Principii generale şi speciale în materie de

nulitate a contractelor
prin prisma prevederilor noului cod civil

Dr. Nicoleta Ţăndăreanu

Nulitatea contractului este reglementată în noul cod civil în articolele 1246-1265.

Nulitatea este definită expres ca sancţiune de art. 1246 din NCC – „orice contract
încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus
nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune”.
Deci nulitatea este o sancţiune care lipseşte actul juridic de efectele sale.
După natura interesului ocrotit, nulitatea poate fi: absolută sau relativă.
 Nulitatea absolută este, potrivit art. 1250, o sancţiune care intervine pentru
încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general
şi are următorul regim juridic:
 poate fi invocată de orice persoană interesată pe cale de acţiune sau pe cale de
excepţie, deci de părţile din contract ori succesorii lor sau de terţii interesaţi;
 instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută, pentru a restabili
ordinea de drept încălcată, fără a se putea imputa acesteia nerespectarea
limitelor investirii;
 contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare, decât în
cazurile anume prevăzute de lege.
 Regula este imposibilitatea de confirmare a contractului lovit de nulitate
absolută.
 Excepţia este posibilitatea părţilor de confirmare a contractului lovit de
nulitate absolută dar, acesta trebuie să fie prevăzută expres. Exemplu:
art.1933 prevede că nulitatea societăţii simple se acoperă şi nu va fi
constatată (nulitate absolută) în cazul în care cauza nulităţii a fost înlăturată
înainte de a pune concluzii pe fond. Instanţa sesizată cu o cerere în
constatarea nulităţii este obligată să pună în discuţia părţilor posibilitatea de
remediere a cauzelor de nulitate care afectează contractul de societate şi să
fixeze un termen util pentru acoperirea nulităţii, chiar dacă părţile se
împotrivesc; art. 197 prevede că nulitatea absolută a persoanei juridice se
acoperă în toate cazurile dacă până la închiderea dezbaterilor în faţa primei
instanţe cauza de nulitate a fost înlăturată.
 poate fi invocată - fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie - oricând, dacă
prin lege nu se prevede altfel. Instanţa o poate invoca numai pe cale de excepţie.
 Deci regula este că acţiunea în constatarea nulităţii absolute este
imprescriptibilă.
 Prin excepţie, acţiunea în constatarea nulităţii absolute este prescriptibilă,
în cazurile anume prevăzute de lege. Exemplu: în materie de constatare a
nulităţii societăţii, acţiunea pentru constatarea nulităţii absolute este
prescriptibilă în 3 ani de la data încheierii contractului, cu excepţia nulităţii
pentru obiect ilicit care este imprescriptibilă.
 intervine în cazurile anume prevăzute de lege precum şi atunci când rezultă
neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general;
 nulitatea absolută se constată :
 de instanţă

1
  prin acordul părţilor dacă legea nu interzice constatarea nulităţii prin
acordul părţilor contractante. Prin acordul părţilor nu pot fi instituite şi
nici suprimate cauze de nulitate, orice convenţie sau clauză contrară fiind
considerată nescrisă.

 Nulitatea relativă este, potrivit art. 1248 şi 1251, o sancţiune care intervine
pentru încălcarea dispoziţiilor legale instituite pentru ocrotirea unui interes
particular - privitoare la capacitatea de exerciţiu, când consimţământul uneia
dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege, şi
are următorul regim juridic:
 art. 1252 instituie prezumţia de nulitate relativă _ în cazurile în care natura
nulităţii nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege,
contractul este lovit de nulitate relativă.
 poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală
încălcată. Totuşi, prin excepţie, nulitatea relativă poate fi invocată şi de alte
persoane decât partea din contract al cărui interes a fost lezat şi anume
creditorii debitorului pe calea acţiunii oblice - art. 1560-1561, reprezentantul
sau ocrotitorul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate
de exerciţiu restrânsă potrivit art. 46 alin.3, procurorul în condiţiile art. 46 alin.4
- când actul s-a încheiat fără autorizarea instanţei de tutelă;
 nu poate fi invocată din oficiu de instanţă;
 contractul lovit de nulitate relativă este susceptibil de confirmare;
 nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de
prescripţie prevăzut de lege. Nulitatea relativă poate fi opusă - pe cale de
excepţie, de partea căreia i se cere executarea contractului, şi după împlinirea
termenului de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare, adică oricând. Cu
toate acestea, potrivit art. 1223, anulabilitatea pentru leziune nu poate fi opusă
pe cale de excepţie dacă dreptul la acţiune este prescris (dreptul la acţiune se
prescrie în termen de 1 an)
 nulitatea relativă se declară :
 de instanţă;
 prin acordul părţilor dacă legea nu interzice declararea nulităţii prin
acordul părţilor contractante. Prin acordul părţilor nu pot fi instituite şi
nici suprimate cauze de nulitate relativă, orice convenţie sau clauză
contrară fiind considerată nescrisă.

