Sunteți pe pagina 1din 3

SAPONOZIDE

Definitie. Se numesc saponozide (saponine – din latină sapo-săpun) un grup de substante


naturale, de origine vegetala, sub forma glicozidica, ale caror solutii apoase prin agitare
produc o spuma abundenta si persistenta și care au proprietatea de a hemoliza eritrocitele
(globulele roșii).
Saponozidele sunt compuşi macromoleculari naturali vegetali, care constau din carbon,
hidrogen şi oxigen. Molecula saponozidei, ca şi a celorlalte heterozide, este formată din
aglicon şi partea glucidică. Agliconul - compus neglucidic, obţinut în rezultatul hidrolizei, se
numeşte sapogenină. Deseori partea glucidică este alcătuită din glucoză, galactoză, acizii
glucuronic şi galacturonic.
După structura sapogeninei (agliconului) saponozidele se impart în 2 grupuri: saponozide
steroidice (cristalizate, neutre, toxice) şi saponozide triterpenice (amorfe, acide, netoxice).
Saponozidele steroidice sunt numite și sapotoxine și constituie materia prima pentru
semisinteza hormonilor steroizi. Ele formează cu colesterolul combinatii cristalizate,
insolubile in apa (colesteride – lipsite de proprietatile hemolitice).
Saponozidele triterpenice sunt cele mai raspindite saponozide și se folosesc pentru actiunea
expectoranta.
Descrierea saponozidelor
Sunt substante de origine vegetala, heterozide, au structura sterolica sau triterpenica, care
spumifică in prezenta apei si care hemolizează eritrocitele (globulele roșii), cu gust
caracteristic de săpun
Raspindire. Saponozidele se regasesc in mai multe familii, printre cele mai reprezentative
familii amintim - Polygonaceae, Caryophyllaceae, Scrophulariaceae, Liliaceae,
Equisetaceae, Fabaceae, Primulaceae.
Actiune si intrebuintari
Actiunea farmacodinamica este dependenta de tipul de saponina, de doza si calea de
administrare, astfel administrate i.v. determina dispnee si convulsii si apoi moarte prin
oprirea inimii si paralizie respiratorie.
Administrate pe cale orala ele nu se absorb, dar in doze mari determina efecte toxice; in
doze subletale (aproape mortale) ingerarea saponinelor determina salivatie, voma, stranut,
diaree, pierderea apetitului, paralizie.
Actiuni la nivelul aparatelor si sistemelor
 la nivelul epiteliilor de obicei au actiune iritanta, dar unele dintre ele pot fi stimulante ale
acestora.
 la nivelul aparatului digestiv - in doze mici prin iritarea mucoasei bucale, gastrice si a
esofagului produc cresterea secretiei salivare si stimularea secretiei bronșice, fluidificarea
mucusului si indepartarea lui; in doze mari au actiune emetică, pot produce greata, varsaturi,
diaree.
 La nivelul gingiilor – produc singerare
 La nivelul cailor respiratorii superioare – au proprietati sternutatorii, provocând stranutul
 La nivelul aparatului renal – sunt diuretice (actiune iritanta asupra epiteliului renal)
 La nivelul glandelor sudoripare – provoacă cresterea transpiratiei
 La nivelul vaselor sanguine - maresc permebilitatea capilarelor (ceea ce explica in mare parte
si actiunea hemolitica)
Au rol important in favorizarea solubilitatii si absorbtiei in organism a unor substante
medicamentoase. Au actiune stimulatoare asupra semintelor in germinare, asemanator
fitohormonilor de crestere.
Utilizări
In tehnica farmaceutica - agenti de emulsionare
In industrie - detergenti, spumefianti (agenti de spalare), la prepararea pastelor de dinti,
cremelor, spray-urilor
In industria alimentara - obtinerea bauturilor spumoase, a cremelor de patiserie, a halvalei
Proprietăți
Saponozidele au proprietăți spumefiante (produc prin agitare o spuma abundenta),
sternutatorii (produc stranut), hemolitice, expectorante, detergente și emulsionante.
Proprietăți fizice - Sunt substante incolore, galbene sau brune, amorfe sau cristalizate,
higroscopice, solubile în apa.
INTREBUINTARI: cea mai cunoscuta este actiunea expectoranta – sub forma de infuzie
sau decoct.

