu Constantin şi Balota Eugenia, nu figurează prezenţi în evidenţa unităţilor noastre, pentru care fapt adresa dumneavoastră cu numărul de mai sus a fost înaintată la direcţia lagăre şi Coloniilor de Muncă cu adresa noastră nr. 98912 din 24.06.1954, unde vă rugăm a urmări rezultatul.

şeful serviciului

lt. Maj.

şeful Biroului ii sandu i.

157 ACNsAs, fond penal, p 1150, vol. 2, dosar anchetă Bălan Ioan, Dunărea, fila 10.

70

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

serviciul „C”

0059639

14 august 1954

Către,

strict secret

M.A.I. Direcţia Contabilităţii Biroul Fondul Special 158

vă facem cunoscut că valorile ce aparţin numitului voştinaru teodor, urmează a fi predate de dumneavoastră ca venit de stat prin Banca rpr. după predarea lor ne veţi trimite chitanţele respective de predare la Banca rpr.

şeful serviciului „C” Colonel

şeful secţiei

popescu Gogu

Căpitan

repede Nicolae

158 ACNsAs, fond penal, p 1150, vol. 2, dosar anchetă Bălan Ioan, Dunărea, fila 9.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

71

342/27 decembrie 1954

Fişă 159 Bălan ioan – fost episcop greco‑catolic de lugoj

Bălan ioan s‑a născut la 11 februarie 1880 în teiuş, regiunea

Hunedoara, fiul lui ştefan şi al lui Ana, cetăţean român, de origine socială chiabur, cu ultimul domiciliu în lugoj, str. Jdanov, nr. 10. A luat doctoratul în teologie şi cunoaşte limbile: română, franceză, italiană, maghiară şi germană. în cadrul bisericii a funcţionat ca preot canonic la Blaj şi după aceea ca episcop de lugoj până în anul 1948 când a fost arestat. Bălan ioan a făcut călătorii în străinătate la viena‑Austria, roma‑italia şi Budapesta‑r.p. ungară. la roma el a fost de 11 ori, iar ultima dată în anul 1940. din ordinul Nunţiaturii papale, Bălan ioan împreună cu ceilalţi epi‑ scopi din rpr s‑au întrunit în cursul lunii august la oradea. din mate‑ rialele informative rezultă că scopul acestei întruniri a fost stabilirea unui plan de „rezistenţă” bazat pe următoarele puncte:

– strângerea de material împotriva „abuzurilor” şi înaintarea acestui material la Nunţiatură pentru a obţine sprijinul imperialismului apusean;

– rezistenţă deschisă împotriva autorităţilor pretutindeni unde se

poate şi de preferinţă sub masca naţionalistă maghiară, ceangăiască sau

germană;

– intensificarea la maxim a fanatismului populaţiei prin vizitaţii

canonice, turneuri de miruire, programe speciale de rugăciuni şi activi‑ zarea congregaţiilor pentru laici; – sabotarea naţionalizării şcolilor prin interzicerea rămânerii în învăţământ a preoţilor şi călugărilor şi prin convingerea părinţilor să ceară reintroducerea religiei în şcoli;

– pregătirea unei „rezistenţe” greco‑catolice împotriva încercărilor

de revenire la ortodoxie prin agitaţii, hirotoniri de preoţi clandestini, pregătirea trecerii eventuale a cultului în ilegalitate prin crearea de

159 ACNsAs, fond informativ, i 195466, Bălan Ioan, fila 119.

72

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

locţiitori de episcopi, de protopopi, şi parohi, prin autorizarea clerului de a renunţa la costumul clerical, etc.

– instruirea unor curieri pentru a asigura în orice condiţii legătura dintre diversele eparhii şi Nunţiatură;

– lupta împotriva tendinţelor democratice a unei părţi din clerul

catolic, prin ameninţări spirituale, reclamaţii la vatican, suspendarea din funcţiune, influenţarea familiei cu scopul de a se ajunge la un front comun al tuturor clericilor împotriva autorităţilor de stat.

Bălan ioan a fost arestat în octombrie 1948. după revizuirea situaţiei sale, el a fost încadrat în C.M. sighet conform deciziei M.A.i. nr. 64 din 30.i.1952 pe timp de 24 luni trebuind să se elibereze la 30 ianuarie 1954. Conform deciziei nr. 684/1953 i s‑a majorat pedeapsa cu încă 24 luni, astfel că detenţiunea lui Bălan ioan expiră la 30 ianuarie 1956.

