••

„AVENTURA„
Romane de acţiune ti pasiune

FELIX CEL V AL
• ••

CAPTIVĂ IN
INSULA VAMPIRILOR
- ROMAN DE AVENTURI -

Traducere de
PAMFIL BUIA

••

D I T U R A „A D I Y I R U L" S. A.
CALENDARUL CITITORILOR
LA 15 ALE FIECĂREI LUNI
citim colecţia de 8 L E I
„R�scolito�ii
AVENTURA şi . vazduhulu1,
pământului
mă rii11
-----------------·------·

I;A _l ALE FIECĂREI LUNI

citim colecţia âe .15 LE I

„ROMANELE CAPTIVANTE"
ln vAnzare:
----

FURTUL DOCUMENTULUI SECRET M. ::

RBA
URMĂTORUL:

MISTERIOSUL WANG HO �; ���� A x R

I
Catalogul tuturor volumelor apărute
1e află la sflrşltul oricărui volum ln
vlazare.
 FELIX CELVAL

CAPTIVĂ IN INSULA VAMPIRILOR

ROMAN DE AVENTURI
Traducere de PAMFIL BUIA

CAPITOLUL I

O VANATOARE CU PRIMEJDII

- Bagă de seamă, J ack. N'o lua înainte.

- D e ce?
- Nu înainta fără să te uiţi mai întâi
bine în j urui tău şi să observi cu atenţie
mai ales copacii.
- Dar de ce ţi-e teamă ?
- D e ce e mai rău !
- C e anume, spune I
- D e vre-o p anteră care în Borneo 1)
sunt mai primej dioase decâ t un tigru din
Bengal. Dayacii 2) sp un c ă fiarele acestea
Insulă din arhipelagul Sonde, î n care Olandzii şi
Englezii au posesiuni importante. Borneo este, du­
pă Australia, cea mai mare insulă de pe glob.
2) Dayacii sunt un trib băştinaş din insula Bornep.
3
 vin din iad şi că menirea lor e să pedep­
sească pe aceia care p ă trund prea departe
în pădurea misterioasă, unde se mai sluj esc
ceremonii sălbatice şi se ţin obiceiuri sân­
geroase, pe care nici unui străin nu i-a fost
dat încă să le vadă.
- Pen.truc ă niciun explorator n'a avut
energia fratelui meu Willie, sau încăpăţâ­
n area care mă caracterizează mai ales p e
mine, domnişoară Eisa. Căci noi n u suntem
oameni care să ne dăm înapoi când pornim
într'o intreprindere şi te asigur că ...
- Sst ! Tăcere !
- D e ce?
- Dou-long-mor, D ayacul nostru, ne fa-
ce semn să tăcem ... Câinii au dulmecat se
vede vreo u rmă proaspătă.
- E adevărat, câinii trag de curele cât
, pot. Momentul devine palpitant. Nu-i asta
şi p ărerea d-tale, Eisa?
- Da, dar p ăstrează-ţi sângele rece, te
conj ur, Jack. Ascultă sfatul meu.
- N'o fi doar cine ştie ce dihanie din
poveşti I spuse ironic tânărul. la te uită, mi
se p are că zăresc o blană neagră care se
furişează printre lianele de deasupra noas­
tră S ă trag?
.•.

- Nu, d acă nu eşti absolut sigur că omori

fiara. Ah! ... se pregăteşte să sară! Bagă de
seama �I. ...

4
 Dar o detunătură scurtă o întrerupse.
J ack şi trăsese în p anteră.
- Sfinte Dumnezeule I exclamă tânăra
fată. D acă ai rănit-o numai uşor, o să fie
vai de capul nostru.
Ea puse mâna pe trăgaciul carabinei „Ex­
p ress" p e care o ţine a în mână, ca s ă fie
imediat gata să răsp undă atacului furios
pe care-l prevedea.
Acela care săvârşise a ceastă imprudenţă
vânătorească, voia tocmai să-i puie o nouă
întrebare, când un urlet feroce străbătu aerul.
- Aoleo I strigă acum dayacul Dou-long­
mor. Este o femeie.
- C u atât mai rău I murmură fata . . . Re­
pede, J ack, repede, încarcă din nou puşca I
Nu trebuie să pierdem nicio clip ă. Când prin.
ţesa neagră va ataca, secundele de nehotă1111
râre riscă să devie mortale.
- Atunci, e rândul meu să-ţi spun să bagi
de seamă, Elsa. D ă-mi voie să te protej ez
şi să mă aşez în faţa d-tale . O Doamne,
..

ce săritură I Măreaţă, cu adevărat măreaţă.

P antera neagră sărise c a o săgeată din
vârful lianelor, unde se tupilase şi căzuse
asupra· celor p atru câini, ale căror lătrături
furioase, umpleau pădurea cu o simfonie
uluitoare.
- Foc I strigă dayacul. Trageţi în ea I
Urlete de agonie răspunseră îndoitei de-
5
tunături a carabinei Elsei şi a aceleia a to­
varăşului ei.
Doi câini, cu burţile sfâşiate, z ă ceau în
iarbă, iar fiara sărea în j urul lor sfârticân­
du-i.„
Ceilal ţi doi câini înşfăcaseră p antera, ca­
re îi târa în salturile ei năprasnice şi p ro­
babil că ar fi avut şi ei aceiaş soartă crudă,
dacă J ack, care se apropiase de grup, n'ar
fi tras un al doilea cartuş, care sfărămă a­
proape falca însângerată a fiarei,
- Ce nebunie ! strigă Eisa. Ce-ţi trece
prin gând, Jack. Dou-long-mor, sai în aj u­
torul lui !
D ayacul se repezi, Trăsese din teacă un
iatagan greu şi ascuţit, şi-l învârti cu amân­
două mâinile deasupra capului.
Dar J ack, absorbit de lupta care se da
între câini şi p anteră, nu-l vedea şi de a­
ceea stătea oarecum în calea loviturii gro­
zave pe care dayacul se pregătea s'o dea .
Iataganul nu lovi deci cu precizia necesa­
ră şi nu reuşi decât să rănească din nou
fiara.
- D ă-te înapoi ! strigă fata îngrozită. Jack,
pentru numele l ui D umnezeu, ia seama.
La rândul ei, ea se rep ezi şi-l dădu l a o
p arte p e camaradul ei.
Dar în aceeaşi clip ă, p antera adunându­
şi toate p uterile, făcea o nouă săritură fu­
rioasă şi se asvârlea asupra haitei agreso-
1;
rilor ei, în care ghiarele-i de oţel făceau o
p ârtie însângerată.
Din fericire, Eisa veghea.
Şi cu o prezenţă de spirit uimitoare, e a
descărcă carabina în ochiul fiarei.
Craniul p anterei se făcu ţăndări, cum se
sp arge o nucă, dar unul din câini îşi mai
găsi moartea în ultimele convulsiuni ale
monstrului negru, care pose da cu adevărat
o formidabilă vitalitate.
- Ce diavol I strigă J ak. Rareori mi-a fost
dat să văd o fiară care să se împotrivească
cu atâta îndârj ire omului. Mi-a omorât cei
mai buni trei câini pe care i-am avut . ..
- Şi n'a lipsit mult să ai aceeaşi soartă,
adăugă fata ... mi se p are că te-a rănit, Jack?
- O simplă zgârietură, care mi- a rupt mai
întâi haina, apoi cămaşa şi în cele din urmă
puţintel şi umărul. Dar n'o să fie nimic.
- Se poate, dacă am fi în Europa ; dar
în Borneo, cea mai mică rană are câte odată
urmări funeste, când neglij ezi s'o cauţi.
D ă-mi voie s'o văd, te rog, Jack I
- D ar cum se poate, Eisa ! spuse tână­
rul încurcat.
- Haide, hai de, porunci fata, nu mai face
fasoane . Nu te împotrivi atâta dacă nu vrei
să capeţi un acces de friguri. Nu uita. te
rog, că sunt fiica doctorului Elias Brouwer
şi că mă pricep şi eu destul la îngrij itul
7
 rănilor.„ Lasă-mă deci să-mi văd de treabă
şi nu mai vorbi degeaba.
- Mă supun, murmură tânărul, învăluind
pe infirmiera lui cu o privire în care ad­
miraţia se întrecea cu recunoştinţa . Iţi mul­
ţumesc, Eisa !
Tânăra fată deschisese o mică trusă far­
maceutică, care conţinea toate obiectele tre­
' buincioase unui p ansament.
In câteva clipe ea îi rupse cămaşa care
se lipise d e rană şi făcu s ă iasă la iveală o
rană plină de sânge destul de adâncă.
- Câţiva milimetri mai mult şi artera ar
fi fost atinsă, spuse ea. Nu eşti deloc pre­
tenţios dacă susţii că asta e numai o zgâ­
rietură.
Ea puse pe rană un tampon de vată îm­
bibat cu alcool, ceeace smulse lui Jack un
suspin adânc ...
- Te doare, nu-i aşa ?
- Nu ... deloc !
- Ba chiar ţi-o fi ,făcând plăcere, hai ? . . .
spuse ea ironic şi-şi continuă repede îngri­
jirile. Ştiu că trebuie să te doară al dra­
cului, dar u'am ce face. E nevoie să desin­
f ectăm o rană, mai ales când trăim în mij -
locul unei clime atât de nesănătoase. Ghia­
rele unei p antere negre, nu sunt tocmai in­
strumente de chirurgie puse la adăpost de
orice infecţie ...
- Ce noroc am că am dat de o infirmieră
8
atât de iscusită, în mij locul aces tei păd uri
p rimej dioase !... spuse tânărul. Mai să m ă
mustre cugetul că am c o ntri bu i t la moartea
acestei p antere, căci ea mi-a p rocurat no­
rocul de a fi î n grij it de mâinile d-tale . Şi
a ceasta va fi un moment din viaţa mea pe
care nu-l voiu mai uita niciodată . . .

- Lasă astea I răspunse Eis a roşindu-se

pu ţin.
Ea se p refăcu că-şi con centrează toată a­
tenţia asupra p ansamentului pe care-l exe­
cuta cu o pri c epere de a devărat doc tor . . . D ar,
în realitate, e a se pleca atât de ab s orbită
asupra lucrului ca să-şi ascun d ă turburarea
pe care i-o pricinuiseră cuvintele rănitului.
Aceasta o conte m pla cu d r agost e a unui
drept credin cios prosternat în faţa unei
icoane.
- Parcă am fi în p aradis I murmură el.
E raiul p e p ământ ! . . . Imi face impresia c ă
suntem singurii locuitori ai acestei păduri,
fantastică p rin uimito a r e a ei vegetaţie, şi
că Dumnezeu tatăl ne va a părea din dosul
vreunui banan, pentru a ne spune să luăm
seama la demonii cari trebuie să fie geloşi
de intimitatea noastră ... Sfinte D umnezeule,
ah, dă-te l a o p arte ! Bagă d e seamă.,.
El smulse repede din teacă o b aionetă de
retezat crengi p e care o purta la centură şi
cu o lovitură tăiase în două un fel de liană
9
verde ce atârna deasupra capului tinerei
fete.
- C e s ' a întâmplat, ce-i în raiul d-tale pe
p ământ ? spuse aceasta.
- Un şarpe I murmură J a ck.
Fără să vrea, Eisa se'nfioră zărind p e p ă­
mânt capul mic şi hidos al unei rep tile, nu
.

mai mare decât o floare, dar cu nişte fălci

l arg deschise ce lăsau să se vadă doi colţi
cu adevărat primej dioşi.
- Un botrop ? murmură e a îngălbenind.
- D a, un botrop v erde ! p reciză Jack, una
din cele mai primej dioasc reptile veninoase
din a ceastă regiune ecuatorială. Se pregătea
să cadă dintr'o cracă asupra d-tale ; din fe­
ricire am zărit-o l a timp şi am făcut-o n e­
vătămătoare ... D ar a m trecut printr' o spai­
mă ...
- Jack, şop ti fata. Mi-ai salvat viaţa.
- Ea îi întinse tânărului tovarăş mâna,
ş i el o simţi tremurând puţin în mâna lui.
- Tată-meu va fi de două ori bucuros că
v'a p rimit sub acop erişul lui, p e d-ta şi p e
fratele d-tale. Frida, mătuşă-mea, îşi va a­
dăuga şi ea mul ţumirile l a mulţumirile lui
pen tru salvarea mea.
De data aceasta J ack se simţea tare în­
curcat.
Eisa îl p rivea cu atâta recunoştinţă, încât
băia tul se tur bură şi, roşind, nu găsea nicio
frază pentru a exprima fetei bucuria pe ca-
10
re o simţea, dându-şi seama de simpati a ei.
Şi cu toate acestea nu era un tânăr timid.
J ack era un adolescent frumos şi puternic.
Nu mai putea fi numit băiat, căci împli-
nise 18 ani şi toată lumea îi da chiar mai
mult decât vârsta lui. Ai fi j urat că are 25.
Dar, când vedea ochii mari ai El sei Brou­
wer p rivindu-l cu o expresie care spunea
multe, tânărul se simţea cu adevărat un co­
pilandru. El îngăimă câteva cuvinte ce nu
puteau fi înţelese, în şoaptă, ca un şcolar
p rins cu vreo greşală.
Else Brouwer n'avea totuşi decât 1 6 ani
de abia împlini ţi.
Era de statură mij locie, ca cele mai mul­
te olandeze, dar avea trup de statuie care
ar fi înfăţişat minunat graţia şi tinereţea.
Corpul ei mlă diu se desvol tase în liberta­
te în h ainele como de p e care le p urta pen­
tru a cutreera j ungla marei insul e malaeze.
Purta în asemenea ocazii o rochiţă scurtă
şi largă. Cisme de piele şi o vestă strânsă
în talie cu o centură, în care erau vârîte un
toc de revolver „Colt" cu arma în el şi un
pumnal lung care n u p ă răseşte niciodată
p e colonizatorii din Borneo când p l eacă să
cutreere pădurile.
O cască colonială de p ânză cenuşie aco­
perea un p ăr bogat de aur, care înconj ura
capul fetei cu o adevărată diademă regală
11
şi din care câteva bucle nebune fluturau dea­
supra a doi ochi frumoşi , cafenii, a unui
nas drept şi a u n ei guri expresive, mai ales
când un zâmbet sprinţar lăsa să i se stră­
vadă dinţii mici şi foarte albi. Zâmbetul a­
cesta înfrumuseţa figura vioaie a Elsei şi o
făcea cu adevărat adorabilă.
Ea era un vânător desăvârşit şi rareori
vânatul scă p a de glontele carabinei ei sau
de acela al puştei grele Wincester, pe care
le mânuia cu aceiaşi u şurinţă.
Iar Jack D ickson era încântat că poate
avea o tovarăşe atâ t de bună în expediţiile
aventuroase prin mlaşti nile şi tufişurile ma­
rilor p ăduri din Borneo, pe care le explora,
aproape în fiecare zi, pentru a _studia fauna
ş i flora acestei sălb atice regiuni ecuatoriale.
Căci J a ck, cu toată vârsta lui fragedă , era
un naturalist desăvârşit.
Se p asio n ase din copilărie p entru studiul
animalelor şi p l antelor şi obţinuse marele
p remiu de onoare al Socie tăţii de ştiin ţ e din
Londra pentru memoriul lui asupra speciilor
marilor maimuţe dispărute şi asupra pite­
c an tropului 1) fosil din J ava.
Iată de ce Jack, care nu avea altă rudă
decât p e fratele său, inginerul Willie Dick­
son, acceptase cu bucurie să-l întovărăşeas-

1) Maimuţa-om, făptură de trecere între m a imuţă

şi om, şi d i n care s'au găsit în Java câteva ose­
minte fosile.
12
că în Borneo, unde o societate financiară
îl trimisese ca prospector de mine diaman­
tifere, în interiorul marei insule.
Tânărul nădăj duia să·şi complecteze aci
studiile sale de naturalist prin observatii
p ersonale.
Dar începuturile celor doi frati nu fuseseră
încununate de un mare succes.
Insula Borneo era o regiune foarte greu
de cutreerat, iar populatiile care locuiesc în
interiorul ei nu primesc cu plăcere pe străi­
nii cari caută să le p ătrundă tainele.
Cei doi frati nu putuseră obtine dela d a­
yacii depe coastă b ărcile lor speciale şi în­
guste - aş:r, zisele „prahus" şi barcagiii ne­
cesari pentru a urca cursul apelor ce erau
singurele drumuri deschise în adâncimea
ml ăştinoasă a p ădurii virgine ecuatoriale.
Incercaseră atunci să învingă natura duş­
mănoasă şi să plece fără escortă şi fără că­
lăuză pe fluviul Barito, pe care socoteau să
plutească p ână la munţii din centrul insu­
lei, unde fuseseră semnalate zăcăminte de
diamante.
Dar un acces de febră p ernicioasă dobo­
râse pe Willie, şi cei doi exploratori fuseseră
siliţi să-şi întrerup ă călătoria p entru a cere
adăpo3t doc torului olandez Elias Brouwer
care îi primise cu o b unătate şi o bunăvoin tă
fără de margini.
Doctorul trăia în centrul pădurilor săl ba-
13
tece, întrro clădire ridicată p e stâlpi, ca
preistoricile case lacustre .
El, tânăra lui soră Frida şi fiica sa Eisa
erau cunoscuţi de toţi malaezii coastei de sud
şi de toţi dayacii, „tăietori de capete" de­
p rin pă durile virgine înconj urătoare.
Elias era un fel de misionar care căuta să
creştineze pe locuitorii sălbatici ai marei
j ungle şi care, pe deasupra, îi şi îngrij ea
când erau răniţi sau bolnavi .
Toată lumea ave a pentru el o a devărată
veneraţie şi guvernatorul ol andez îl preţuia
ca pe unul din cei mai p erfecţi agenţi de
propagandă europ eană din districtul l ui.
Ar fi p utut obţine o sluj bă mult mai im­
portantă la Java sau la Sumatra, dar ţinea
să rămâie în Borneo, în modesta plantaţie
unde trăia, în mij locul pădurilor şi aproape
de fluviul pe care îi veneau din când în
când ziarele din Europa, şi uneori vizite de
ale plantatorilor de pe coasta de Sud, cu
care întreţinea legături cordiale.
Frumuseţea sorei sale Frida, şi aceea a fi­
cei sale Eisa erau o a devărată atracţie pen­
tru colonizatorii care mureau de urât p rin
acele locuri, Jar cele două tinere fete nu
erau nici cochete nici uşuratice; amândouă
nu ştiau ce e flirtul şi nici una, nici cea­
l altă, nu voiau să-l p ărăsească p e doctorul
Elias pentru a urma pe vreun soţ într'o re­
şedinţă mai puţin singuratecă.
14
 Eisa şi Frida primiseră pe Willie şi pe
Jack D ickson cu multă amabilitate şi voie
bună. Inginerul, încăput pe mâinile devota­
te doctorului şi ale Fri dei, îşi recăp ătase
repede puterile pe când Jack, călăuzit de
vioaia Eisa în toate împrej urimile plantaţiei,
nu întârziase să dea piept cu toate emoţiile
acelei naturi ciudate, emoţii care satisfăceau
sufletul lui savant naturalist şi p asiunea lui
pentru vânătoare.
Astfel întâlnise el p antera neagră care îl
dăruise în acelaş timp cu o rană adâncă
dar şi cu îngrij irile pline de gingăşie ale
Elsei, îngrij iri care îi treziseră o turburare
ce-l încânta şi-l entuziasma.
- Iţi vor trebui acum câteva zile de re­
paus, conchise tân ăra fată, isprăvind p an­
samentul p rovizoriu. Nu vei putea să-ţi reiei
călătoria, înainte ca această rană să se ci­
catrizeze. Rana pricinuită de o panteră nea­
gră nu poate fi luată nici odată în glumă
căci ceeace atinge ghiara ei trebuie căutat
cu multă grij ă.
- Noroc că ea nu a avut tot putere al
ei, se auzi deodată vocea dayacului Dou-long­
mor.
Vânătorul sfârşise j upuitul pielei negre
şi arăta acum Elsei o mică săgeată ciudată
p e care o descoperise în umărul p anterei.
- O săgeată? exclamă fata întinzând mâ­
na ca s'o ia şi s'o examineze mai de aproape.
15
 - Tu bagă seamă, o sfătui dayacul. S ă­
geata dela Nigriţoşi otravă ! ... Rău tare, rană I
- Cum? exclamă Jack cu interes, există
vasăzică ,,nigrili" prin meleagurile aceste a ?
- Vede ş i tu, Thuan 1), spuse Dou-long­
mor.
El întinse lui Jack o ţeap ă lungă şi ascu­
ţită al cărei vârf se rupsese, probabil, în
atingere cu un os al fiarei.
-Pantera fost foarte bolnav când aruncat
l a noi, lămuri dayacul, altfel toţi noi morţi
acum când sărit la noi... otrava dela nigri­
ţoşi taie mult p uteri ! ... Tare rău . . . Pericol
mare !
Eisa nu spuse nici o vorbă. Ea privea să­
geata ruptă cu o spaimă atât de mare încât
tovarăşul ei fu foarte uimit.
- H aidem repede acasă ! spuse ea deodată.
Trebue să arătăm talii săgeata, nu-i aşa
Dou-long-mor?
D ayacul dădu din cap.
- D acă Nigriţoşi vânează aici, poate şi
Alfuruşii caută taie capuri pentru Serb area
Sângelui. Repede spunem la doctor şi strân­
gem toate femei la fermă.
- Alfuruşi? ... exclamă Jack, Alfuruşi în
Borneo?
- Da, un trib alungat de malaezi şi de
trupele guvernatorului olandez din Celebe