Coada-calului
Descriere
Coada-calului este o specie de plante erbacee, perenă, care prosperă în zonele mlăştinoase.
În scop terapeutic se folosesc partile aeriene ale plantei Equisetum arvense, din familia
Equisetaceae. În medicina naturistă, coada-calului este cunoscută si folosită ca și sursă de
acid salicilic (substanță activă conținută în Aspirina modernă), și ca avand proprietăți
hemostatice.
De pe rizom se dezvoltă două tipuri de tulpini aeriene:
 tulpinile fertile apar primăvara, au 5–15 cm înălțime, sunt neramificate, brune,
neasimilatoare
 tulpinile sterile apar mai târziu (cam la mijlocul primăverii), sunt înalte de 30–70 cm,
verzi, asimilatoare.
Substanțe active
Coada-calului este bogată în minerale, cel mai important fiind siliciul, care are efecte
antiartritice şi de tonifiere a ţesutului conjunctiv. Tulpina mai conţine flavonoide (cu efect
antioxidant şi diuretic), acizi organici, nicotină, oxid salicilic 5-7% (sursa de acid salicilic,
aspirina naturala), gluteolina, palustrina, fitosterina, beta-sitosterol, acid oxalic, acid malic,
gliceride ale acidului stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, uleiuri
volatile, saruri de potasiu.
Acţiune
Principiile active din coada-calului au acțiune antimicrobiană, antiseptică,
antiinflamatoare, măresc rezistența țesutului conjunctiv, activează circulația locală,
diuretică, depurativă, bogată în minerale (calciu şi magneziu) consolidează oasele şi dinţii,
datorită conţinutului mare de siliciu din plantă intervine în combaterea şi tratarea
aterosclerozei, are efect antiacid la nivel gastric şi cicatrizant.
Indicaţii terapeutice
Coada-calului este folosita pentru vindecarea contuziilor (umflături, vânătăi), cicatrizarea
rănilor, ulcerului varicos, degerăturilor, eczemelor, combaterea transpirației excesive a
picioarelor, osteoporoză, crampe musculare, ulcer gastro-duodenal, infecţii urinare, prostată,
obezitate, tuberculoză, combaterea celulitei, fracturi osoase, hemoragiile interne şi externe şi
pentru scurgerile vaginale. Deasemenea, datorită acțiunii diuretice a ceaiului, acesta este
indicat în prevenirea calculilor renali (spală rinichii și căile urinare). Această plantă se
recomandă și în tratamentul artrozei sub formă de ceai sau elixir. Ea se regăsește în diverse
preparate de tip ceai pentru tratamentul reumatismului, tusei, rinichilor și purificare a
sângelui.
Administrare
Din coada-calului se prepară de obicei o pulbere, dar poate fi folosită proaspătă sau ca extract
lichid sau tinctură. Sub forma de pulbere se foloseste pt tratarea hemoragiilor, anemiilor
posthemoragice, consolidarea oaselor şi dinţilor, prevenirea şi tratarea bolilor cardio-
vasculare, sub forma de macerat la rece, elimină surplusul de apă din ţesuturi, detoxifică
organismul, se mai foloseste sub forma de infuzie si decoct.
Planta este indicată pentru uz intern, sub formă de ceai cu acțiune diuretică, sau extern, sub
formă de comprese și băi, în caz de: abcese, eczeme, epistaxis (hemoragii nazale), transpiraţie
abundentă a picioarelor.
Precauţii şi contraindicaţii
Datorită conţinutului mare de siliciu nu este indicat consumul acestei plante pentru copii mai
mult de 2 săptămâni. Nu se recomandă în sarcină şi alăptare, boli cardiace sau renale.
Coada-calului poate irita tractul digestiv.

Există plante asemănătoare din aceeași familie, care sunt otrăvitoare. Se pot face
confuzii cu alte specii de Equisetum, dintre care cea mai toxică este Equisetum palustre
(Barba ursului de bahne). Alte specii: Equisetum silvaticum (Rușinea ursului), Equisetum
maximum (Coada calului mare).

S-ar putea să vă placă și