Anul 1955

74

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

[scrisoare]

t imişoara , 7. ii .1955

destinatar: dr. Bălan ioan, Bd. republicii, nr. 1, Curtea de Argeş, regiunea piteşti Expeditor şurianu Monica, str. Glad, nr. 32, timişoara

Dragă Unchiule 160

fiindcă se apropie ziua de 11, când scumpul nostru unchi are ani‑ versarea zilei de naştere, ne‑am gândit să încercăm a fi şi noi de faţă sufleteşte, dacă altfel nu e posibil. vă dorim, unchiule dragă, să petreceţi în pace şi linişte cel puţin încă odată pe atâţia ani, dar aici avem o singură dorinţă de adăugat: să fiţi în mijlocul nostru din nou. Ne rugăm la bunul dumnezeu să vă poarte de grijă ca şi până acum şi mai departe, să vă dea o sănătate la fel de robustă, şi împlinirea tuturor dorinţelor. Cu această ocazie vă rugăm să primiţi şi de la noi o mică atenţie, dar făcută cu multă, multă dragoste de nepoţica dumneavoastră, care vă iubeşte tot aşa de mult ca şi înainte precum şi de ovidiu care a ajutat destul de mult la mâncat. vă trimitem aici, unchiule dragă, nişte prăjituri şi vă rugăm să ne scrieţi dacă v’au plăcut ca să vă mai trimitem şi altădată. vă sărutăm sfânta dreaptă şi vă urăm încă odată din tot sufletul „la mulţi ani!”

Monica şi ovidiu

prăjituri:

Cuib de viespii Checsuri

160 ACNsAs, fond informativ, i 195466, Bălan Ioan, fila 228.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

75

rpr Ministerul finanţelor sectorul valorificării unor bunuri ale statului

Jurnal. Nr. 24111/25 ii 1955 voştinaru teodor

Către

Ministerul Afacerilor Interne Serviciul Special 161

prin prezenta vă confirmăm primirea obiectelor predate de delegatul dumneavoastră lt. Ghica Alexandru conform specificaţiei de mai jos:

1. un pocal din argint nemarcat formă fantezie, postamentul cu 6

ondulaţii, cizelat cu aplicaţii 6 sfinţi la mijloc, o jumătate bilă cizelată, pocalul comic cu manşon cizelat cu o farfurie plată cu fundul cizelat. lei 391

2. un pocal potir aur şi argint nemarcat, cizelat cu figuri religioase cu

picior aur fin circa 85 grame.

lei 1096

3. un cordon din met. com. din gliduri triunghiular cizelat rozete cu

14 gliduri argint intercalate cu 7 sticle roşi şi mov uzate montante pe cruce.

lei 25

4. un cui de steag forma ecuson gravat din m.c.

lei 1

5. una cruce cu una culisă argint cu aur circa 14 carate, forma fantezie

cu 7 pietre verzi, imitaţie cu 155 pietre albe crestate unele cioplite, într‑o cutie aur circa 20 grame.

lei 200

161 ACNsAs, fond penal, p 1150, vol. 2, dosar anchetă Bălan Ioan, Dunărea, fila 6.

76

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

6. un inel aur nemarcat anturaj cu 18 pietre berg cristal şi sticlă verde

mare în mijloc, aur 2 calităţi

lei 150

7. un inel anturaj oval aur nemarcat de circa 10 carate cu 12 diamante

de circa 0,60 carate, montate în argint cu un almadin oval de circa 8 carate, montat în aur, şina transformată şi cizelată, ruptă.

lei 200

8. un lanţ metalic cim forma împletit, cu șpring ring.

lei 10

9. un inel argint nemarcat forma anturaj cu 15 sticle albe şi una roşie

cizelat.

lei 15

10. una cruce argint nemarcat cu sticle roşii şi albe strasuri.

lei 7

11. un lanţ colier metalic com. forma şarpe în două rânduri cu format

dreptunghiular.

lei 50

12. un inel aur nemarcat circa 17 carate, forma anturaj, şină cu bala‑

male se deschide la mijloc un angamarin circa 6 carate, cu 16 briliante capgut de circa 11,50 carate galbene cu defecte.

lei 620

13. rest de aur şi argint de la o cruce nemarcat circa 18 carate, aur

circa 38 grame.

lei 344

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

77

15. un fragment montură din argint forma rotundă cu 20 sticle albe şi

o sticlă albastră şlefuit rotund.

lei 10

16. 98 briliante slif vechi imperfect rotund gălbui capgut cu defecte 5

carate.

lei 750

17. 11 sticle roşii şlefuite formă rotundă.

lei 11

18. 18 pietre agnamarin şlefuite sintetice dreptunghiulare de circa 15

carate.

lei 30

19. 16 briliante de 195 carate slif vechi imperfect rotunde gălbui

capgut cu defecte.

 

lei 400

20.

4 pietre agnamarin sintetice ovale şlefuit una spartă.

