UNIVESITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” , IASI

FACULTATEA DE ISTORIE

REFERAT

Lucrare de seminar pentru

Student: Paul Petrea

Anul II, Grupa H213

IAȘI, 2019
Delimitare conceptuală şi clasificare

Testul docimologic este o alternativă şi o cale de eficientizare a examinării traditionale. Testul este o
probă standardizată ce asigură o obiectivitate mai mare în procesul de evaluare. Prin testare
încercăm să ne dăm seama în ce măsură sunt satisfăcute cerintele şcolii, circumscrise de scopurile şi
obiectivele educatiei. Testele pot asigura îndeplinirea mai multor functii :

- identificarea nivelului de pregătire a elevilor;

- evaluarea eficientei predării şi a demersului educational in general ;

- diagnosticarea dificuItătilor şi a insucceselor in învătare ;

- selectionarea pentru accederea pe trepte superioare ale instructiei şi certificarea.

Testarea, ca metodologie, derivă din psihologie. Precautiile sesizate de psihologi, privitoare la

exigentele de dimensionare şi de aplicare a testelor, trebuie asumate şi in practica didactică. Se ştie
că, în sens larg, testul este o probă bine definită, ce implică îndeplinirea unor sarcini identice pentru
toti subiectii de examinat, în conformitate cu o strategie precisă. De aici decurge marele avantaj al
folosirii testelor: sistemul de raportare valorică este unic.

Elementele definitorii ale testului docimologic sunt (Radu, 1981, p. 224) :

• realizează măsurarea în conditii foarte asemănătoare situatiilor experimentale;

• inregistrarea comportamentului declanşat la subiect este precisă şi obiectivă;

• comportamentul înregistrat este evaluat statistic prin raportare la cel al unui grup determinat de
indivizi;

• scopul final al testului este clasificarea subiectului examinat, prin raportarea la grupul de referinţă.
Testele docimologice se deosebesc de examene prin faptul că ele presupun o muncă
meticuloasă de pregătire, iar secventele procedurale sunt foarte stricte. Ele permit însă
standardizarea conditiilor de examinare, a modalităţilor de notare, aducând un spor de obiectivitate.
În acelaşi timp, ele prezintă o triplă identitate : identitatea de conţinut, identitatea condiţiilor de
aplicare şi identitatea criteriilor de apreciere. Testele se pot clasifica astfel (ef. Radu, 2001, pp. 241-
242) : 1. din punctul de vedere a ceea ce se evaluează : a. teste psihologice, care oferă informatii
despre nivelul de dezvoltare a unor procese cognitive, afective, voliţionale etc. ; b. de randament
(sau docimologice), care identifică gradul de realizare a obiectivelor de predare-învătare; 2. din
punctul de vedere al metodologiei elaborării: a. teste standardizate, proiectate de factorii de decizie
de sau cei din institutiile specializate (centre de cercetări, institute de specialitate) ; b. teste elaborate
de profesor, a căror valoare metodologică este strâns legată de grupul pentru care a fost
dinmensionat instrumentul ; 3. după modul de manifestare a comportamentului elevului : a. orale ;
b. scrise ; c. practice ; 4. după momentul administrării instrumentului evaluativ : a. teste iniţiale,
administrate la începutul unei perioade de formare ; b. teste de progres, puse în practică pe
parcursul instruirii ; c. teste finale, administrate la sfârşitul unei etape de instruire; 5. după sistemul
de referinţă în constituirea valorizărilor : a. teste normative, prin care evaluarea rezultatelor se face
în raport cu un criteriu reprezentat de performanţele pe care le poate realiza o populatie şcolară,
exprimată în norme stabilite prin etalonare ; b. teste criteriale, prin care evaluarea rezultatelor se
face în raport cu un criteriu reprezentativ de obiective în perspectiva cărora s-a realizat instruirea sau
învăţarea. Aceste instrumente au următoarele caracteristici: contin probe sau itemi ce permit
determinarea gradului de însuşire a cunoştinţelor de către elevi sau a nivelului de dezvoltare a unor
capacităţi ; sunt instrumente evaluative care se aplică numai în cadrul obişnuit de desfăşurare a

2
activităţilor didactice, şi nu în condiţii de laborator; fac posibile măsurarea şi aprecierea nivelului de
pregătire a unui elev, a unei clase, arătând valoarea informaţiei acumulate. După cum arată Vasile
Pavelcu (1968), un bun test pedagogic nu urmăreşte numai verificarea informaţiei acumulate de
elevi, ci şi capacitatea acestora de a folosi cunoştintele asimilate deja în situatii variate.