1) Thuan, expresie întrebuinţată de Dayaci şi de

Bataci pentru „domn" sau „stăpân"
16
s•a refugiat în munţii din centrul insulei.
Câteodată coboară în vale ... ca să prade şi
să asasineze.
Ea scăzuse glasul, p arcă se temea să nu
fie auzită.
Jack observă că fata strecură două gloan­
ţe în ţevile carabinei ei şi-şi cerceta apoi
pistolul ca să-i fie la îndemână.
- Să fie vreo primej die. Elsa ?
- Totdeauna e primej die când Alfuruşii
cutreeră p ădurile. Băutorii de sânge sunt
mai cruzi decât fiarele cele mai sălbatece.„
Sunt a devăraţi monştri.
- Bine ! răspunse liniştit tânărul ; a tun ci
nu vom şovăi deloc când ne va eşi vre-unul
din ăştia în cale.
Avea un aer atât de hotărât încât Eisa îl
privi cu o a devărată satisfacţie.
- Imi plac ochii d-tale când au străluciri
de astea J ack. Eşti un om energic care nu­
şi ştie singur valoarea.
Primej dia, în loc să te abată, te înviorează
şi te face îndrăzneţ. Este o mare calitate
pentru explorator.
Ia te uită. acum roşeşti ca un timid I
Ce băiat ciudat eşti ! Din fericire, mi-am
putut da seama cu ochii mei de curaj ul pe
care-l ai ! Haide, vino-ţi în fire şi gândeşte­
te că putem fi p ândiţi aici de după fiecare
copac sau tufiş.
2 17
Alfuruşii sunt duşmani din cei mai răi, a­
devăraţi diavoli. ..
Jack p ărea că nu se sinchiseşte câtuşi de
puţin de rana dela umăr. Işi încărcase puş­
ca Winchester şi-şi verificase încărcătorul
browningului , cuţitul de vânătoare îi era l a
îndemână î n teacă, l a cingătoare; pe scurt,
tânărul naturalist era gata să pornească l a
luptă cu orice duşman i- ar f i eşit in cale
şi ar fi încercat să-i oprească de a se întoar­
ce acasă.
Pentru mai multă siguranţă, îl însărcină
p e dayacul Dou-long-mor să pornească în·
ainte, pentru a deschide drumul şi să explo­
reze poteca îngustă care de-abea se vedea
in vegetaţia îmbelşugată şi care ducea spre
plantaţia doctorului Elias.
Eisa, cu toate protestele ei, trebui să mear­
gă la mij locul „lanţului indienesc", intre
dayacul dinainte şi Jack Dickson care o ur­
ma. D egeaba susţinea ea că cunoaşte mai
bine p ădurea virgină, deci ar putea recunoa­
şte mai uşor decât tânărul englez piedicile
şi capcanele puse in calea lor, ea trebui să
cedeze faţă de voinţa dârză a naturalistului ;
se resemnă deci zâmbind, şi se supuse.
Cu ochiul la pânrlă şi cu armele pregă­
tite de atac, ei porniră cu băgare de seamă,
mergând mai mult de o oră, fără să desco­
pere ceva suspect.
Totuşi J ack Dickson se minuna de zborul
18
nezgomotos al câtorva lilieci uriaşi. Corpul
unuia din ei, de mărimea unei pisici mij lo­
cii, fu cât pe aci să-l lovească în faţă la co­
titura unei poteci .
- Vampiri ? exclamă el mirat. Marii lili e­
ci ecuatoriali !„. N'aşi fi crezut niciodată că
se găsesc în insulele arhipelagului Sonde.
Eisa nu-şi putu stăpâni un fior de spaimă.
- In Borneo se spune că ei întovărăşesc
totdeauna pe „Băutorii de sânge" în expe­
diţiile lor crude. Sunt nişte spurcăciuni fio­
roase care mă însp ăimântă. Maicămea a mu­
rit din p ricina unei anemii per nicioase p en­
tru că nişte lilieci de-ăştia au atins-o într'o
noapte cu furtună. Ei poartă o boal ă în
aripile lor.
- Alfuruşi trimit somn cu ei la oameni
din plantaţiile, se auzi acum vocea dayacu­
lui Dou-long-mor. Thuan bagă bine seamă
şi nu dormi afară, când „Băutori de sânge"
sboară pe cer.
- Şi când şi ceilalţi „B ăutori de sânge"
cutreeră pădurile, continuă fiica doctorului
Elias.
Jack ascultă cu toată atenţia. Venise in
Borneo dupăce mai întâi studiase istoria
marei insule malaeze şi cetise tot ceeace ex­
ploratorii scriseseră p rivitor la această re­
giune misterioasă.
Borneo mai ascunde taine pe care nici
19
olandezii de pe coastele d e sud, vest şi est
nu reuşiseră să le dezlege.
Triburile de Negriii se refugiaseră în mun·
ţii p ărţii centrale unde se spunea, dup ă câte
susţineau dayacii, că făcuseră alianţă cu
uriaşele maimuţe antrop omofe, urangutani i ,
din cari multe perechi dezertau din p ădu­
rea virgma pentru ca să se stabilească p e
înălţimile singuratece.
- Oamenii fosili d in epoca cuaternară
vor fi făcut odinioară la fel cu marHe mai­
muţe, alecăror rase le găsim amestecate cu
acelea ale primatelor, strămoşii noştri. Pi­
tecantropul din Java n'are altă origină. Bio­
logia ignorează încă multe din problemele
vieţii.
- Ce-ti tot mormăi acolo ca pentru tine
Jack ? întrebă Eisa curioasă.
- Visam, răspunse naturalistul. Mă gân­
deam că natura încă n'a desvăluit toate
misterele ei ştiinţei noastre şi că noi cre dem
a cunoaşte cine ştie ce lucruri uimitoare ,
când d e fap t nu l e cunoaştem absolut deloc
nici cauzele 1nici efecte>nici moti vele. Vedem
dar nu putem l ămuri ceace vedem.
In clipa aceasta se auzi un ţipăt ce venea
dinspre un tufiş des.
- Cineva strigă după aj utor, spuse Elsa.
- Aşa-i, răspunse J ack Dickson . Trebue
să vedem ce e .
20
 Voia să se năpustească spre locul de un­
de venea strigătul, dar fata îl opri.
- Nu te aventura singur în pădure, Jack
Ar fi o mare imprudenţă.
- Trebue totuşi !
- S ă nu ne împrăştiem acum forţele.
Moartea p oate că ne pândeşte p rintre tufi­
şuri, în stânga, în dreap ta, sau poate dea­
supra capetelor noastre. Copacii sunt aliaţi
foarte preţioşi ai indigenilor. Batacii din
Celebe se pricep chiar să p arcurgă distanţe
mari, sărind din copac în copac.
- Atunci să fim cu ochii în p atru şi l a
frunzişul de sus a l arecherilor, saguatierilor
ferigelor gigantice şi p aletuvierilor, răspunse
naturalistul. Toate sunt ascunzătoare minu­
nate p entru maimuţele cu faţa de om sau
pentru oameni cu faţa de maimuţă.
De-abia îşi opri un strigăt d e a dmiraţie,
arătând cu mâna nişte flori curioase, ale că­
ror ciorchini, agăţate d e tulpine subţiri, pă­
reau nişte insecte uriaşe, îmbrăcate în ves­
tminte cu mii de culori.
- Orchidee ! . .. Ce splendide orchidee„. Ce
minune dumnezeiască ! Priveşte-le, Eisa ! Ai
crede, cu a devărat că sunt nişte insecte flu­
turi sau chiar nişte şopârle vii împodobite
cu nestimate miraculoase„. Ce minune ! Nu
mi-a fost dat să mai văd un lucru atât de
minunat !„. Ciudată floră ecuatorială ! Ce
surpriză !
- Da, şi unele din ele înlănţuesc pe în-
21
drăzneţii care dau în cursele întinse de ele
trecătorilor, îl complectă Eisa, oprindu-l pe
Jack de braţ. Ai auzit, d esigur, de „Dionea"
p rinzătoare de muşte, de această orchidee
canibală,
- Fireşte !
- Ei bine, aici dionea cea lacomă este
înlocuită p rin drosera uriaşe, care-şi înco­
lăceşte tentaculele în j urui prăzilor vii şi l e
înlănţue în braţele ei c u m ar f a c e un ade­
vărat şarpe, până ce nenumăraţi p eri ai a­
cestei plante carnivore au otrăvit victima
cu veninul lor. Este planta cea mai primej ­
dioasă care există p e lume.
Strigătele de durere începură din nou să
umple văzduhul. Nu mai încăpea îndoială
că o fiinţă omenească era torturată într'un
chip crunt.
Şi urletele acestea lugubre în mij locul
semi-obscurităţii p ădurii virgine , păreau şi
mai î nsp ăimântătoare pentru că nu se ştia
care le era pricina.
D ayacul se întinse l a p ământ. Işi lipise o
ureche de p ământ şi asculta fără să facă
cea mai mică mişcare.
- Lasă-l că ştie el ce face, spuse Eisa.
Dou-long-mor se pricepe foarte bine să a­
dulmece urmele şi o să reuşească să stabi­
lească în ce direcţie trebue să ne îndreptăm
ca să putem veni în aj utorul celui care ţipă.
Vânătorul nu rămase prea multă vreme în
22
poziţia aceasta. Jack îl văzu ridicându-se
cu o săritură şi ar ătând apoi spre un punct
din oceanul de verdeaţă care-i înconj ura.
- Să-l urmăm p as cu pas, spuse Eisa,
pornind în urma lui.
Nu era nevoie să stimuleze înflăcărarea
tânăr.ului naturalist, care o luase la goană
înaintea lui, şi reteza cu cuţitul de vânătoa­
re toate lianele spinoase şi toate crăcile ca­
re tăiau calea tovarăşei sale.
C u chipul acesta aj unseră intr'un luminiş
şi înţepeniră de groază în faţa priveliştei
ce se desvăluia ochilor lor.
O plantă uriaşă, a cărei ciudăţenie izbi
ime diat pe tânărul naturalist, se încol ăcise
în j urul corpului gol al unui fel de pitic
care se străduia, în zadar, să se libereze din
încătuşarea ei.
Probabil că fusese aruncat de mâini cri-
minale în mij locul d esişului de tentacule al
plantei asasine, care-şi strânsese braţele ca
sute de cleşti vegetali, înzestrate cu ţepi
ascuţite cari se înfigeau în carnea tremu­
rândă şi păreau că simt o voluptate oribilă
de a înmulţi la nesfârşit suferinţele capti­
vului.
- „Drosera antropofagă" ! exclamă Eisa
cu groază. Orchideea sângeroasă, aliata Al­
furuşilor şi a Batacilor din C elebe„.
- Nici odată n'aşi fi crezut cu putinţă o
asemenea grozăvie ! murmură J ack, înain­
tând cu cuţitul.
23
 Dou-long-mor, l a rândul lui, scosese din
teacă iataganul dayac, care retează un cap
de om ca pe o tulpină de floare, şi înainta
încet, dar cu un mers pân ditor ca o pisică
ce se pregăteşte să sară.
De bună seamă ca daya cul se temea. El
socotea că orhideea uriaşă e un fel de ·mon­
struozitate conştientă, şi se ţinea în ap ărare.
Jack, pe care-l înboldea curiozitatea-i de
naturalist, se az vârlise înainte s p re pla nta fe­
roce şi ridica acum cuţitul ca să taie ten­
taculele spinoase ce strângeau în cleşti pra­
da-i vie. In clipa aceasta un strigăt al Elsei
ii micşoră imediat înfl ăcărarea.
- J ack ! ... Ce nebunie I Bagă de seamă I
Instinctiv, naturalistul sări înapoi.
Era şi timp c ă ci , ivindu-se pe neaşteptate
din mişueala d e tentacule cilindrice c are se
mişcau ca un pachet de şerpi în centrul ,pl an­
tei, o li an ă hidoasă, acuperită cu spm1, se
precipitase spre el, împărţindu-se în două
p ărţi care aveau a se măn are a u nor ghi are
de p a săre de pradă.
Tânărul, atins de aceste tentacule, simţi ar­
sura groz avă a •spinilor cari veniseră în at i n ­
gere ou pielea lui. Nu lipsea mult să fie în­
c ă tuş a t în acest cleşte cărnos care i-ar fi imo­
bilizat b r aţ u l şi l-ar fi târât, fără îndoială,
spre inima drcserei, care seaimănă cu un cap
de meduză încon jur a t de r e ptile :înfricoşe­
toare.
24
 Din fericire strig'ătul El&ei H atrăsese atenţia
la timp şi el reuşise să se tragă destul de repe­
de înapoi spre a nu fi apucat de cleştele ve­
getal care vibra convulsiv la câţiva centime­
tri de obrazul lui.
O lovitură viguroasă a cuţitului lui de vâ­
nătoare reteză un braţ al lianei hidoase, care
căzu pe p ământ. Din ea începu să se scurgă
o sevă ca sângele, al cărui miros de migdale
amare uimi pe illa turalist.
- Acid cianhidric, murmură el. Otrava pe
care o distilează aceste numel'oase ventuze
s u găto are, 1p rohabil că e fabricată de caliciul
plantei, care e un laborator primejdios...
Moartea prăzilor vii ai acestei înfricoşate
orchidee, se produce desigur prin paralizia
progresivă a m1mn ...
Vorbind astfel , el examină pe ·piticul al
cărui corp era m e reu 'scuturat de încercările
desnădăjduite pe c ari le f ăcea ca săi scape
de braţele cleioase al e p erfidei drnsere.
- Tre;bue să-l liberăm mai repede, spuse
el, nu mai are nici măcar puterea să strige
după aj utor. Este complect istovit.
Tânărul lovea cu putere în v ălmăş agul hi ­
dos ş.i mişcător al tentaic ulelor pe care le tăia
şi le îrrnp răşlia pe iarbă.
Dar planta se apăra ca o fiinţă vie. Ea bi­
ciuia văzduhul cu braţele-i feroce, ale căror
ţepi se contractau şi se întin d eau iaraş1 cu
un fel de furie nebună. In felul de apărare
25
al acestei .u luitoare plante era ceva care fă­
cea să ţi se oprească mintea în loc.
- Floare-şearpe ! Floare-caracaţiţrt ! Putere
grozavă ! Tocmai ca o fiinţă vie. Dracu şade
în ca. El face l a ea ,să fie tare hain ... Ea nu
vrea murit ca s ă dau drumul la om pitic
până nu mi,s tuit pe el.
- Groaznic 'Sfârşit pentru bietul sălbatec !
Parcă ar fi o muscă prinsă de un păianj en . . .

Cum de a putut ,s ăracul să se lase prins în

braţele acestei ·plante canibale?
Dou-long-mor avu un zâmbet şiret.
- Alfuruşi vinovat. Nu putut scăpa de el
şi Alfum�i aruncat pe el in braţele dela floa­
rea-caracatiţă .... Thuan înţeles?
- Iar o crimă datorită „Băutorilor de sân­
ge", lămuri Elsa tânărului englez.
J ack -o �bse rvă în acelaş timp că păleşte
şi că pune repede mâna pe ,carabină.
- Colo sus e o iscoadă, îi şopti ea. Am
z' ă rit acum o clipă o umbră în tufiş... Pă­
zeşte-te!
In acelaş moment un fel de lancie ascuţi­
tă, cu mânerul scurt şi umflat, cădea ide sus
şi se împlânta în p ământ la câţiva paşi de
tânărul englez.
Detunătura carabinei Elsei tulbură imediat
tăcerea şi fu urmată îndată de căderea unui
corp negru care se prălbuşi la pământ !lU un
zgomot :înăbuşit destul de înfricoşat.
26
 - Bravo ELsa ! Bi ne i-ai răspuns, st r igă
Jack m ul ţumit .
Tânăra fată nu ră,sp.unse nimic.
Ea se a plecă rep ede peste sălbatecul care
le că z us e din ce r la picioare şi arăta cu m â ­
na, 'p li nă de spaimă, !Spre d o u ă capete ome­
neş ti ca re s â n gera u încă şi pc care le p ur t a
atârnate de gât. Păreau dt fuse s e ră de cu­
rând tă i a te.
Ne ·p â n de a pe noi... Semenii l ui desigur că
- Un... Alf nrus ! gângă,vi ea îngrozii ă...
nu sunt d ep arte. . . Doamne, o .să reuşirrn noi
să ne întoarcffill acasă?... Moartea ne p ân­
d e şte din toate colţurile ...
- Dar lucrează cam în bobote, răspunse
Jack. Dovadă că sălbatecul ăsta a vroi t să
ne omoare pe noi şi a căzut el cel dintâi.
Eşti o bună ochitoare şi l-ai nimerit în plin.
Bravo. Sunt încântat că am o asemenea to­
varăşe ! ... Meriţi un premiu p entru felul cum
l-ai doborât pe ticălosul acesta I Admirabil !
- D ar faptul acesta va face pe Alfuruşi
să caute să se răzbune împotriva mea, răs­
punse fata serioasă... Dacă omul acesta
moare şi semenii lui îl vor găsi...
- Vor cere socoteala a celuia care a creiat
floarea c aracatiţă, replică Jak. Opreşte-te,
Duo-long-mor, Nu mai tăia ghiarele drose­
rei. I-a dat drumul în sfârşit prizonierului
ei, H� să-l ducem undeva mai de parte, la
adăpost... şi pe urmă să aruncăm p_e ceastă -
27
 lalt pradă în tentaculele lacome ale mon­
strului verde.
- Cum, de ce să-l arunci pe cestalalt a­
colo ? întrebă Elsa .
- Da, vreau să înşel astfel bănuelil e Al­
furuşilor şi să-i fac să creadă că omul lor
a căzut din greşeală, din copac, în braţele
feroce ale florii mâncătoare de oameni... Aşa
e l a război!
Şi el ară tă spre înfricoşa ta orchidee care
şi înlănţuise cu repeziciune înspăimântă­
toare corpul Alfurusului.
- Hidra această vegetală p are însufleţită
de dorinţa de a răzbuna rănile p e cari i
le-am făcut, observă acum Jak. Cu pofta ei
. de sânge, o să digereze această nouă pradă
cât ai clipi din ochi... Iar noi nu vom fi
atât de proşti să-i turburăm prânzul... Şi a­
cum, să o ştergem cât mai rep ede de aci.
Cred că sfatul meu este bun şi că trebuie
să-l ascultaţi.
Incărcând în spinare corpul piticului le-·
şinat, Dou-long-mor se şi înfundase în pădure.
Eisa rămânea nemişcată.
O spaimă pe care nu reuşea să şi-o în­
vingă, pusese stăpânire p e inima ei. Infri­
gurată, ea trăgea mereu cu urechea în toa­
te părţile şi tresărea l a cel mai mic zgomot
din preaj mă.
Jack Dickson fu n evoit s ' o i a de braţ şi
s'o tragă dup ă el. De abia atunci e a reuşi
28
să alunge ameţeal a ciudată p e care i- o pri­
cinuise înfricoşata scenă a orchideii cani­
bale şi ameniţarea pânditoare din umbră
a fioroşilor Alfurusi.