 

lei 6

şeful sectorului [semnătură indescifrabilă]

şeful serviciului [semnătură indescifrabilă]

78

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

M.A.s. serviciul „C” direcţia i, Biroul iii

se aprobă şeful secţiei Cpt. [semnătură indescifrabilă]

Referat 162

obiectele de valoare primite de la direcţia a iii‑a în baza inventarului de la fila 11, au fost predate ca venit de stat prin Brpr 163 , după cum reiese din adresa de la fila 2. deoarece măsurile ordonate au fost duse la îndeplinire şi nu există împotriviri, propunem clasarea la arhivă a prezentului dosar compus din 11 file.

şeful Biroului lt. Nedelcu dumitru

lucrător operativ [semnătură indescifrabilă]

162 ACNsAs, fond penal, p 1150, vol. 2, dosar anchetă Bălan Ioan, Dunărea, fila 8.

163 Banca republicii populare române

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

79

sursa: „trofan pavel” primeşte: lt. Bella ioan data: 16 martie 1955

Notă informativă 164

strict secret

în zilele trecute numita tufescu 165 fiind în vizită seara la Brînzeu acesta a întrebat‑o dacă nu ştie pe cineva care să plece la Bucureşti, dar de încredere. susnumita a spus că da, chiar în această seară pleacă cineva, Brînzeu atunci i‑a dat o scrisoare adresată Episcopului Bălan. persoana care trebuia să ducă scrisoarea, neputând sta la Bucureşti, pentru că pleca mai departe, scrisoarea a rămas, urmând să fie restituită lui Brînzeu. în scrisoare Brînzeu se adresează către toţi trei Episcopi, în care le arată starea din ţară, îi sfătuieşte că acolo unde vor fi pentru menaj să‑şi ia călugăriţe. le scrie că se vorbeşte că vor veni acasă, dar să nu creadă. îi comunică despre graţierea lui pacha şi cum a murit 166 suferind şi fiind foarte slab, apoi că se vorbeşte că Guvernul le‑a oferit câte 2.000 lei şi că Episcopul Hossu 167 i‑a refuzat. Noii Episcopi au fost imprudenţi de pe felul lor de comportare, s‑a observat că sunt Episcopi. de asemenea scrie despre procesul lui pura 168 la timişoara şi eliberarea lui leon Mann 169 .

164 ACNsAs, fond informativ, i 195466, Bălan Ioan, fila 90.

165 Ana tufescu, soţia preotului patriciu tufescu, nepoată a Episcopului ioan Bălan.

166 Ep. Augustin pacha a încetat din viaţă la 4 noiembrie 1954, în timişoara.

167 iuliu Hossu – episcop greco‑catolic de Cluj‑Gherla şi Cardinal – s‑a născut la data de 30 ianuarie 1885, în localitatea Milaşul Mare (Năsăud). A fost arestat în data de 29 octombrie 1948. în perioada detenţiei a stat timp de 5 ani la penitenciarul sighet, apoi până la sfârșitul vieţii (28 mai 1970) în domiciliu obligatoriu la mănăstirea ortodoxă Căldăruşani.

168 Nicolae pura – vicar general și ordinarius eparhial al Episcopiei Greco‑Catolice de Cluj‑Gherla. Cf. fişei matricole penale de la penitenciarul timişoara, datată 2 aprilie 1955, acesta a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru fapta de „instigare”, conform art. 327 C.p. Cf. Fişă matricolă penală, accesibilă online la adresa: http://86.125.17.36/

fise%20matricole%20penale%20‑%20detinuti%20politici/p/p%2015.%20predaes%20

‑%20puznava/pura%20Nicolae/index.php, (9 iulie 2015).

169 Manu leon iulian, preot‑călugăr greco‑catolic, s‑a născut la data de 1 aprilie 1883, în localitatea Căianul Mic, regiunea Cluj. prima condamnare s‑a produs în anul 1955, eliberat după 4 luni a fost rearestat la data de 13 august 1956, de către u.M. 0203 Cluj, cu

80

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

scrie despre coşaru de la Căldăruşani (călugărul, probabil Boteanu), care le era curier, spune că a fost prins şi lăsat să facă mai departe cu condiţia ca toată corespondenţa să treacă pe la ei. îi comunica felul cum se deţin buletinele şi cât de greu se poate face schimbarea de domiciliu, de exemplu pe Albu 170 şi pe el. Episcopilor li se vor face din oficiu, mai important în această scrisoare sunt următoarele:

Comunică că Maria Ghergheli a stat 3 zile arestată la timişoara, fiindcă Borda 171 care primise de la ploscaru 172 atribuţii de ordinarius 173 ,

mandatul de arestare nr. 15/956, pentru fapta: „agitaţie”. A decedat în detenţie la data de 14 februarie 1959.

