Razele X sunt radiaţii electromagnetice ionizante situate în domeniul spectral dintre radiaţiile gamma şi

ultraviolete. Diferenţa între radiaţiile gamma şi razele X constă în provenienţa acestora. Mai exact,
razele X sunt produse în afara nucleului (la nivelul învelişului electronic), iar radiaţiile gamma sunt
produse în interiorul nucleului. Razele X, care în general au energii mai mici, au o capacitate de
penetrare a ţesuturilor mai mică, comparativ cu radiaţiile gamma.

Ionizarea substanţei este: - directă în cazul particulelor încărcate electric (radiaţia alfa, beta) şi -
indirectă în cazul radiaţiilor gamma, razelor X

Contaminarea organismului umane produce prin:

 contaminarea externă care constă în depunere accidentală pe piele, pe îmbrăcăminte a radionuclizilor

fixaţi sau absorbiţi în particulele de praf din mediul înconjurător omului;

 contaminarea internă se realizează prin pătrunderea accidentală a radionuclizilor prin:

 Inhalare de aerosoli contaminaţi care apar după teste sau accidente nucleare;

 Ingestie digestivă este prin consum de alimente şi apă contaminate de diverse depuneri radioactive în
mediu sau transfer prin lanţul trofic;

 Absorbţia tegumentară mult redusă ca importanţă în cazul tegumentelor intacte şi mai semnificativă
în cazul leziunilor tegumentare. Radionuclizii pătrunşi în corpul uman se detectează prin sânge, urină
(Iod 131, Cs 134 şi Cs 137), materii fecale (Sr 90). Radionuclizii din sânge trec în ţesuturi, iar restul se
elimină prin fecale, urină şi chiar transpiraţie. În raport de metabolismul ţesuturilor în care se fixează,
radionuclizii pot fi eliminaţi, recirculaţi în sânge şi fixaţi din nou în ţesuturi.

Efectele teratogene Apar în urma iradierii în uter a embrionului/fătului. Perioada maximă de

vulnerabilitate este între a 8 a şi 90 a zi de la fecundare. Doze mari de iradiere externă pot duce la
malformaţii minore/grave până la moartea embrionului şi avort spontan. După a 90 a zi vulnerabilitatea
scade rămânând riscul leziunilor nervoase (oligofrenie, dezvoltare neuropsihică deficitară). Efectele
asupra dezvoltării creierului au fost observate la supravieţuitorii copiilor de la Hiroshima şi Nagasaki,
astfel ei prezentau retardare mentală, scor de inteligenţă redus şi dificultăţi de învăţare. Efectele
deterministice sunt mai severe la copii datorită sensibilităţii crescute a ţesuturilor la radiaţii ionizante.
Astfel creierul lor suferă o atrofie corticală la o singură doză de 10 Gy; la doza de peste 1Gy apare o
retardare mentală severă de 75%. Ghid de educaţie pentru sănătate – “Ce este necesar să ştim despre
radiaţiile ionizante şi efectele lor” 22 De asemenea iradierile externe sau interne ale uterului pot duce la
o frecvenţă crescută a leucemiilor infantile după vârsta de 7 ani şi a altor tumori solide.

Pentru a evita posibilitatea apariției anomaliilor congenitale induse de radiații, întreruperea sarcinii ar
trebui să fie luată în considerare numai în cazul în care doza fetală a depășit 0,1Gy.

Protecţia radiologică este totalitatea metodelor de reducere a efectelor nocive ale radiațiilor ionizante.
Pornind de la efectele acestor radiaţii asupra sănătăţii umane putem spune că, în cazul: - efectelor
deterministice - producerea lor trebuie evitată întotdeauna, în limita posibilului; - efectelor stocastice -
incidenţa lor trebuie redusă la un nivel acceptabil. Acceptabilitatea trebuie definită prin balanța risc-
beneficiu privind radiaţiile, atât în cazul expunerii potenţiale, cât şi în utilizarea lor în scop medical,
industrial. 5.1. Principiile de bază ale protecției radiologice sunt: • Justificarea - introducerea unei
activități care utilizează radiații ionizante este justificată dacă beneficiile care rezultă de pe urma
practicii pentru persoane și societate în general sunt mai mari decât efectele negative asupra sănătății
pe care le poate avea. Deciziile de introducere sau de modificare a unei căi de expunere pentru situațiile
de expunere existentă și pentru situațiile de expunere de urgență se justifică, în sensul că acestea ar
trebui să facă mai mult bine decât rău. • Optimizarea - protecția radiologică a persoanelor sau a
populației se optimizează în scopul de a păstra mărimea dozelor individuale, probabilitatea expunerii și
numărul persoanelor expuse la un nivel cât mai scăzut posibil ținând seama de stadiul actual al
cunoașterii tehnice și de factorii economici și sociali (principiul ALARA). • Limitarea dozelor – în situațiile
de expunere planificată, suma dozelor la care este expusă o persoană nu depășește limitele de doză
prevăzute pentru expunerea profesională sau pentru expunerea publică. Limitele de doză nu se aplică în
cazul expunerilor în scopuri medicale. • Intervenţia - acţiunile efectuate pentru a atenua consecințele
negative grave pentru sănătatea și securitatea ființelor umane, pentru calitatea vieții, pentru proprietăți
sau pentru mediu, sau un risc care ar putea genera asemenea consecințe negative grave.

