Stingerea/Extinctia: copilul nu primeste nici o recompensa pentru comportamentul indezirabil,

adica, se opreste intarirea de genul aprobarii sau a atentiei. Succesul stingerii consta in
eliminarea comportamentului din repertoriul copilului. Este o procedura prin care intarirea care
urma comportamentului operant este eliminata. Trebuie sa fim atenti ca intarirea sa nu fie de fapt
alta decat cea “suspendata” de noi. De semenea, trebuie sa atentionam parintii, profesorii sau
clientul ca in prima faza comportamentul va creste ca vrecventa si intensitate si doar apoi va
scadea, iar cel in cauza trebuie sa fie consecvent pana la capat, altfel intareste in continuare
comportamentul indezirabil.

. Satietatea: copilul este lasat sa efectueze un comportament indezirabil, pana se plictiseste.

Daca intarirea comportamentului poate fi identificata si controlata, comportamentul va fi supra-
intarit pana cand intarirea pozitiva isi va pierde valoarea de recompensa. Nu trebuie aplicata
pentru comportamente foarte deranjante sau grave (fumat, lipsa de la ore etc) sau care au
consecinte naturale foarte puternice (consumul de substante).
Aceste doua tehnici trebuie aplicate cu mare atentie, pentru comportamente specifice, simple, la
care cunoastem cu siguranta si putem controla antecedentele si mai ales consecintele. Rezultatele
survin, si in aceste conditii, lent si nu se generalizeaza si la alte comportamente (copilul nu
invata din aceasta experienta).

Pedeapsa: presupune oferirea unor stimuli aversivi dupa efectuarea unui anumit comportament
inadecvat, in scopul reducerii frecventei acestuia. Nu trebuie utilizata pedeapsa intensa sau
fizica. O pedeapsa moderata este suficienta, adultul putand retrage aprobarea sau privilegiile
copiilor. Pedeapsa, in mod direct, nu determina formarea unui comportament adecvat, dar nici nu
duce la eliminarea comportamentului inadecvat.
Structura cognitiva construita este “Daca voi face comportamentul X, voi fi pedepsit.”
O pedeapsa eficienta presupune:
sa aiba intensitate moderata
sa i se explice copilului pedeapsa pe care o primeste
sa urmeze imediat dupa comportamentul indezirabil
sa fie aplicata de catre o singura persoana
sa fie consistenta si aplicata consecvent
faptul ca in timp ce copilul este pedepsit pentru un comportament negativ, sa i se intareasca un
comportament pozitiv
sa se bazeze pe retragerea intaririi
faptul ca copilul nu trebuie amenintat cu pedeapsa
sa fie in acord cu gravitatea faptei.

Time-out la intarirea pozitiva: permite sanctionarea comportamentului indezirabil prin

retragerea intaririi sau scoaterea din mediul unde se gaseste intarirea. Copilul este impiedicat sa
efectueze comportamentul nedorit in situatia in care el a fost intarit pozitiv in trecut.

Costul raspunsului (penalizarea): aceasta metoda este utilizata in termeni de pierdere a

punctelor sau a privilegiilor. Retragerea intaririi (recompensei) reprezinta costul raspunsului
dezadaptativ. Aceasta metoda poate fi utilizata doar in situatiile in care se folosea intarirea in
cantitati masurabile. Copilul devine constient de recompense si de pierderea acestora. De aceea
costul raspunsului este si o modalitate de incurajare a self-management-ului.
Supracorectia (corectia excesiva): permite combinarea intaririi negative si a controlului aversiv
(pedeapsa). Este utilizata cu scopul de a descuraja comportamentul indezirabil.

. Intarirea pozitiva: promovarea unui comportament alternativ

Este foarte greu sa elimini un comportament (care are o anumita functie si ofera anumite
recompense) daca in acelasi timp nu se dezvolta un comportament alternativ. Altfel, avem de-a
face cu “regula mortului”, pentru ca numai un mort poate sa nu faca nimic (sa nu strige, sa nu
alerge pe coridor, sa nu faca zgomot, sa nu se murdareasca etc), in nici un caz un copil. Acesta ar
trebui sa invete in paralel comportamente care sa presupuna costuri (efort, cunostinte
procedurale) si beneficii (placere, satisfacere a curiozitatii) similare comportamentului
“inlocuit”.
Proceduri:
intarirea unui comportament incompatibil: presupune intarirea unui comportament care este
inconsistent cu actul indezirabil. Cu alte cuvinte, aceasta procedura se refera la oprirea copilului
din efectuarea unui anumit comportament, intarindu-i in mod deliberat, un comportament
competitiv.
intarirea diferentiala a altor comportamente: presupune intarirea oricarui comportament, cu
exceptia comportamentului tinta (comportamente agresive, hiperactive, injurioase)
B. h. Proceduri pentru eliminarea emotiilor disfunctionale
expunerea graduala la stimuli aversivi pe baza
- graduarii stimulilor imaginari (se ierarhizeaza situatiile de frica)
- graduarii stimulilor din viata reala (o ierarhie a fricii bazata pe situatii reale)
desensibilizare activ-participativa: adica, copilul este ajutat sa vina in intampinarea fricii in
situatii particulare prin expunerea gradata la situatii care genereaza frica. In acelasi timp, el este
recompensat.
desensibilizare sistematica (asociativ-pasiva): presupune apropierea graduala de stimuli care
provoaca frica. Persoana este relaxata din punct de vedere fizic sau mental. Mecanismul ce sta in
spatele acetor doua proceduri este reupere conditionarii stimul fobogen – frica si construirea
conditionarii stimul fobogen – relaxare.
relaxarea: copilul este invatat cum sa se relaxeze in situatii in care devine furios, agitat etc.
Utilizarea acestei proceduri depinde mult de varsta pe care subiectul o are, fiind recomandata
mai degraba adolescentilor.
flooding: copilul este pus in contact cu situatia, spre exemplu, de frica aflata la cel mai inalt
grad al ierarhiei. Contactul cu situatia este pastrat pana in momentul in care frica este eliminata.
Mecanismul care sta la baza reusitei aceste proceduri este inhibitia de stingere. Aceasta
procedura este mai putin recomandata copiilor, deoarece acestia ar putea sa nu inteleaga
implicatiile procedurii.

Tehnici de manipulare a antecedentelor:

a. Schimbarea stimulilor (controlul stimulilor): are la baza ideea potrivit careia unele raspunsuri
apar numai atunci cand unele conditii specifice sunt prezente, iar daca aceste conditii sunt
modificate, scade probabilitatea de aparitie a comportamentului indezirabil.
b. Amorsajul: are la baza ideea ca anumite comportamente dezirabile apar doar in anumite
conditii favorabile, iar daca aranjam mediul in asa fel incat sa “amorseze” comportamentul tintit
de noi, probabilitatea de aparitie a acestuia va creste.