C APITOLUL II
HOCK, VRXJITORUL

Ce curios exemplar al unei rase aproape

cu totul disp ărută, spuse doctorul Elias.
- E un ,.nigrito·' răspunse inginerul
Dickson, sau mai de grabă un ,.aeta pigmeu'·,
ca aceia pe cari spaniolii, care au debarcat
în Filipine în 1521 sub conducerea lui Ma­
gelan, i-au întâlnit p e coastele insulelor, şi
mai ales în munţi, unde trăiau o viaţă mis­
terioasă, în locuri retrase, bine ascunse şi
apărate de ei cu un curaj şi o vitej ie neo­
bişnuite.
- Ei or fi „Mirmidonii" din legende, re­
luă doctorul. Legendele antice aduc la cu­
noştinţă de multe ori fapte a căror exacti­
tudine este dovedită mai târziu de observa­
ţiile exploratorilor. Ce părere are de asta
tânărul nostru prieten Jack ?
Tânărul naturalist rămăsese p e gânduri.
De când cu excursia lor în p ădure, Eisa
trăia lntr'o groază p erpetuă şi comunica e­
nervare a ei şi lui Jack0 tovarăşul ei de
aventuri.
Cu toate acestea se întorseseră acasă zdra-
29
 veni sănătoşi, fără să fie neliniştiţi de Alfu­
ruşi.
„Piticul", pe care reuşiseră s ă-l smulgă
din braţele droserei uriaşe, fusese readus la
viaţă p rin îngrij irile doctorului Elias.
O trava plantei canibale nu-şi săvârşise
încă, din fericire, op era, şi pigmeul p utuse
fi salvat graţie intervenţiei energice a libe­
ratorilor lui.
Elsa fu prima faţă omenească p e care o
zări când deschise ochii.
Tânăra fată observă pe mutra bietului pi­
tic o a dmiraţie care semăna mai de grabă a
extaz ...
- Te i a probabil drept vreo zeitate bine­
făcătoare, şi nu greşeşte, spuse Jack D ick­
son. Două îngrij itoare, ca d-ta şi mătuşa
d-tale Frida, nu sunt ap ariţiuni obişnuite
pentru un biet sălbatec, încolţit de fiare şi
de oameni. In tot cazul piticul acesta te
priveşte într'un chip destul de ciudat. S'ar
părea că vrea să spuie ceva.
Bietul „aeta", cu mâinile întinse spre tâ­
năra fată, se străduia să scoată din gâtlej ul
încă umflat de strânsoarea droserei veni­
noase,sunete răguşite şi sacadate.
- S'ar zice că este tusea ciudată pe care
o scot cimpanzeii şi maimuţele m ari, obser­
vă tânărul naturalist.
Dou-long-mor dădu din cap.
30
 - El tot asta este . . . La fel . El maimută-om
şi mare vrăj i tor, - mare I
- Vrăj itor ? Stârpitura asta ? excl amă Wil­
li e.
Doctorul Elias confirmă cele spuse de
dayac.
- Se prea poate ca piticul acesta să nu fie
chiar atât de dispreţuit cum credem noi.
Văd că poartă la gât o piatră strălucitoare
care p are să fie o amuletă misterioasă. Mi
s'a povestit de multe ori că anumiţi „negri­
ii" din insulele Sonde înţeleg limbaj ul p ă­
sărilor şi al maimuţelor din p ădurile virgine.
- Ca regel e Solomon, a cărui legendă
n e-a p ăstrat-o sf!lnta Scriptură, spuse Jack.
__, D in nenorocire, noi nu suntem nici păsări,

nici maimuţe, şi nu ne putem înţelege cu el

decât prin semne, propuse Eisa, p e care o
impresionau ochii „negrilului" fixaţi neîn­
cetat asupra ei.
- Nimic nu ne împie dică să încercăm,
spuse doctorul Elias, şi tu ai putea începe
foarte repede această e ducare a bietului
pigmeu care p are să fie inteligent. .. Priveşte
cum se căzneşte să-ţi mulţumească când îi
pui pe cap compresele de ghiaţă ce-i alun­
gă durerile. Imi vine a crede că-ţi recunoa­
şte numele tău şi al lui J ack... Se prea poa­
te că-şi dă seama de serviciul p e care i
l-aţi făcut şi că nu este o fiinţă nerecunoscă­
toare.
31
 - Prea seamănă a animal ca să ştie ce
este nerecunoştinţa şi răutatea oamenilor, se
amestecă acum inginerul Willie. Bietul om
a suferit probabil foarte mult în p ă dure,
înainte de a cădea în ghiarele plantei mân­
cătoare de oameni. Slăbiciunea lui şi starea
de istovire în care se găseşte sunt dovada
mizeriilor p e care l e- a îndurat. Poate că
este vreun sclav şi a fost despărţit de tri­
bul lui...
- ln orice caz, fugea desigur de nişte
duşmani care-i voiau pieirea, spuse Jack.
Căci fără îndoială că pe el il urmărea Al­
furusul care ne-a p ândit din înălţime a frun­
zişului copacilor.
Piticul asculta cu atenţie convorbirea,
care ghicea că e privitoare l a el. Se străduia,
fără să reuşească, să înţeleagă sensul cuvin­
telor pe care le rosteau cei din j urul lui.
Părea însă că aceste sforţări cerebrale îi
oboseau prea tare creerul primitiv. In cele
din urmă ochii lui exprimară o desnădej d e
care mişcă p e Eisa.
- Vrei să spui cev a ? întrebă e a cu greu
în curiosul dialect pe care-l vorbesc indige­
nii din insulele Sonde şi ai mărilor dela sud.
Ce căutai în p ă dure ?
Ea rămase uimită de atitudinea subită a
piticului.
Negrilul o arăta cu mâna dreaptă întinsă,
iar cu mâna stângă p ărea că arată spre ta-
32
vanul de rogoj ini ale marei verande, sub
care era instalat patul lui, cu o privir e căs­
cată care exprima o p rimej die p e care nici
el n'o putea defini . . .
Apoi, reluând iarăşi curioasa-i tuse saca­
dată pe care o în trebuinţa în loc de limbaj,
el în cepu să croncănească repede o cu vân­
tare din care, din nenorocire, nimeni n u
p utea să înţeleagă nici cel m a i mic lucru.
- C e p ă cat ! murmu ră J ack. D e ce nu s'a
continuat opera intre prinsă de biologii care
se apuca seră să înveţe a înţelege onomato­
p eele gorilelor din Africa Ecuatorială ! In
loc să-şi piardă tim pul şi sănătatea cu des­
cifrarea hieroglifelor egipten e şi inscripţiilor
cuneiforme, n ' ar fi mai bine să încerce a
price p e sensul s trigă telor animalelor, care
ne-ar descoperi, poate, mistere din cele mai
p asionante ?
Ca şi cum ar fi voit să arat e cât de drepte
erau cuvintele acestea, maimuţa Elsei, un
gibon alb d e Sumatra, p ă trunse în cli p a a­
ceasta p e verandă şi căută din ochi p e stă­
pâna sa.
Aceasta rel u ase încercările ei de conver­
saţie cu pigmeul şi arăta obiectele spunân­
du-le de mai multe ori numele, pentru a
întipări bine în memoria lui sunetele şi l u­
crurile.
Negrilul s e stră duia să repete ceeace au­
zea, dar limbaj ul lui se reducea într'una l a
guiţări s a u croncăneli repetate, scoţând me­
reu sunetele „hoc" şi „cuc•·, sunete gurale
pe c are J ack Dickson degeaba l e nota nea­
vând nici el mare speranţă că va reuşi să
înţeleagă ceva.
3 33
 D eodată, maimuţa dete cu ochii de pitic
şi se asvârli asupra lui ca un nebun.
Negrilul se ridicase deasemenea in capul
oaselor. El scoase o şuerătură ciudată, cu
care opri avântul gibonul ui, ca re rămase
lângă el în picioare, p e labele dindărăt în­
tr'o poziţie nemişcată şi pl i n ă de respec l, ca
un sol dat care prezintă unui şef arma p en­
tru onor.
- Ce ciudată coin cidenţă, murmură doc­
torul E l ias . Aceste două fiinte' au aerul că
se înţeleg.
- Una a scultă, cealaltă comandă, ex c lamă
Ei sa .
- Hock l vrăj i tor ! Hock mult înţelege a­
ni mn le ! Ştie lucruri care noi nu ştim „ . pre­
ciză Dou-long-mor, care p ă re a aproape tot
atât de disp us să se închine în faţa ciu da­
tului pigmeu, ca şi maimuţa.
Piti�ul înce p use cu mica mai muţă o con­
versa ţie repede, întretăiată de guiţături, de
strigăte ascu t ite şi de sunete c e semănau a
tuse.
- Zău aşa, p arcă şi- ar s pune lucruri im­
portante, exclamă Jack.
- Şi toată vremea ei mă p riv e sc p e mi­
ne, adăugă Eisa cu voce nes�gură. Pigmeul
trebuie să cunoască oa r e cari t aine ce mă
p r ivesc pe mine„. Se zice că A l furuş i i îşi
p re gătes c atacurile cu cea mai mare grij e .
Ei îşi spionează victimele şi d e abia p e ur­
mă apar p e n e aşteptate , tocmai în cli p a
când împotrivirea a devenit apro ape impo­
sibilă, ca urmare a r epeziciuni i atacului
lor. Piticul poate că :jtie ce v a în această
p rivinţă.
Jack îşi dădu sea m a că tânăra f a t a mai
34
 era stăpânită de aceeaşi groază p e care o
simţise şi în p ădure.
- D ar de ce te temi, Eisa ?
- N'aşi putea să spun, Jack. . . Tainele
p ădurii virgine sunt înfri coşătoare, în ace as­
tă insulă încă atât de puţin explorată.
In centrul pădurilor fără sfârşit, în mij ­
locul mlaştinilor pestilenţiale care ascund
în ele toţi germenii boalei şi ai morţii, ex­
istă locuri ascunse unde se mai practică ri­
turile însp ăimântătoare ale religiilor sânge­
roase din insulă.. . C ăci cu toată suprave­
gherea ocârmuirilor, se mai aduc j ertfe o­
meneşti fioro ase. Şi mi-e frică tare că, cu
toată dragostea şi grij a cu care mă in con­
j oară tatăl meu şi ceilalţi din j urul meu,
aşi putea deveni prada monştrilor care poa­
te că şi pregătesc atacul . . .
Naturalistul tresări. I se p ă rea că auzise
un vaet îndepărta t, un fel de bocet ciu dat
al cărui ton tânguios îl uimea.
Nu era nici vreo pasăre d e noap te, nici
vreo voce omenească ce scosese acest stri­
găt bizar, atât de nostalgic, care chinuia în
mod neplăcut nervii lui.
J ack Dickson era curagios dar cuvintele
tinerei fe te îl impresionaseră. Tot ceeace
văzuse de când sosise în Borneo îl punea
pe gânduri.
Şi pe deasupra, atitudinea dayacului D ou­
long-mor contribui a şi ea mult să-i sporea­
scă neliniştea. Sălbatecul se învârtea mereu
p rin plantaţie părând că nu-şi găseşte loc.
Pusese să fie adunate acasă toate servitoa­
rele malaeze şi chineze şi le interzise să
deschi dă barierele grele care închideau gră­
dina din jurul locuinţei. Evident dayacul
35
trebue că avea, ca şi Eisa, motive să se te a­
mă de ceva ce nici el nu putea lămuri.
Intre timp, convorbirea ciudată între mai­
muţa-gibon. cu blana albă şi pigmeu conti­
nua. Piticul îi dădea p arcă ordin e pe care
maimuţa le asculta cu o a tentie atât de co­
mică, încât doctorul exclamă:
- E o adevărată minune. Mi se pare că
deosebesc în vorbira lor, un nume care tre­
buie să fie acela al nigritului Hock.
- Hock ! repetă Dou-long-mor ... El, Hock
este zău I Nume de vrăj itor... Tare hain . . .
Hock ! El trebuie să f i e rege uran gutanilor
din insulă. Urangutanii toţi ascultă de el,
pentrucă el singur tot asta este, maimuţă.
- Aproape că aşa pare, aprobă . inginerul
Willie.
Frida se aplecă spre el.
- N'auzi nimic. afară, Willie ?
- Nu, n'aud ... Ah, b a d a ! Dar nu ştiu
gigur... S'ar zice că s'a stârnit vântul şi se
plânge că a fost trezit din toropeală. Vântul
de Est url ă grozav în timpul nopţii, când
vrea să smulgă copacii din p ădure.
- Urletul acesta plângător nu este al vân­
tul ui, dragă Willie... Este un semnal, un
ordin de moarte poate, sau poate semnalul
de adunare al războinicilor hoardei bleste­
mate, care aruncă desnă dej dea asupra in­
sulei Borneo, de când hoarda fost alungat ă
din arhipelagul Celebelor.
- Sunt piraţi ?
- Nu ... Băutori de sânge, \Villie. Bataci
care adoră o divinitate oribilă, crudă şi
nesăţioasă, a cărei sete o potolesc în fiecare
an cu sângele unei tinere fete, căreia i se
taie cu încetul gâtul, ca sângele să-i picure
36
picătură cu picătură, in timpul ceremoniilor
lor cru de şi diavoleşti.
- Vai, Miss Frida, ce oroare ! De ce se
mai tolerează asemen e a cruzimi fioroase ?
Nu se p oate trimite o expediţie care să a·
l u nge din Borneo pe Băutorii de sânge, ast­
fel cum au fost alungaţi din Celebe ?
- Ar trebui mai întâi s ă se poată des­
coperi satele subpământeşti în care trăesc
în p artea cea mai puţin accesibilă a insulei. ..
- Şi asta-i o greutate peste care aproape
că nu se poate trece, a dăugă doctorul Elias.
Băutorii de sânge apar şi disp ar ca nişte
strigoi negri, care par că se topesc în întu­
necimile de verdeaţă ale marei păduri fără
să lase vreo urmă de trecere a lor. Dayaci­
lor de pe coastă le e groază de ei, cu drep t
cuvânt, căci vampirii cu chip de om nu se
codesc de fel să chinuiască până l a moart e
şi pe indigeni, când li se înfăţişează pri­
lej ul.
- Tată I imploră Eisa, taci din gură ! Nu
cobi, nu stârni primejdia vorbind de ea.
Vino mai bine şi examinează pe Rock c are
este ,.micul rege al urangutanilor", dup ă
spusele lui Dou-long-mor.
Doctorul nu avea obiceiul s'o contrazică
p e fiica sa.
El se apropie deci de „nigrito" şi rămase
uimit constatând că , p rintr'o minune pe care
n'o înţelegea, acesta işi recăpătase aproape
puterile.
- Bravo ! spuse el, mititelul acesta are o
fire cât se poate de zdravănă. Iată-l gata
să-şi reîncea p ă fuga p rin copaci şi p e dea­
supra lianelor p ădurii virgine„.
Sau poate că vrea mai bine să rămâie
37
 aici la plantaţie şi să-ţi servească de „paj "
când ai avea poftă să pleci călare prin p ă­
dure, ca o „W alkyrie" rătăcitoare sau ca o
Artemis indo-malaeză ?
Pigmeul îl ascultase p e doctor c u toată
atenţia, fără a face cel mai mic gest.
Părea că, la rândul lui, era neliniştit şi
diu când în când rămânea în ascultarea bo­
cetului îndep ărtat şi misterios care răsuna
la intervale scurte.
Apoi, cum Elsa se apropiase de el, el în­
tinse braţul şi-i luă o mână pe care o duse
mai întâi l a frunte, apoi la buze.
In acelaş timp o privea cu nişte ochi atât
de strălucitori, încât tân ăra fată se simţi
turburată .
- Tu nu te teme, de Hock. . . îi murmură
Dou-long-mor în limbaj ul lui ; el tot atât cât
papagal ori maimuţă, el ştie vorbeşt e cu a­
nimalele sălbatici. .. El prieten mult l a tine,
şi la tânăr Thuan, prieten tău ... El p ăzeşte
voi .. .
- Ce te face să crezi, Dou-lon g-mor ? ex­
clamă fata uimită.
D aya cul arătă spre p ădure şi-i făcu semn
să asculte.
- Alfurusi... descoperit tovarăş sălbatec
omorât şi pus în locul lui Hock l Floare mân­
cătoare de oameni n'aut timp mânânce p e
el, ş i tovarăşi a i l u i mult furioşi ş i caută p e
tine . . .
- Pe mine ? spuse Elsa sp ăimântată, p ă­
lind.
- Nu-i nimic, dacă te caută p e d-ta ne va
găsi p e noi, declară dârz tânărul n aturalist.
Câţiva sălbateci de aceştia nu sunt adver­
sari periculoşi pentru nişte europeni bine
38
înarmaţi . Dacă vor să n e caute pricină, le
vom da o învă ţ ă t u ră.
- S ă n e ferească Dumnezeu de un ase­
mene a prăpăd, spuse acum doctorul El ias .
B atacii A l fu r uşi sunt bandiţii cei mai setoşi
de sânge din pădurea virg i n ă şi c ruzimea
lor nu se dă îndărăt dela oroare. Ei au tor­
turat în chip însp ăim â ntător pe o tână r ă
chinezoaică p e care au ră pit-o şi au t â rît- o
într'un ul din sanctuarele d e moarte al e lor . ..
I-au tăia t gâtul, cu încetul, l a p i c ioarele
i d ol ul ui cioplit în l emn înfă ţişând miste­
rioasa lor divinitate , şi i-au adunat sân gele
în cupe de bambu, pentru a-l bea la ospă­
ţurile înfricoşa t e p e care l e fac în timp ul
ser bărilor l unei noi.
- De ce guvernu l olandez nu pune ca pă t
acestor o rori ? înt r ebă ingine r u l . Dacă s'ar
înţelege şi cu autorităţile engleze de pe coas­
ta de Nord, Alfuruşii ar fi repede exter­
mina ţi sau siliţi să tră iască l a fel cu toţi
oamenii supuşi l e gil o r ci v iliz a te .
- D ar, p ână a tunci, ar săvârşi atât de
m ulte a sasinate, în c â t guvernato rii se codesc
şi nu se ho tărăsc să intre în războiu împo­
triva acestor adevărate fiare . . . Numai dacă
ar ataca deadreptul p e euro p e n ii din colo­
n ie , poate .că solda ţ ii s ' ar ho t ăr î se i n t erv ie . . .
Doc t orul înso ţ ise aceste cuvinte c u un gest
desnădă j d u i t .
- Nevasta mea, domnule Dickson, tova­
răşa scump ă a exilului meu v ol u ntar, a că­
zut v ictima acestor fiinţe demonice, N'am
putut să-i inlătur anemia p ern i cioasă de
care s'a îmbolnăvit, din p ricină că intr'o
noapte un liliac vampir i· a supt sâng e l e
cum a pretins ancheta j ustiţiei. In rea l i tate
însă sângele i-a fost supt d e unul din acei
39
Băutori de sânge, care au p ă truns în came­
ra ei, tiptil, fără să lase cea mai mică urmă .
Elsa şi Frida cunosc această tris tă poveste,
de aceea simt ele groaza asta nebună tot­
deauna când se iveşte temerea că se apro­
pie iarăşi vreun trib de A lf u ruşi.
- Domnişoarele pot dormi fără teamă,
declară Willie Dickson. Voiu aranj a în j u­
rul plantaţiei o reţea d e fire electrice care
fac mai mult decât toti miliţienii guverna­
torului, p entru a p ăzi locuinta d-voastră de
vreun atac al B ă u torilor d e sânge.
- Şi vom sta c u toţii' de pază, domnule
Brouwer, adăugă Jack ... Fra tele meu şi cu
mi n e vă sunte m prea recunoscă tori pen tru
primirea pe c a re n e a ţi f ă c u t-o ; ne s imţim
îndatoraţi să vă p ă z i m cu to a te puterile
-

n oastr e p e d-ta ... şi p e toţi ai d- tale . ..

Elsa şi Frida r oşi s e ră de pl ă cere auzin d
,

declaraţiile înfl ăcă rate ale celor doi fraţi.

Işi d ă deau seama că ele nu sunt deloc străi­
ne d e această sim p atie plină de aevotament
a tinerilor şi ochii lor avură o expresie d e
mul ţumire pentru cei doi tineri, o expresie
mai elocventă decât cel mai lung discurs.
Un strigăt al dayacului Dou-long-mor ii
făcu pe toţi să alerge spre patul „negril u­
lui" de care uitaseră în timp ul discuţiei ce
avusese loc mai sus.
- Hock ? strigă indigenul . . . Unde e Hock ?
Pigmeul se făcuse nevăzut...

CAPITOLUL I I I

VAMPIRI I NOPŢII

Toate zgomotele încetaseră în plantaţie.

Noap tea ecuatorial�, cal d ă şi insuportabilă
prin j ilvăeala ei dătătoare de boli, care u-
40
mezea pielea făcând-o să asude fără înce­
tare, domnea p este toată pădurea şi p este
fluviu.
Luna nu apăruse p e cer. Nouri groşi şi
negri o ascundeau, l ăsând pământul în în­
tuneric.
Şi tăcerea acestei bezne adânci nu era
turburată decât prin orăcăitul broaştelor
zburătoare care populau vegetaţia înconj u­
rătoare, umplând văzduhul de boswrodeala
lor continu ă.
Elsa se trezi brusc.
I se păruse că aude un zgomot suspect;
scârţâitura unei scânduri din perete, împin­
să de vreo mână străin ă, o trezise.
D ar tăcerea domnea din nou în toată casa
şi nimic n u lăsa să se presupună vreo pre­
zenţă duşmănoasă.
- Oiu fi visat, se gândi Eisa, răzând sin­
gură de sp aima ei. Apoi amintirea eveni­
mentelor din aj un revenindu-i în minte, îi
înteţi din nou groaza.
- Hock ! murmură e a aproape fără să-şi
dea seama, ce s'o fi făcut Hock ?
- Hock I răspunse chiar lângă e a o voce
ciudată.
Un fior de ghiaţă străbătu tot corpul ti­
nerei fete. In odaia ei exista o fiinţă vie.
D ar Elsa nu era din femeile acelea care
leşină p entru cel mai mic lucru. Era obiş­
nuită cu surprizele pădurii virgine şi nu-şi
41
pierdea capul tocmai când era mai folositor
să - şi păstreze to t sângele rece,
Ea dete repede l a o p arte reţeaua apă­
rătoare de ţânţari ce- i înconj ura p atul şi,
aprinzând lampa electrică de buzunar, o
ind r eptă spre locul de unde i se p ăruse c ă-i
vine răspunsul.
Ea văzu doi ochi verzi străl ucind c a a­
ceia ai unei pisici şi izbucni într'un hohot
de râs.
- Kiki, ce cauţi aci ? M'ai speriat !
In a devăr, era Kiki, maimuţa ei cu blana
albă care o sp eriase atâ t de tare.
Animalul se instalase comod intr'un foto­
liu, pe care-şi pregătise şi fructe ca să nu
p ostească în timpul cât era să stea de ve­
ghe noaptea.
Căci se vedea bine că graţioasa maimuţă
stătea acolo ca să suprav e gheze somnul
Elsei, lucru de care tânăra fată îşi dădu
repede seama.
Kiki asculta de un ordin dat şi o supra-
veghea pe s tă pâna s � cu o grij e care o uimi
pe Eisa şi o p use pe gân duri .
- Evident, gândi ea, nu m'am înşelat eri
când am spus că Hock, p iticul , înţelegea
limbaj ul lui Kiki care dea semene a îl înţe­
legea pe el.
Maimuţa mă supraveghează, cu siguranţă,
din ordinul vrăj itorului neg rililor.
Hm I Kiki a fost pus de sentinelă ca să-mi
arate că e xistă o . prim e j die .
42
 C ăci nu mai încape vorbă că există o
p rimej die în aer. Uf, şi căldura e înăbuşi­
toare „ .
Fără să d e a ascultare l ătrăturilor repezi
ale maimuţii care îşi da toată silinţa să-i
a tragă p arcă a tenţia asupra unui lucru p e
care să nu-l facă, Elsa dădu l a o parte ro­
goj inele care-i serveau de fereastră şi se
aplecă în afară ca să respire aerul mai re­
ce al nopţii.
Intunecimea era atât de adâncă că nu
putea desluşi absolut nimic.
Dar un animal sburător trecu atât d e a­
p roap e de obrazul ei, în cât avu impresia
a două aripi care îi făceau vânt, procurându­
i o senzaţie de răcoare minunată.
Fără să se mai gândească, Elsa se aplecă
în afară c a să simtă şi mai bine acest vân­
ticel neaşteptat.
A dierea deveni mai p uternică şi p ă ru că
se vânzoleşte acum într'una numai dinain­
tea ei.
D e abea a tunci putu s ă deosibeaseă un
corp care se ţinea atârnat d e ramura unui
copac şi care-i făcea vânt rep ede din două
aripi mari negre, pe care nici nu le putea
vedea fiecare în p arte, atât de repede se
mişcau. Simţea însă acţiunea lor răcoritoa­
re şi cu a devărat liniştitoare în fierbinţeal a
acelei atmosfere de furtună .
43
 Sub acest duş d e aer binefăcător simţe a
nevoia d e neînvins de-a închide ochii şi a
se lăsa pradă unei toropeli delicioase .
Un strigăt aseuţit al lui Kiki o smulse din
această torop eală. Maimuţa sărise p e ramura
ce se afla in faţa ferestrei, şi începuse o
luptă îndârj ită cu animalul care bătea aerul
cu aripile . S trigătele ascuţite ale maimuţei
o treziră cu to tul p e Elsa.
- Dumnezeule ! exclamă ea însp ăimântată .
Un vampir !
Ea îndreptă lumina lămpii electrice asu­
p ra celor două animale şi văzu foarte l ă ­
murit uriaşul liliac p ă ros p e c a r e maimuţa
îl strângea în braţe c u o î n df1 rj ire turbată
îndreptăţită de zgârieturile ghi a relor duş­
manului său .
- Kiki ! strigă fata . . . Dacă n' ai fi fost tu,
aş fi căzut prada toropelii mortale pe care
o exercita acest animal fioros ! . .. Aj u tor !
Liliecii vampiri îmi n ă p ă desc odaia ! Tata I
Jack l Dou-long-mor ! Săriţi ! Aj utor . . A-j u ... !
.