Razele X sunt radiațiile ionizante cel mai des folosite la diagnosticare. Au fost folosite în medicină din
anul ce a urmat descoperirea lor accidentală de către Konrad Roentgen. Ele sunt folosite că un
instrument pentru examinare, dar și în terapie. Radiografiile cu raze X ajută medicii să vadă ce se
întâmpla în corpul uman fără să trebuiască să-l deschidă. Totuși, razele X prezintă anumite riscuri și
nu trebuiesc folosite în mod regulat și nici de către femeile însărcinate.

Radiația nucleară în doză mare este folosită la tratarea cancerului. În lume, mai mult de 5 milioane de
persoane sunt tratate astfel anual, lucru care ajută oameni ce sunt grav bolnavi. O multitudine de
diagnosticări, cam 30 milioane pe an, sunt efectuate cu ajutorul substanțelor radioactive. Dacă
adaugăm două miliarde de examinări cu raze X, scara la care se folosește radiația ionizantă apare ca
fiind impresionantă.

În plus de asta, tot instrumentarul chirurgical ce necesită condiții aseptice beneficiază în mod uzual de
sterilizare prin iradiere. Seringile, acele, bisturiile și întregul instrumentar chirurgical trebuie să fie
complet steril, pentru că pacientul să nu fie expus microbilor periculoși.

Sunt procedeele medicale ce implică radiații

periculoase?
Cu alte cuvinte, ceea ce este otrăvitor la doză mare nu este neapărat toxic la doză mică. Dozele mici
pot să nu prezinte niciun efect; ele pot fi chiar benefice.

Pentru procedeele medicale, când radiația este folosită pentru scopuri de diagnosticare (precum
imaginile obținute cu raze X), doza este limitată pentru a păstra un nivel sigur, ceea ce permite totuși
obținerea de imagini de calitate ale organelor. Totuși, în radioterapie, singurul scop al medicului este
de a lupta împotriva cancerului, ceea ce face uneori că dozele să fie foarte mari, dar focalizate pe
tumoră, astfel încât nu prezintă un pericol serios pentru părțile sănătoase ale organismului.
Complicațiile ce apar după astfel de tratamente nu sunt rare, dar sunt în general tratabile.

1. Principalele utilizari: cercetari stiintifice, industrie, medicina. • Studiul radiatiilor X a jucat un

rol vital in fizica, in special in dezvoltarea mecanicii cuantice
Deci la numai câteva minute de la descoperirea razelor X, omul a descoperit şi cea mai importantă
aplicaţie a lor, cea medicală. Astăzi, medicii folosesc razele X ca să vadă prin ţesuturi, până la oase.
Cu ajutorul lor se descoperă fracturile osoase, cariile dentare, obiectele înghiţite. Iar o variantă
modificată a razelor X se foloseşte pentru a vedea ţesuturile moi cum sunt plămânii, vasele de
sânge, intestinele.

