Toamna – de Octavian Goga Val de brumă

argintie Mi-a împodobit grădina. Firelor de

lămâiță Li se usucă rădăcina. Peste creătet de
dumbravă Norii suri iăi poartă plumbul. Cu
podoaba zdrențuită Tremură pe câmp porumbul.
Și cum de la miază-noapte Vine vântul fără milă,
De vifornița păgână Se-ndoiesc nuci bătrâni,
Plange-un pui de ciocârlie Sus pe cumpăna
fântânii.