După modalitatea de consacrare legislativă, nulitatea poate fi:

o expresă - prevăzută ca atare de o dispoziţie legală
o virtuală - potrivit art. 1253, în afara cazurilor în care legea prevede sancţiunea
nulităţii, contractul se desfiinţează şi atunci când sancţiunea nulităţii absolute sau
relative trebuie aplicată pentru ca scopul dispoziţiei legale încălcate să fie atins.
 Cauze de nulitate absolută:

 Nerespectarea dispoziţiilor legale privind forma contractului.

 art. 1179 alin. 2 - în măsura în care legea prevede o anumită formă a
contractului aceasta trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de
dispoziţiile legale aplicabile.
 art.1242 – este lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe
care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă.
2
  art.1244 – în afara cazurilor anume prevăzute de lege, trebuie să fie încheiat
prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care
strămută sau constituie drepturi reale ce urmează a fi înscrise în cartea
funciară.
 Nerespectarea dispoziţiilor legale privind publicitatea contractului.
 art. 780 alin.1 - neînregistrarea la organul fiscal competent în termen de o
lună a contractului de fiducie este sancţionată cu nulitatea absolută.
 Nerespectarea dispoziţiilor legale privind caracterul determinat şi licit al
obiectului contractului.
 art. 1225 alin.2 - obiectul contractului (operaţiunea juridică) trebuie să fie
determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute.
 art. 1226 alin.2 - obiectul obligaţiei (prestaţia la care se angajează
debitorul) trebuie să fie determinat sau determinabil şi licit, sub
sancţiunea nulităţii absolute.
 Nerespectarea dispoziţiilor legale privind caracterul licit şi moral al cauzei
contractului (motivul care determină fiecare parte să încheie contractul).
 art. 1238 alin. 2 – cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a
contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a
cunoscut-o sau după împrejurări, trebuia să o cunoască.
 art. 775 - contractul de fiducie prin care se realizează o liberalitate indirectă
în folosul beneficiarului este lovit de nulitate absolută pentru că părţile
urmăresc prin intermediul unui contract cu titlu oneros să facă de fapt o
liberalitate şi să eludeze dispoziţiile privind incompatibilităţile în materia
liberalităţilor sau să sustragă de la raport sau reducţiune liberalitatea şi deci
cauza actului juridic este ilicită sau imorală.
 art. 1237 - cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul
pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative (frauda la lege).
 Nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei
juridice cu scop nelucrativ cu ocazia încheierii de către persiana juridică
respectivă a unui act juridic cu un terţ - art.206 alin2 şi 3.

 Cauze de nulitate relativă:

♦ Lipsa capacităţii de a contracta.

▪ Art.44 – actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate
de exerciţiu restrânsă, altele decât cele prevăzute de art. 41 alin.3 şi 43 alin.3 (acte de
conservare, acte de administrare care nu prejudiciază şi acte de dispoziţie de valoare mică),
precum şi cele făcute de tutore fără autorizarea instanţei de tutelă, când aceasta este cerută de
lege, sunt anulabile chiar fără dovedirea unui prejudiciu.
▪ Art. 45 – simpla declaraţie că este capabil să contracteze, făcută de cel lipsit de
capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, nu înlătură anulabilitatea
actului. Dacă însă a folosit manopere dolosive, instanţa, la cererea părţii induse în eroare,
poate considera valabil contractul atunci când apreciază că acesta ar constitui o sancţiune
civilă adecvată.
▪ Art. 211 – sunt anulabile, dacă s-a produs o vătămare, actele încheiate de
reprezentanţii persoanei juridice care nu au capacitate de exerciţiu sau au capacitate de
exerciţiu restrânsă, sau care sunt decăzuţi din dreptul de a exercita o funcţie în cadrul acestor
organe, ori care sunt declaraţi prin lege sau actul constitutiv incompatibili să ocupe o astfel

3
de funcţie. (Cine o poate invoca? În interesul cui este norma prevăzută? În patrimoniul
cui trebuie să existe vătămarea?)

♦ Consimţământul uneia dintre părţi nu a existat sau a fost viciat.