Ea nu isprăvi. Căci în cl i p a aceasta simţi

o strânsoare •puternică. Ea avu impresia
orbită a unei că deri în vid... apoi, ţeapănă
şi istovită, îşi pierdu cunoştinţa, ceeace o
împiedică de- a-şi mai da seama cine e duş­
manul care-o atacase şi care o ridica acum
ca p e un copil, până în vâ rful cop acilor
uriaşi ai p ă durii virgine . . .

44
 Zece secunde după aceea, Jack şi docto­
rul Brouwer năvăleau în odaie unde dom­
nea cea mai mare dezordine.
- Elsa I izbucni J ack.
- Fiica mea I strigă şi doctorul Elias.
- Nimeni I spuse naturalistul disperat.
Camera e goală I
- Dar strigă tul cine l-a scos ? Strigătul
acela după aj u tor ?
Era vocea ei !... Oh, Dumnezeule I N'or fi ...
- Ce ?
- Răpit-o ? continu ă doctorul disperat.
- Ah I strigă tânărul cuprins d e furie,
dacă mizerabilii au îndrăznit ...
- C e mizerabili ? întrebă Willie care so­
sise, şi el, în clip a asta. Vrei să vorbeşti de
Alfuru �i ?
- S'ar p u tea, dar in j urul casei s e află
o tru p ă de dayaci, înarma ţi până in dinţi,
ne-ar fi dat de veste. Dou-lon g-mor era cu
ei şi el ne este un om cu totul devotat.
Jack, care se'nvârtea p rin o daie ca un
nebun, scoase deodată un strigăt de sur­
priz ă :
- Maimuţa Elsei I Gibonul cu blana albă ...
uite-l colo ... zăcând sub fereastră ... e mort. ..
.

măcelărit ...
Se năpustiră cu toţii j os, unde găsiră ca­
davrul, cald încă, al micului animal al că­
rui gâtlej fusese despkat de ghiarele a gre­
sorului lui.
45
 Maimuţa ţinea, între label e-i crisp ate, cor­
pul vampirului p e care se căznea să-l su­
grume, când Eisa ţipase dup ă aj utor.
Jack care se trântise pe iarb ă şi de geaba
încercase să readucă l a via ţă bietul animal,
î ncepu să-l mângâie duios.
- A voit să-şi apere stăpâna împotriva
liliecilor vampiri şi şi-a găsit moartea în
luptă !
- Cum ? exclamă sp eriat doctorul Elias
cu cine ai spus că s'a lupta t ? Cine s'a a­
propiat de camera ficei mele ?
- Nu se ve de nici o urmă pe p ământ cu
toate că pământul e ume d, spuse Willie.
Nimic nu ne arată unde stătea misteriosul
agresor al Elsei.
- Ba da ! se auzi acum vocea limpede al
lui Dou-long-mor, aici e un cuţit !
D ayacul găsise în ierburil e înalte un cu­
ţit cu o formă ciudată şi a cărui lamă grea
şi ascuţită putea să reteze un cap cu cea
mai mare repeziciune.
- Cuţit dela Alfurusi-Bataci,
'
continuă în
şoap tă Dou-long-mor, adresându-se doctoru-
lui. El a omorât maimuţa, şi stăpân al
•.

l ui a răpit pe urmă fata t a .

- A h , ah, biata mea Eisa . . , o ftă Elias.
- O vom regăsi, strigă acum J ack cu în-
dârj ire. Willie şi cu mine vom bate p ădu­
rea cu D ou-long- mor, p e când d-ta vei con­
duce pe Frida p e coasta d e sud, la vre-un
46
plantator prieten de-al d-tale, şi să te în­
torci cu o trupă de miliţieni ca să ne dea
aj utor dacă va fi nevoie.
- D e ce să nu plec cu voi ca să-mi caut
fiica ?
- Pentru că numai d-ta ai autoritatea
necesară p entru a căpăta del a guvernatorul
provinciilor de sud oamenii înarmaţi de
care avem nevoie ...
- Dar ...
- Trebue să luăm măsuri repezi şi fără
să şovăim, ii tăie vorba Jack, zorile or să
se ivească şi cu o barcă vei putea aj unge
repede l a reşedinţă, aşa că mâin e vei putea
să fii înapoi şi s'o porneşti pe urmele noastre.
Tânărul vorbea cu atâta convingere, în­
cât doctorul Elias se lăsă biruit.
- Şi apoi, trebu e s'o salvăm şi pe Frida,
suspină el. Cu toată grij a care-mi copleşe­
şte inima, o să plec cu Frida. Iar voi, nu
întârziaţi, dragii mei prieteni. Ştiu că eşti
în stare să faci imposibilul şi chiar şi mai
mult, p entru ca s'o regăse şti pe Eisa şi am
încre dere în d-t u , Jack l
- Mulţumesc ! răspunse tânărul cu o e­
moţie adâncă . Dragă doctore, ai încredere
în mine. Vampirii nop ţii, întovără şiţi cu Bău­
tori de sânge, vor cădea rep ede sub gloan­
ţele noastre şi sub cuţitul dayacilor. Eu şi
cu Willie le declarăm chi ar în noaptea asta
război de moarte Batacilor, acestor monştri
47
cu chip de om. Cu toate piedicile p e cari
ni le vor pune în cale, o vom regăsi pe Elsa
şi o voi rea duce vie, sănătoasă.
- Dumnezeu să te aib ă în p aza lui, scum­
pul meu copil , murmură doctorul Elias, fără
a bănui că, auzind u- se numit astfel . Jack
simţise o emoţie nemărgini tă. Doctorul il
trata ca p e un fiu ş i J ack îşi dădu seama
că-i va fi foarte uşor să devie cu adevărat
fiul doctorului, dacă reuşea s'o redea pe
Elsa tatălui ei...

Zorile îl găsiră pe drum, înaintea tuturor ,

în capul unei mici trupe de Dayaci, p e care
Dou-long-mor îi îmboldea mereu să se gră­
bească. Inginerul închidea marşul.
Willie, la rândul lui, se desp ărţise d e
Frid a cu o strângere de inimă p e care şi
fata o împ ărtăşise. Sora doctorului Elias în­
grij ise şi lecuise pe tânărul inginer, cu o
stăruinţă care creease între ea şi Willie o
simp atie care nu aştepta decât ocazia favo­
rabilă pentru ca să se transforme într'o
legătură d efinitivă .
Frida era o femee curagioasă, liniştită,
frumoasă, dulce şi iubitoare ; căminul p e
care ar şti ea să-l creeze putea să aducă o
linişte binefăcătoare unui om d e acţiune ca
inginerul. Willie visa de multe ori la lini­
ştea unui cămin delicios care l-ar întâmpina
când s'ar întoarce dup ă o zi de muncă grea
48
şi s'ar odihni alături de o tovarăşe frumoasă
şi destul de inteligentă ca să-l înţeleagă.
Aşa că, în zilele din urmă, îl lăsase pe
fratele său să sburde p rin p ă duri cu vioaia
Eisa, p e când el rămânea acasă , la planta­
ţie, lângă fermecătoarea lui infirmieră. A­
mândoi stăte au de multe ori minute întregi
fără să schimbe o vorbă, dar sufletele lor
se înţelegeau şi doctorul Eli as, care-l apre­
cia pe Willie, se păzea să le turbure aceste
minute de tăcere şi se depărta discret pen­
tru a nu alunga fericirea care plutea dea­
supra celor doi tineri.
In ginerul era prea amorezat de Frida c a
să nu împ ărtăşească emoţia fratelui său,
pricinuită de răpirea Elsei.
De multă vreme Willie ghicise sentimen­
tele tânărului naturalist pentru fii ca docto­
rului Elias şi în ţelegea prea bine durerea
fratelui său, ca să nu-l aj ute din toate p u-
terile să regăsească p e dispărută .
J ack, l a rândul lui, ave a î n fratele său
mai mare o încredere absolută şi se simţea
îmbărb.ă tat , ştiindu-l alături de el în expe­
diţi a asta de căutare.
Din nenorocire urmele l ăsate de răpitorii
Elsei în iarba înaltă, se şterseseră când mica
trupă pornise în cercetare.
· Deodată însă o fâşie de mătase albă
care a târna de o ramură spinoasă, le arătă
direcţia pe care trebuiau s'o ia.
49
 - E o bucată din Kimonoul de noapte al
Elsei, spuse Jack ... C um a p utut vântul a­
găţa bucata asta de mă tase pe o cracă atât
de înaltă ?
- N'a dus-o vântul, spuse inginerul. Eisa
a fost ridicată până în vârful cop acilor. Nu
ne-a spus Dou-long-mor că Batacii din Celebe
străbat astfel distanţe considerabil e ?
- Da, thuan I afirmă D ayacul.
- Deci drumul pe care l-au luat răpitorii,
trebue să-l căutăm p rin frunzetul de sus al
p ădurii, continuă Willie.
După porunca lui, câţiva Dayaci, iscusiţi
în a umbla prin copa ci, se căţărară până
în vârful cop acilor şi cercetară vâlmăşagul
de liane şi ramifiţiile vegetale care for­
mau bolta maj estoasă a p ădurii.
Ramuri frânte, frunze rup te, tulpine zgâ­
riate şi pe alocuri fără coaj e, ară tau dru­
mul pe care trecuseră în fugă mai multe
fiinţe. Dou-long-mor nu se înşela.
Bandiţii trecuseră deci prin frunzişul p ă­
durii pentru a-şi ascunde urma, împreună
cu prizoniera lor.
- Alfurus crede noi pierdem urma l a ei
decl ară vână torul dayac, noi cunoaştem vi­
cleşugul la ei, noi mai deştepţi şi găsim l a
e i , iute, iute ...
Un strigăt prelungit al unuia din vânători
făcu să se repeadă fuga într'acolo.
Ce vrei ? îl întrebă el. Ce-ai găsi t ?
50
 - Diavolala negru, b ăutor de sânge, venit
pe aici, spuse indigenul ; dar găsit unu mai
tare decât el, şi a răsucit gâtul la el.
Intinsese braţul spre o siluetă neagră care
rămăsese agăţată de o cracă frântă, cu ca­
pul în j os.
- Thuan l strigă Dou-long-mor. Vino tu
îndată aici... Vino repe de ...
Cei doi fraţi nu erau pisici ca dayacii,
dar erau amândoi sprinteni şi pricepuţi în
toate sporturile.
Lianele însă erau destul de dese ca să nu
le îngăduie să urce prea uşor p ână în vâr­
furile cop acilor p ă durii virgine.
Jack reuşi cel dintâi şi-l aj ută şi p e fra tele
său să se ca ţere.
- Ce s'a întâmplat ? întrebă inginerul .
Dou-long-mor se mulţumi numai să-i arate
cadavrul omenesc rămas agăţat între crăci.
- Alfurus ? întrebă Jack.
- D a , thuan.
- Mort ?
- Intr'un chip însp ăimântător, dacă ceeace
văd nu e numai o p ărere I exclamă ingine­
rul . Gâtlej ul ii este aproape complect smuls
din loc. Ce ghiare oare i-a u sfâşiat în aşa
hal corpul încât i-a desvelit şi toată şira
spinări i ? V re-o p anteră, fără în doială ?
- Nu, răspunse Dou-long-mor ; panteră
nu putut l ăsa corp mort pe crăci la copaci.
51
Alt fiară făcut asta ! Al t fiară... sau Tune­
tul frunzelor.
- Ce tot îndrugă ăsta ? întrebă Willie pe
fratele său. C e basm mai e şi ăsta cu.„
Tunetul frunzelor ?
- Nu e un basm, Willie. „ D ayacii din
Borneo au poreclit cu numele ace sta uran­
gutanii pădurii virgine, din pricina sacilor
de resonanţă pe care marile maimuţe antro­
pomorfe le au la p artea de sus a coşului
piep tului.
- A tun ci, Alfurusul acesta ar fi fost că­
săpit de un urangutan ?
- Aşa se p are ! Trebuie să fi fost o luptă
grozavă !
- In frunzişul copacilor, la înălţimea asta ?
- Priveşte, spuse Jack, arătând fratelui
său crăcile şi lianele zdrobite.
Alte strigăte ale dayacilor confirmară a­
ceastă p ărere.
D e alungul unui gigantic trunchiu de co­
p ac, aşezat ca o punte peste acel ocean de
verdeaţă, ei descoperiseră alte două cadavre
de Alf uruşi.
Ambele aveau craniile z drobite şi creerele
lor, făcute terci, stropiseră coaj a copacului
pe care o mânj eau cu p ete roşii oribile .
- C e lovitură de măciucă ! zise inginerul.
- Tunetul frunzelor, foarte, foarte rău
când se bate, murmură pe gânduri Dou­
long-mor.
52
 - D umnezeule ! gemu J ack. Dar Elsa ?
- Ei, ce- i ?
- Ce s ' a făcut e a ? Ş i cărui monstru a
căzut e a pradă ? lmi vine s ă înebunesc de
sp aimă I Elsa ! ... Eisa !.„ Unde e Eisa ?
- Gura ta închide, thuan I D acă vrei gă­
seşti fata albă, strigă speriat Dou-long-mor.
D acă Băutorii de sânge aude pe tine ei re­
pede tae cap la fată„. şi p e urmă fugit.
- Are drep tate, aşa e sărmanul meu J a ck
spuse in ginerul. S ă fim tari şi să n e p ă s­
trăm sângele rece. Vampirii se'n vârt esc in
j urui nostru.
In adevăr în j urul cadavrelor Alfuru � ilor
dădeau târcoale câţiva lilieci mari, cu sborul
lor nesgomotos.
- Da, ei venit să caute pe fraţi ai lor
vampirii negri, ca să ducă pe ei în Ţara
morţilor, rosti d ayacul . . Alfurus, Batac, li­
.

liac vampir, tot un lucru es t e, m âncă tor de

oameni i
- Ce orori ne mai rezervă tainele aces­
tor codri ai groazei ? întrebă Willie pe fra­
tele său.
Acesta din urmă nu răspunse , ci numai
arătă inginerul ui un smoc de păr blond care
aparţinuse, fără îndoială, Elsei, şi care ră­
măsese atârnat de crăcile ghimpoase ale
cop acului.
- Tremur la gândul că aşi putea desco­
p eri trup u l ei fermecător zdrobit sau sfâ-
53
şiat, gemu el. Trebue să ne grăbim, Willie.
Fiece minută de întârziere poate să-i aducă
moartea. Haidem, haidem, înainte, nu e
timp de pierdut !
- Dar nu p utem să ne continuăm dru­
mul, căţărându-ne pe cop aci I exclamă ingi­
nerul . Trebuie să ne coborim . . . ,
Dup ă câteva clipe se a dunară cu toţii
intr'unul din acele ciudate luminişuri produse
năprasnic de tre cerea pustiitoare a vreo
unui cârd de elefanţi sălbatici, şi Willy,
consultându-şi busola, hotărî direcţia pe care
trebuiau s'o urmeze.
Dar nici n u se puteau gândi să înainteze
repede prin desişurile atât de încâlcite ale
p ă durii virgine care face ca centrul insulei
Borneo să nu fie aproape deloc umblat. ...
Micul grup de o ameni trebuia mai întâi
să-şi deschidă cu greu drum prin învălmăşa­
gul de bambuşi şi liane ţepoase, tăin d cu
cuţitele mari de vânăto are vegetaţia ce li se
punea în cale ; astfel îşi făceau o potecă în­
gustă care se închi dea numai decât în urma
lor.
C u toate acestea , Willy avea grij ă să lase
urme bătătoare la ochii pe unde treceau, ca
doctorul EJ ias să-i poată regăsi repede când
se va întoarce dela sud cu trupa de soldaţi
ai guvernatorului.
Dar nu numai acestea erau greutăţile pe
cari trebuia să le învingă.
!') 4
 Mai trebuiau să ţie socoteal ă şi de fa una
din Borneo. Câteodată erau urmăriţi de
pantere, care săreau din cracă în cracă prin
copaci, aşteptând un prilej favorabil ca să
sară în sp atele vre-unui întârziat. Trebuiau
să le al unge sau să l e doboare şi cu aceasta
se pierdea un timp preţios.
Apoi de multe ori erau nevoiţi să treacă
peste ml aştini infecte, în care mişunau cro­
codilii.
Din fericire, pe m alul a cestor mlaştini
Willy găsi un fel de trestii foarte tari, p e
care oamenii le legară în snopuri mari, for ­
mând astfel un fel d e plute p e care putură
trece pe tă rmul cel ăl alt.
Dădură apoi p este o p ădure de smochini
a tât de deşi şi de încâlci ţi , încât exploratorii
noştri trebuiră să renunţe de a-şi mai croi
drum cu aj utorul cuţitelor şi trebuiră s'o
ocolească.
Noap tea îi aj unse s drobiţi d e oboseală,
şi-i sili s ă p oposească, într'un chip destul de
primitiv, sub trunchiul unui cop ac pe care
îl desră dăcinase trăsne tul.
Nu mai dă duseră de cadavre de Alfuru ş i,
dar nici nu mai descoperiseră urme de ale
Elsei.
Şi Jack era cât pe ce s ă-şi piardă cu totul
nădej dea, când atenţia îi fu atrasă de stri·
gătele unei bande de maimuţe gibon p e
55
care l e văzu p e ramurile puternice ale unui
smochin uriaş.
I se p ărea c ă strigă tel e acestor animale
se îndrep tau spre el şi c ă voiau să-l facă
s ă înţeleagă ceva.
Voi mai întâi s ă o trezească p e Dou-long­
mor ca să-i împ ărtăşească şi lui această
părere, apoi se gândi că e mai bine ca s ă
aştepte p â n ă l a ziuă ca să discute chestiunea,
căci D ayacul nu era mai în stare decât el
să înţeleagă limbaj ul maimuţelor
Totuşi animalele acestea inteligente n u
fac de pomană aşa sgomo t, se gândi natu­
ralistul. Vor să mă previe de vre-o nenoro­
cire, sau poate că vor să-mi anunţe c ă au
d escoperit pe răpitorii Elsei ? Trebue să gă­
sesc soluţia acestei p robleme . . .
Fără să s e gândească l a imprudenţa p e
care o săvârşea pornind sin gur î n adânci­
mile pădurii, Jack înaintă p c un fel de
potecă la cap ătul căre ea i se p ă rea că z ă­
reşte un fel de luminiş scăldat de razele
lunii. Merg e a cu bă gare de seamă, trăgând
cu urechea l a cel mai mic sgomot. . .
Maimuţele î l escortau, sări n d din cracă
în cracă şi făcând şi mai marc zgomot cu
glasurile ci uda te.
Nu mai încăpea îndoial ă că-l urmăreau
p e Jack şi c ă nici cea mai mica mişcare a
lui nu scă p a ochilor atenţi ai maimuţelor.
56
 Deodată o amintire recentă ii răsări în
minte ca o rază da lumină I maimu ţele vor­
beau aceeaşi limbă ca şi negrilul p e care-l
smulsese din braţele droserei uriaşe .
Hock nu disp ăruse, poate, din casa lor
decât pentru a se întâlni c u gibonii pe care
să-i înt rebuinţeze, l a n evoie, ca să serve ască
pe bine- fă cătorii lui.
Atunci, l a întâmplare, Jack strigă din
toate puteril e .
- Hock ! . . . Hock I . . . Unde eşti, Hock ?
In aceiaşi clipă izbucni un zgomot puternic
asemănător unui tunet, care-l umplu de ui­
mire.
Trei corpuri p uternice şi perverse s e iviră
deodată în faţa lui şi i se puseră în cale.
- Oh, strigă J ack, urangutani !
Nu putu să spuie mai mult. Şase braţe
uriaşe, p este măsură de lungi, se năpustiră
asupra lui şi-l ridicară pe sus, fără ca să
li se poată împotrivi şi fără să se poată servi
de armele lui.

