LA1296/1993

ID intern unic: 310844 Fişa actului juridic

Версия на русском

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 1296

din 24.02.1993

pentru soluţionarea litigiilor individuale de muncă

Publicat : 01.04.1993 în Monitorul Oficial Nr. 004 Promulgat : 27.02.1993

Abrogată prin LP154- XV din 28.03.03, MO159/28.07.03 art.648 în vigoare 01.10.03

MODIFICAT
LP788- XIII din 26.03.96, MO40/20.06.06 art.96
Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Art.1 - (1)Prezenta lege reglementează modul de soluţionare a litigiilor individuale de muncă
(în continuare litigii de muncă), ce apar între salariaţii încadraţi cu contract
(acord) de muncă şi administraţia întreprinderii, instituţiei, organizaţiei
(subdiviziunii)* în legătură cu aplicarea actelor legislative şi a
altor acte normative privind munca, contractul colectiv de muncă, precum şi stabilirea
pentru salariat a unor noi condiţii de muncă sau modificarea celor existente.
*Întreprindere, instituţie, organizaţie (subdiviziune) - în continuare unitate.
(2) Prin administraţie în prezenta lege se înţelege organul care, în conformitate cu legislaţia,
este învestit cu atribuţii de gestiune operativă a unităţii, indiferent de tipul, formele de
proprietate şi de gospodărîre (şeful şi adjuncţii lui, consiliul director, consiliul de
administraţie al unităţii sau alte organe).
(3) Modul de examiniare a litigiilor de muncă stabilit prin prezenta lege nu se extinde
asupra litigiilor ce ţin de eliberarea înainte de termen din funcţia eligibilă plătită,
în baza hotărîrii organelor de care au fost aleşi, a salariaţilor organizaţiilor obşteşti şi ai
altor asociaţii ale cetăţenilor.
Art. 2. - Litigiile de muncă referitoare la aplicarea actelor legislative şi a altor acte
normative privind munca, contractul colectiv de muncă se examinează de:
a) comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă;
b) judecătoriile raionale, municipale (de sector).
Lit.b) în redactia Legii nr.788 din 26.03.96
 CAPITOLUL II
ORGANIZAREA, REGIMUL DE LUCRU ŞI ÎNDEPLINIREA HOTĂRÎRILOR
COMISIILOR PENTRU SOLUŢIONAREA LITIGIILOR DE MUNCĂ
Art. 3. - (1) Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă se alege în unităţile cu un
personal de cel puţin 15 salariaţi.
(2) Numărul membrilor comisiei şi durata mandatului acesteia se
determină de către adunarea generală (conferinţa) colectivului de muncă.
(3) Membrii comisiei sînt aleşi la adunarea generală (conferinţa)
colectivului de muncă cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenţi.
(4) Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă alege din componenţa sa preşedintele,
locţiitorii lui şi secretarul.
Art. 4. - (1) Prin hotărîrea adunării generale (conferinţei) colectivului de muncă pot fi
create comisii pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi în subunităţi. Aceste
comisii se aleg de colectivele subunităţilor şi funcţionează în acelaşi mod şi pe
aceleaşi principii ca şi comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă din unităţi.
(2) Comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă din subunităţi pot examina
litigiile de muncă în limitele atribuţiilor subunităţii respective.
Art. 5. - Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă este organul primar obligatoriu
pentru examinarea litigiilor de muncă în unităţi, cu excepţia litigiilor pentru care prezanta
lege şi alte acte legislative stabileşte altfel.
Art. 6. - (1) Salariatul este în drept de a se adresa comisiei pentru soluţionarea litigiilor de
muncă în termen de o lună de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea
drepturilor sale.
(2) În cazul cînd salariatul a pierdut termenul din motive temeinice, comisia pentru
soluţionarea litigiilor de muncă hotărăşte repunerea în termen şi soluţionează litigiul în fond.
(3) Cererea salariatului depusă comisiei pentru soluţionarea litigiului de muncă se
înregistrează în mod obligatoriu.