2. Etape în elaborare şi aplicare

Testele au avantajul că permit verificarea întregii clase într-un timp foarte scurt, încercând să
cuprindă esentialul din întreaga materie de asimilat şi determinând formarea unor deprinderi de
învăţare sistematică în ceea ce-i priveşte pe elevi. În schimb, ca dezavantaje

TESTUL DOCIMOLOGIC -INSTRUMENT DE MĂSURARE A REZULTATELOR ŞCOLARE 405 amintim faptul

că testele favorizează o învăţare ce apelează la detalii, la secvenţe informationale izolate, şi nu
stimulează formarea capacităţilor de prelucrare a acestora, de sinteză sau creaţie. Elaborarea unui
test docimologic constituie o activitate dificilă şi presupune parcurgerea mai 'multor etape : a.
Precizarea obiectivelor, realizarea unei concordanţe între acestea şi conţinutul învătământuIui. b.
Documentarea ştiinţifică - identificarea şi folosirea surselor ce conduc la o mai bună cunoaştere a
problematicii vizate. c. Avansarea unor ipoteze, prin conceperea sau selecţionarea problemelor
reprezentative pentru întreaga materie asupra căreia se face verificarea. Profesorii trebuie să
cunoască foarte bine atât conţinutul de verificat, cât şi şi posibilităţile elevilor. Selectia operată este
determinată de specificul fiecărei materii de învăţământ. Operaţia se poate dovedi mai uşoară sau
mai dificilă, de la un conţinut problematic la altul. Profesorul va reflecta asupra unei serii de
probleme precum : ce tip de test propunem, test de învăţare sau de discriminare (testul de învăţare
pune accentul pe aflarea performanţei elevului, stabilind starea de reuşită sau de eşec, iar cel de
discriminare are drept rol clasificarea subiectilor, prin raportarea rezultatelor obţinute de aceştia,
unele la celelalte), test de viteză (rapiditate) sau de randament (număr de răspunsuri corecte), test
de redare mimetică a informaţiei sau test de prelucrare creatoare ? Ce tipuri de itemi se folosesc
(răspuns prin alegere multiplă, răspunsuri împerecheate, varianta adevărat - fals etc.)? Specialiştii
recomandă folosirea unui singur tip de item sau a cel mult două, pentru facilitarea interpretării
rezultatelor. d. Experimentarea testului, adică aplicarea lui la o populaţie determinată. e. Analiza
statistică şi ameliorarea testului. Itemii aleşi în vederea includerii lor în testare trebuie să acopere o
parte cât mai importantă din materia de examinat şi să nu realizeze doar o examinare prin "sondaj".

3. TIpologia itemilor

în funcţie de tipul răspunsurilor, testele pot fi cu răspunsuri deschise şi cu răspunsuri închise. Primul
tip stimulează creativitatea, judecata şi spiritul critic. Răspunsurile sunt formulate în întregime de
către elevi. Acest tip îngăduie fie itemi sub formă de redactare, în sensul că elevii au ocazia să
desfăşoare o temă, fie itemi cu răspunsuri scurte, prin recurgerea la propoziţii sau fraze nu prea
lungi. Testele cu răspunsuri închise prezintă trei variante : a. itemi tip alegere multiplă, prin care se
oferă mai multe soluţii din care numai una este cea corectă ; b. itemi tip adevărat - fals ; c. itemi
pereche, în care elevilor li se cere să găsească noţiuni sau idei corelate cu cele prezentate în întrebări.