▪ Art. 1205 – este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul
încheierii acestuia se afla, fie numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputinţă de a-şi
da seama de urmările faptei sale. Contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub
interdicţie poate fi anulat dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub
interdicţie existau şi erau îndeobşte cunoscute.
▪ Art.1207 – partea care la momentul încheierii contractului se afla într-o eroare
esenţială poate cere anularea acestuia dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că
faptul asupra căruia a purtat eroarea este esenţial pentru încheierea contractului.
▪ Art.1214 alin.2 – partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere
anularea contractului chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esenţială.
▪ Art. 1216 - poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul
unei temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terţ.
▪ Art.1222 - partea al cărei consimţământ a fost viciat prin leziune poate cere, la
alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor interese
la care ar fi îndreptăţită. Acţiunea în anulare este admisibilă numai dacă leziunea depăşeşte
jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestaţia promisă
sau executată de partea lezată, dacă disproporţia subzistă până la data cererii de anulare iar
partea cealaltă nu a acoperit lipsa de echilibru prin reducerea propriei creanţe sau majorarea
propriei obligaţii. Leziunea poate fi invocată şi de persoana majoră.

♦ Încălcarea dispoziţiilor legale instituite pentru ocrotirea unui interes

particular în alte cazuri, anume prevăzute de lege.
 art. 627 alin. 1 - Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulată prin convenţie sau
testament, dacă nu există un interes serios şi legitim. Legea nu prevede natura
nulităţii dar este evident că este instituită pentru ocrotirea unui interes particular,
iar potrivit art. 1252, în cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu
reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este lovit de nulitate relativă.
 art. 627 alin. 3- Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-un contract atrage
nulitatea întregului contract dacă a fost determinantă la încheierea acestuia. În
contractele cu titlu oneros, caracterul determinant se prezumă până la proba
contrară.
 art.629 – Este anulabil contractul de înstrăinare subsecvent încheiat cu nerespectarea
clauzei de inalienabilitate.
 art. 1238 alin.1 – Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepţia cazului
în care contractul a fost greşit calificat şi produce alte efecte juridice.
 art.1218 – contractul încheiat de o parte aflată în stare de necesitate poate fi anulat
dacă cealaltă parte a profitat de această împrejurare.

După întinderea efectelor nulitatea poate fi :

● totală – lipsirea întregului contract de efectele sale.
● parţială – lipsirea de efecte a anumitor clauze ale contractului, care contravin
scopului dispoziţiei legale încălcate.
Codul consacră concepţia nulităţii parţiale urmărind în principal lipsirea
contractului numai de acele efecte care contravin dispoziţiilor legale şi producerea celorlalte
efecte conform voinţei părţilor.
4
 Argumente:
● De text:
Art. 1255 - nulitatea unei clauze atrage nulitatea contractului în întregul său numai
dacă clauza a fost esenţială prin natura sa, sau dacă, în lipsa clauzei respective contractul nu
s-ar fi încheiat (Aplicaţie: art. 627 alin. 3 - Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-
un contract atrage nulitatea întregului contract dacă a fost determinantă la încheierea acestuia)
● Limitarea efectelor nulităţii în contractele plurilaterale:
Art. 1256 – în cazul contractelor plurilaterale, în care prestaţia fiecărei părţi este făcută
în considerarea unui scop comun, nulitatea contractului în privinţa uneia dintre părţi nu atrage
desfiinţarea în întregime a contractului, afară de cazul în care participarea acesteia este
esenţială pentru existenţa contractului – considerăm că este vorba de nulitatea relativă.
Înlocuirea de drept a clauzelor nule:
clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile, acestea producând
efectele corespunzătoare, contractul fiind menţinut.
●Consacrarea instituţiei clauzelor nescrise
Codul nu dă o definiţie clauzei nescrise ci reglementează numai efectele unei clauze
considerate nescrise.
Încercând o definiţie a clauzei nescrise, având în vedere dispoziţiile art. 1255 alin.3 şi
aplicaţiile concrete în diferite materii ( materia liberalităţilor, materia contractului de fiducie,
materia publicităţii drepturilor reale imobiliare, materia contractului de societate, etc)
putem aprecia că este considerată nescrisă şi deci lipsită de eficacitate, neproducând nici un
efect, orice clauză contrară unei dispoziţii imperative a legii, a cărei încălcare nu este
sancţionată cu nulitatea, ci este considerată astfel de lege.
- Considerăm că, clauza nescrisă nu este o clauză nulă, ci o clauză inexistentă.
- Clauza care încalcă o dispoziţie imperativă a legii este considerată o clauză nescrisă
numai dacă legea o consideră expres nescrisă. Altfel, ea este o clauză nulă sau anulabilă,
(după cum dispoziţia legală încălcată ocroteşte un interes general sau individual)
- Apreciem că, în lipsa unei dispoziţii a legii, clauza considerată nescrisă nu atrage
niciodată nulitatea întregului contract chiar dacă respectiva clauză este esenţială.
- Clauzele nescrise sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile.