Art. 7. - (1) Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă va examina litigiului în termen
de 10 zile de la data depunerii cererii,
în prezenţa părţilor interesate (salariatul şi reprezentatul administraţiei).
(2) Examinarea litigiului în absenţa salariatului se admite numai în baza cererii scrise a
acestuia.
(3) În cazul neprezentării salariatului la şedinţa comisiei, examinarea cererii se amănă. În
cazul absenţei repetate a salariatului din motive neîntemeiate, comisia este în drept să ia
decizia de a nu examina cererea respectivă, ceea ce nu-l lipseşte pe salariat de dreptul de a
depune o altă cerere.
Art. 8. - (1) La începutul şedinţei comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă, salariatul
şi reprezentantul administraţiei pot să formuleze o cerere de recuzare temeinică
a oricărui membru al comisiei sau a comisiei în ansamblu.
(2) Chestiunea recuzării unui membru al comisiei se rezolvă în cadrul şedinţei secrete
secrete a comisiei, iar a comisiei în ansamblu la adunarea generală (conferinţa) colectivului
de muncă. Dacă cererea de recuzare a unui membru al comisiei este satisfăcută, litigiul se
soluţionează fără participarea acestuia. În cazul recuzării comisiei
în ansamblu, salariatul este în drept să se adreseze pentru soluţionarea litigiului
nemijlocit instanţiei de judecată.
Art. 9. - (1) Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă este
în drept să invite la şedinţele sale martori, specialişti, reprezentanţi ai sindicatelor şi
ai altor organizaţii obşteşti. La cererea comisiei, administraţia va prezenta
calcule şi documentele necesare.
(2) Şedinţa comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă se
consideră deliberativă dacă la ea asistă cel puţin jumătate din membrii aleşi.
Art. 10. - (1) Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă adoptă hotărîri cu votul
majorităţii membrilor comisiei prezenţi la
şedinţă. În hotărîre se indică: unitatea; numele, prenumele salariatului care s-
a adresat comisiei; data sesizării, data examinării litigiului, esenţa litigiului; numele
membrilor comisiei, ale reprezentanţilor administraţiei şi ai comitetului sindical
prezenţi la şedinţă; rezultatele votării şi hotărîrea întemeiată a comisiei.
(2) Copia de pe hotărărea comisiei se înmănează salariatului şi administraţiei, în termen de
3 zile.
Art. 11. - Hotărărea comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă poate fi atacată în
instanţa de judecată de salariatul interesat sau de administraţie, în conformitate cu art, 16, în
termen de 10 zile de la data cănd li s-a înmănat copia hotrării comisiei.
Art. 12. - Asistenţa tehnico-organizatorică a comisiei pentru soluţionarea litigiilor de
muncă (acordarea de încăperi utilte, maşini de dactilografiat şi de alt fel, de literatură
necesară, organizarea lucrărilor de secretariat) o asigură administraţia.
Art. 13. - Hotărărea comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă va fi executată de
administraţia unităţii în termen de 3 zile de la data expirării termenului de 10 zile prevăzut
pentru atacarea ei în conformitate cu art.11, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 20 alin.
(1).
Art. 14. - (1) În cazul în care administraţia unităţii nu
Îndeplineşte hotărărea comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă în termenul stabilit
de art. 13, comisia eliberează salariatului un certificat care are putere
juridică de titlu executoriu. În
certificat se indică: organul care a adoptat hotărărea asupra litigiului de muncă; data
adoptării hotărării şi data eliberării
certificatului; numele, prenumele salariatului; hotărărea asupra
esenţei litigiului. certificatul se autentifică prin semnătura preşedintelui sau a
vicepreşedintelui comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă.
(2) Nu se eliberează certificat în cazul în care salariatul sau
administraţia unităţii va adresa instanţei de judecată cererea de soluţionare a litigiului de
muncă potrivit art. 11.