170 preotul vasile Albu s‑a născut în comuna firiza de sus, judeţul satu Mare, la data de 18 ianuarie 1907. din fişa matricolă penală nr. 4538, scrisă la unitatea C. t. văcă‑ reşti, aflăm că a fost reţinut la data de 21 decembrie 1950 de către direcţia regională de securitate timişoara, pentru durata de 24 de luni, cu începere din 1 martie 1951 până la 1 martie 1953. următoarea fişă matricolă penală completată în lagărul Galeş, observăm că în 27 martie 1953 este transferat la acest lagăr, cu toate că în prima fişă matricolă penală, scria că în martie 1953 îi expiră pedeapsa. preotul vasile Albu a fost transferat în acest lagăr prin ordinul Ministerului securităţii statului nr. 023132 / 29 februarie 1953. în lagărul Galeş a stat 5 luni până la data de 28 august 1953, dată la care a fost transferat la C.t.B. prin Hotărârea judecătorească nr. 206628 din 1953, apoi se pare că a fost eliberat. Cf. Fișă matricolă penală, Albu vasile, accesibilă online la adresa:

http://86.125.17.36/fise%20matricole%20penale%20‑%20detinuti%20politici/A/A%20

01.%20Ababei%20‑%20Alexoaie/Albu%20vasile%20v/index.php, (6 iulie 2015).

171 vasile Borda după desfiinţarea Bisericii române unite din 1948 s‑a angajat la Episcopia romano‑Catolică din timişoara, preot în parohia Elisabetin. în perioada 1948–1953 trebuia să reorganizeze situaţia Bisericii Greco‑Catolice din timişoara şi avea dreptul de retractare, oferit de Episcopul ioan ploscaru. pater Bazilius, cum era denumit în timişoara, a săvârşit liturghii şi pastoraţie împreună cu pater paulus până la arestarea din anul 1953. Acesta a fost arestat la data de 22 august 1953. Conform fişe‑ lor matricole penale a fost la penitenciarele: timişoara, Gherla, oradea, Cluj‑Napoca, apoi eliberat în 15 aprilie 1964. preotul vasile Borda a încet din viaţă în 9 august 1978.

172 ioan ploscaru, episcop greco‑catolic de lugoj, s‑a născut la data de 19 noiembrie 1911, în localitatea frata, judeţul Cluj. A fost arestat prima dată în data de 25 august 1949, deţinut la penitenciarul din sighet timp de 5 ani, apoi eliberat. A doua arestare s‑a produs la data de 14 august 1956 şi reţinut până în 2 august 1964. în total Episcopul ioan ploscaru a fost reţinut timp de 14 ani şi o lună în penitenciarele regimului comunist.

173 ordinariul substitut – este clericul care ocupă funcţia de întâi‑stătător al unei die‑ ceze, administraturi apostolice sau al unei alte forme similare de organizare eclezias‑ tică, de confesiune catolică, în cazul în care Biserica este împiedicată a‑şi reglementa, în mod oficial şi în condiţii de libertate, chestiunile de succesiune în cadrul ierarhiei.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

81

prin ea i‑a trimis vorbă lui raţiu 174 când a venit acasă să nu primească să servească la fosta lui parohie din timişoara 175 , căci ar fi prea mare scandal. Maria i‑a spus d‑nei raţiu, iar aceasta se vede la alţii. la reîn‑ toarcerea lui Brînzeu scrie că Borda l‑a rugat să primească atribuţiile, dar el Brînzeu a fost de părere că până şi le poate îndeplini să rămână el. Acum îi scrie în continuare Brînzeu lui Bălan că având contactul cu dieceza să binevoiască a dispune.

Observaţii:

Brînzeu Nicolae a fost prepozit Major la Episcopia Greco‑Catolică din lugoj, în prezent este pensionar şi stă în lugoj la un fiu al său 176 . de către noi este cunoscut ca un greco‑catolic ce a fost rezistent faţă de unificare încă de la început, depunând activitate în acest sens, fapt pentru care a fost şi arestat, este urmărit într‑o acţiune de grup. Menţionez căci scrisoarea scrisă pentru Bălan a fost scrisă la maşină, iar în această scrisoare Brînzeu informează Episcopii de situaţia exis‑ tentă a cultului, iar în încheiere cere ca Bălan să dispună, desigur şi în chestia jurisdicţiei, pe care Borda vasile care a deţinut această juris‑ dicţie a vrut să o dea lui Brînzeu odată cu eliberarea sa. în scrisoare unde Brînzeu se referă la „noii episcopi” este vorba de ploscaru, cât şi de ceilalţi care au fost făcuţi episcopi clandestini, întrucât în urma comportărilor lor au trădat adevăratele lor atribuţii.

