Endo – curs 6

OBTURAȚIA RADICULARĂ

Ultimul obiectiv al terapiei endodontice este obturarea tridimensională a

spațiului endodontic după un tratament mecanico-antiseptic complet.
Asigură perenitatea, durabilitatea tratamentului mecanico-antiseptic
efectuat anterior.
Scopul obturării este de a obtura toate spațiile prin care ar putea să
comunice spațiul endodontic cu spațiul periodontal.
Obiective: realizarea unei obturații tridimensionale și etanșe a sistemului
canalar în limitele spațiului endodontic pentru:
1. Prevenirea infiltrației marginale: dacă există spații neobturate, obturația
nu este etanșă sau obturația este subdimensionată se favorizează
acumularea de fluide în spațiile goale. Aceste fluide sunt colonizate de
către bacterii.
2. Prevenirea riscului de infecție al țesuturilor apicale/periapicale:
tratamentul endo are scop curativ și preventiv
3. Favorizarea procesului de vindecare apicală și periapicală
Obturația radiculară
 Se poate realiza corect, dacă tratamentul anterior a fost corect (forma
canalului, irigarea-dezinfecție)
 Trebuie să fie tridimensională astfel încât să intre în toate detaliile
canalului (altfel se dezvoltă bacterii).
Când se realizează obturația radiculară:
 În aceeași ședință
 Într-o ședință ulterioară
Alegerea momentului de obturare se face în funcție de:
 Simptomatologia pacientului
- Dacă e dată de pulpită: durerea dispare după îndepărtarea pulpei
- Dacă e dată de inflamația țesuturilor periapicale, se poate realiza cel
mult un drenaj (uneori putem obtura, alteori nu) – in forma acuta nu
cedeaza dupa prima sedinta de tratament
 Statusul pulpar și periapical
- Pulpa inflamată: obturăm în aceeași ședință
- Status periapical: unii autori spun că în aceeași ședință, alții că în
altă ședință
 Timp: uneori tratamentul mecanic este foarte indelungat si obositor pt
pacient si in aceste conditii obturatia se realizeaza intr-o sedinta ulterioara

1
Endo – curs 6

Criterii de alegere a momentului obturării

1. Dinte asimptomatic, eventual mică sensibilitate
2. Tratament mecanico-antiseptic terminat
3. Canalul trebuie să fie uscat altfel nu se vor lipi materialele de obturare
- putem să avem sângerare: dacă a fost pulpită cronica în caz că nu
am extirpat tot sau am trecut de foramenul apical
- putem să avem secreții: apar doar în parodontite apicale, leziuni
periapicale. Trebuie să facem un tratament medicamentos
4. Fără miros
- În parodontitele apicale și gangrene avem miros foarte puternic
5. Fără fistulă
- Leziune care uneste suprafata dintelui cu osul alveolar/ periapical
- In acea zona s-a format un exudat seros sau purulent care incearca
sa iasa din os si se cantoneaza la supraf gingiei
- Tratament dupa inchiderea fistului ( tratam cu hidroxid de calciu) –
inseamna ca tratamentul a reusit , daca nu se inchide fistula
tratamentul este un esec si trebuie sa cautam cauza esecului
6. Timp

Criteriile unei obturații endodontice corecte – controlul

tratamentului endodontic
A. Radioopacitate omogenă: fără spații sau bule de aer
B. Absența golurilor în interiorul și la marginea oburației
C. Respectarea limitelor preparației canalare: să nu fie supra/subobturat (de
la constrictia apicala pana la orificiul coronar – 1mm sub orificiu)
D. Obturarea tuturor canalelor tridimensional.

Pana unde obturam

 Subobturatie
o Scurta
o La LLr fara sa sigileze foramenul apical
 Supraextensie
o Depasire foramen cu conul de gutaperca fara sa etanseizam canalul
radicular – cand nu ne adaptam corect conul de gutaperca master
care sigileaza canalul
o Ajungem la foramen cu conul, etanseizeaza bine zona, dar pt ca
avem perbeabilitate la nivelul formaneului putem impinge
materialul de obturatie dincolo de spatiul endodontic