Art. 15. - (1) În baza certificatului eliberat de comisia pentru soluţionarea litigiilor de
muncă şi prezentat instanţei de judecată în termen de cel mult o lună executorul judecătoresc
pune în aplicare hotărîrea acestei comisii în mod forţat.
(2) În cazul pierderii termenului din motive temeinice, comisia pentru soluţionarea
litigiilor de muncă care a eliberat certificatul hotărăşte repunerea în termen.
CAPITOLUL III
EXAMINAREA LITIGIILOR DE MUNCĂ ÎN INSTANŢELE DE JUDECATĂ
Art. 16. - (1) În istanţa de judecată litigiile se examinează în cazurile cînd hotărîrea
comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă nu convine unei sau altei părţi implicate în
litigiu.
(2) Drept temei pentru examinare serveşte cererea părţii interesate sau cererea procurorului,
dacă hotărîrea comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă vine în contradicţie cu
legislaţia în vigoare.
Art. 17. - Instanţa de judecată examinează nemijlocit litigiile de muncă:
a) la cererea salariaţilor unităţii în care nu sînt comisii pentru soluţionarea litigiilor de
muncă;
b) la cererea salariatului privind reintegrarea în muncă, indiferent de temeiurile
încetării contractului (acordului) de muncă;
privind modificarea datei şi formulei motivului concedierii; privind plata pentru timpul
absenţei forţate la lucru sau prestării unei munci inferior plătite;
c) la cererea administraţiei privind repararea de către salariat a pagubei materiale pricinuite
unităţii;
d) la cererea persoanei invitate la lucru prin transfer de la o altă unitate;
e) la cererea persoanei cu care administraţia unităţii, în conformitate cu legislaţia,
este obligată să încheie contract (acord) de muncă;
f) la cererea salariatului privind repararea de către unitate a prejudiciului ce i s-a cauzat
în urma schilodirii sau prin alte daune aduse sănătăţii în legătură cu lucrul.
Art. 18. - (1) Cererea privind soluţionarea litigiului de muncă se depune în instanţa de
judecată în termen de o lună de la data cînd salariatul a aflat despre încălcarea
drepturilor sale. În cazul concedierii, termenul de o lună începe să curgă din ziua cînd
ordinul a fost adus la cunoştinţa salariatului contra semnătură (refuzul se autentifică de
semnăturile marturilor).
(2) Administraţia poate să adreseze în instanţa de judecată o cerere privind repararea de
către salariat a pagubei materiale cauzate unităţii, în termen de un an din ziua stabilirii
faptului pricinuirii pagubei.
(3) În cazul cănd salariatul sau administraţia a pierdut termenul sesizării instanţei de
judecată, din motive temeinice, instanţa de judecată hotărăşte repunerea în termen.
CAPITOLUL IV
PRONUNЮAREA \xa6I EXECUTAREA HOTГRВRELOR ASUPRA LITIGIILOR DE
MUNCг PRIVIND CONCEDIEREA \xa6I TRANSFERAREA LA O ALTГ MUNCГ
Art. 19. - (1) În cazul concedierii salariatului fără temei legal sau al transferării lui
nelegitime la o altă muncă, acesta va fi reintegrat în muncă anterioară de
către organul care examinează litigiul de muncă.
(2) La pronunţarea hotărării cu privire la integrare în muncă organul care examinează
litigiul de muncă ia concomitent decizia să i
se plătească salariatului salariul mediu pentru timpul absenţei
forţate la lucru sau diferenţa de salariu mediu pentru timpul prestării unei munci inferior
plătite, însă cel mult pentru un an.
(3) În cazul în care s-a recunoscut că formula temeiului concedierii este incorectă sau
nu corespunde legislaţiei în vigoare, organul care examinează litigiul de muncă este
obligat să modifice această formulă şi să indice în hotărăre temeiul concedierii a cărui
formulă va corespunde întocmai legislaţiei, cu referire la articolul respectiv din lege. Dacă
formula incorectă sau necorespunzătoare legislaţiei înscrisă în cartea de muncă l-a
împedicat pe salariat să se încadreze la un nou loc de muncă, organul care examinează
litigiul de muncă hotărăşte concomitent să i se plătească salariatului salariu lediu pentru
timpul absenţei forţate la lucru, însă cel mult pentru un an.
