eMinisterul Educației și Cercetării Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea: Textile și Poligrafie
Departamentul Designul de Produs
Programul Design și Tehnologii Poligrafice

Lucrare de laborator Nr.2

la disciplina: Tehnologii de tipar II-Serigrafia

Tema: Studiul caracteristicilor sitelor serigrafice și alegerea lor in

funcție de imaginea necesară de reprodus.

A realizat: st. grupei DTP-201

Cernei Corina

A verificat: conf. univ. dr. Cazac Viorica

Chișinău 2022
 Scopul lucrării: Studiul caracteristicilor semnificative în alegerea sitelor serigrafice cu
implicații asupra calității tiparului serigrafic, considerând grafica necesară de reprodus și alegerea
tipului de sită corespunzător.

Conținutul și ordinea desfașurării lucrării:

1. Studiul istoricului și evoluției textilelor predestinate pentru sitele serigrafice.
2. Considerații generale despre sitele serigrafice. Clasificarea sitelor serigrafice.
3. Identificarea caracteristicilor semnficative ale sitelor serigrafice.
4. Analiza geometriei sitelor serigrafice.
5. Identificarea sitelor cu caracteristicile necesare considerând particularitățile graficii
necesare de reprodus.

Concluzii
Bibliografie
 Mersul Lucrării

1. Studiul istoricului și evoluției textilelor predestinate pentru sitele serigrafice.

Prima apariţie documentară ce descrie şi prezintă sitele serigrafice este atestată într-un
brevet de invenţie/patent datat cu anul 1907, în care Samuel Simon recomandă voalul de
mătase folosit uzual pentru a cerne făina în calitate de material pentru ecranele serigrafice.
Astfel, ţesătoriile de mătase au început să fabrice textile speciale pentru serigrafişti,
asigurând imprimarea fină şi controlul îmbunătăţit al debitului de cerneală prin sita
serigrafică.
Mătasea naturală are mai multe inconveniente: este scumpă, fragilă, se umflă puternic prin
absorbția umidității atmosferice, ceea ce conduce la neuniformități ale diametrului firelor,
conducând la modificarea dimensională a firelor sitei, influenţând alungirea lor şi reducerea
deschiderii ochiurilor sitei. Aceasta a determinat necesitatea identificării unor soluţii
îmbunătăţite. Soluţiile au apărut odată cu evoluţia tehnico-ştiinţifică. Printre multiplele
elaborări se regăseşte în producţia de fire sintetice. Din acest motiv, în prezent se folosesc
aproape în exclusivitate țesături din fibre sintetice.
Prima menţiune identificată referitor la ideea de a obţine fibre chimice aparţine naturalistului
englez Robert Hooke, care în cartea sa ”Micrografia”, în anul 1665 menţionează „... şi eu m-
am gândit adesea că ar trebui găsit un procedeu ca să se fabrice pe cale sintetică o masă
sticloasă cu totul asemănătoare, nu chiar la fel de bună, sau chiar mai bună decât secreţia din
care viermele de mătase îşi fabrică gogoaşa. Dacă se va găsi o asemenea substanţă, atunci ar
fi uşor să se găsească căi de a o transforma în fire” .
Primele rezultate s-au concretizat la sfârşitul secolului XIX, când s-au obţinut primele fibre
chimice, şi anume, cele pe bază de polimeri naturali. În anul 1884, francezul Chardonnet
prezintă la expoziţia mondială de la Paris o ţesătură din fire artificiale. Firele, pe bază de
nitroceluloză, erau caracterizate ca fiind „frumoase, lucioase, aprinzibile şi cu rezistenţă mai
mică decât a bumbacului”. Proprietăţile explozive ale nitrocelulozei şi caracterul nociv al
tehnologiei de obţinere au limitat producţia acestor fibre. În anul 1949, ultima fabrică de
acest gen din Brazilia a fost închisă.
În 1891, Cross şi Bevan expun primele relatări despre posibilitatea de obţinere a fibrelor din
celuloză regenerată filate din xantogenat de celuloză. Ei au descoperit că celuloza tratată cu
hidroxid de natriu reacţionează cu sulfura de carbon, rezultând un compus –xantogenatul de
celuloză – solubil în soluţii de hidroxid de natriu şi care poate fi precipitat în soluţii acide.
Procedeul, cunoscut sub denumirea de procedeul viscoza, se aplică şi astăzi, dar există
tendinţa de a fi înlocuit datorită faptului că substanţele chimice utilizate sunt nocive. În
1890, Schweitzer brevetează procedeul de obţinere a filamentelor din celuloză regenerată
prin filarea celulozei dizolvate în cuoxam (soluţie tetracuproamoniacală, numită licoarea
Schweitzer), iar în 1891, Fremey şi Urban extind cercetările cu privire la posibilităţile de
obţinere a fibrelor celulozice din soluţii
cuproamoniacale.
În perioada anilor 1930-1940 s-au pus la punct numeroase procedee de obţinere a fibrelor
sintetice.Sitele actuale realizate din poliamidă şi poliester au demonstrat rezultate bune ale
calităţii tiparului serigrafic.Americanul W.H. Carothers a obţinut primele fibre sintetice,
fibre poliamidice din polihexametilenadipamidă (poliamida 6.6). În aceeaşi perioadă, în
Germania, Paul Schlack descoperă o altă poliamidă filabilă respectiv poli-ε-caprolactamă
(poliamida 6), care se obţine printr-un procedeu mult mai simplu comparativ cu cel de
obţinere a poliamidei Tot în Germania, între anii 1932-1936, apar fibrele pe bază de
policlorură de vinil. Una dintre cele mai valoroase descoperiri în domeniul fibrelor sintetice
poate fi considerată cea a lui Whinfield şi Dickson, care în anul 1941 au pus la punct
procedeul de obţinere a fibrelor poliesterice pe bază de polietilentereftalat. Producţia acestor
fibre a cunoscut cea mai rapidă dezvoltare. Din polietilentereftalat se fabrică cea mai variată
gamă sortimentală de fibre cu lungime determinată şi de filamente .Apariţia firelor sintetice
a îmbunătăţit calitatea serigrafiei şi a extins domeniile ei de aplicare. La început, fiind
utilizată de către artişti, ulterior a devenit o tehnică de imprimare industrială. Cercetarea şi
dezvoltarea domeniului textil a condus la obţinerea de noi textile, cu densitatea de suprafaţă
până la 200 fir/cm, lăţimea finală fiind de 365 cm. Vălul de mătase recomandat la începuturi
pentru sitele serigrafice de către Samuel Simon a fost ţesut cu urzeală din mătase multifilară,
pentru a preveni alunecarea firelor .
Primele fire sintetice, de asemenea, multifilare au fost ţesute în tehnică simplă, fiind
considerate mai uşor de întins decât mătasea. În afară de aceasta, ele au caracteristici de
rezistență la apă şi la substanțele chimice. Aceste proprietăţi au însemnat o deschidere în
lumea serigrafiei, deoarece au permis utilizarea oricărui sistem de cerneală şi substrat.
Succesul industrial prin performanţa ce vizează prelucrarea firelor prin torsionare (toarcere)
la fabricarea firelor monofilament a oferit noi oportunităţi dezvoltării serigrafiei. Firele
monofilament puteau fi fabricate cu diametrul mult mai mic decât cele multifilare.
Astfel, textilele cu până la 200 fire/cm au putut fi fabricate fără reducerea ochiurilor sitei aşa
cum se întâmpla în textilele multifilare, oferind posibilitatea imprimării serigrafice pe piese
electronice, ceramică etc.