CAPITOLUL IV

B L O ND A CAPTIVA

- La urma urmei, este d e nesuferit I E

tiranic şi absurd I Ce vreţi dela mine. bru te
p ăroase ?.„
Un stol ciudat d e papagali. de culori vii
şi aprinse de speci a Aras, se ridică cu fâl-
57
f âit puternic de aripi, observând că apare
pe ramura uriaşă a unui smochin-banan
o ară tare albă, tranda firie şi blondă care se
sbăte a cu furie.
- D a ţi-mi drumul ! . . . Imi face silă ! Nu-mi
mai trebue nimic. Am destule flori şi des­
tule fructe, şi vreau să mă'ntorc acasă I Mă
auzi, vreau acasă ! Animal nesuferit ! . .. Piei !
Ea se strâmba cât putea mai urît ca să
sperie animalul, dar schimonoselil e ei nu
impresionară deloc p e maimuţa uriaşă care
o păzea.
Intr'adevă r, în spatele fiinţei blonde se ri­
dicase o namilă păroasă, care întinsese re­
pede două braţe înşfăcân d de pul p a goală
p e Eisa Brouwer şi fixând-o pe. loc.
Da, aceea care protesta atât de necăj ită
împotri va supravegherii neîn cetate a patru
sau cinci urangutani de o mărime destul de
impresionantă, era chi ar fiica doctorului
Elias. Maimuţele îi tăiau astfel mereu orice
încercare de eliberare şi o împie dicau de a
p ărăsi a dăpostul, un fel de colibă de crengi
şi frunzet, unde se afl a prizoniera.
In primul moment Elsa se înspăimântase
văzându-se răpită în toiul nopţii. Ea leşi n ase
apoi, din fericire, aşa că-i fusese cru ţ ată
groaza călătoriei ameţitoare p e care o f ă cuse
în braţele răpitorilor ei, p e ste vârfurile celor
mai înalţi arbori ai pădurii virgine.
58
 Se trezise deabea când se găsea întinsă
în tr'un cuib de crengi uscate, pe un culcuş
de frunze care formau o saltea plă cută.
Aproape de ea, l a îndemână, se aflau b a­
n ane, smochine şi curmale p e cari mâini
prevăzătoare le puseseră a colo ca f ata să-şi
poata astâmpăra foamea când se va trezi.
Eisa nu era superstiţioasă şi nu mai cre­
dea în basme.
Dar e a se ciupi totuşi de câteva ori ca
să se convingă că nu doarme şi că nu avea
vre-un vis ciu dat, că nu era prada vre-unei
halucinaţii bolnave.
O tuse întretăiată care se stră duia să se·
mene cu un limbaj ii dovedi că nu mai
doarme. Dar realitatea îi p ăru în primul
moment atât de înfricoşată, încât tânăra
fată îşi ascunse faţa în mâini şi exclamă
deznădăj duită :
- Vai, ce oroare ! . . Un urangutan ! U n om
.

al pădurilor ! Aj utor, J ack l Aj utor!

Strigătul ei de spaimă n'avu alt rezul tat
decât să atragă alţi trei urangutani uriaşi
care se apropiară în fugă şi se aplecară
asupra prizonierei, repetând mereu onoma­
topeele lor repezi, dar în care nu se simţea
nici un fel de sup ărare sau furie.
Era o familie întreagă : doi bărbaţi cu
canini enormi şi cu braţe grozav de muscu­
loase, o femelă care o privea pe Eisa cu o
curiozitate cu adevărat femeiască şi doi uran-
59
gutani tineri, încă sub supravegherea p ărin­
ţilor lor, dup ă cum se putu Eisa convinge
peste o clipă când femela dădu unuia din
ei o palmă ca să-l pedepsească p entrucă
încercase să i a un fruct pregătit p entru pri­
zonieră.

La drep t vorbind, maimuţele acestea cu

toate fălcile lor neliniştitoare şi braţele lor
înfricoşetoare, av e au mai de grabă un aer
bl ând.
D ar Eisa trăia de prea multă vreme în
Borneo ca să nu fi auzit povestindu-se lu­
cruri înspăimântătoare despre o amenii pă­
durilor, care răpeau chinozoaicc sau malaeze
şi l e duceau în ascunzişurile lor misterioase
unde deveneau apoi soţiile celor mai puter­
nici din ei.
Nimeni nu mai ş tia apoi nimic de soarta
acestor nenoroci te, p e cari oamenii păduri­
lor, foarte geloşi, nu le mai l ăsau niciodată
să se întoarc ă pe la casele lor.
Eis a izbucni într'un plâns desnădăj duit,
gândindu-s e la soarta ca re poate o aştepta
şi p e ea. Voi să fugă, să se arunce din vâr­
ful unui banan, să înc e rce orice, mai degra­
bă de cât să aştepte o tovărăşie grozavă ;
dar urangutanii erau cu ochii în p atru şi
nu pierdeau nici o clipă din vedere nici
cea mai neînsemnată din mişcările ei.
De voe de nevoe, trebui să rămâp.ă locu­
lui, pe culcuşul ei, şi să se resemneze cu
60
speranţa c ă tatăl ei şi prietenii lor n'o vor
l ă sa multă vreme în mâinile uri a ş elor mai-
mu�. .
Acestea, de altfel, se arătau pline de grij ă
ş i de blândeţe pentru prizoniera lor. Eisa
îşi d ă du curând seama că ele o îngrij esc cu
multă atenţie şi că la nevoie vor şti şi s'o
ocrotească şi să o apere. C â ţiva lilieci vam­
piri, cari avuseseră îndrăzneala să p ă trun d ă
pân ă sub acoperişul de cren gi care o adă­
postea; fură prinşi de o maimuţă bărbat care-i
sdrobi cu o singură mână ca o j ucărie. O
pisică s ălbatecă avu acea ş i soartă ; fu gâtuită
ş i aruncată j os la pământ în câteva mişcări
aşa de repezi, încât Eisa rămase înmărmu­
rit ă .
Tânăra f a t ă începu s ă se liniştească ; iar
un incident care se petrecu puţin timp dup ă
ce se trezise, o puse p e gânduri. Se aventu­
rase p e o cracă care înainta ca un pod
peste vălmă şagul de liane şi de vegeta ţie
uimitoare a p ă durii tropicale, când, arun­
când ochii la p ă mânt, obse rvă o formă nea­
gră ce se ascundea în i erbu rile înalte.
Era un Batac- Alfurus, înarmat cu o !an­
cie lungă de fier ascuţit şi cu u n cuţit scurt
şi în covoia t a cărui formă indică îndeaj uns
la ce pute a servi.
- Un B ăutor de Sânge I Un tăetor de ca-
pete, ţip ă Eisa, mai mult moartă decât vie.
văzând ochii Al furusului îndreptaţi asupra
smochinului pe care se afla ea prizonieră .
61
 Dar un z gomot ca un tun e t car e izb ucni p e
c op aci sili r ep ed e pe s ălb at e c să-şi caute scă­
parea în fugă .
O avalanşă de giboni se ivise pe vâ rfu rile
co p acilor, în timp ce urangutanii, asvârlin­
du-se la p ăm ân t cu s ă ri t u r i cu adevărat ui­
mitoa re , porneau pe urmele sălbatecului, sco­
ţ ând url et e de fu ri e.
Eisa nu 'p utea şti exact ceeace se :întâmpla­
se, dar văz u m aimu ţ a cea mai mare întorcân­
du-se cu lancea Alf urusului, pe care o purta
s t ânga ci , cu o măre ţi e comică, p e umăr .
In urma lui v en e a u c e i l a lţ i urangutani, în­
c onj u r aţi de o adevărat ă escortă de giboni
care ţipau , tuşeau şi l r1 t ra u , ca şi c u m ar fi
voit să p ove s tea s c ă tinerei fete lupta care a­
vusese loc în tai n a marii p r1 d u r i .
Unul din u rangut a ni fu sese rănit. C ă p ătas e
o lovitură puternică cu c u ţ itul b at o c , şi din
braţul său, rănit până la os, ţâşnea l a fiecare
mişcare a lui, un val de sânge roşu.
Eisa simţi o mare milă p en tru el . Uranguta­
n ul luptase doar ca s'o ap e re pe ea.
Repede, fata docto r u lu i Elias, smulgând o
fâşie din kimo no ul ei, se a p ropi e de rănit,
murmurându-i cu vocea e i blând ă cuvinte de
îmbărbătare.
Intr'o foaie lată a co pac ul ui , îndoită în for­
mă de sac, găs i puţină a p ă d e ploaie , Eisa
muiă bucata de pânză şi şterse rana cu ·băga­
re de seamă, căutând să nu-i sp ore as că pa-
62
cientului durerile. Maimuţ a se lăsă îngrij ită
şi o privea cu ochi atenţi, în care Elsei i se
păru că vede o expresie uimitoare de înţele­
gere şi recunoştinţă .
Femela şi puii de urangutan se aşezaseră
în j urul fetei pe care o priveau curioşi şi ale
cărei gesturi păreau că şi l e întipăresc cu a­
tenţie în minte, ca să ştie, la nevoie, să le imi­
te până in cele mai mici amănunte.
Cu toată curiozitatea lui naturală, maimu­
ţa-bărbat nu se apropiase. El rămăsese de
p az ă pe o cracă mai depărtată de unde ob­
serva ce se întâmplă în pădure, sub el.
Şi probabil că aşezase sentinele în toţi ar­
borii înconj urători căci toate maimuţele gi­
boni trăncăneau fără încetare.
In timp ce termină îngrij irea rănitului, El­
sa auzi din adâncimile pădurei, detunături în­
d epărtate care o făcură să scoată un strigăt
de bucurie.
- Ei sunt ! . .. Tata .. . Jaclc .. Mă caută ! Aj u­
tor ! A ici sunt ! Veniti mai ele grabă !
D ar când vo i să ias!1 în fugă din coliba de
crengi care îi serveau drept adăpost şi închi­
soare, urangutanii îi t {l i ar{1 d rumul şi se îm­
p otriviră intenţiei ei.
D e data aceasta Eisa se 'nfurie.
Voia să se coboare cu orice pret şi s'o por­
nească prin pădure, în întâmpinarea acelora
care o căutau şi care-i dăduseră de veste priv
focurile de armă că veneau s'o caute .
63
 - Dar nu înţelegeţi că trebue să dau de
veste alor mei ? striga ea desnădăj duită „. De
ce mă opriţi ? Ce vreţi ? Fie-vă milă şi lăsa ţi­
m ă să plec. Lăsaţi-mă !... Ah, ce situaţi e oribi­
lă ! Jack, J ack ! . . . Aj utor !
Maimuţele uriaş e o ascultau cu o atenţie
ciudată !
Se părea că le e milă de e a , dar rămâneau
surde la toate rugăminţile ei.
Toate păreau că ascultă de o putere miste­
rioasă, de un ordin superior.
Eisa îşi dădu seama că nu avea mc1 •o pu­
tinţă să fugă. Trebuia să se resemneze şi sii
aştepte.
Se întinse deci pe o cracă groasă şi rămase
în ascultare, cu speranţa că v a auzi din nou
focurile de puşcă după care putea înţelege
drumul pe care mergeau prietenii în căuta­
rea ei.
D ar peste pădure se aşternuse iar tăcerea ...
Numai la picioarele smochinului pe care
se afla ea, zări o nouă trupă de urangutani,
care s e răspândiră, ocupând toate posturi p e­
riculoase de unde s'ar fi p utut aştepta vre-un
alac .
- E drept că sunt bine păzită ! murmură
prizoniera.
Din nenorocire n'am l a mine nici o armă
ca să încerc să sparg această ciudată blo­
cadă ...
De altfel ce-aşi putea face împotriva acestor
64:
oameni ai pădurilor, atât de înfricoşători când
sunt supăraţi.
Noaptea se lăsa ... noaptea tropicelor care
urmează zilei, aproape fără tranziţie, Eisa o
vedea venind cu teamă.
Intunericul o speria . Pădurea se umplea de
fiare, care scotea u urlete sinistre, ce-ţi .strân­
geau inima de frică ; i se părea că aude fâşăi­
turi prin frunziş, ca şi cum s'ar fi mi:şcat
şerpi în j urui ei.
Era ora când şerpii inelaţi bungar cutreeră
pădurea, în căutarea prăzii, Elsa simţea o
groază nebună de aceste reptile, atât de sprin­
tene încât indigenii le porecliseră „şerpi...bi­
ciu", atât de neaşteptat, de repede şi veninos
este atacul lor.
Tânăra fată şti a foarte bine că pădurile d in
Borneo sunt populate de reptile periculoase ;
fără să vrea, ea se duse să caute apărare la
urangutani, aşezându-se lângă ci, căci mai­
muţele aveau auzul ascuţit şi instinctul lor
ghicea primej di a şi ştia să o :înlăture l a
vreme.
Găsi pe oamenii pădurilor foarte turbu­
raţi. Cel mai tânăr membru al familiei de
maimuţe, împins de cudozitate, părăsise că­
minul părintesc şi pornise în j unglă, în cău­
tarea aventurei sau a unor fructe sălbatece ...
Fusese însă atacat de o reptilă care-l înţe­
pase în gât cu o repeziciune fulgerătoare. Iar
acum, bietul animal era în agonie.
5 65
 Nici nu dură mult până muri, cu toate în­
grij ile Elsei şi strigătele disperate ale ma­
mei, care-şi arăta durerea întocmai ca un om,
pe când bărbaţii, furioşi şi agitaţi, îşi arătau
colţii uriaşi şi gesticulau, dând din mâini a­
meninţători, spre j ungla unde se află duş­
manul.
Tânăra fală aştepta zorile cu nerăbdare
uşor de priceput. Toţi urangutanii se grupa­
seră pe crăci, punându-şi in mişcare glasurile
şi făcând să răsune cavităţile lor toracice.
Declaraseră războiul împotriva asasinului,
răzlboi care avea să fie înfricoşat, dacă j ude­
cai după prudenţa de care făceau dovadă oa­
menii arborilor, care nu mai îndrăzneau să
se coboare din arbori.
Când soarele străbătu în sfârşit bolt a de
frunziş, Elsa işi putu da seama de pricina e­
moţie i de care era cuprinsă turma de mai­
muţe.
- Un h amadrias ! exclamă ea. Şi ce uriaş I
Ce animal înfricoşător ! Regele cobrelor n e
pândeşte şi ne asediază !
Până acum nu-i fusese dat să vadă de-a­
proape un hamadrias-serpentivor, cel mai
primejd ios animal veninos din India şi din
insulele ecuatoriale.
Acela pe care-l zărise, făcut colac şi cu ca­
pul la pândă, semăna cu un boa. Trebuia să
ai<bă cinci până la şase metri lungime. Cor­
pul lui era gros cât o pulpă de bărbat ; îşi
66
elătina capul turtit, băgat în capuşonul des­
făcut, pe care se zărea un V format din oche­
larii ciudaţi ce-l făceau să semene cu o cobra,
din a cărei familie făcea parte.
Nu era însă un şarpe obişnuit, care fuge di­
naintea oamenilor şi se ascunde la cel mai
mic sgomot.
Era o reptilă formidabilă ; m ânio a să .şi gata
de luptă. lşi pândea adversarul şi se arunca
asupra lui ; îl urmărea până în pânzele albe,
când nu-l putea ataca, fiind o permanentă
primej die când se găsea în vecinătatea unei
tabere.
Eisa auzise păţanii :înfricoşătoare cu acest
ophiophag 1) , mai primej dios decât un rino­
cer sau un tigru, care trecea râurile înot pen­
tru a urmări pe om, când acesta era a tâ t de
neprevăzător să-l a tace .
Fără indoială că urangutanii ar fi .putu t
să-l nimicească pe acel a care-i asedia. Dar
veninul r�ptilei care pricinuia o moarte a­
proape .fulgerătoare, îi speria.
Eisa înţelese că nu în dră zn e au să se lupte
şi că-şi chinuiau acum m inţile , d estul de re­
duse, ca să găsească un m ij loc să se desbare
de acest adversar teribil.
- Ar fi nevoe de o carabină sau de o puş-

1) Ophiophagul h a m a d r i as este cel mai mare şi

cel mai periculos dintre şerpii veninoşi depe con­
tinentul a si at i c şi din insulele Sonde.
67
că p en tr u ca acest şa r p e monstruos să p oată
fi nimicit f ăr ă s ă r işti să fii a tins de colţii lu i
v eninoşi, spuse ea, în cele dn urmă, făr ă să ş i -

de a s e a m a cu cine vorbeşte, celui mai b ă tr ân

din tr e ur angut a n i , care o a sc u l t a serios şi cu
multă atenţie, parcă pute a î n ţel ege ceva.
- Cc p ro as tă sunt ! murmură ea, m a im u ţ a
asta poate să se căznească o r i c â t să mă înţe­
l eagă , nu voi re u ş i să-i explic cc ar fi de fă­
cut acum. . . Ar fi n e vo i e de un interpret şi,
din n en oroci re, n ' am nici unul la îndemână !
In clipa aceasta îşi aduse amin te de n egr i­
lul-aeta de care îngrij ise şi dispă ruse îutr'un
chip atâ t de misterios.
- Acesta părea dt iî n\degc g ra i ul m aim u­
ţ e lo r şi
D o u l ong-m o r pretindea că e vr ă j i­
-

tor . . .
Ce păcat că a p l e c a t din plantaţie făr ă să
ne spue unde l-am pu t e a găsi ! Cum 1îi zicea
Dou-long-mor ? Ah, mi a d u c aminte . . Hocck !
- .

- Hock ! repe t ă departe de ca un ecou„.

Hock !
. Tânăra fată vorbise cu glas t are . Luase obi­
c e iul să vorbească astfel singură de când se
afla p riz oni e r ă . I se p ărea că nu mai e atât
de sin gur ă , că s t a re a ci n u e a t ât de dispe­
r a t ă , când a u z e a o v o ce de om, fie chiar a ei„.
Mai n ă d ă j d u ia astfel să at rag ă a te n ţ i a p r ie­
tenilor ei, dacă trece au cumva, din întâm­
plare > pe ap roape.
68
 - Hock ! r e l u ă ea, mirată de e c oul pc
care-l a u z is e pentru prim a dată.
- Hock ! Hock ! Hock ! r e p e ta ră maimu­
ţele, adunfmdu-sc în j u rui ci.
Un mormăit c i u da t f u răsp unsul. Ea se în­
t o a r s e speri a t ă şi r ăm a s e înmrtrrnurită d e sm·­
prind erc.
N c g ri l u l smuls de J ack din ghiarele dr o s e ­
rci uriaşe, pigmeul vr ă j i to r se afla în fa ţ a e i .

CAP. V.

l\ll CU L R E G E A L OAl\IEN l L OR D I N C l l' A C I

El se închin ase în faţ a El s e i într'o atitudine

a t ât de umilă încât t â năr a işi dă du seama
numaidecât că n eg r ilu l n p ăstra recunoş­
ti n ţ a şi: că n' avea gâ n d ur i rele cu privire l a
soarta ei.
O p d ve a cu un fel d e a doraţie mută c a re
o mişcă p e Eisa ş i o l i n i şt i.
Dar fu uimită auzin d p e n e g ri i că în c e p e
să vorbească, un grai: sacada t, cu u r an g u ­
tanii c a re o păz e a u .
Hock :înţelegea g raiu l m a rilor maimu ţ e
d u p ă cum ' î n ţelegea şi cro n c ă n i t ul gib on ilo r .
Fiinţa a c e as t a a l ft l de d isgra ţ iată de n a t u ră
şi at â t de i n fe rioară ccl o rla l t i o a men i, o luase
, aşa d a r c u mult î n a i n t e sava n tilor biologişt i
care înce rcaseră si'i d e a un în ţeles mod ulaţi­
,

ilor b iz a r e , ţ i p e telor ascuţite şi sughiţu rilor

69
ciudate ale marilor antropoizi, exilaţi în col­
ţurile cele mai sălbatece ale pădurilor tropi­
cale.
V·orbea acelaş grai ca urangutanii, aşa că
putea afla taine pe cari nici un vânător din
j unglă nu le putea niciodată descoperi .
Elsa văzu că urangutanii îl ascultă cu mult
respect pc pitic.
Pigm e ul acesta, care avea statura unui
copil, comanda acestor formidabili antropo­
morfi, dup ă cum comanda gibonilor, care îşi
încetau imediat trăncănitul sgomotos când le
făcea semn să tacă.
Elsa hotărl să se servească de această in­
fluenţă pentru a fi dusă înapoi la plantaţia
tatălui ei.
- Vreau să mă întorc acasă, spuse ea, în
dialectul Dayacilor, presupunând că piticul îl
va înţelege mai uşor decât ol andez a sau en­
gleza. M'am săturat să stau aici. Vreau să
plec !
Negrilul o ascultă pe fată cu o aten ţie pro­
fundă. Din gesturile Elsei, care tot arăta spre
orizont, piticul înţelese care er a dorinţa pri­
zoniere.i.
Dar, spre marea dezamăgire a Elsei, el
dă. d u din cap, părând că se împotriveşte a­
cestei dorinţe .
Tânăra fată se arătă grozav de îndurerată
70
şi voi să se arunce din vârf ul copacului pe
care era a dăpostită.
Nu-şi putu pune însă in practică gândul
căci urangutanii o supravegheau.
Hock le făcu semn să o conducă din nou în
adăpostul de crengi, unde fata se aruncă pe
culcuşul de frunze şi-şi ascunse faţa în mâini,
ca să-şi arate durerea.