174 dr. iuliu raţiu s‑a născut la 15 decembrie 1902, în localitatea Moftinul Mic, judeţul sălaj. iuliu raţiu –vicar foraneu din timişoara – este arestat în 29 octom‑ brie 1948, şi dus la securitatea din timişoara, apoi la mănăstirile: Neamţ şi Căldăru‑ şani. A urmat penitenciarul sighet, perioada 24 mai 1950 – 14 septembrie 1950. de la sighet este eliberat deoarece semnează o declaraţie că nu va funcţiona ca preot clandestin greco‑catolic şi îşi va căuta un serviciu care nu se intersectează cu preoţia. la data de 18 august 1961 este arestat din nou, pentru nereguli la locul de muncă. stă în închisoare de drept comun la timişoara, doi ani, până la 29 iulie 1963, când a fost eliberat.

175 vicarul foraneu greco‑catolic din timişoara – iuliu raţiu – a fost eliberat la 14 sep‑ tembrie 1950 din penitenciarul de la sighet. după această eliberare securitatea i‑a pro‑ pus să fie preot ortodox, raţiu a refuzat, dar a fost nevoit să accepte postul de funcţionar economic la Mitropolia Banatului.

176 Este vorba de iulian Brînzeu.

82

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

Instrucţiuni:

informatorul a fost instruit, de a continua vizitele la numitul Brînzeu Nicolae, iar în legătură cu scrisoarea de mai sus menţionată dacă e posibil să plece la Bucureşti el personal şi să o predea Episcopului Bălan. în caz că nu va putea pleca la Bucureşti a fost instruit să stabilească prin cine a trimis Brînzeu scrisoarea şi dacă a primit un răspuns în legă‑ tură cu situaţia cultului greco‑catolic.

Măsuri de luat:

se vor lua măsuri ca informatorul să plece la Bucureşti, spre a predea scrisoarea şi a obţine răspunsul, pentru aceasta i se va da şi o sumă de bani. se va raporta la M.A.i. direcţia a iii‑a.

lt. Bella ioan

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

83

Ministerul Afacerilor interne direcţia regională timişoara Nr. 342/6.482 din 17 martie 1955

Către,

strict secret

Ministerul Afacerilor Interne Direcţia a III‑a Bucureşti 177

urmare raportului nostru numărul de mai sus, din 8 februarie 1955, în legătură cu eliberarea episcopilor catolici raportăm:

la data de 9 februarie 1955, Brînzeu Nicolae fost prepozit major la episcopia greco‑catolică din lugoj împreună cu soţia fostului preot greco‑catolic tufescu din lugoj (care este nepoata episcopului Bălan) au plecat la Bucureşti la spitalul i.C. frimu, unde se află episcopul Bălan şi unde au fost chemaţi spre a‑l vizita. Brînzeu Nicolae la Bucureşti, a fost la arhiepiscopia romano‑catolică, unde a stat de vorbă câteva ore cu episcopul Marton Aron 178 , după aceea

a fost la episcopii greco‑catolici şi de aici a plecat în vizită la tovarăşul preşedinte al prezidiului Marei Adunări Naţionale al rpr 179 . din informaţiile obţinute, rezultă că episcopii, au acceptat din partea statului o pensie de 1000–1500 lei lunar. de asemenea rezultă că epi‑

scopii cer să plece cu domiciliul la familiile lor, însă au fost sfătuiţi să accepte propunerile Guvernului. în ceea ce priveşte pe episcopul Bălan – după cum rezultă din infor‑ maţii – din partea celor ce l‑au vizitat din oraşul lugoj, i s‑a spus şi

a fost sfătuit să accepte ori şi ce condiţie şi să‑şi vadă de sănătate, iar

chestiunea bisericii să o lase în grija Guvernului. la fel a fost îndrumat

177 ACNsAs, fond informativ, i 195466, Bălan Ioan, fila 117.

178 Márton Áron a fost numit Episcop romano‑Catolic de Alba‑iulia de către papa pius al Xi‑lea, la 24 decembrie 1938. A fost arestat de regimul comunist în 21 iunie 1949, întemniţat la penitenciarul din sighetul Marmaţiei timp de 5 ani şi 7 luni (21 iunie 1949 – 1 ianuarie 1955), apoi a fost în domiciliu obligatoriu, timp de 10 ani în sediul episcopal din Alba iulia. Episcopul Márton a mers la domnul la data de 2 aprilie 1980.

179 Este vorba de petru Groza.

84

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

de a nu se solidariza cu episcopul rusu 180 , care este mai intransigent şi să accepte localitatea indicată de Guvern, să se stabilească. Cele de mai sus informatorul le cunoaşte de la numita tufescu. de către noi s‑au luat măsuri prin agentura existentă de a cunoaşte starea de spirit şi comentariile în legătură cu eliberarea episcopilor, atât în rândul credincioşilor greco‑catolici, cât şi preoţii greco‑catolici, urmând a raporta de urmare cazurile pozitive.