Indicele de eficacitate a unui test se stabileşte pornind de la măsura în care itemii fac discriminarea
între elevii buni şi cei slabi, permiţând stabilirea unei scări şi ordonări

406 TEORIA ŞI METODOLOGIA EVALUĂRII

valorice ale elevilor. Trebuie acordată o mare atentie procesului de elaborare a itemilor. De pildă, în
situaţia itemilor tip "alegere multiplă", se vor oferi mai multe soluţii, cel puţin patru variante de
răspuns, care să fie toate la fel de plauzibile, dar numai una dintre ele corectă. Apoi, trebuie avut în
vedere gradul de dificultate al iterrulor. Recurgerea la itemi foarte dificili sau foarte uşori nu este

3
recomandată, din cauză că sunt excluşi, din start, elevi cu o pregătire intermediară. Pentru o mai
bună cunoaştere, dimensionare şi aplicare a itemilor, aducem în atenţia practicienilor o clasificare
recentă, avansaLă de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare (cf. Stoica, 2001, pp. 95-122 ; vezi şi
Radu, 2000, pp. 215-222).

A. Itemi obiectivi

Itemii obiectivi măsoară rezultate ale învăţării situate la nivelurile cognitive inferioare : cunoştinţe,
priceperi şi capacităţi de bază. Itemii obiectivi pot fi folosiţi la orice disciplină, în funcţie de scopul
testului, obiectivele verificate şi conţinuturile măsurate, ceea ce reprezintă un avantaj important în
raport cu celelalte categorii de probe. Din categoria itemilor obiectivi fac parte : • itemii de tip
alegere duală, care propun alegerea unui răspuns din două date : da nu, adevărat - fals, corect -
greşit; • itemii de tip pereche sau împerechere, care presupun realizarea unor corespondenţe
ideatice, unele jucând rolul de premise, altele de consecinţe ; • itemii de tip alegere multiplă, prin
care se solicită identificarea unui răspuns dintr-o listă mai largă, din care unul este corect, iar
celelalte par a fi corecte.

Trăsătura principală a itemilor obiectivi o constituie obiectivitatea ridicată în măsurarea şi aprecierea

rezultatelor învăţării. Itemii obiectivi dezvoltă capacitatea elevului de a identifica, de a selecta
(profesorul poate construi itemi obiectivi care să abordeze niveluri superioare ale domeniului
cognitiv). Specificitatea itemilor obiectivi constă în faptul că : • se bazează pe un model al răspunsului
corect ; • răspunsul corect este unul singur ; • elevul trebuie să aleagă răspunsul dintr-o listă de
variante propuse ; • acordarea punctajului stabilit se face cu obiectivitate.

Avantajele acestei categorii de itemi sunt : • testează un număr de elemente de conţinut, într-un
timp scurt ; • asigură informaţii vizând însuşirea noţiunilor de bază care permit înţelegerea şi
aplicarea fiecărui conţinut de învăţare nou ; • se caracterizează printr-o fidelitate ridicată.

Pentru această categorie de itemi nu este necesară o schemă de notare detaliată, punctajul
acordându-se în funcţie de marcarea răspunsului corect.

Itemii cu alegere duală solicită asocierea unuia sau a mai multor enunţuri cu una dintre
componentele cuplurilor de alternative duale : adevărat - fals/da - nu/corect incorect.

TESTUL DOCIMOLOGIC - INSTRUMENT DE MĂSURARE A REZULTATELO:\. ŞCOLARE 407 Avantajele

acestui tip de itemi sunt : • abordarea, într-un interval de timp redus, a unui volum mare de rezultate
ale învăţării situate la nivelul cunoaşterii şi înţelegerii ; • . itemii se construiesc relativ simplu şi sunt
uşor de cuantificat; • se poate elabora un model complet al răspunsului corect. Intervin şi o serie de
dezavantaje: • solicită rezultate ale învăţării de complexitate scăzută ; • identificarea unui enunţ ca
fiind incorect, neadevărat, fals nu implică în mod obligatoriu cunoaşterea alternativei adevărate,
corecte ; • nu se poate utiliza în situaţii complexe, în care nu există un singur răspuns corect; •
vulnerabilitate faţă de răspunsuri furnizate la întâmplare : teoretic, elevul are 50% şanse de a
răspunde prin ghicire. Utilizări ale itemilor cu alegere duală : - măsurarea rezultatelor învăţării ; -
cunoaşterea unor definitii, proprietăţi sau principii ; - capacitatea de a diferentia enunturile factuale
de enunţurile de opinie ; - capacitatea de a identifica opiniile unor surse autorizate ; - capacitatea de
a identifica relatii de tip cauză - efect.