Uitându-se printre degete ca să vadă ce va

face piticul, observă că acesta se apropie de
ea şi caută să-i explice ceva prin semne.
Ii arătă pădurea înconj urătoare şi cu sem­
ne de groază, ii lămurea că peste tot sunt
duşmani ascunşi, înarmaţi până in dinţi şi
cu cuţitul încovoiat al Băutorilor de sânge.

El imita săritura pisicii sălbatece, a Alfu­

rusului, care-şi tăia victima, lăsându-i să p i­
cure sângele cu încetul şi strângându-l în
tulpine de bamhu p e care apoi le întrebuinţa
la ceremoniile înfricoşate ale divinităţilor lui
misterioase. El imita sborul repede şi nesgo­
motos al liliecilor vampiri, adormindu-şi vic­
timele cu bătaia înceată şi răcăroasă a aripi­
lor lor, a:poi îl rănesc mortal cu o muşcătură
pricepută, care-l anemia şi-l istovia numai
într'o noapte.
Apoi căuta să imite prin gesturi pe Alfuru­
sul sângeros care , ascuns în frunzişul copaci­
lor, dă târcoale casei plantatorului şi escala­
dând balconul sau verandele, pentru a pă-
71
trunde în camere, ca să ră'p ească pe fete şi pe
femeile tinere pe care apoi le aduceau j etrfă
pe altarele d ivinităţi lor lor.
Şi Elsa vedea pe pitic mimând scena ulti­
mă, femeea albă sbătându-se şi plângând ; a­
poi, întinsă goală pe piatra morţii, cu capul
bălăbănindu-se deasupra vasului vrăj itoru­
lui sau vrăj itoarei care , 'in mij locul strigăte­
lor neomeneşti a demonilor negri, începea să
f erăstruiască gâtul delicat cu o lamă dinţată,
stropind cetele de sălbateci dimprej ur cu
sângele cald încă al victimei .
Apoi, cum Eisa începea să înţeleagă scenele
de spaimă pe c a re p iti cul se străduia să i le
lămurească, Hock o arăta pe ea cu mâna, pe
când cu cealaltă mima tăcrea gâtului şi pă­
rea că arată că Băutorii de sânge, ră spân d i ţi
prin j ungla înfricoşată, o p â n deau şi plănu­
iau să puie mâna pc c a .
- Tu, Tu ! păre a d că zice Elsei ; te vor
prinde... dacă nu rămâ i aici . . . ocrotită de oa­
menii copacilor ...
Işi exprima prin gesturi gândul cu schime ale
mutrei şi cu o mimică atât de expresivă, în­
cât fiica doctorului Elias ghici tot ce se pe­
trecuse.
- Da, da ! spuse ea... îmi dau seama acum
de tot ce a fost... Tu ai pus maimuţele să mă
răpească, pentruca să nu cad în mâinile Alfu­
rusului. Tu le-ai pus pe aceste affimale de trea­
bă să mă supravegheze şi p entru asta 'îţi sunt
72
recunoscătoare din tot sufletul !.„ Vraciule
bun !
Ea îşi însoţea cuvintele cu aceleaş gesturi ca
şi piticul, pentru ca să-l facă pe acesta să în­
ţeleagă ce spunea. Pe când vorbea se auziră
iar din de p ărtare focuri· de armă. In adânci­
mile pădurii virgine, trupa ce o căuta înce­
puse iar să dea semnale de chemare.
- Hock ! s trigă Eisa, întinzând braţele în d i­
recţia din care se auzea detunăturile ; Jack e
acolo ! Mă cheamă !
In aceeaşi clipă ea sărise afară din coliba
de crengi şi se apleca în căutarea unei liane
pe care să se poată coborî, când piticul năpus­
tindu-se la ea, îi arătă la picioarele bananu­
lui, hidoasa spirală a hamadryasului uriaş,
care stătea la pândă, încolăcit în j urul lui,
dar gata să se destindă ca un resort în mo­
mentul când va voi să sară asupra prăzii .
- Ah ! strigă fata, dacă Jack sau fratele lui
ar fi aici, ar găsi un mij loc să nimerească
monstrul acesta ... Ei sunt înarmaţi .. şi l-ar pu­
tea împuşca ...
Intre urangutani şi pitic începu acum o con­
vorbire agitattl. Eisa nu pute a să ştie ce-şi spu­
neau, dar ea ghicea că el comanda şi arăta
maimuţelor cc trebuiau Stl facă. O rază de spe­
ranţă învioră curaj ul prizonierei. Hock vrăj i­
torul părea că-şi dă seama de lucrul acesta ...
Poate că va da de veste lui Jack şi lui Dou­
long-mor şi-i va aduce acolo ca s'o ia şi s'o
ducă la tatăl ei...
73
 Cu toate acestea nu voia încă să se legene în
această speranţă.
In clip.a aceasta doi urangutani o sbughiră
dela locul lor şi , făcând o săritură puternică,
spintecară văzduhul şi căzură departe, pentru
a evita atacul şarpelui care de grabă îşi ţâş­
nise capul în aer pentru a-i ataca.
Dar agăţându-se cu cele patru labe de ra­
murile unui arechier enorm, ale căror ramuri
se întretăiau cu ferigi aliborescenle, maimu­
ţele dispărură în îmbelşugata vegetaţie a pă­
durii care se închise la loc, în urma lor.
Hock îi urmărise cu ochii, fără să facă un
gest sau să scoată vre-o exclamaţie de mulţu­
mire.
Probabil că era sigur <le rezultatul expedi­
ţiei, căci se întoarse spre Eisa a cărei emoţie
crescuse şi mai mult, ghicind gândul negri­
lului.
După aceea, întinzând braţul în direcţia în
care d ispăruseră maimu ţele, rămase câtva
timp pe gânduri, apoi, făcând o mare sfor­
ţare a minţii, spuse, spre marea uimire, dar
şi bucurie, a fetii :
- Jack !
Cuvântul acesta îl aştepta şi Eisa , numele a­
cela de care pigmeul recunoscător îşi aducea
aminte şi pe care piticul îl putea pronunţa mai
uşor, de oarece semăna mai bine cu graiul
ciudat pe care-l vorbeau animalele pădurii
virgine.
74
 - Mulţumesc, Hock ! strigă tânăra fată e­
moţionată ! Tu eşti bun, eşti adevărat prieten !
O să-ţi fiu totdeaun a recunoscătoare ! Totdea­
una !
Piticul o privi cu extasul unui drept credin­
cios în faţa unei icoane apoi, executând ace­
eaşi săritură ca şi maimuţele cu cari semăna
ca un frate, apucă o lian ă care atârna din
b olt a de v·erdeaţă şi se aruncă înainte în ocea­
nul de verdeaţă care-l ascunse imediat de
ochii tinerei fete„.
Eisa rămase singură pe copac, cu urangu­
tanii ... cuprinsă de o nerăbdare care o chinui
până dimineaţa, nelăsâ nd-o să închidă ochii
toată noaptea ...

CAP. VI

JACK şi ELSA

Zorile o surprinseră întinsă pe o cracă a co­

pacului şi ascultând toate sgomotelc atflt d e
ciudate ale pădurii.
Ea se străduia să p[1tru n d 11 t ai n a adâncimi­
lor verzi care se întindeau în j urul lui. I se
tot p ărea că aude fâşăit u ri prin frunziş, sau
târşâiturile unor paşi p rin t u fiş u ri .
Atunci înălţa capul, scru tfmd cu ochii tufi­
şurile şi buruienile înalte : dar repede se tră­
gea înapoi, zărind şarpele al cărui cap era
mereu la pândă, răbdător, gata să lovească cu
75
colţii lui uriaşi orice fiinţă vie care se va apro­
pia de el.
Elsa privea apoi săriturile gibonilor pe un
copac din faţa ei.
Deodată ea fu cuprinsă de o bucurie aşa ·de
mare încât rămase nemişcată, fără să fie în
stare să facă un gest sau să scoată vre-o vorbă.
Din mij locul frunzişului se desprinsese fi.
gura unui tânăr. Sta căţărat pe un copac şi
privea ca şi cum ar fi căutat ceva, înspre smo­
chinul-banan p e care se afla Elsa.
Elsa îl recunoscu numaidecât pe Jack Dick­
son ; dar un Jack îmbrăcat în zdrenţe, cu pă­
rul încâlcit şi plin de scaeţi ; ca un om care
s'ar fi căţărat multă vreme printre copacii
deşi ai pădurii virgine.
Doi urangutani, aciuiţi lângă el, păreau că-i
servesc, în acelaş timp, de d1l ăuze şi de
paznici.
Elsa recunoscu pe cele dour1 maimuţe pe
care micul vrăj itor le trimises e cu o însărci­
nare, pe care Eisa, acum, la vederea lui Jack,
o înţelese deplin.
Hock pricepuse deci cuvintele ei. Piticul a­
vea o inteligenţă ciudat de desvoltată, care
putea ceti gândurile acelora pe care voia să-i
servească.
Elsa admiră instinctul miraculos al negri­
lului, care adusese un prieten aceleea pe care
o pusese sub protecţia marilor maimuţe şi
76
care adusese acolo pe un alb înarmat cu a r­
mele necesare pentru a putea nimici pe peri­
culosul hamadryas care o .a sedia cu o încă­
păţânare îndârj ită şi răzbunătoare.
Dar vederea lui Jack o făcu pe Eisa să piar­
dă orice prudenţă.
- J ack ! strigă ea cu glas tare. Allo, .J ack !
Aşteaptă ... viu la tine !
Nu ma i aşteptă răspunsul tânărului natu­
ralist şi, nemai fiind supraveghiată decât de
femela maimuţă, care n'avusese timp s'o o:
prească, se lăsă s'alunece j os de-a lungul unei
liane şi voi să alerge spre copacul pe care se
găsia Jack.
Dar deodată rămase înmărmurită de groază.
Hama dryasul, rezemat în coada-i încolăcită
în j urul unui trunchiu, se ridicase în faţa ei.
El o fascina cu ochii neîndurător aţintiţi a­
supra ei şi-şi învârtea limba ca o furculiţă în
toate părţile, legănându-şi trupul înălţat, gata
să se repeadă.
Nem işca t ă , încremenită, Elsa se simţia că
leşină.
O somnolenţă sau mai de grahă o toropeală
părea că pune s t r1 p frn i re pe ea ; nu mai avea
voinţa necesară ca să facă mişcarea ce ar fi
putut-o mântui.
Se străduia din toate puterile să s e î m p ot ri­
vească somnolenţei cotropitoare şi fascinaţiei
grozave care o atrăgea spre hamadryas. In
mod fatal ar fi su comhat acum suh atacul ve.-
77
ninos al monstrului, când două detunături ră­
sunară cu un zgomot atât de puternic că îi
păru că-i explodează în creer.
Nu-şi dădu seama că Jack descărcase am­
bele cartuşe ale carabinei lui asupra şarpelui,
căruia îi sfărâmase capul.
Zgomotul o desmetici p e Eisa, care sări îna­
poi cu atâta repeziciune încât îşi scrânti glesna
de o rădăcină şi căzu j os, aproape leşinată de
emoţie şi de durere.
- Eisa ! strigă Jack speriat. Te-ai rănit ?
Dumnezeule, Elso 1
Tânărul sărise şi el la pământ şi alergase
spre fată fără să-i p ese de zvârcolirile înspăi­
mântătoare ale şarpelui uria,ş, care se lupta
cu moartea în buruienile înalte.
- Reptila aceasta fioroasă te-a muşcat Eisa ?
Sfinte Dumnezeule ! Ar fi grozav ! Elsa, draga
mea ! Singura mea bucurie în viaţă ! Eisa
scumpo, iubita mea !
El o ridicase de pe pământ şi o legăna în
braţe ca pe un copil. Tânăra fată se lăsa legă­
nată, fericită. Prelungea dinadins această
scenă de fericire, continuând s ă ţie ochii în­
chiişi şi ascultând pe J ack care-i şoptea cuvin­
tele pe care fata le a ş t e pt a de mult, dar pe
care el încă nu îndrăznise niciodată să i le
spuie.
Rămânea liniştită şi se l ă sa legănată de
braţele tânărului, încân tată de fericirea pre-
78
zentă şi uitând toate groză viile prin care tre­
cuse şi care o mai aşteptau ...
- N'am nimic, dragul meu, spuse ea în c e l e
din urmă ; şi, dacă nu mi-aşi fi răsucit grozav
glezna, ca să evit atacul regelui cobrelor, n'aş
fi avut nici pe dracu... Iţi mulţumesc, Jack !
Am recunoscut numaidecât dibăcia d-tale ex­
traordinară .. . lată că a doua oară îmi salvezi
viaţa.
Tân ă ra f a t ă se uitr1 la şarpele uri aş pc care
urangutanii îl omorau acum de-abinelea, sfâr­
tecându-l.
Maimuţele săvârşeau lucrul acesta cu o pof­
tă de răzbunare şi cu încăpăţânarea rasei lor.
Rupeau reptila în bucăţi, manifestând o bucu­
rie nebună pe care şi-o exprimau prin sări­
turi, ca nişte copii veseli.
Eisa îi atrase atenţia lui Jack Dikson.
- Aceşti „oameni ai copacilor" m'au smuls
din mâinile răpitorilor mei, spuse ea. M'au
protej a t şi păzit.
Hock, piticul vrăj itor, le-a poruncit s'o facă.
Fără ci a ş fi c ăz u t pradă Alfurusului care
n'a încetat să m r1 pândească p entru a răzbu­
na, de bu n ii scamă, mo artea „Băutorului de
sânge" care ne a tacase lângă drosera canibală
şi pe care l-am doborît atunci cu un glonte
al puştii mele . . .
- Cu toţii am avut. gândul acesta când am
pornit să te căutăm, dragă Elsa. Nici o clipă
79
nu m ' a părăsit groaza că-ţi voi găsi trupul de­
capitat. Oh, şi gândul acesta mă înebunea !
Din fericire am putut, mulţumită maimuţe­
lor piticulu i vrăj itor, să te. găsesc. Acum,
dacă urangutanii cafle m'au adus până aici, ar
voi să ne escorteze până ce am da de Dou-long­
mor şi de fratele meu Willie, ai fi repede în
siguranţă, în plantaţia depe malul râului Ba­
rito, und e am aştepta întoarcerea tatălui
d-tale.„
Tânăra fată voi să se ridice ca să plece,
fără să mai piardă ni ci o clipă, dar glezna
s c rânti t ă îi smulse un strigă t de d urere.
- Nu pot să umblu ! strigă ea.
- Te voi duce ! răspunse Jack hotărî t .
Eisa îi întinse mâna , zâmbind.
- Ar fi o nebunie, sărmanul meu Jack.
Te-ai istovi de 'p oman ă şi am î n a i n t a cu greu,
pierzând un timp pre a preţios ca să-l ch eltuim
în chipul a cesta. Voi rămânea deci aici, în cul­
cuşul pe care mi l-au p regă tit maimuţele, care
sunt prietenele noastre ş i care vor con ti n u a să
mă mai apere câtva timp, pân ă în clipa când
te vei întoarce aici cu Willie şi cu Dou-loung­
mor...
Degeaba protestă tânărul. Eisa reuş i în cele
din urmă să-l facă să în ţeleag ă ,că hotărîrea ei
este cea mai înţelea p tă 9
Dar el ţinu totuşi să împartă armele cu ea

80
şi-i lăsă ci re v ol v er u l, cu destule gloanţe ca să
poată susţine un asediu în copac, în caz de
nevoie.
Apoi plecă grăbit, dup ă ce a.sigură pe fată
că va fi înapoi încă înain te de venirea nopţii.

Cu to t curaj ul ei, Elsa, când se văz u iar

singură, simţi o strângere de inimă şi o mare
tristeţe
Işi bandaj ase piciorul cu o liană şi se reze­
mas e de smochin, aşteptând să i se mai aline
durerile ca să se p oată iar urca: în copac.
O chinuia şi grij a de soarta lui Jack.
Tânărul se afla singur în păd urea 'cutree­
rată de Al furu �i Nu va fi el atacat ?
.

Urangutanii nu plecaseră cu el. Ei plecaseră

acum în căutarea fructelor şi rădăcinilor cu
care se hrăneau.
Eisa îşi plângea trista soart ă ca re o împie­
dicase să plece cu tovarăşul ci de aventuri.
Apoi îi reveniră în minte cuvintele lui Jack.
El o iubea. Acum era sigură . . Un vis de feri­
.

cire o făcu să uite situaţi a ei prezentă.

Dar oboseala prin care trecuse decând fu­
sese răpită o ddbora. Em foarte obosită, isto­
vit ă chiar de nesomn şi de grij i.
ln j urul ei era linişte complectă. Prm tre
pleoapel e aproape închise zări maimuţa fe-
u 81
mel ă ţinându-se cu braţele de o c racă j oasă şi
le gă nâ n du-se.
- Mă supraveghează pe mine, se gân;di fata.
până se va însera .. . Nu-i nici o p rimej die !
Se si mţ ea tot mai toro pi t ă .. . Se t râ n ti pe
iarbă şi , cu mâna pe arma pe care i-o încre­
di nţas e Jack D i ck s on , e a înd1is e ochii şi a­
dormi li ni ş tită.
In aceiaşi clip ă cinci sau ş ase c ape te îngro­
zitor tatuate se iviră de după trunchiul unui
copac răsturna t în ierburile înalte .
Alfurusii îşi p r egă t ea u r ă zbunar e a .
'

CAPITOLUL VII

F O C IN JUNGLA

- Nu mai există nici o îndoială. Mi-am în­

semnat drumul crestând arborii cu cuţitul. . . .
Acesta e drumul. Să nu mai pierdem vremea
în zadar, Dou-l on g-mor.
Dayacul p ărea însă îngrj iovat.
Pri v ea cop acii , frunzele şi adulmeca văzdu­
hul, apoi r ă mâ n e a în ascultarea miilor de
sgomote ale pădurii.
Jack Dickson începu, în cele din urmă, să
fi e neliniştit de p urtarea dayacului.
- Eisa ne a ş t e a pt ă . Tr.ebue să moară de ne­
r ăb d are. Trebue să a j u n g em la ea în a in t e să
se însereze.
82
 Inginerul Willie se ridică de pe ianba deasă
pe care sta întins.
- Nu mai în tâ rziaţi... Porniţi, .. De îndată
ce accesul ăsta de friguri , care m' a: apu c at de
eri, îmi va trece, voi pomi şi eu la drum ca
să vă ajung.
Dou-long-mor o să te î nsoţească astăzi îm­
preu n ă cu D ayacii. E o călăuză s i gură şi un
servitor devotat. Cu el o vei găsi pe Eisa mai
repede decât înt ov ărăşi t de soldaţi indigeni şi
de un bolnav care nu mai e în s tare să se
obosească.
Elsa te aşteaptă. Fata e singură. Trabu e cu
orice chip să faci tot ce e posibil ca să o aduci
acasă C'â t mai repede. O rice clipă de întâr­
ziere îi poate fi fatală . . . Pleacă înda.tă l
Jack nu avea nevoie să mai fie îmboldit ca
să plece î n apoi la Eisa. Cu c â t se îndepărtase
d e cop acul pe care se afla fata, şi care servea
de fortăreaţă ş i de adăp ost protej atei vrăj ito­
rului şi a uran gu tanilor, cu atât neliniş te a îi
crescuse.
O spaimă nelămurită pusese stăpânire pe
e l ş i disperarea lui crescuse găsind pe fratele
său Willie 'CU o n ouă criză de friguri rele,
care-l silise să-şi î nt icerrnp ă mersul.
- Nu .e decât o uşoară întârziere, îl asigu·
rase n umai decât inginerul. Frigu rile mi s' au
întors din pricina mlaştinlor puturoase din
p ădure. Peste câteva ceasuri voi fi iar pe pi-
81
cioare dar tu nu mă aş.tepta„. Du-te de-o
caută pe aceea pe care o iubeşti ! ...
J ack îl ascultase şi o pornise imediat la
drum .
Dar Dou-long-mor păre a mai puţin grăbit
decât tânărul lui tov�răş. Daya'Cul simţe a o
uelinişte nelămurită p e care instinctul lui de
om primitiv o percepea mai mult Şi cân d
...

Jack voia s'o ia la goană, el îl oprea.

- Tu nu mergi ca maimuţa oarbă, spunea
el. Intâlneşti piedici dela Alfuru�i, şi piedici
dela Alfuruşi pe tine te omoară. Uită-te bine.
Ii arată, pe când vorbea, spini ascuţiţi, pe
j umătate ascunşi în muş chiul verde care aco­
perea pământul şi care erau astfel aşezaţi în­
câ t să rănească foarte ră u pe imprudentul ex­
ploratnr.
- Asta tot rău ca şarp e ; otravă mult ! îl asi­
gură Dayacul. Bagă seama !
- Ce bandiţi ! răspunse naturalistul indig­
nat. Ah, dacă l-aş av·ea pe vre-unul din ei în
bătaia puştii mele !
- Tu uită-te în spate, poate acolo e unul
care vrea taie capul la tine continu ă Dou­
...

long-mor. Alfurus mai rău ca pantera !