şeful direcţiei regionale lt. Colonel

şeful serviciului

Negrea vasile

Căpitan

sterescu paul

180 rusu Alexandru, episcop greco‑catolic de Maramureş, s‑a născut la data de 22 noiembrie 1884, în localitatea şăulia (Mureş). A fost arestat la data de 29 octombrie 1948, deţinut la penitenciarul sighet timp de cinci ani, apoi în domiciliu obligatoriu. Episcopul rusu după 14 ani şi 7 luni de detenţie şi domiciliu obligatoriu a încetat din viaţă la penitenciarul Gherla, în 9 mai 1963.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

85

Ministerul Afacerilor interne direcţia regională timişoara sursa: „trofan pavel” 23 martie 1955 primeşte: lt. Bella ioan

Notă informativă 181

strict secret

în ziua de 18 martie 1955, sursa a sosit în Bucureşti la spitalul i.C. frimu, la episcopii greco‑catolici Bălan, Hossu şi rusu, ce se află inter‑ naţi în acest spital locuind toţi trei în aceiaşi cameră.

scrisoarea primită de la preotul greco‑catolic Brînzeu din lugoj, şi la care a dus‑o fiind adresată tuturor celor trei episcopi, a fost citită în primul rând de către episcopul Bălan, pe urmă de rusu şi Hossu. după ce a citit scrisoarea Bălan, nu a vrut să dea nici un răspuns lui Brînzeu, la cele scrise de acesta în scrisoare. văzând aceasta sursa

a cerut un răspuns, întrucât Brînzeu cerea un răspuns, la care Bălan a

răspuns că, după cât ştie papa de la roma la numit pe numitul ploscaru

(în prezent arestat) în calitate de „Administrator Apostolic” (episcop însă nu titular) şi deci el nu are nici o putere de a face nimic. însă spune în continuare Bălan, dacă Borda vasile, ia spus să preia conducerea, Brînzeu, el – Bălan – nu are nimic împotrivă, întrucât el – Brînzeu – are

o cultură mare, este serios şi cu experienţă, însă să caute să stabilească

ierarhia lăsată de ploscaru. în ziua de 19 martie 1955, sursa a fost din nou în vizită la episcopi. pe la orele 11.30–12.00 vine la aceştia episcopul catolic Marton Aron, însoţit fiind de un preot. Acesta le spune episcopilor că primul drum pe care îl face e vizita la ei. la aceasta episcopii îl întreabă cum asta. Episcopul Marton, spune că a fost în Bucureşti, însă nu a putut părăsii

arhiepiscopia. în continuare Marton Aron, spune că în ziua de joi, 17 martie 1955, a fost chemat la Ministerul Cultelor, cu care ocazie i s‑a pus în vedere că e liber

şi poate pleca la Alba iulia, fără să i se ceară vre‑o condiţie. spune că mai

stă câteva zile la Bucureşti până îşi termină dantura şi în cursul săptămânii viitoare va pleca la Alba iulia, unde va căuta să facă ordine în dieceză.

181 ACNsAs, fond informativ, i 195466, Bălan Ioan, fila 121.

86

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

după aceasta discută felul cum a ajuns şi a plecat de la sighet până la Bucureşti. Arată de asemenea că în intervalul de atunci şi până în prezent a fost de mai multe ori la Ministerul Cultelor. prima dată i s‑a cerut ca în numele bisericii catolice să trateze intrarea în legalitate a acestei biserici. El spune că a răspuns că nu poate trata în numele bise‑ ricii, decât numai dacă are mandat de la papa. pe baza mandatului pe

care îl are ca arhiereu poate trata numai situaţia diecezei lui şi că papa, nu va trata şi nu va da mandat – după părerea lui – până ce nu se clari‑ fică chestiunea greco‑catolicilor. după aceste întrevederi i s‑a stabilit domiciliu la Arhiepiscopie. la câtva timp după acesta a fost chemat din nou la Ministerul Cultelor, unde era prezent şi tovarăşul dr. petru Groza. Cu această ocazie, spune Marton Aron, i s‑a cerut să dea o declaraţie că recunoaşte întru toate legile rpr şi că apoi va putea pleca în dieceză. la aceasta el

a răspuns că până la ridicarea sa cunoaşte legile, iar de atunci încoace

nu le cunoaşte şi că această declaraţie ar putea‑o da întrucât nu sunt în contrazicere cu „codexul”. de asemenea Marton Aron, a mai spus că în legătură cu dieceza sa