B. Itemi semiobiectivi

ltemii semiobiectivi cuprind întrebări şi cerinţe care presupun elaborarea răspunsurilor de către elevi
şi pot fi folositi la orice disciplină (modul) şi pentru toate etapele de evaluare (iniţială, continuă,
sumativă), în funcţie de : • scopul testului; • obiectivele verificate ; • conţinuturile măsurate, ceea ce

4
reprezintă un avantaj deosebit în raport cu celelalte categorii de probe. Din categoria itemilor
semiobiectivi fac parte : • itemi de tip răspuns scurt, formulaţi într-o manieră directă şi concisă,
specificând în mod clar natura răspunsului corect; • itemi de completare, ce solicită drept răspuns
câteva cuvinte care se înscriu în contextul ideatic oferit, aceşti itemi apar ca un fel de răspunsuri
eliptice, incomplete, elevul urmând să definitiveze câmpuri ideatice sau argumentative ; • itemi de
tip întrebări structurate, constituite din mai multe subîntrebări legate printr-un element comun.
Trăsătura principală a itemilor semiobiectivi constă în faptul că elevul este pus în situaţia de a
construi un răspuns, şi nu de a-l alege. Cu acest prilej, elevul are posibilitatea să-şi manifeste într-o
anumită măsură creativitatea şi personalitatea. ltemii semiobiectivi măsoară o gamă mai largă de
capacităţi intelectuale, având nivel de dificultate variabil.

408 TEORIA ŞI METODOLOGIA EVALUĂRII Itemii semiobiectivi au ca specificitate faptul că : •

răspunsul corect este unul singur, dar pot fi utilizate forme variate de prezentare ; • acordarea
punctajului se face după un barem stabilit anterior, ca:re poate varia de la un profesor la altul.

Avantajele acestor itemi sunt : • testează un număr de elemente de continut, intr-un timp scurt; •
asigură informaţii vizând însuşirea noţiunilor de bază ce permit înţelegerea şi aplicarea fiecărui
conţinut de învăţare nou ; • solicită un anumit grad de coerenţă în elaborarea răspunsului, evitându-
se ghicirea acestuia.

Categoria de itemi dată impune o schemă de notare detaliată, punctajul corespunzător acordându-se
partial sau integral, în funcţie de elaborarea răspunsului corect. Proiectarea itemilor semiobiectivi
prezintă un grad sporit de dificultate datorită formelor variate de prezentare a răspunsului. Utilizarea
în conţinutul itemului a graficelor, diagramelor sau imaginilor facilitează elaborarea schemelor de
notare. Avantajele itemilor semiobiectivi sunt : • itemii sunt uşor de construit, se pot utiliza diferite
forme de comunicare a mesajului premisei (texte, scheme, diagrame, desene, grafice) ; • acoperă
într-un interval de timp scurt, un număr însemnat de obiective ; • se poate elabora un model
complet al răspunsului corect ; • răspunsul este produs de elev, şi nu este selecţionat din
alternativele prezentate ; • se reduce mult probabilitatea furnizării răspunsului corect, prin ghicire.

Dezavantajele ar fi următoarele : • capacitate redusă de abordare a unor niveluri superioare ale

domeniului cognitiv, în cazul itemilor de completare ; • răspunsul corect poate să fie alterat de
capacităţi şi cunoştinţe care nu au fost implicate direct în obiectivele evaluate, de exemplu,
capacitatea de exprimare în scris ortografia -, capacitatea de utilizare a diferitelor tipuri de simboluri ;
• în cazul itemilor cu răspuns scurt este posibil să fie furnizate mai multe răspunsuri, cu diferite grade
de corectitudine.

c. Itemi subiectivi sau cu răspuns deschis

Itemii subiectivi sau cu răspuns deschis testează capacitatea de tratare coerentă şi într-un mod
personal a unui anumit subiect, originalitatea, capacitatea creativă. Itemii subiectivi dezvoltă
capacitatea elevului de a formula, a descrie, a prezenta sau a explica diferite concepte, relaţii,
argumente, metode de lucru. Permit elevilor să construiască răspunsuri, detectându-se astfel atât
cunoştinţele depozitate, cât şi capacitatea de elaborare şi exprimare. Din categoria itemilor subiectivi
fac parte : • itemi de tip rezolvare de probleme ; • itemi de �ip eseu (structunt S�,j l }'c , ..