2
Endo – curs 6

 Supraobturatie depasirea foramenului

Materialele de obturație radiculară

Calități fizice și mecanice

Cerințe normative ISO
1. Material fluid
2. Timp de lucru: să ne permită să manevrăm materialul. Cel puțin 30 min.
3. Timp de priză: să nu fie lung pentru ca fluidele care vin din spațiul
periodontal să nu spele materialul. Câteva ore.
4. Grosimea filmului de ciment
5. Stabilitatea dimensională: dacă introducem un material fluid acesta se
contractă prin priză => dacă are grosime mică, contracția va fi mai mică
6. Insolubilitate în fluidele biologice: sânge, plasmă
7. Solubil în unele substanțe chimice pentru că uneori trebuie să
dezobturăm (retratament, aplicare DCR)
8. Radioopacitate
Cerințe nenormative
1. Aderență
2. Solubilitate
3. Lipsa porozitatii
4. Colorație
Proprietăți biologice
a. Biocompatibil: nu trebuie să intre în reacție cu organismul, să fie acceptat
de acesta, să nu fie toxic sau antigenic
b. Antiseptic: bactericid/bacteriostatic
c. Antiinflamator
d. Stimulant al cicatrizarii
Înainte se cerea ca materialul să fie antiseptic. Acum se consideră că dacă
irigăm corect materialul trebuie să fie doar biocompatibil.

Deoarece nu avem un material care să îndeplinească toate cerințele, la ora

actuală se folosesc materiale care se introduce fie în stare solidă, fie în stare
plastică.

3
Endo – curs 6

Materiale introduse în stare plastică

Pastă de obturare = materialul este aplicat în canal în cantitate mare.

Ciment de obturare= se aplică în canal în cantitate mică, se folosește
împreună cu materiale de obturare solide sau semisolide.
Tipuri de cimenturi (sealeri-sigilant)
 Pe bază de oxid de Zn eugenol
 Pe bază de CaOH
- se poate folosi între 2 ședințe de tratamente
- există pulbere care nu se întărește și ciment care face priză
 Pe bază de rășini expodice
- Sunt cele mai folosite
- Mod de prezentare: 2 tuburi sau 1 singur pistor
 Pe baza de metacrilat – doar in combinatie cu conuri pe baza de resilon
 Pe bază de CIS: abandonate
 Pe bază de silicat de calciu (cimenturi bioceramice)
 Pe baza de fosfati de calciu (cimenturi bioceramice)

Rolul cimentului de obturare

1. Asigură etanșeitatea la nivelul interfeței dinte-obturație: fiind fluid
poate să pătrundă în toate detaliile canalului asigurând unirea dintre
pereții dintelui și conurile de gutapercă( nu pot asigura umplerea in
totalitate a golurilor din canalul radicular)
2. Unește conurile de gutapercă
3. Acțiune lubrefiană: datorită consistenței cremoase
4. Umple iregularitățile canalului
5. Acțiune antibacteriană
6. Radioopacitate: datorită sulfatului de bariu din componență

Materiale solide de obturație radiculară

Sunt reprezentate de:

A. Conuri de argint
- Se foloseau în trecut;
- Se foloseau împreună cu pastă, în canalele subțiri pentru că se
mulează bine și sunt dure
B. Gutapercă
C. Resilon – doar daca utilizam sealer pe baza de metacrilati

4
Endo – curs 6

Gutaperca

Este un material semi-solid, produs de secreție naturală a unui arbore. Are

culoare albă inițială – cauciuc natural.
Poate exista în două faze distincte:
- : forma naturală
- : forma comercială.
Mod de prezentare: sub formă de conuri sau bastonașe (mai puțin
folosite). Se găsesc în cutii asortate.
Au conicitate 2% la fel ca și acele dar există și de alte conicități (4%, 6%)
deoarece la ora actuală prepararea canalelor se face rotativ => firmele au conuri
asemănătoare cu acele din punct de vedere al diametrului, conicității, formei.
Compoziție
 Gutapercă: 20%
 Oxid de zinc: 60-70%
 Colorant sulfat de bariu: pt radioopacitate
Raportul gutapercă-oxid de zinc influențează plasticitatea materialului.
Dacă conțin mai multă gutapercă, sunt mai plastice, se compresează și se
încălzesc mai ușor.
Proprietăți
1. Fizico-chimice
- Oxidare: se pot oxida -> nu le ținem mult în contact cu aerul
- Solubilitate: nu sunt solubile în lichidele organismului => dacă
depășim apexul, organismul nu elimină conul
- Plasticitate: se pot îndoi
- Compresibilitate: se bazează pe plasticitatea conului, își micșorează
dimensiunea sub acțiunea unei forțe compresive
- Vâscozitate
- Rigiditate
2. Termice
- Dacă le punem la rece devin mai rigide
- Căldura le plastifiază, devin moi și apoi se rigidizează înapoi
3. Biologice
- Sunt neutre
- Nu irită țesuturile umane
* alte proprietăți:

5
Endo – curs 6

 Stabilă dimensională; prezintă contracție în timpul fazei de răcire după ce

a fost încălzită;
 Radioopacitate datorită sulfatului de bariu
 Se poate “steriliza” prin imersie în hipoclorit
 Poate fi îndepărtată prin dizolvare în anumiți solvenți (chloroform etc) =>
avantaj pentru că permite retratament sau aplicarea unui DCR
 Aderă la pereții dentinari fără să apară legături între aceștia și material =>
se folosește cu un sealer
 Dacă este introdusă în canal și încălzită, gutaperca se dilată, își mărește
volumul. După răcire aceasta se contractă => pentru a compensa
contracția termică, orice tehnică care implică încălzire gutapercăi necesită
și condensare.
Singurul dezavantaj al gutapercăi este că fiind semi-solidă în momentul
inserției, nu permite nicio eroare în prepararea canalului.