2. Considerații generale despre sitele serigrafice. Clasificarea sitelor serigrafice.

Sitele serigrafice reprezintă textilele utilizate pentru obținerea ecranelor

serigrafice.

Clasificarea sitelor serigrafice

 Fire din poliamidă;

Fire din poliester;

Fire cu acoperire
metalică;
După materia primă
utilizată:
Fire metalice;

Fire din polipropilenă;

Fire din matase.

D u p ă d e n s ita te a
Densitate mică;

Densitate medie;
s ite i:

Densitate mare;

Densitatea foarte mare

După
legătura/modul
de țesere:

Tip pânză; Tip serj.

După diametrul firului:

Fire fine; Fire de grosimi medii; Fire groase.

După finisarea prin

vopsire:

Galbene Albe; Alte culori

 După finisarea
prin calandrare:

Calandrate pe o Calandrate pe
față; ambele fețe;

După deschiderea
ochiului sitei:

Deschidere mică Deschidere medie Deschidere mare

După
legătura/modul
de țesere.

Tip pânză 1:1;

Tip serj, 1:2, 2:2.

3. Identificarea caracteristicilor semnficative ale sitelor serigrafice.

Sita serigrafică trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

 rezistență la umiditate;
 elasticitate controlată;
 stabilitate dimensională față de umiditate și condiții climaterice;
 rezistență la agenți chimici;
 rezistență la frecare și abraziune.
 Site de Site de
poliester PET poliamidă PA

Rezistență la Rezistență
întindere mecanică
mare foarte bună

Rezistență Rezistență la
mecanică abraziune
foarte bună foarte bună

Rezistență la
Elasticitate
abraziune
ridicată
bună

Rezistență la Caracteristici
lumină foarte de revenire
bună bune

Insensibilitate Caracteristici
la factorii de tensiune
climaterici înalte

Caracteristici
de revenire
foarte bune

Sinteza proprietăţilor pe care trebuie să le posede firele textile este determinată de procesul în care
sunt implicate. Astfel, distingem cerinţele axate pe aplicabilitatea lor:
• tenacitatea 3–5 g/denier;
• alungirea la rupere 10–35%;
• revenirea din alungire – 100% la solicitări de până la 5%;
• modul de elasticitate 30–60 g/denier;
• sorbţia de umiditate 2–5%;
• temperatura de rezistenţă zero peste 215oC;
• rezistenţa sporită la frecare (variază cu structura ţesăturii);
• capacitatea de vopsire;
• capacitatea redusă de inflamare;
• insolubilitate cu umflare redusă în apă, în acizi de tărie moderată, baze şi solvenţi
convenţionali la temperaturi mai mici de 100oC;
• uşor de întreţinut.