TESTUL DOCIMOLOGIC - INSTRUMENT DE MĂSURARE A REZULTATELOR ŞCOLARE 409

a) Trăsătura principală a itemilor cu răspuns deschis o constituie abordarea nivelurilor superioare ale
taxonomiilor ce descriu comportamentele vizate în timpul procesului de învătare - aplicare, analiză,
sinteză şi evaluare. Pentru această categorie de itemi este necesară o schemă de notare detaliată,
punctajul corespunzător acordându-se sau nu, în flmctie de parcurgerea tuturor etapelor de

5
elaborare a răspunsurilor. Avantajele acestor itemi sunt: • permit formarea unei gândiri productive; •
activează atitudinea critică şi autocritică ; • oferă posibilitatea analizei erorilor. Itemii de tip rezolvare
de probleme solicită elevii pentru : • întelegerea problemei, obtinerea informatiilor necesare
rezolvării ; • formularea şi testarea ipotezelor, descrierea metodelor de rezolvare; • elaborarea unui
scurt raport despre rezultatele obţinute ; • posibilitatea de generare şi de transfer a tehnicilor de
rezolvare. Avantajele acestui tip de item sunt: • dezvoltă creativitatea, gândirea divergentă,
imaginatia, capacitatea de a generaliza, de a reformula o problemă ; • oferă posibilitatea activităţii în
echipă; • creează posihilitatea de discuţie asupra diverselor metode şi soluţii; • îi învaţă rl: c:lcvi să
aprecieze metoda cea mai bună de lucru ; • contribuie la dezvoltarea unui rationament flexibil şi
operant. Dintre dezavantaje se pot enumera: • necesită un timp îndelungat de proiectare; • implică
resurse materiale uneori costisitoare; • nu poate fi utilizată în mod curent; • necesită un timp mare
de administrare şi completare ale sarcinii, există subiectivitate în evaluare. În general, trebuie avute
în vedere următoarele cerinte de proiectare: • situaţia-problemă să fie adecvată nivelului de vârstă şi
de pregătire a elevilor; • activitatea să se desfăşoare individual sau în grup, în funcţie de natura şi
conţinutul problemei; • activitatea să fie în concordanţă cu obiectivele şi continuturile modulelor.
Tipologia acestor itemi poate fi pusă în relatie cu clasele comportamentale ale taxonomiilor
educationale şi cu tipurile de învătare corespunzătoare. Astfel, solicitări de tipul : - când, unde, cât,
ce, ce mărime? etc. presupun reproducere (R) ; - în ce fel, cum, de ce? (au caracter reproductiv, dar
realizează un progres în plan formativ, presupunând argumentări, transfer) - înţelegere (Î) ; -
exemplifică, rezolvă, efectuează! - aplicare (A) ; - demonstrează, clasifică, compară, în ce scop, cum îti
explici? - operational logic (G) ; - solutii posibile, interpretează, având în vedere faptul că ... - puternic
formativ, cultivă creativitatea (C) (Radu, 2001, p. 219).

410 TEORIA ŞI METODOLOGIA EVALUĂRII b) Itemi de tip eseu. Aceştia presupun elaborarea unor
răspunsuri complexe, elevul dispunând de suficientă libertate, identificarea şi semnificarea
materialului, în adecvarea terminologiei, în completarea răspunsurilor cu scheme, schite, grafice etc.
Dintre avantajele acestui item enumerăm : • se pot aborda rezultate ale învăţării de mare
complexitate ; • solicită de la elevi capacităţi evidente de analiză, sinteză şi rezolvare de probleme; •
dezvoltă capacitatea elevilor de a se exprima în scris. Printre dezavantaje se pot identifica : • probele
constituite "în fugă" nu vor fi relevante ; • intervin anumite dificultăţi în aprecierea probei ; • nu se
poate pune în evidenţă un model al răspunsului corect; • probele nu prezintă validitate
corespunzătoare.