Tehnici de obturare prin condensarea gutapercăi

Diminuarea volumului gutapercăi:

 Presiunii
 Vidurilor din interior
 Nu există tendința de revenire
 Gradul de comprimare depinde de consistența conurilor.
Tehnici de obturare
a. Cu pastă și con unic: nu se mai folosește
b. Condensarea gutapercăi, bazată pe calitatea ei de a fi plastică, de a-și
micșora volumul:
- Condensare laterală la rece: cea mai veche
- Condensare verticală la cald
- Termomecanică
- Injectarea gutapercăi încălzite
Obturația radiculară prin condensarea laterală la rece
Constă în tasarea la rece pe pereții preparației, a unui număr mare de
conuri de gutapercă accesorii, în jurul unui con master ajustat, în scopul
asigurării etanșeității și coeziunii obturației.
Se bazează pe faptul că prin presiune, gutaperca își micșorează volumul,
elimină aerul din interior și apoi se pot aplica tot mai multe conuri.
Cu cât au mai mult oxid de zinc, cu atât conurile se comprimă mai greu.
Nu trebuie încălzită gutaperca.

6
Endo – curs 6

Avantaje
- Este o tehnică simplă și eficace
- Asigură controlul depășirii apicale
- Nu permite infiltrarea marginală
- Este o tehnică de referință (orice tehnică nou apărută se compară cu ea)
Dezavantaje
- Se consumă un număr mare de conuri
- Timp de lucru crescut
- Lipsă de coeziune între conurile tasate la rece: conurile nu se unesc între
ele decât prin intermediul cimentului => fiind o tehnică la rece, conurile
de gutapercă vor forma o masă omogenă
- Nu se pot obtura canalele laterale cu gutapercă (uneori se reușește
obturarea acestora cu ajutorul sealerului folosit pentru gutapercă)
- Datorită presiunii exercitate de spreader există riscul de fractură
radiculară
Prepararea spațiului endodontic pentru obturare
- Smear layer
- EDTA
- Acid citric
- Hipoclorit

Instrumente necesare
 Conuri de gutapercă
 Conuri de hârtie
 Riglă endo
 Instrumente pt obturare: spreader
 Ciment de obturare: sealer
 Hârtie cerată pt amestecarea cimentului
 Plugger
 Hipoclorit de Na pt dezinfecția conurilor
Secvențele operatorii
1. Alegerea conului principal (con master)
Rol: asigură etanșeitatea obturației la nivelul orificiului apical.
Extremitatea sa trebuie să se adapteze corect morfologiei apicale.
Diametrul apical al conului corespune celui mai gros intrument utilizat
în prepararea zonei apicale (acul master). Ex: ac master albastru de 30 ->
con master 30.
Diametrul, lungimea și conicitatea se aleg în funcție de acul master.

7
Endo – curs 6

2. Încercarea conului principal (con master)

 Marcarea pe con a LL sau LL-0.5: se măsoară cu rigla. Lungimea de
lucru se marchează prin îndoirea conului cu pensa
 Conul se poate aplica la LL sau la LL-0.5 mm:
 Se aplică la LL dacă apexul e foarte strâmt;
 Se aplică la LL-0.5 mm dacă apexul e larg și diferența dintre
constricția apicală și con nu e foarte mare. Se ia această măsură
pentru a reduce riscul ca la obtuare să împingem conul dincolo
de constricție.
 Conul se încearcă în canalul umed (cu hipoclorit de Na). Canalul nu
trebuie să fie uscat deoarece atunci când obturăm avem cimentul care
face conul să alunece
 Se introduce conul în canal;
 Reperul pus pe con prin îndoire trebuie să ajungă la reperul ocluzal
ales (la fel ca și stopper-ul acelor). Dacă a ajuns la reperul ocluzal
înseamnă că vârful conului a ajuns la constricție