 Efectele nulităţii:, noul cod civil enumeră în art. 1254-1260 aceste efecte:

1. Contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată
încheiat (art.1254 alin.1).
2. Prestaţiile efectuate în baza contractului declarat nul sau anulat sunt supuse restituirii (în
natură sau prin echivalent în condiţiile art. 1639-1647), indiferent că au fost executate
succesiv sau au avut caracter continuu. Noua concepţie asupra nulităţii prevede
repunerea în situaţia anterioară şi în cazul contractelor cu executare succesivă. Există
însă şi situaţii, dictate de anumite raţiuni, când prestaţiile efectuate în baza actului nul
sau anulat nu sunt supuse restituirii, sau nu sunt supuse restituirii în integralitate.
(art.1254 alin.3).
3. Desfiinţarea contractului (pentru cauză de nulitate – n.ns.) atrage, în condiţiile legii,
desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui (anularea actelor subsecvente –
n.ns).- (art.1254 alin.2).
4. În cazul nulităţii relative pentru violenţă sau dol, cel al cărui consimţământ a fost viciat
are dreptul şi la daune interese, pe lângă anularea contractului (art.1257).
5. În cazul nulităţii absolute sau relative a unui contract încheiat în formă autentică, partea
prejudiciată are dreptul de a cere repararea prejudiciilor suferite de la notarul public care
5
 a încheiat contractul dacă existenţa cauzei de nulitate rezultă din însuşi textul
contractului (art.1258).
6. Contractul nul poate fi refăcut, în tot sau în parte, cu respectarea tuturor condiţiilor
prevăzute de lege la data refacerii. Contractul refăcut va produce efecte numai pentru
viitor. (art.1259).
7. Contractul nul absolut se converteşte - produce efectele actului juridic pentru care sunt
îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, cu excepţia cazului în care
părţile au exclus expres conversiunea sau când excluderea reiese în chip neîndoielnic
din scopurile urmărite de părţi la încheierea contractului (art.1260).

 Validarea contractului

- Nulitatea relativă poate fi acoperită prin validarea contractului.

- Nulitatea poate fi acoperită prin:
 confirmarea contractului
 alte moduri anume prevăzute de lege ► adaptarea contractului (în cazul contractului
afectat de anulabilitate pentru eroare - art.1213)
Confirmarea principala formă de validare a contractului, poate fi:
 expresă
 tacită - obligaţia a fost voluntar executată la data la care se putea face confirmarea.
o Confirmarea trebuie să rezulte din voinţa certă de a renunţa la dreptul de a invoca
nulitatea, ceea ce presupune că cel care confirmă trebuie să cunoască cauza de nulitate.
o Contractul anulabil poate fi confirmat numai dacă în momentul confirmării toate
condiţiile sale de valabilitate sunt întrunite, adică a dispărut cauza de anulabilitate (
minorul a devenit major - art.48, tutorele sau instanţa de tutelă a încuviinţat actul,
violenţa a încetat)
o Actul confirmativ trebuie să cuprindă obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi să facă
menţiune despre motivul acţiunii în anulare precum şi despre intenţia de a repara viciul
pe care se întemeiază acea acţiune.
o Efectele confirmării:
 Efectele confirmării se produc din momentul încheierii contractului.
 Confirmarea actului juridic atrage renunţarea la mijloacele şi excepţiile ce puteau fi
opuse, cu excepţia drepturilor dobândite şi conservate de terţii de bună credinţă.
 Când fiecare dintre părţi poate invoca nulitatea contractului, sau mai multe părţi o pot
invoca împotriva alteia, confirmarea făcută de una dintre acestea nu împiedică
invocarea nulităţii de către celelalte părţi.
 Acţiunea pentru declararea nulităţii relative este prescriptibilă. Termenul de
prescripţie poate fi prescurtat la provocarea oricărei persoane interesate - dispoziţia
urmăreşte eliminarea mai urgentă a stării de incertitudine. Astfel, cel ce are interes
poate soma pe acela care poate invoca nulitatea relativă, fie să valideze contractul,
adică să confirme actul, fie să exercite acţiunea în declararea nulităţii relative. În
acest caz, acţiunea în declararea nulităţii relative a contractului trebuie introdusă în 6
luni de la data punerii în întârziere, sub sancţiunea decăderii. (art. 1263 alin.6)