1. Astfel, oasele absorb o cantitate mare de energie, pe când ţesuturile moi absorb mai
puţină.Când faci o radiografie, felul cum razele X trec prin corpul tău este înregistrat de o
 cameră ce foloseşte un film, asemănător cu cel de la aparatele foto clasice. Ceea ce
primeşti după radiografie este un negativ, pe care zonele mai expuse la radiaţii - acolo unde
nu a existat niciun obstacol în calea razelor X - apar negre, iar cele mai puţin expuse apar
mai deschise la culoare. Astfel, zonele unde a existat ţesut osos între cameră şi razele X
apar albe, iar cele corespunzatoare ţesuturilor moi apar gri.
2. 6. Cât de periculoase sunt razele X? Atunci când s-au descoperit razele
X, comunitatea medicală nu a înţeles cât sunt de periculoase, astfel că mulţi medici şi
pacienţi s-au îmbolnăvit din cauza lor. Cu timpul s-a descoperit că razele X sunt radiaţii
ionizante, adică pot face ca atomii pe care îi întâlnesc în cale să capete o încărcătură
electrică, transformându-se în ioni. Cum corpul nostru este şi el format din atomi, încărcătura
electrică pe care o capătă ei poate să distrugă fâşia de ADN. Iar o celulă cu fâşie de ADN
distrusă fie moare, fie dezvoltă o mutaţie. Când mai multe celule sunt ucise, poţi dezvoltă o
serie de boli, dar când o celulă capătă o mutaţie, ea se transformă într-o celulă canceroasă,
care apoi se multiplică şi dezvoltă o tumoare. Dacă mutaţia are loc într-o celulă sexuală,
sermatozoidul sau ovulul, embrionul care va rezulta din ele va suferi malformaţii. Din toate
aceste motive, medicii folosesc "cu economie" razele X, aşa încât un pacient să nu fie expus
unei cantităţi prea mari de radiaţii. Totuşi, expunerea sporadică la cantităţi mici de radiaţii nu
este periculoasă, astfel că o radiografie este o opţiune mult mai sigură decât o intervenţie
chirurgicală care ar fi necesară, în lipsa razelor X pentru a vedea un os fracturat.
Se studiaza interacțiunea radioactiva cu țesuturile umane în vederea gasirii de tratamente sau
diagnosticare: radioterapie si radiologie. Radioterapia Radioterapia se refera la direcționarea
controlata a radiației (radiații X) catre o anumita parte a corpului unui pacient pentru a trata cancerul
sau alte boli.
1. RADIOTERAPIA (RT) este metoda fizica de tratament a bolii canceroase constand in
administrarea unei cantitati de energie radianta, concomitent cu protejarea tesuturilor
sanatoase invecinate. RT ca metoda de tratament cu radiatii ionizante (RI), trebuie justificata
prin analiza critica a raportului dintre beneficiile individuale sau sociale si detrimentul pe care
il poate cauza utilizarea radiatiilor.
2. 9. Radiologia Radiografiile (sau roentgenografiile, dupa numele descoperitorului razelor X)
sunt produse prin transmiterea de raze X printr-un pacient catre un dispozitiv de captare,
apoi convertite intr-o imagine pentru diagnostic. Imagistica originala si inca larg utilizata
produce filme prin impregnare argentica. In radiografia Film-Ecran un tub de raze X
genereaza un fascicul de raze X care este indreptat catre pacient. Razele X ce trec prin
pacient sunt filtrate pentru a reduce imprastierea si zgomotul, apoi lovesc un film
nedevelopat strans legat de un ecran de fosfori emitatori de lumina intr-o caseta fotosigilata.
Filmul este apoi developat chimic si o imagine apare pe film.
3. 10. Fluoroscopia (se bazeaza pe propietatea razelor x de a provoca fluorescenta unor
substante) Fluoroscopia si angiografia sunt tehnici speciale de imagistica folosind raze X in
care un ecran fluorescent si tub intensificator al imaginii este conectat la un sistem de
televiziune in circuit inchis. Aceasta permite vizualizarea in timp real a structurilor in miscare
sau augumentate cu un agent de radiocontrast. Agentii de radiocontrast (Bariu si Iod )sunt
administrati, adesea oral sau injectati in corpul pacientului, pentru a contura anatomia si
functionarea vaselor de sange, sistemului genitourinar sau tractului gastrointestinal.
4. Tratamentul medical al unor forme de cancer • Utilizate in fotografie • Aplicatii industriale 
Testarea pieselor metalice si identificarea defectelor de structura a unor materiale
(DEFECTOSCOPIA CU RAZE X)  Folosite pentru verificarea calitatii sudurilor • Aplicatii
stiintifice  Masurarea constantelor retelelor cristaline prin difractia Razelor X  In Astronomie
Soarele in Raze X Aparat portabil cu Raze X
5. 15. • Razele X sunt folosite inca din anii ’90 in imagistica medicala, cu precadere in
mamografie si radiografii ale cavitatii toracice. •Datorita densitatii foarte mari – de 11.340 kg/
metru cub, plumbul reprezinta cea mai buna si mai folosita protectie impotriva razelor X, in
prezent. •Razele X reprezinta o forma de radiatie electromagnetica penetranta, cu lungimi de
unda de la 0,01 la 10 nanometri si frecvente de la 30 de petaherti la 30 de exaherti. •Razele
X pot cauza arsuri grave pe piele, in cazul unei expuneri indelungate. •Razele X au fost
denumite astfel chiar de catre Wilhelm Conrad Rontgen, deoarece nu stia cu exactitate de
unde provin.
Stiai ca
• Razele X sunt folosite inca din anii ’90 in imagistica medicala, cu precadere in mamografie si
radiografii ale cavitatii toracice. •Datorita densitatii foarte mari – de 11.340 kg/ metru cub, plumbul
reprezinta cea mai buna si mai folosita protectie impotriva razelor X, in prezent. •Razele X reprezinta
o forma de radiatie electromagnetica penetranta, cu lungimi de unda de la 0,01 la 10 nanometri si
frecvente de la 30 de petaherti la 30 de exaherti. •Razele X pot cauza arsuri grave pe piele, in cazul
unei expuneri indelungate. •Razele X au fost denumite astfel chiar de catre Wilhelm Conrad
Rontgen, deoarece nu stia cu exactitate de unde provin.
………………Cancer…………..
Oasele conțin mult calciu, care datorită numărului său atomic relativ ridicat absoarbe razele x eficient.
Aceasta reduce cantitatea de raze X care ajung la detector în umbra oaselor, făcându-le să fie vizibile
clar pe radiograf. Plămânii și gazul prins, de asemenea, apar în mod clar din cauza absorbției mai
scăzute în comparație cu țesutul, în timp ce diferențele dintre tipurile de țesut sunt mai greu de văzut.
Radiografiile proiecționale sunt utile în detectarea patologiei sistemului schelet, precum și în
detectarea unor procese de boală în țesutul moale.