Incă nu sfârşise aceste cuvinte, când mai
multe detunături îndepărtate turburară lini­
ştea pădurii.
- Elsa ! strigă Jack ! Ea a tras pentru că
este atacată !
84
 Mai muJt mort decât viu, el o l u ă la goană
in direcţi a din care se auziră încă două-trei
detunături, când Dou-long-mor scoate un stri­
găt :
- Foc ! Arde !
Se opriră amâ ndoi, cu och i i la o lumin ă ro­
şie care l umina a dâ ncul p ă d u rii şi ca re părea
c ă se apropie d e ei.
- Oh, gemu Jack. Săraca Eisa ! Scump a
mea Elsa !
Işi frângea mâin i l e de d eznăd ej de şi, c u lot
pericolul, voia să o ia la go ană mai d epar t e ,
spre desişul caTe se aprinde a tot mai mult, vă­
zând cu ochii , când o turmă de animale, îne­
bunite de groază, se năpusti spre el şi 1 dacă nu
s'ar fi lipi t repede de un copac, l-ar fi c ălc a t
în picioare .
Toate s pecimenele fa unei păd u rii virgine
fugeau de foc cu o spaimă atât de grozavă , în­
.c â t fiarele nici nu se mai uitau la prada lor
obişnuit�, necum să se oprească s'o s fâşie .
Jack văzu, trecându-i pe dinai nte , p antere
negre, amestecate cu bivoli şi căprioa re ; lup ii
fugeau alături de oile sălbati c e ; ma i muţele să­
reau îngrozite din c r acă în cracă , fără să le
mai pese de şerpii boa care se că ţă rau pe sus
prin frunzişul pă d uri i ca să scape <le primej dia
care-i amenin ţ a pe toţi deopotrivă.
Apoi ·t recură rinoceri şi elefanţi, sfărâmând
totul în calea lor. Văzduhul se umpluse de pa-
85
pagali şi de alt e p ăsări cari zburau nebuneşte
ca să se mântuie. Un fum înecăcios în c epuse
să umple aerul . Se auzeau lămurit pârâiturile
trunchiurilor uscate atinse de flăcări şi tros­
netul crengilor care se aprindeau cu un bu­
bui t de mitralieră, asemănător zgomotului u­
nui război.
Urangutani apărură pe o p ot ec ă, bătându­
s e în piept. Cavităţile de resonanţă ale torace­
lor lor făceau u n zgomot ca un tunet care mă­
rea şi mai mult haosul înconj uTător. Erau cu
toţii nebuni de groază şi nu mai ascultau de­
cât de instinctul de conservare care-i făcea să
fugă, să fugă...
J ack privea această avalanşă care trecea,
cu o spaimă din ce în ce mai mare. Soarta
Elsei, în mij locul acestui incendiu, era lesne
de ghicit. Probabil că Alfurusii
'
o descoperi seră
şi ei dăduseră foc ca să înspăimânte maimu-
ţele care o păzeau şi, astfel, s'o poată ataca
mai uşor.
El sta nemişcat, p ărând că nici nu-şi dă
seamă că focul se întindea mer.eu.
Copleşi t de durerea neasemuită care-i amor­
ţise tot curaj ul, aştepta flăcăril e fără să se
mai împotrivească.
Dar Dou-long-mor îl trezi şi-l sili să caute
un adăpos t pe o mică insulă stâncoasă care
se ridica în mij locul mlaştinei. Cu chipul ace-
86
st� p utură asista , fără primej die, la focul ca„
re-i înconj ura de toate p ărţile .
Apoi se deslănţui o ploaie care se schimbă
reped e în adevărat potop şi opri, din fericire,
focul, înecând sub torentele sale copacii pe j u­
mătate arşi şi lianele p:r.efăcute în tăciuni.
Jack porni imediat în căutare, daT fără
mare speranţă. Aj uns e repede la smochinul­
banan pe care Eisa î�i găsise adăpost, în mij ­
locul urangutanilor.
Copacul eşise victorios din lupta l u i ·CU fo­
cul. Lianele şi tufişurile din j ur îi serviseră de
meterez protector împotriva flăcărilor şi-i p ă­
ziser ă trunchiul şi ce a mai mare p arte din
crăci.
D ar nu mai era nici o urmă de coliba în­
j ghebată din crengi, care servise de adăpost
EJ sei şi familiei de urangutani, păzitorii ei.
In zadar o strigă Jack pe Elsa. Nici o voce
nu ră sp un se strgătelor lui deznădăj duite.
Numai Dou-long-mor găsi cadavrul femelei
urangu tanilor într'o baltă argiloasă, unde bietul
animal se aruncase, de bună-seamă singur, ca
să scape de usturimea arsurilor. Ea strângea
încă în mână convulsiv coada pe papură a
unei săgeţi a scuţite cari străpunsese mâna
dintr'o p arte în cealaltă.
- Săgeat a 1batac ! Alfur�i fos t aici, spuse
iar Dayacul. Ei luat fata albă. Ea luptat mult.
Mulţi alfuruşi căzut . Trei morţi arşi. Vezi !
87
 Dou-long-mor nu se înşela. Trei corpuri, ce
se vedeau tn cenuşe p e j umătate carbonizam,
dovedeau că fiica doctorului Elias se servise
de revolver ul lui Jack cu mul tă iscusi n ţ ă şi
hotărîre.
D ar ea fusese covârşită de număru l mare al
Băutorilor de sânge, care o aveau acum în
puterea lor şi s e vor putea ră�.huna de mo ar­
tea celor trei · războinici omorâţi de gloan tele
revolverului ei.
Dayacul nu ştia ce hotărîre să fa. El cunoş­
te a ferocitatea Al f uruşilor care socoteau drep t
o faptă viteje ască ucider.e a unui .alb sau a unei
albe.
Nici vorbă că Eisa nu se p ute a a:ştepta la
ertare din p a rtea Băutorilor de s â ng e , a că­
ror reputaţie înfricoşată făcuse ca să se dea
insulei Borneo porecla de Insulă însângerată.
- Mâine căutăm pe fată ; cân d p ăd urea nu
mai arde, plecăm, spuse el tovarăşului său.
- Mâine ! strigă Jack, e prea târziu - cin e
ştie , mâine e poate prea târziu. Chiar acum
trebue să pornim pe urmele ei.
- Ce urme ? Pădurea arsă ! Cenuşe peste
tot ! spuse Dayacu l cu multă dreptate.
Dar Jack nu mai j udeca şi poate că ar fi fă­
cut n ebu n i a să plece, fără să-l asculte pe Dou­
long-mor, când o şuerătură as cuţită ii atras e
atenţia şi-l făcu să se întoarcă.
88
 - Hock l exclamă el, ·recunoscându-l pe pig­
meu. Hock, aici ? D e unde vine ? De unde a
eşit, Dou-long-mor ?
Dayacul ridică din umeri. Era tot aşa de ui­
mit ca ş i naturalistul.
- El vrăj itor. N'are nevoie de drum . El la
multe se pricepe. Sbora pe sus.
Jack se aaăţă de slaba speranţă pe care i-o
dădea sosirea pigmeului.
- Hock, Hock l zise el, arătând spre smochi­
nul-banan. Unde este Eisa ? Tu ştii ? Băutorii
de sânge, vampirii cu chip de om , au luat-o l
O să mergem cu tine, dacă tu poţi să ne a răţi
unde e l
Vorbind, făcea multe gesturi, doar o putea
piticul să înţeleagă ce voia. Acesta îl privea
atent, fără să scoată vre-un sunet, însă cu
ochi atât de inteligenţi,încât Ja.ck simţi că re­
capătă puţin curaj .
- El vrăj itor, el ştie găsit pe Eisa, spuse
Dou-long-mor cu convingere. Tu aşteaptă,
·

mergem după el .
Hock făcuse un gest misterios şi dispăruse
după un copac pe j umătate ars, de unde se'n­
toarse înarmat cu'n arc mare de o formă ciu­
dată şi cu mai multe săgeţi la fel cu aceea cu
care rănise pantera neagră.
- Săgeţi aeta, otravă foarte, foarte rea l
Dacă- înţeapă pe tine, tu mort, spuse dayacul
lui Jack, în graiul lui sd\lciat.
89
 Jack nu cerea altceva decât să creadă chiar
şi imposibilul. In orice caz, ceeace fă"Cea piti­
cul îl umplea de uimire.
Hock imitase, în adevăr, cu atâta exactitate
şuerătura unui şarpe furios încât naturalistul
fu înşelat.
Imediat din toate părţile se auzi fălfăit de
aripi. Păsări de toate felurile apărură pe cră­
cile înegrite de foc ale copacilor din j ur, şi
toate începură să piuie, să fluture, să croncă­
nească pe toate glasurile şi tonurile. Era .un
concert asurzitor şi neaşteptat, căruia piticul îi
puse capăt cu o fluerătură poruncitoare.
Se făcu imediat linişte.
- Ce minuni face sălbatecul acesta ! mur­
mură Jack.
- El ştie graiul la păsări şi vorbeşte şi la
maimuţe, spuse convins Dou-long-mor .
Piticul îi confirmă spusele, scoţând flueră­
turi pe tonuri deosebite, urmate de triluri şi
modulaţii, asemănătoare unui cântec de pa­
săre.
El se muncea să imite diferitele păsări a­
dunate de-asupra capului. Işi da atâta oste­
neală încât sudoarea îi curgea şiroaie pe faţă.
Şi păsările atente aveau aerul că-l înţeleg.
Unele din ele începură un fel de dialog cu pi­
tic, punând parcă întrebări ş i dând răspunsuri.
Convorbirea aceasta pricinui o uimire fără de
margini celor doi tovarăşi de aventuri.
90
 Ş i ca la un semn, toate p ăsările dispăru ră,
străbătând copaci i înegriţi de pârj ol şi răspân­
d i ndu-se în toate unghiurile ceru lui.
In aceeaşi clipă se auziră mârăituri şi o
tuse sacadată, anunţând întoarcerea uranguta­
nilor cari fugiseră de spaima focului din
pădure.
Toţi lăsară capetele în j os, p ărând că aş­
teaptă să fie certaţi. In adevăr, piticul nu-i
cruţă deloc şi-i doj eni aprig, cu sunete aspre
şi poruncitoare.
Jack observă un urangutan bărbat care pă­
rea că e şeful tuturor. Acesta fu apucat de o
furie nestăpânită când zări cadavrul femelei,
ucisăde Alfuru�i.
Toţi „oamenii copacilor" se adunară într'un
grup compact, p ărând că fac cauză comună
cu el şi că se unesc ca să răzbune moartea mai­
muţei.
Era o scenă atât de emoţionantă şi teribilă,
încât Jack înţelese că o luptă p e viaţă şi pe
moarte se va da între Băutorii de sânge şi u­
riaşele maimuţe antropoide.

91
 CAP. VIII

MI STERELE INSULEI INSAN GERATE

Dar Hock, piticul vrăj itor, nu uitase că Eisa

era în mâinile Alfurusilor. J

Prin gesturi el dădu porunci scurte, apoi

adunând pe toţi supuşii săi antropoizi, le a­
rătă un punct în pădure spre care se îndrep­
tară imediat cu toţii.
- Să-i urmăm şi noi, strigă Jack Dickson .
N'au p ornit ei într'acolo fără nici un motiv .
Hock păru mulţumit văzându-i că însoţesc
şi ei ciudata armată pe care o conducea la
război.
Dar D ou-long-mor se arată foarte nemu l ţ u ­

mit când aj unseră la o stâncă sub care se ve­

dea intrarea unei peşteri destul de înguste şi
care se pierdea în măruntaiele pământului.
- Asta poarta de sânge ! Duce la peştera
unde Băutorii de sânge fac sluj bă ! explică
dayacul. Nu mai vedem niciodată plantaţie,
n ici pe th uan Elias, dacă intrăm singuri. Cre­
de la mine !
- Nu e vreme a să socotesc şansele de reu­
şită ; t r ab u c s{t încercăm să l u c r ă m răspunse
,

J ack Dickson ; viaţa El s e i e în primej die ş i

risla e s i n g ur u l lucru care are importanţă
pentru mine . Ad io !
- Thu an ! îl imploră dayacul, bagă scam ă !

9:!
 - Ascultă, zise tânărul, tu du-t e spune fra­
telui meu şi adu-ţi oamenii aici, ca să-mi ve­
niţi în aj utor dacă voi fi în primej die ... Ai
înţeles ?
Dou-long-mor n u răspunse ; îşi atinse cu
mâna fruntea şi pieptul, apoi dispăru în pă­
<l ure, unde foarte curând nu se mai văzu.
Jack nu-şi pierdu vremea privind în urma
celui plecat. Hock dădea dovadă de nerăb­
dare, repetând u-şi mereu fluerălurile.
Naturalistul o luă mai repede la picior şi-l
aj unse curând în gangul subteran care dădea
subit într'o vale îngustă pc unde curgea un
pârâu .
Inchisă într'un defileu de maluri stâncoase,
o potecă îngustă mergea de-alungul pârâului.
Locu l acesta fusese cruţat de urgia foculu i ,
care adusese atâtea stricăciuni p ădurii virgi­
ne ; tufişurile erau 1în bună stare şi puţinii
copaci, crescuţi între stânci, nu păţiseră nimic.
Alfurusii
,
putuseră deci s ă scape de pârj ol
pe acest drum îngust şi să-şi ducă prizoniera,
oprind în cale, cu aj utorul focului, pe aceia
care ar fi voit să-i urmărească.
Infernal a lor inteligenţă ştiuse să prevadă
şi să organizeze, căci niciodată lui Jack nu
i-ar fi dat în gând să pătrundă în peşteră, dacă
n'ar fi fost Hock care să-i arate drumul.
Porniră astfel în sus p e malul pârâului ş i
merseră câtva timp.
93
 In cele din urmă aj un s eră l a un p erete
stâncos .şi zăriră intrarea unei galerii care dis­
părea înlăntrul muntel ui.
Hock porni înainte, h o tă rît .
Jack îl urmă, e mo ţ i o n at întrucâtva şi spe­
ria t de urletul u n e i căderi de apă care se pră­
vălea într'o prăpastie adâncă .
Dar d u p ă o sută d e pa.ş i, cărarea întorto­
chiată pe care umblau făcu o cotitură neaş­
tept :;i. tă şi ei s e g ăsir ă î n tr'o p eşter ă atât de
î nc ăp ă to are , încât Jack se stăpâni cu greu să
nu s co a tă un strigăt de admiraţie.

Căci peştera se prelungea în munte şi avea

o înfăţişare cu adevărat fantastică cu ciuda­
tele-i stalactite, d in care unele, strălucind ca
c ri s t alul, coborau ca nişte uriaşe reptile pie­
trificate, r ă s u ci n du - s e în ch ipul cel mai ne­
aşteptat.
O u imi to are lumină albastră pătrundea
p rintr'o cră p ătură a s tân cii şi l umina cu o
st r ălu cire nereală această î n căp er e misteri­
oasă şi atât de bine ascunsă în măruntaiele
p ăm â n t uiu i .
Hock se pitulase, făr[t sgomot, în d o su l u­
nei pietre enorme c are se î n ălţa , ca o apari­
ţie, .î ntr'un ungher al peş terii .
Jack îl im ită cum put u mai bine. Se aciu­
iase tocmai, la rândul lui, după un slei, când
o pa s ă re stră·b ătu peştera, scoţând un strigăt

94
ascuţit şi sacadat care era, desigur, un aver­
tisment, căci tânărul îl văzu p e negril orân­
indu-şi săgeţile pe un bolovan de cremene,
ca să-i fie la îndemână, apoi îşi pregăti arcul
gata de luptă..
Urangutanii, care deasemenea se pitiseră
după pietrele care umpleau peştera, nu fă­
ceau nici 10 mişcare. Blana lor semăna atât de
bine cu culoarea stâncilor , încât nu puteau fi
deosebiţi de ele.
Jack însă vedea foarte bine luminile zbură­
toare care se învârteau de colo pân ă colo sub
boltă şi câteodată rămâneau nemişcate p e
ziduri.
Cum ochii începuseră să i se obişnuiască
cu lumina ciudată a p eşterii, Jack îşi dădu
seama eă încăperea era ca şi tapisată cu lili­
eci-vampiri care dormeau, agăţaţi de bolte
cu ghiarele aripilor lor, sau care sburau în­
coace şi 1ncolo ca nişte păsări de noapte hi­
doase.

Acest spectacol ii aminti naturalistului cu­

vintele dayaculu i Dou-long-mor care spunea
cu toată convingerea că vampiri i erau rein­
carnarea sufletelor Alfuruşilor, pentru a pu­
tea continua şi dup ă moarte să bea sângele
victimelor ferocităţii lor neîn durate .
Tânărul nu îndrăznea să vorbească şi să
întrebe pe negrii. Ii era te amă să nu atragă
aten ţia vreunei santinele ascunse cine ştie în
95
ce colţ al cavernet şi să provoace o luptă care
ar fi pricinuit pieirea lor fără să mântuie pe
Eisa.
Timpul însă trecea.
Minutele i se păreau fără sfâ rşi t lui Jack,
care nu avea răbdarea încăpăţânată a indi­
genilor la pândă şi nu ştia nici cum pândesc
„oamenii arborilor" zile întregi o pradă, fără
a face cea ma i mică mişcare.
Neliniştea natu ralistului creştea. Se !întreba
de ce Hock, piticul vrăj itor, z ăbovia astfel în
peştera aceea care părea că se afundă fără
capăt în munte.
Alfuru şii nu se iveau. Jack se temea ca Eisa
să nu fi fost dusă cine ştie cât de departe, căci
nu mai găsiseră nici o urmă nouă a fetei.
Pentru a suta oară el ridică capul, când ob­
servă ceva care bătea la ochi pe nisipul ne­
gru al încăperii. Era un colier de perle pe
care Elsa îl purta de obicei în j urul gâtului .
De data aceasta nu mai încăpea nici o îndo­
ială. Fiica doctorului Elias trecuse pe-acolo.
- Hock, şopti Jack, Hock, ai văz ut asta',
Hock ?
O suerătură poruncitoare îl făcu să înţe­
leagă că nu era locul şi momentul să vor­
bească, căci o lumină roşie luminase în clipa
aceea f undui peşterii.
Un cortegiu hidos înainta la lumina unor
torţe uriaşe de răşină care accentuau groz ă­
via unui tablou cu adevărat demo niac .