a pus problema „agotiştilor” de la târgu Mureş 182 , la care Ministerul

Cultelor, ia răspuns că aceasta nu a fost o problemă a Guvernului, ci a fost o acţiune personală a lui luca vasile. Marton Aron, de asemenea a arătat episcopilor greco‑catolici că ches‑ tiunea greco‑catolică nu este de ordin intern ci este o problemă externă. în ziua de 19 martie 1955, sursa primeşte scrisoarea închisă de la epi‑ scopul rusu, pentru a o duce lui Brînzeu Nicolae 183 . în seara aceleaşi zile sursa plecă din Bucureşti. la lugoj, de la gară sursa plecă direct la numitul Brînzeu, spre ai înmâna scrisoarea. Aceasta o ia şi o citeşte, citindu‑o faţă de sursă. în legătură cu cele comunicate verbal de sursă şi în special cu afirmaţia episcopului Bălan, de a căuta ierarhia lăsată de ploscaru, Brînzeu, oarecum enervat afirmă „de unde să o găsesc”. de asemenea Brînzeu, întreabă sursa, că dacă episcopii vor fi mutaţi în altă parte se va duce la ei, la care i s‑a răspuns că da.

182 în data de 27 aprilie 1950, s‑a ţinut un Congres la târgu Mureş, prezidat de preotul Andrei Agota, prin care s‑a urmărit adoptarea statutelor Bisericii Catolice întocmite de către regimul comunist. Nu s‑a reuşit nimic, deoarece preotul Agota a fost excomunicat.

183 scrisoare rusu către Brînzeu.

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

87

în ziua de 23 martie 1955, în oraşul lugoj, sursa se întâlneşte pe stradă cu canonicul greco‑catolic deciu victor 184 . Acesta se interesează de la sursă de soarta episcopilor. sursa îl întreabă (întrucât îl interesează pe episcop) care e ierarhia lăsată de către ploscaru. la aceasta deciu, răs‑ punde că după ploscaru, a fost Belle [Bele] 185 din Caransebeş, după care urmează Borda vasile din timişoara iar pentru regiunea orăştie este Armeanu Nicolae 186 şi pentru valea Jiului e numit Maxeru 187 în uricani.

Observaţii:

Numitul Brînzeu Nicolae, cu domiciliul în oraşul lugoj, a fost pre‑ pozit major la episcopia greco‑catolică din lugoj. Cu ocazia unificării s‑a pus pe poziţia rezistenţei ducând în acest sens intensă activitate. A

184 victor deciu s‑a născut în scăiuş la 7 septembrie 1880. liceul l‑a terminat la Beiuş în 1901, iar teologia la Blaj în 1905. Are şi un rigoros la universitatea din Budapesta, făcut din dreptul roman la 1909. A fost hirotonit preot celib la Crăciun în anul 1906, când a şi fost numit paroh la Cenad, unde a stat până a devenit Canonic al Episcopiei lugojului.

185 ioan Bele, preot celibatar greco‑catolic al Eparhiei de lugoj, este originar din Che‑ reluş, judeţul Arad. s‑a născut în 8 iulie 1908. A fost arestat de către dGsp lugoj cu ordinul nr. 8697 din 1950, deţinut la penitenciarul lugoj. de la acest penitenciar a fost dus la penitenciarul timişoara, apoi la penitenciarul sighet principal, camera nr. 48. A doua arestare s‑a produs la data de 17 octombrie 1959, a fost judecat de tribunalul Militar timişoara, nr. mandat 238/1960 acuzat de „uneltire”. instanţa judecătorească l‑a condamnat la 6 ani corecţie, cu începere din 17 octombrie 1959 până în 14 octombrie 1965. în toată această perioadă, până în 23 iunie 1964 când a fost graţiat prin decre‑ tul 411 din 1964, a fost în următoarele locuri de detenţie: timişoara, sighet, oradea, Gherla, ostrov, Giurgeni, periprava. Cf. Fişă matricolă Penală, Bele Ioan, accesibil online la adresa: http://86.125.17.36/fise%20matricole%20penale%20‑%20detinuti%20politici/ B/B%2003.%20Barbu%20‑%20Bentan/Belle%20(Bele)%20ioan%20i/index.php, (6 iulie

2015).

186 preotul Nicolae Armean originar din comuna pricaz, judeţul Hunedoara, a fost ares‑ tat în 29 octombrie 1958. A fost judecat la tribunalul Militar Cluj în 1959, prin hotărârea judecătorească nr. 1270/1959, a fost acuzat de „uneltire”, conform art. 209 C.p., astfel a fost trimis în detenţie pentru o durată de 25 de ani, condamnat fiind la muncă silnică, pentru perioada: 29 octombrie 1958 – 22 octombrie 1983. preotul Armean Nicolae a fost graţiat prin decretul 411/ din 28 iulie 1964. în cei şase ani, cât a fost închis, a trecut prin următoarele locuri de detenţie: deva, Cluj‑Napoca, Gherla, Giurgeni şi Jilava.

187 Maxer ioan a fost preot în reșiţa. după anul 1948 s‑a stabilit la uricani, judeţul Hunedoara, unde a fost funcţionar la iptr. preotul Maxer ioan era considerat de către împuterniciţii Ministerului Cultelor ca „nerevenit” şi „activ”, deoarece „făcea servicii religioase” greco‑catolice.