Art. 20. - (1) Hotărărea cu privire la integrarea în muncă a
salariatului concediat nelegitim sau transferat la altă muncă, adoptată de organul care
examinează litigiul d muncă, este imediat executorie.
(2) În cazul în care administraţia tărăgănează executarea hotărării instanţei de judecată
privind reintegrarea în muncă a salariatului concediat nelegitim sau transferat la altă muncă,
instanţa de judecată care a adoptat această hotărîre formulează o încheiere să i se
plătescă salariatului salariul mediu sau diferenţa de salariu pentru timpul tărăgănării.
Art. 21. - La examinarea litigiilor de muncă privind revendicările băneşti, în afară de
revendicările privind plătirea către salariat a salariului mediu pentru timpul absenţei
forţate la lucru sau a diferenţei de salariu pentru timpul prestării unei munci inferior
plătite conform art. 19 şi 27, organul care examinează litigiul de muncă poate să pronunţe
o hotărîre privind plătirea către salariat a sumelor cuvenite, însă cel mult pentru 3 ani.
Art. 22. - Litigiile de muncă ale persoanelor de conducere, alese, confirmate, sau numite în
funcţie de organele supreme ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat, privind
concedierea modificarea datei şi formulării cauzei concedierii, transferarea la o altă muncă,
plata pentru timpul absenţei forţate la serviciu sau pentru prestarea unei munci inferior
plătite şi aplicarea sancţiunilor sunt examinate de organele respective ale puterii de stat şi
ale administraţiei de stat.
Art. 23. - (1) Persoana de conducere, în termen de o lună din ziua apariţiei litigiului de
muncă, depune o cerere în organul suprem al puterii de stat sau al administraţiei de stat, care
este împuternicit să adopte o hotărăre asupra litigiului. În cazul concedierii, termenul
de o lună începe să curgă din ziua cănd hotărărea, ordinul (dispoziţia) i s-a adus la
cunoştinţa contra semnătură.
(2) În cazul pierderii termenului din motive temeinice, organul suprem poate să hotărască
repunerea în termen şi să examineze litigiul în fond.
Art. 24. - (1) Organul suprem este obligat să examineze litigiul de muncă în termen de o
lună din ziua primirii cererii persoanei de conducere.
(2) Organul care examinează litigiul de muncă este în drept să invite la şedinţă persoana
de conducere şi reprezentantul organului puterii de stat sau al administraţiei de stat care a
adoptat hotărărea contestată, precum şi reprezentantul sindicatului şi al altei organizaţii
obşteşti.
Art. 25. - În caz de concediere a persoanei de conducere sau dacă acesteia i se aplică
sancţiuni disciplinare fără temei legal, organul
suprem adoptă o hotărăre privind anularea hotărării, organului (dispoziţiei) respective.
Art. 26. - Copiile de pe hotărările organului suprem se trimit sau se înmănează persoanei de
conducere interesate, precum şi organului ale cărui acţiuni au fost atacate, în termen de 3 zile
după examinarea în fond a litigiului de muncă.
Art. 27. - În caz de reintegrare în muncă anterioară în baza
hotărîrii organului suprem, persoanei de conducere i se plăteşte salariu mediu pentru
timpul absenţei forţate la lucru sau diferenţa de salariu pentru timpul prestării unei
munci inferior plătite, în conformitate cu art. 19.
Art. 28. - (1) Hotărărea organului suprem privind reintegrarea în
munca anterioară a persoanei de conducere, concediată nelegitim, precum şi privind
plătirea către ea a salariului mediu pentru timpul absenţei forţate la serviciu sau a diferenţei
de salariu pentru timpul prestării unei munci inferiorplătite este imediat executorie, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) În cazul tărăgănării executării hotărîrii organului suprem
privind reintegrarea în funcţie şi plătirea către persoana de
conducere a salariului mediu sau a diferenţei de salariu, decizia acestui organ are putere
de titlu executoriu şi se execută de către instanţa de judecată.
Preşedintele
Republicii Moldova M. SNEGUR
or. Chişinău,
24 februarie 1993.
Nr.1296-XII.