Rezultatele clinice de succes necesită, în general, o combinaţie de modalităţi de tratament, inclusiv

chirurgie, terapie radiologică, medicaţie anti-cancer şi terapie hormonală, imunoterapie, terapie
direcţionată şi terapie genetică.

Astăzi, tehnologia terapiei cu radiaţii este atât de avansată încât razele X pot fi personalizate pe forma
tumorii şi transmise direct către zona vizată cu un grad înalt de precizie şi intensitate.

Oncologia radiologică reprezintă utilizarea medicală a radiaţiei ionizante ca parte din tratamentul
cancerului, pentru a controla celulele maligne. Ca disciplină, se concentrează pe tratarea cancerului
şi, uneori, a altor afecţiuni. Oncologia radiologică examinează efectul radiaţiei şi comportamentul
tumorii şi se implică în cercetare şi formare.
Radioterapia este folosirea radiaţiei ionizante în afecţiunile maligne şi unele afecţiuni benigne
selectate. Aproximativ 60-80% dintre pacienţii cu cancer sunt expuşi la radioterapie cel puţin o dată
în decursul bolii. Radioterapia poate fi folosită cu scop curativ, în terapii adjuvante (intensificând
eficiența altor tratamente), în scop paliativ (când vindecarea nu este posibilă iar obiectivul este
controlul local sau remedierea simptomatică) sau în scop profilactic (protector).

Terapia conformală tridimensională radiologică (3D-CRT)

Radioterapia conformală este creată să furnizeze doze mari de radiaţii către celulele canceroase în
acelaşi timp cu reducerea semnificativă a radiaţiilor către ţesuturile sănătoase învecinate, permiţând
medicilor să vizualizeze zona de tratare în trei dimensiuni cu o precizie mai mare decât terapia
convenţională, vizând tumoarea în acelaşi timp cu protejarea ţesutului sănătos.

Terapia radiologică cu intensitate modulată (IMRT)

IMRT furnizează o doză de radiaţii ridicată pentru uciderea celulelor tumorii numai în locaţia acesteia
prin aplicarea cu precizie a fasciculelor cu câmpuri modulate de intensitate din mai multe unghiuri ale
fasciculului. Folosind metode computerizate sofisticate de calcul al dozei, aceasta permite
conformarea cu precizie a fasciculului la forma tumorii, protejând semnificativ ţesutul sănătos.