88

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

fost un timp arestat având domiciliul obligatoriu, iar în prezent, recent fiind eliberat s‑a stabilit cu domiciliul în oraşul lugoj, fiind în pensie şi stă la un copil al său. de când s‑a stabilit în lugoj, a fost semnalat că întreţine legături cu preoţii greco‑catolici rezistenţi, de asemenea a fost semnalat că oficiază slujbe religioase în rit greco‑catolic acasă la el. în ceea ce priveşte ierarhia clandestină greco‑catolică până în cursul anului 1954, când numitul Borda vasile, din timişoara, a fost arestat, această conducere a deţinut‑o el. de asemenea despre Armeanu Nicolae, informatorul ne‑a mai semnalat, fapt ce a fost semnalat regiunii respec‑ tive. un fapt necunoscut până în prezent este acela că şi Maxeru, ocupă un loc de conducător clandestin.

Instrucţiuni date informatorului:

informatorul a fost instruit de a face vizite lui Brînzeu, căutând a dis‑ cuta cu el probleme legate de cultul greco‑catolic şi de a da aspecte de felul cum va fi situaţia cultului. de asemenea în cazul că susnumitul îi va da vre‑o scrisoare s‑au unele însărcinări să le primească, urmând a le semnala imediat, spre a putea primi noi instrucţiuni concrete în legă‑ tură cu noua situaţie creată.

Măsuri propuse:

se va face un raport detailat împreună cu tot materialul legat de această marşrutizare la direcţia a iii‑a Bucureşti.

lt. Bella ioan

Episcopul Ioan Bălan în dosarele Securităţii

89

Ministerul Afacerilor interne direcţia regională timişoara Nr. 344/12919 31 martie 1955

Către,

strict secret

Ministerul Afacerilor Interne Direcţia III, Bucureşti 188

raportăm că în ziua de 18 martie 1955, a fost marşrutizat la Bucureşti informatorul „trofan pavel” cu scopul de a afla ierarhia clandestină a elementelor rezistente din fostul cult greco‑catolic, precum şi alte date cu privire la activitatea lor. la plecare informatorul a primit o scrisoare de la preotul rezistent Brînzeu Nicolae din lugoj adresată foştilor episcopi Bălan, Hossu şi rusu, iar la înapoiere de asemenea a adus răspunsul la scrisoarea dusă. din discuţiile purtate de informator cu susnumiţii, cât şi din cuprinsul celor 2 scrisori, a rezultat următoarele:

„Elementele rezistente din Bucureşti, cât şi cele din lugoj, afirmă că vor lupta din răsputeri, prin întrevederile solicitate, pentru a se reveni asupra decretului din 1 decembrie 1948, pe care‑l consideră un act ruşinos şi lipsit de orice temei”. de asemenea afirmă că: „Ministerul Cultelor şi toate preşedinţiile va trebui să înţeleagă că aproprierea de vatican /încercată de curând prin mijlocirea lui „f” de la oradea/ se va putea ajunge numai prin noi, epi‑ scopii bisericii greco‑catolice”. la fel din discuţii şi din cuprinsul scrisorii, rezultă că Bălan, Hossu şi rusu nu au nimic împotriva lui Brînzeu de a lua conducerea dacă Borda vasile i‑a spus acest lucru, însă să caute ierarhia lăsată de ploscaru. în timpul şederii informatorului la Bucureşti cei 3 foşti episcopi greco‑catolici au fost vizitaţi de episcopul catolic Marton Aron cu care a întreţinut o serie de discuţii referitoare la situaţia lui. El a afirmat că primul drum pe care‑l face, este vizita la ei. faţă de cele arătate de către noi, sau luat măsuri de a se instrui cu mai multă atenţie agentura existentă şi a folosi marşrutizarea informatorilor

188 ACNsAs, fond informativ, i 195466, Bălan Ioan, fila 88.

90

Sergiu Soica | Gabriel Buboi

într‑o măsură mai mare, de la lugoj la timişoara şi Bucureşti, iar acţi‑ unea informativă prin care se urmăreşte activitatea acestor elemente, va fi în centrul atenţiei noastre.

şeful direcţiei regionale lt. Colonel Negrea vasile

30 aprilie 1955

Telegramă 189

şeful serviciului Cpt. sterescu paul

piteşti Jurnal nr. 3/65863 din 30 aprilie 1955

ştiri diverse

informăm că în ziua de 7 mai 1955 la mănăstirea Curtea de Argeş se vor stabili un număr de 3 episcopi greco‑catolici 190 care au fost reparti‑ zaţi de Ministerul Cultelor. verificat. 3/65863 30.iv.1955

189 ACNsAs, fond informativ, i 195466, Bălan Ioan