Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In primul si in primul rand cand facem referire la ph-ul solului trebuie sa avem in
vedere ca acest termen indica nivelurile de aciditate si alcalinitate ale solului. In
mod normal ph-ul variaza pe scara valorilor intre 0 si 14, cel care are valoarea 7
fiind considerat neutru. Numerele situate sub 7 indica aciditatea, iar cele peste
acelasi numar indica alcalinitatea.
Organismul uman isi pastreaza pH-ul in jurul valorii generale de 7.35 - 7.45, iar
abaterea de la acesti indici anunta instalarea unor afectiuni. In cazul in care pH-ul
sangelui scade cu mult sub 6.8 sau peste 7.8, celulele inceteaza sa mai
functioneze, iar pacientul isi pierde functiile vitale. Un pH ideal al sangelui este de
7.4, asadar este mai alcalin decat acid.
Pe de alta parte, pH-ul tractului digestiv uman variaza destul de mult. Cel al
salivei este cuprins de regula intre 6.5 si 7.5. La nivelul orificiului stomacal, pe
unde patrunde bolul digestiv, pH-ul scade la valorile de 4.0 - 6.5, fiind mai acid
pentru faza de predigestie.
Apa este unul dintre elementele esenţiale care stau la baza vieţii, având un rol
hotărâtor în menţinerea echilibrului biotop – biocenoză în cadrul
ecosistemelor.Perturbarea acestui echilibru poate avea efecte negative asupra
tuturor formelor de viaţă de pe planetă, consecinţele fiind, uneori, nefaste.Unul
dintre factorii perturbatori, în cazul apelor curgătoare, este poluarea. În sens larg,
prin impurificarea sau poluarea apelor se înţelege tulburarea echilibrului biologic
dintr-un ecosistem, ca urmare a modificărilor intervenite în condiţiile fizice şi
chimice ale apelor.
Efectul sărurilor din soluţia solului poate fi evaluat cu destulă precizie, deoarece
s-a constatat o strânsă corelaţie între concentraţia de săruri a soluţiei solului şi
creşterea plantelor. Plantele cultivate încep să sufere când concentraţia soluţiei
solului atinge 0,4%. La o concentraţie de 0,7-0,8% este stânjenită germinarea
seminţelor şi dezvoltarea plantelor, iar la concentraţii mai mari de 1-1,5% se
compromite recolta. Reducerea accesibilităţii apei pentru plante are loc din cauza
creşterii concentraţiei soluţiei solului, ca urmare a acumulării sărurilor din apa de
irigat în sol. Creşterea concentraţiei soluţiei solului are ca efect imediat creşterea
presiunii osmotice şi, implicit, creşterea sucţiunii totale şi deci o reducere
importantă a gradului de accesibilitate al apei pentru plante.Reducerea creşterii
plantelor este direct proporţională cu cantitatea de săruri transportată din zona
radiculară în plantă, fapt care are ca efect reducerea turgescenţei celulelor şi
încetinirea creşterii plantelor. Dacă ritmul de aprovizionare a frunzelor plantei cu
apă încărcată cu săruri depăşeşte ritmul de preluare a ionilor de către celule,
creşte concentraţia de săruri în membranele celulare, fenomen prin care se
reduce potenţialul osmotic pentru apă al membranelor celulare, fapt care produce
o reducere a turgescenţei celulelor, iar în cazuri extreme, chiar moartea celulelor
mezofile. Prin urmare, efectul nu se datorează potenţialului din interiorul celulelor
Sărurile din soluţia solului pot afecta creşterea plantelor prin afectarea
metabolismului normal. Astfel, prin reducerea potenţialului osmotic intern şi a
potenţialului pentru apă şi creşterea concentraţiei de electroliţi în celulele
plantelor, se poate afecta hidratarea proteinelor. Toate aceste schimbări
influenţează în mod nefavorabil metabolismul. S-au observat, de asemenea,
modificări în respiraţia, fotosinteza şi activitatea enzimatică. Nutriţia plantelor
este afectată de prezenţa în exces a anumitor ioni.
Nitriţii din apă apar într-o fază mai înaintată a procesului de mineralizare a
substanţelor organice sub acţiunea bacteriilor nitrificatoare, prin oxidarea
amoniacului. Apele subterane pot avea un conţinut mai mare de nitriţi decât cele
de suprafaţă, nitriţii provenind în această situaţie din reducerea nitraţilor.
Nitraţii sunt compuşi incolori, inodori şi fără gust, ca o formă naturală de azot
aflat în sol. Azotul este esențial pentru toate formele de viață. Majoritatea
plantelor de cultură necesită cantități mari pentru a susține randamente ridicate.
Formarea de nitrați este o parte integrantă a ciclului de azot din mediul
înconjurător. Nitraţii din apă rezultă în urma degradării oxidative a substanţelor
organice cu conţinut de azot, sub acţiunea bacteriilor nitrificatoare, dar pot
proveni şi din structura normală a solului, din substanţele fertilizante sau
pesticide cu conţinut de azot utilizate în tratarea solului. În general, concentraţiile
nitraţilor din sursele de apă subterane sunt mai mari decât în apele de suprafaţă.
Nitraţii sunt substanţe toxice, care odată ingerate, se absorb rapid la nivelul
tractului gastrointestinal, unde sub acţiunea florei reducătoare se transformă în
nitriţi. În cantităţi moderate, nitraţii reprezintă un element inofensiv din hrană și
apă. Plantele folosesc nitrați din sol pentru a satisface cerințele nutritive și pot
acumula nitrați în frunzele și tulpinile lor. Datorită mobilităţii destul de mari a
nitraților, aceştia se pot infiltra în apele subterane. Dacă oamenii sau animalele
beau apă cu concentraţie mare de nitraţi, se poate ajunge la methemoglobinemie,
o boală întâlnită în special la sugari, ce se manifestă prin blocarea hemoglobinei.
Un procent de 39,6 % din teritoriul celor 27 de state membre ale UE face obiectul
unor programe de acțiune. Fermierii sunt din ce în ce mai convinși de importanța
protecției mediului, explorând noi tehnici, cum ar fi prelucrarea gunoiului de
grajd.