Calibrarea conului
 Vizual
- Conul ajunge la reperul ocluzal ales -> pătrunde pe toată LL
- Diametrul apical este corespunzător acului master apical
 Tactil
- Există senzația de ușoară blocare a conului pe LL
- Există senzația de tug-back (senzație ușoară de reținere a
conului la retracție) = conul a ajuns în contact cu pereții la
vârful canalului și e bine adaptat în zona respectivă.
Dacă este prea subțire, îl îndepărtăm, secționăm din vârful
conului și mai încercăm o dată.
 Radiologic
- Se face radiografie cu conul master în canal . acesta trebuie să
respecte lungimea canalului și conicitatea.
După ce am ales conul master se dezinfectează prin imersie în
hipoclorit sau clorhexidină.
3. Alegerea primului spreader
Tipuri de spreadere
- Finger spreader
- Spreader (hand spreader?)
Spreaderele au partea activă conică (ascuțită, rotunjită)

8
Endo – curs 6

Criterii de alegere ale primului spreader

 Să penetreze liber în canal, să permită mișcarea liberă la nivelul
canalului radicular
 Să pătrundă la nivelul canalului pe LL-1 (extremitatea sa apicală să
ajungă la LL-1)
Ex: dacă canalul a fost preparat până la 50, nu alegem spreaderul de
50 pentru că nu va intra în canal până la nivel apical deci vom alege
spreader de 30,35.
4. Uscarea canalului: cu conuri de hârtie sterile, calibrate la LL.
5. Prepararea cimentului de obturare radiculară
Se realizează prin spatulare pe o plăcuță din sticlă sau hârtie cerată.
Sealer-ul trebuie să poată fi ridicat cu spatula și să se întindă (trebuie
să poate fi ținut pe spatulă 10 sec fără să curgă). Trebuie să se poată
întinde pe o lungime de lucru de aprox 2 cm între plăcuța de prepaprare și
spatulă fără să se rupă.

6. Aplicarea cimentului de obturare radiculară

Se poate realiza cu:
 Conuri de hârtie
 Conul master de gutapercă
 Acul master apical
7. Introducerea conului master
Se introduce conul master în sealer. Apoi se introduce încet în canal
(permite refluarea spre coronar a surplusului de sealer), până la LL.
8. Condensarea conului principal (con master).
Finger spreader-ul trebuie să aibă stopperul plasat corect (LL-1).
Se inseră finger spreaderul lateral, între con și pereții dintelui și se
împinge în direcție apicală (nu lateral!).
Intrând cu instrumentul între pereți și con, conul va fi condensat
lateral.
Se realizează o mișcare de presiune laterală și apicală + rotație lejeră.
Degajarea spreader-ului se face prin contrarotație. Nu se tracționează
pentru a nu scoate conul afară din canal.
9. Introducerea și condensarea conurilor accesorii
Primul con accesoriu: se alege în funcție de spreaderul utilizat
anterior, la LL-1. Se trece prin pasta de obturare (sealer) și se introduce în
spațiul lăsat de spreader.

9
Endo – curs 6

Se folosește apoi alt spreader și alt con accesoriu.

Dimensiunile (diametru, lungime, conicitate) conurilor accesorii se
aleg în funcție de spreader-ul folosit: conuri = cu spreaderul sau mai mici
(altfel nu intră în canal).
Se trece conul accesoriu prin sealer și se introduce în spațiul lăsat liber
de spreader.
Procedeul de condensare se repetă până mai avem 3 mm din canal
(până când ultimul spreader pătrunde numai în 1/3 coronară a canalului).
Se poate schimba dacă e nevoie dimensiunea spreader-ului sau a
conurilor pentru a pătrunde mai bine în canal.
10.Secționarea și compactarea conurilor
Se face cu ajutorul pluggerului. Pluggerul se alege în funcție de
diametrul orificiului de deschidere al preparației radiculare.
Capătul subțire al pluggerului îl încălzim și apoi cu el secționăm
conurile cât mai aproape de emergența canalelor radiculare (0.5 – 1 mm )
Partea bont a plugger-ului se folosește pentru condensarea verticală a
conurilor (le apăsăm, deoarece în momentul în care le tăiem, prin
încălzire, ele sunt moi și se pot condensa).
Heater plugger

Metoda de obturare cu pastă și con unic

1. Alegerea acului Lentullo

2. Calibrarea conului la LL (trebuie să aibă tug-back – să fie reținut apical)
3. Verificarea sensului de rotație al acului: sensul acelor de ceasornic
(invers scoate pasta din canal) , viteza nu foarte mare
4. Prepararea pastei de obturare
5. Introducerea acului în pastă
6. Introducerea pastei în canal cu acul Lentullo până la umplerea
canalului
*Îndepărtarea acului se face tot prin rotație pentru a nu scoate pasta din canal.
* în cazul canalelor largi nu se umple tot din prima, se repeta introducerea
7. Introducerea conului în canal până la LL
Doar cand se foloseste sealer bioceramic bi/monocomp, pt ca ei nu
prezinta reactie de priza, restul sealerilor prin metode de condensare si nu
prin obturare cu con unic.

10