Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Concluzii
În cuvintele de mai sus am încercat să argumentăm că asamblajul pascal grădină-deal-
mormânt ne ajută să vedem învierea ca fiind mai mult decât o victorie asupra morții. Structura
complexă în care ne este prezentată narațiunea învierii în Evanghelii ne ajută să reflectăm
asupra învierii pe mai multe coordonate. Este bine să nu ne limităm la perspectiva învierii în
relație cu moartea și cel rău, ci să pășim mai departe; să privim învierea în relație cu planurile
divine, să înțelegem învierea în relație cu noi, cei uniți cu Cristos.
”Mormântul gol” ne vorbește, într-adevăr, despre umilirea totală a morții și a forțelor
întunericului, însă ”grădina” ne spune ceva despre certitudinea planurilor divine, ne transmite
ceva despre înviere ca har, ca verigă dintr-un lanț complex de acțiuni divine salvatoare,
hotărâte de Dumnezeu din eternitate și îndeplinite de Cristos, pas cu pas, la „împlinirea
vremurilor”. Tot astfel, ”dealul suferințelor” ne aduce aminte că în istoria învierii Personajului
principal – Isus Cristos – este înscrisă și istoria noastră, a tuturor celor uniți cu Cristos prin
credință.
Prin urmare, când rostim salutul pascal, să nu uităm că învierea face parte dintr-un
asamblaj narativ mai complex – grădină-deal-mormânt – cu semnificații multiple și relevante
pentru noi. „Cristos a înviat!”