Cerinţe determinate de tehnologia de prelucrare:

• tenacitatea 7–8 g/denier;
• alungirea la rupere 8–15%;
• modul de elasticitate – 80 g/denier în stare condiţionată, 50g/denier în stare udă;
• temperatura de rezistenţă 0 – peste 250ºC .
4. Analiza geometriei sitelor serigrafice.
Proprietăţile geometrice ale sitelor serigrafice Geometria sitei descrie toate aspectele
bi- și tridimensionale ale ei. Aceasta se rezumă la următoarele:
• densitatea sitei şi diametrul firelor;
• modul de ţesere/legătura;
• deschiderea ochiurilor sitei;
• caracteristicile de rezoluţie;
• suprafaţa liberă a sitei;
• volumul teoretic de cerneală.
Caracteristicile geometrice ale sitei influenţează asupra:
• imprimării liniilor subţiri şi a imaginilor în semiton;
• vitezei maxime de imprimare;
• grosimii stratului de cerneală;
• absorbţiei cernelii de suportul pentru tipar;
• timpului de uscare a cernelii.
Densitatea sitei şi diametrul firelor
Indicatorii de bază în geometria sitei sunt densitatea sitei și diametrului firului.

Densitatea sitei este exprimată prin numărul de fire/cm sau numărul de fire/inch.
Diametrul firului este exprimat ca valoare nominală, referindu-se la diametrul firului
înainte de țesere. Geometria sitelor influențează în mod direct următoarele aspecte:
• imprimarea detaliilor fine și a semitonurilor/policromiilor;
• definiția imprimării;
• caracteristicile de curgere ale cernelii;
• viteza maximă de imprimare (corelată cu viscozitatea cernelii);
• grosimea stratului de cerneală depus pe substrat;
• consumul de cerneală;
• uscarea cernelii.
Modul de ţesere/legătură a sitelor serigrafice
Calitatea tiparului serigrafic este determinată de modul de ţesere. Aceasta descrie felul în
care urzeala şi bătătura interacţionează una cu alta şi este exprimat prin raportul firelor de
urzeală la cele de bătătură.
• ţesătură cu legătură tip pânză 1:1 (un fir de urzeală intercalează cu un fir de bătătură);
• ţesătură cu legătură tip semidiagonală (un fir de bătătură trece deasupra unui fir de
urzeală, apoi sub două fire de bătătură);
• ţeserea tip diagonală - un fir de bătătură trece deasupra a două fire de urzeală, apoi
sub două fire de urzeală;
• textilele speciale sunt marcate ca raport: 2:1, 2:2, 3:3 .Mărimea ochiurilor sitei
determină mărimea maximă a particulei de pigment din cerneală, precum și:
• finețea detaliilor în cazul imprimărilor liniare și semitonuri;
• caracteristicile de eliberare a cernelii din ochiurile sitei;
• grosimea stratului de cerneală depus.
Pentru o trecere adecvată a cernelii prin ochiurile sitei, dimensiunea particulei de pigment
trebuie să fie 1/3 din dimensiunea
ochiului sitei.
 Fig.2.6. Mod de țesere a sitei [1, 8]

Înainte de țesere După țesere Fig.2.7. Fire de ață pentru țeserea sitei serigrafice .

5. Identificarea sitelor cu carecteristicile necesare considerând particularitățile graficii

necesare de reprodus.

Cu ajutorul serigrafiei pot fi imprimate materiale textile sau echipamente de lucru. Totodata,
materialele imprimate trebuie sa aibasuprafata neteda, fara cusaturi sau denivelari care pot deteriora
calitatea imprimeului.
 Concluzii
In urma efectuarii acestei lucrari de laborator am facut cunostinta cu termenul de sita
serigrafica, am aflat unde se foloseste din ce este facuta si ce materiale se folosesc si site in
dependenta de tiparitura pe care o avem. Inca un punct important este geometria sitelor care
influenteaza asupra unor multiple aspecte cum ar fi: viteza de imprimare, grosimea stratului de
cerneala, timpul de uscare a cernelii etc.

Bibliografie
http://repository.utm.md/bitstream/handle/5014/20570/Serigrafie-Note-curs-DS.pdf?
sequence=1&isAllowed=y
https://www.edcg.ro/site-serigrafice.html
https://afaceri-poligrafice.ro/buletinafp/61.pdf