96
 Vrăj itori i Alfuru §ilor mergea u în aintea victi­
melor sluj bei care urma să se ţie în faţa unui
oribil idol de pi a tră roşie , ce întindea op t
braţe însângerate, înarmate cu ghi a re în loc
de mâini.
Idolul se ridica pe un bloc de cuarţ pus pe
u n fel d e altar, p este o albie de p iatră a cărei
destinaţie sinistră Jack avea s'o afle în ·curând.
Toţi vrăj itorii, goi până la piele, erau aco­
periţi de tatuaj e înfricoşătoare ş i de desene
sângeroase.
Băteau cu putere în tobe împodobite cu cra­
nii omeneşti şi produceau o simfonie foarte
potrivită cu asp ectul lor îngrozitor şi cu miş­
cările lor nebuneşti.
In spatele lor, Alfuru � ii sălbateci, vopsi !i
ca de vănătoare şi înarmaţi cu iataganul trw­
tor de capete, îi u rmau legănându-se î n ca­
denţa tobelor.
Dar nu Băutorii de sânge îl p re o c u p a u pc
.Jack Dickson . Och i i î i rt1 m a s1 · r i'i a ! i 1 1 l i ! i asu­
pra a două t in e re femei c a re p i't ş l ' a u , s p rij i­
nite de p a t r u v ri'i j i o ri, şi c a re p i't rl' a l l , şi una şi
cealaltă, că d c-a h c a se l i n p c p i c i o a r e şi că
sunt gata să leşine.
Prima era o ch i n czoa i d t , ri'1 p i l t1 probabl din
vre-o prăvălie de pc coaslr1 . Cca d e a doua însă
era o fată albă.
Şi Jack recunoscu pc Ei s a , pe j umătata
goală şi cu părul desfăcut şi încălcit ca o fe-
7 9î
mee care s'a sbătut multă vreme şi s'a împo­
trivit cu cea ma i mare energie, până ce a fost
învinsă şi s'a supus sorţii.
Ea părea supraveghiată mai de aproape de­
cât tovarăşa ei. Vrăj itorii o împingeau cu bru­
talitate, ba chiar câteodată o împungeau cu
cuţitele lor ascuţite şi pregătite p entru supri­
marea victimelor, căci Eisa scotea gemete care
sfâşiau inima tânărului.
El şi luase la ochi carabina, când o mână îl
opri.
II recunoscu pe piticul vrăj itor care-i fă­
cea semn să mai aştepte.
Jack, înfrânându-ş i nerăbdarea, îi urmă sfa­
tul şi se ascunse din nou, gata însr1 să sară la
cel mai mic semn.
La lumina unui foc m a rc pe care-l aprinse­
seră Alfuru � ii, el ză!'i un hloc enorm de cuarţ,
prevăzut cu inele de fier şi lanţuri şi pus pes­
te un fel de piedestal ca re domina toată întin,
derea cavernei.
Era stânca de tortur[1 p c care vrăj itorii ido­
lului sângeros îşi chinuiau victimele, tăindu-l e
gâtul c u încetul ş i le strângeau sângele pe
care apoi îl împ ărţeau credincioşilor acestei
religii înfricoşate.
Jack îi văzu cum o puneau în lanţuri pe
Eisa , care trebuia să rămâie astfel o noapte
în faţa idolului roşu. Nenorocita, ca să fie chi­
nuită şi mai grozav, trebuia să stea de faţă la
98
schingiuirea şi asasinarea tovarăşei ei, înain te
de a fi j ertfită şi e a în acclaş chip .
Fata chineză era aşa de istovită că se lăsă
întinsă pc piatra altarului morţii, fără împo­
trivire ş i Hiră sî'1 scoal[1 m[1car nn geamăt.
Era goală şi scm [m a cu o statuie de fildeş.
Capul i s e h [d [1 h[1 1 w a de-a s u p ra a l b ie i de pia­
tră şi gf1tul î i e ra < ' x p u s cuţitelor căElilor ei,
fără ca s[1 poal[1 s[1 facă cca mai mică încer­
-care de-a se mântui dela această moarte fio­
roas[1 .
Vrăj itorii începură să cânte o rugăciune în­
fiorătoare, întretăiată de strigăte crunte şi în­
tovărăi;dtă de bubuitul tobelor.
Jack o privea pe Elsa, care nu-şi putea lua
·ochii înspăimântaţi dela piatra pe care zăcea
tovarăşa ei.
In clipa aceasta Hlnărul zări p e faţa ferme­
cătoare a tinerei fete o grimasă de groază, în
timp cc un gemăt înăbuşit scăpa printre bu­
zele chinezoaicei.
Doi din vrăj itori, întinzând în cruce braţele
victimei, îi tăiaseră vinele, l ăsând să-i curgă
sângele pe piatră, de pe care se scurgea şi­
roaie în albia de piatră, de unde apoi îl luau
preotesele acestui cult diavolesc.
Dar, în aceeaşi clipă, bolta cavernei fu întu­
necată de zborul liliecilor-vampiri care se as­
vârleau asupra victimei.
Atraşi de mirosul sângelui, hidoasele anima-
99
le voiau sa ia parte la ospăţ. Ele acoperiră
corpul chinezoaicei cu o mantie de aripi şi de,
blănuri întunecoase, care se a gitau, suprave­
ghiând convulsiile de agonie ale nenorocitei
victime.
Jack se credea j ucăria unui înspăimântător
coşmar. Numai vederea Elsei, legată p e stân-.
ca de tortură, îl rechema la realitate ; dar ne­
răbdarea lu i devenise atât de mare încât fu
nevoie iar de intervenţia piticului vrăj itor, ca
să-l împiedice de a se asvârli asupra Alfuru­
�ilor, în timp ce aceştia, adunaţi în j urul vic­
timei, îşi umpleau cupele de bambus cu sânge­
le care curgea încă din vinele sacrificatei, că­
reia una din preotese se pregătea să-i reteze
capul * ) .
Dar p e când ridica iataganul c a să-şi înde­
plinească sluj ba-i hidoasă, se auzi în aer o.
şuerătură uşoară ş i fiara omenească se prăbu­
şi fulgerată .. .
Sălbaticii de faţă rămaseră înmărmuriţi, şi
uluiala aceasta se mări şi mai mult când al­
tă preoteasă căzu pe petrele altarului zeite�
sângeroase, scoţând urlete de durere.
In aceeaşi clipă duduituri surde, asemănă­
toare tunetului, se auziră în gangul care ducea
la peşteră.

• ) Batacii a ntropofagi a i insulelor S o n d e au a­

c e st obicei î n s p ăi m â n tător cu prilejul j e rtfelor
o m e n e şti p e care l e a duc î n tai n a p ă durilor.
100
 - Hock ! strigă pigmeul trimiţând o a treia
săgeată împotriva unei preotese care se aple­
case asupra to v a r ăş e lor sale prăbuşite la p ă­
mânt.
La ved e r e a l u i , lo l' i Alfurusii
I
scoaseră urlete
de furie.
Dar, î n c h i p a cfan<l se azvârl e a u spre el, Jack
Dickson d cch i s c focul şi <lcscărdt asupra lor
,cele zece glo a n ţ e ale carabine i lui.
Zece Alfuru � i căzură claie peste grămadă,
atinşi de moarte.
In acelaş moment urangutanii săriră înain­
te.
Toţi erau înarmaţi cu pietroaie mari pe care
'le mişcau ca pe nişte m ăciuci dătătoare de
moarte.
Şi, în spatele lor, o trupă nouă de oameni ai
copacilor năvăleau în peşteră, înmulţind nu­
mărul combatanţilor.
Hock aşteptase sosirea lor ca să dea semna­
lul de b ătaie.
Imediat lupta deveni de o- cruzime înspăi­
mântătoare. Căci urangutanii, aţâţaţi ş i nebu­
niţi de mirosul sângelui, se transformaseră în
adevăraţi diavoli cari se asvârleau în rându­
rile băutorilor de sânge, provocând adevărate
hecatombe, pe când Hock, piticul vrăj i tor, ur­
cat, ca un barba-cot, pe hidosul idol sângeros,
culca Ia p ământ cu săgeţile pe oricare dintre
canibalii care voiau să se apropie de Elsa, în
furia lor răzbunătoare, ca s'o ucidă.
101
 Tânăra fată scosese un strigăt de bucurie­
recunoscând pe salvatorii ei.
- J ack ! Hock ! In sfârşit, aţi venit ! Ş tia m eu
bine că n'o să mă lăsaţi, ca o să veniţi în aj u-­
torul meu !
Ea căzu aproape leşinată în braţele lui Jack
care reu şi s e să rupă l e gături l e ei cu aj u t o r ul
unui p ietroi de cuarţ.
Dar Băutorii de sânge nu voiau să scape
prada pe care speraseră să o aducă j ertfă ido­
lului lor sângeros.
Ei se adunaseră în grup compact şi, apăraţi
de lănciile lor ascu ţ it e ale căror vârf uri emu
,
îndr e p t a t e ca o p er de a î n sp r e ur a ngutani , re­
câştigau cu încetul terenul pierdut, împingând:
p e nesimţite p e u r ang u t an i spre fundul peşte­
rii.
Urangutanii continuau să lupte cu o înver-­
şunare fără seamăn, făcân d cu corpurile lor·
un meterez de ap ărare în faţa piticului v r ă ­

j itor şi a celor doui t ineri .

Hock se coborâse de p c idol ; provizia l u i de
săgeţi era p e sfârşite ; nu mai trăgea decât
arareori ; din când în când scotea câte o ş u e ră ­

tură ascuţită care punea p e goană liliecii vam­

p iri, ale căror aripi pieloase băteau aerul ne­
încetat deasupra capetelor luptătorilor.
Eisa urmări a c u groază peripeţiile lu pt e i .

Işi regăsise toată e ne r gi a combativă. li în­

cărca armel e lui J ack, c a re o acoperea cu
corpul lui.
102
 Dar t fm ă ru l d\ p f1tase la c a p o rană pr1c1-
nuită de u n ul din t e r ib i lel e iatagane ale Al­
furu �ilor. Sângele îl orbea, curgând u-i pe
ochi, c cc ac e E1 cea ca glontele lui să n u -ş i ni­
mereasct1 tot deauna ·ţinta.
Elsa treb u i si:i-i i a carabina şi să t r a g ă ea,
în t im p cc d işi b a nd a j a în p ri p ă rana cu
batis t a .
- Sun ll'm pierd uţi d acă l u p t a m a i pre­
se
l un g e şt e mul t {1 v re me, d e cl ar{1 f a t a .
Jack, te
conj ur, păstrcaz{1-ţi un ca rtuş ca s{1 m{i sal­
v ezi p e m in e dela · or i b i l a soartă care mi-ar fi
rezer vată dacă aş cădea d i n nou, vie, în mâi­
nile băutorilor de s â n g e . Imi făgădueşti, J ack '?
- Iţi fă1g ă d ue s c că voi muri cu tine, Elso !
Căci te voi u rma, omorându-mă şi p e mine !
- D r a g u l meu Jack ! ex cl a m ă tânăra fată
cu o dragoste nesfârşită.
In aceiaşi clipă, ea culcă la pămfrnt pc un ul
din vră j itori i care î n d em n a u pc războinicii
Alfuruşi la luptă .
Btr ntorul d e sfrn ge f u a ti n s d e moarte, dar
el îş i adu n {1 ul timele puteri pentru a îmbră­
ţi şa blocul de pi« t rt1 pc care se r i d i ca idolul
roşu. Cu această miş ca r e î l î m p in s e însă, şi
i d olul se r ă st u rn r1 ele pe pi ed e s t a l .
,O bubuiturt1 sur d ă întovără1şi căderea odi­
o asei divinit ă ţ i care se p r ăbuş i într'o p r ă p a s ­
tie neagră dcschi s t1 p c n e a şteptate în p ă mân t.
Eisa s coa se un ţi p ă t d e s p aim ă . Bol t a p eş -
103
terii se crăpase şi se prăbuşea în faţa lor, des­
părţindu-i aproape de urangutanii care con­
tinuau să lupte.
- Suntem înmormântaţi de vii ! exclamă
ca îngrozită.
Jack o strân se şi mai tare l a pieptul lui. Si­
tuaţia devenea teribilă. Erau izolaţ i într'o vi­
zuini în care mergeau la o moarte sigură
dacă nu le venea nimeni în aj utor .
Un întuneric complect :îi împiedica să-şi dea
seama de locul pe care se aflau şi de pereţii
vizuinei. Dar a uz e au strigătele Alf uruş i lor şi
mârâiturile urangutanilor .
- Există desigur vre-o crăpătură care co­
munică cu restul peşterii, spuse J ack. Bolta
desigur dt nu s'a prăbuşit toată ; vre-o stâncă
va fi ·o prit în cădere vre-un bloc de piatră>
lăsând vreo gaură prin care am putea trece .
- Numai dacă Alfurusii j
nu s' ar folosi d e
ea ca să ne afume ca pe nişte n1l pi în vizu-
ina lor, replică Eisa.
- Să-l lăsăm p e Hock să ne poarte de grij e,
răspunse J ack. El ne-a scos din situaţii mai
rele. Să avem încredere în el şi să nu pier­
dem n ădej dea .. .
Nu isprăvise încă fraza, că fluerături repe­
tate răsunară în pe.şteră şi auziră pe Alfuruşi
scoţând urlete de furie .
- Ce s'o fi întâmplat ? murmură Eisa. Ne­
au sosit oare aj utoare ?
1 04
 - P rob a bil.
- Cine o fi ?
Jack r i d ică din u meri. El li p i s e o ureche
de pămfrn t şi asculta.
- Lu p t a devine din ce în ce mai mverşu­
nată. B11 u torii de sânge d a u înapoi.
Ah ! făcu E lsa . Dar cine oare îi atacă ?
A d v e rsari fo a r te periculoşi, fără îndo­
ială, d1 ci s tri g11tclc lor aratr1 o ma r e spaimă.
Şi... au luat-o I a fugă ?
Aşa · se parc ... mai a les că .. .
EI se opri uluit. In p eşteră răsunară acum
brlbuituri de arme.
- Auzi, strigă ea în culmea bucuriei, ne-au
venit în aj utor albii ! Trag în A lfu rusi >
cu
puştile . . .
- Ş i acum ne strigă, exclam ă Jack. Mi se
p are că e vocea tatălui d t al e !
-

- Şi a lui Willie, fratele d- t a le ! Auzi, şi

pe Dou-long-mor iîl auzi ?
In adevăr, în mij locul sgom o lului înconj u­
rător, se auze3 vocea p u tc rni d1 a dayacului
c are răcnea din toate puterile :
- Thuan ! . . . Unde eşti, Thuan ?
- Elsa, fică-mca ! striga şi doctorul Elias
Brouwer . Els a !
- Aici ! strigă tâ năra fată cât putu de
tare. Aici ! Ah, Jack, ei nu mă aud I Ce situa­
ţie oribilă ! Aici suntem, tată, Willie, D ou­
fong-mor. Hock, Hock I
1 05
 - Hock ! repetă nu d eparte de ei vocea
c i u d a tă a p i ti cul ui vrăj itor şi în aceiaşi clipă
o f ăcl i e lumin ă î n ch is oare a l o r p e pi atră.
O�, e x cl a m ă Eisa u i mită, tot el !
- Ca î n tot d eau n a ! comp l ectă Jack. Omu­
le ţul acesta minunat a găsit o cră p ăt u ră în
stâncă şi a reuşit să ne d escopere şi de data.
aceasta !
- Iţi mulţumesc, Hock !
- Mii de mulţum i ri , mic zeu bine-făcător t
sp u s e şi Elsa, î ntinz ân d ambele mâini spre·
p i t i c in semn de recunoş ti nţă .
- Eu spun la voi ce fost el în stare f ace 1
sp use acum vocea lui Dou-l on g-mo r, care-şi
a r ăta s e numai capul, căci trupul lui mare nu
şi-l p u tuse vârî prin c răp ă tu ra mieri p rin
c a re p i ti cu l r euş i s e să şi-l strecoare.
Atunci, dn timp ce m i li ţ i en i i a d uşi <le Elias
Brouwer cu r ă ţ a u terenul suh conducerea lui
Willie, liberând pe cei doi c a p tivi, Dou-long­
mor le expli că în graiul lui sdHciat, cum
Hock trim i s e s e o tru p ă de n egriU a r m a ţi cu
arcuri şi săgeţi otrăv i te, să-i conducă p rin
p ădurea incendiată şi cum n ăv ă l i s eră cu,
totii
,
în p es
,
teră, atacând pe Alf u rusi.
,

Băutorii de sânge, cu p ri n ş i de panică, o lu­

aseră la fugă, far uran gu t an ii îi urmăr e au a­
cum în munţi.
Astfel , recun oşti n ţ a pigmeu l u i mântuise
p e Elsa de o moarte înfricoşătoare . El îşi
106
p l ăti s edatoria p c care o avea faţă de J a c k ,
pentru că acesta îl smulsese din b r aţ el e dro­
serei u ria ş e .
Dar aven tura n u se sfâr.şi aci , căci dup ă ce
Will i e şi J ack se a rn n c a ră unul în braţele ce­
luilalt , cov â r,ş iţi de bu c u ri e că f u s e se ră sal­
vaţi, in g i n e r u l , cxamin f m d n ăruiturile de
st â n ci c a re în chiscscră calea tinerilor, scoase
o exclama [ic de uimire.
- D i amante ! . . . Diamante brute ! E o mină.
un zăcământ diamantifer !
In a d e v ăr , Băutorii de s ân g e îşi făc e a u
sluj bele înfricoşate sub un munte de d i a­
mante.

Intors în plantaţia doctorului Elias, Willi e

o r e gă si :p e Frida, care-l aştepta, ş i putu srt-i
comunice norocul neaşteptat care-i va îngă­
dui să rămâe la Borneo când va de ve n i d-n a
Dickson .şi în a c cla ş timp mritu ş a prin ali-·
a n ţ ă a l ui Jack, pc c a r e Elsa îl şi n um e a ln­
godnicul ei, dci n u se îndoia o cli p tt de con­
simţământul t a trtl u i c 1 .
*

Tânărul naturalist şi soţia lu i rămaseră

prieteni cu Rock, piticul vrăj itor care le ser­
ve şt e acum - ca un paj ciudat - drept că­
lăuză în nesfârşita pădure virgină a insulei
Borneo.
107
 Uneori se întâlnesc cu urangutani i ps care
Jack îi vizitează, în speranţa că va putea în­
vă'ţa câteva cuvinte din graiul marilor mai­
muţe antropoide.
Poate că va reuşi într'o zi şi va aj unge ce­
lebru trimiţând un memoriu societăţii de isto­
rie naturală din Londra. Dar nu va p ărăsi to­
tuş i niciodată insula Borneo, unde şi-a găsit
fericirea.

(Sfârşit)

1 08
 I'..? lS Iunie apare în
C?_o_I��!-� ,„��-��'J;�J:l_A'"

S TĂ P Â N I I H I M A L A Y E I
roman de aventuri extraordinare
de PA U L D A N C RAY

Ta i n ele Tibetu l u i . O c i u dată c e re;.

re În c ă s ă torie. T e roa rea s b u ră ­
toa re. Pretuti n d e n i şi n i c ă i e ri .
S c r i s o r i l e d i n c e r a l e M i s s- e i Flo ­
re n c e B a c kf i e l d . Fa nta stica l u ptă
a e ri a n ă cu m i steri o s u l colos al
văzd u h u l u i , a e ronava a l b a stră a
fa i m o s u l u i M a rc o , prinţ d ' Ai ra m ,
stă pâ n u l H i m a l a ye i ş i Î n c a r n a rea

III lui Buddha.

109
 A APĂR UT

AVEN TURIERA ?
M A R T I R Ă • •••
Dela ţi gancă d e şatră la
f ro m . d de î m pă r ă te a s ă şi
p â n ă l a pră b aa ş � re :i d rama­
t i c ă În ca m era tortu r i l or.
P a s i o n a n tă b i o g rafie rom

m a nţa tă .
C o m plect 8 L E I - la c h i o ş c ari şi librari
 A A P Ă R U T

M. o e l< E R B A

I
I

O s c a n cf o l o a s ă � i a i a r in o n ·t 11

I I
a­

fa ::ere d i r.i l o m a f a : ă , - furt şi

a s a s i n at. C i n e ? •.. Dip!or.iahil la­
p o n ez m a rc h i z u l d e Ossava? Gin­
gaşa L ll d y G u i l m orr e ? C y n H1 1 a
Gould m i l i ardara detecfrvă ?
V Cl l vă m o n d i a l ă
•.

••• Dezle9ai·e ex­

traord i n a ră .

C O M P L ECT -- 1 5 L E I ( „ R o m a n e l e C a p ·
ti va11te" � ' - -: h i o ş c a ri şi l i b r a ri,

111
::!: CATALOGUL COLECŢIEI
:::» „ROMANELE CAPTIVANTE''
..... G1
o c:
- ·-

> :I 16. INGERUL ALBASTRU de Heinrich Mann ;

·-
17. FEMEI RE GI, CALAI de J oh n Retcli f f e ;
- 1 8 . OMUL C U A R C A NUL d e Arn o A lex a n d e r ;
::::::t 2 0 . M O RTELLl, romanul u n u i c l o v n de H uli :
u

c
21. FIARA CU Ş A PTE PIEI de P. A. Fernic.
2„ 22. JUR S'O U C I D I d e F r a n k R. A d ams :
z
ie
23. SANGELE C A R E S T RIGA de Ed. Rom P.ziere&
24. N O UL ADAM de N oelle Ro ger.
z 25. C O PILUL C U 2 MAI�E d e M. Bon tempelli.
al
:::»
26. IMAGINE A FEMEII GOALE de M. Leblanc.
c: 27. C APTIV A de R a y mond de Rienzi.
28. SUB TE ROAREA S C A N D A L UL U I Richter.
:I
z
29. PRA P A S T I A de M 8ll Brand.
·-
30. MAREA TAINA de J. D ' A g rai ves.
Ul
:::» 31. RA ZB UNATO R UL de Concordia Merrel
m 32. LUPUL SINGURATIC de L. V a n c e.
....
"' 33. A U R UL ULTIMULUI STUART, de Dartois.
34. TRANSALTANTICUL TRAGIC d e Show.
ILll
* 35. INFIERAT I de Ludwig K apeller.
11111: 36. AVENTURIERA de Jack London.

»<(
37. O FEMEIE I N F ER N ALA de Ag. Chris tie.
„

al
38. INVITAŢII M O R T.ULUI de Alexandre C oltev
u „
39. D UBLA C RIMA DIN FO RTIFIC AŢIILE
w FRANŢEI d e Pierre Nord.
VI 40. ALARMA PE STE O C E A N de M. Level
·-

IL '1. SPIOANA IN SPANIA de Martbe R i cher.

:E 42. IN S E R VICIUL REGINEI, d e A. Bope.
III '3. TRASNET INTRE D O UA INIMI de E. Bud

..... � U. O D R AMA SUB NAPOLEO N de C o n an Doyle

'5. PAIANJENUL ALB d e Louis Wilton.

cc
46. C O NTESA DE CAGLISTRO, M. Leblanc.
47. - PIRAŢII
E
-
de A. T'Serstevens.
Ul 48. MIRE A SA FLA CA RIL O R de H. B a g g ard
·-
'9. FEMEIA IN L U NA , de Thea Von B a r b o n..

cc
I ;;E
50. OLANDEZUL ZBURA TOR de J D' Agraives
51. C OLANUL IDOLULUI DE FIER de Rene
_. Thevenin.
52. VANT DE NEBUNIE de R. de Golen.
III li
53. FUTUL DOCUMENTULUI SE CRET de M.
11111: „

cc G
de Kerba.

La chioşcarl. llbrarl şi ln girL

D.
l m p r i m e r i i l e ,,A deverul" S. A. B u cureşt
c(
RĂZBUNAR A CORSARULUI
de Guy Vander

t: 1- A S AC E
eJ ckS.e11don

PRIZONIERII BMARINULUI U-35

, Paul Da11crav
u

REG NA NE ZU ILOR
de Fr. Valade

M CA D

PR NTES
\l)�!î�'"!JS Dea.a ţigancă de tatră.
PQINTl;;JA la tronul de impărătea-
T VA să f Î până la prăbuşi

ra torturilor .
.'asionantă
-- --
biografie ro.
mahţati1-;--
-

Fd tu ,Ad ' rut" • A..

<·.