Sunteți pe pagina 1din 48

ŞCOALA ROMÂNĂ DE AFACERI ŞCOALA POSTLICEALĂ DE AFACERI SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

CHIMIA COMPUŞILOR ANORGANICI FARMACEUTICI

- NOTE DE CURS - AN I

ÎNTOCMIT:

PROFESOR: MARIA LUP

ALBA-IULIA

2006

NORME DE PROTECŢIE A MUNCII ÎN LABORATORUL DE CHIMIE

1. Urmează întocmai toate instrucţiunile primite în fişa de laborator.

2. Ai în vedere securitatea colegilor. Laboratorul este un loc pentru

activităţi serioase!

3. Efectuează numai experimentele precizate de profesor.

4. Orice accident trebuie anunţat profesorului.

5. În laborator se lucrează numai supravegheat.

6. Ustensilele de laborator vor fi utilizate numai după ce ai primit

instrucţiunile corespunzătoare de la profesor.

7. Substanţele chimice se vor folosi numai după ce profesorul explică

modul de lucru şi prezintă precauţiile care trebuie luate.

Substanţele şi ustensilele pentru demonstraţii experimentale de pe masa de lucru a profesorului nu se ating.

8. Reţine localizarea şi modul de operare cu stingătorul de incendii precum

şi materialele de prim ajutor.

9. Manifestă o mare atenţie când transvazezi reactivii din sticle. Dacă s-a

împrăştiat ceva pe jos, anunţă profesorul ; acesta îţi va spune cea mai bună procedură

de curăţare care trebuie urmată.

10. Experimentele anunţate trebuie studiate înainte de a veni în laborator.

Acest mod de lucru te ajută să economiseşti timpul şi să previi greşelile şi accidentele.

11. Spală imediat cu apă porţiunile de piele care au venit în contact cu

substanţele chimice.

12. Încălzirea conţinutului unei eprubete se face cu grijă ; nu privi în

eprubetă în timpul încălzirii şi nu o îndrepta spre colegii !

13. Încălzirea unui lichid în eprubetă se efectuează de la partea superioară a

eprubetei în jos, altminteri vaporii-întîlnind partea superioară a lichidului-pot determina revărsarea conţinutului eprubetei.

14. Verifică mirosul gazelor degajate fluturând mîna dinspre probă spre tine

şi miroase cu atenţie.

15. Înainte de utilizarea lichidelor inflamabile (alcool, benzene, acetonă ş.a)

orice flacără trebuie stinsă.

16. Diluarea acizilor concentraţi se efectuează adăugând acidul, puţin câte

puţin în apă şi agitând continuu.

17. Substanţele corosive (acid sulfuric, acid azotic, acid acetic glacial, soluţii

concentrate de baze caustice, fenol, brom, iod etc,) se mânuiesc cu mare atenţie.

18. Niciodată nu se toarnă înapoi în sticlă reactivii, nu se lasă dopul pe masă

după ce ai turnat substanţa pune-l pe flacon şi înşurubează-l. Contaminarea duce la

reacţii periculoase.

19. Dacă sticlăria s-a îndoit la cald, las-o să se răcească pe un support

rezistent la căldură sau pe o sită de azbest înainte de a o folosi în continuare.

20. Tuburile de sticlă, termometrele sau orice alte materiale casante nu se

forţează pentru a le introduce sau scoate din dopuri.

21.

Probele, deşeurile solide, sticlăria spartă şi alte deşeuri de laborator se

vor strânge în locuri speciale. Coşurile sunt numai pentru hârtie.

22. Mesele de laborator şi ustensilele vor fi curăţate şi uscate la începutul şi

la sfârşitului orei de laborator.

23. Consideră toţi reactivii otrăvitori şi de aceea nu-i gusta.

24. Informează profesorul despre sticlăria spartă, reactivii împrăştiaţi pe

masă sau orice ţi se pare în neregulă.

„Dacă aţi putea trăi din aroma pământului şi asemenea plantelor, să vă îndestulaţi cu lumină, atunci aţi trăi sănătoşi” Kahili Gibran”Profetul”

INTRODUCEREA ÎN CHIMIA FARMACEUTICĂ ŞI LEGĂTURA CU CELELALTE DISCIPLINE

Încă din cele mai vechi timpuri omul a fost preocupat de propria sănătate, motiv pentru care a folosit diverse metode de tratament pe care le-a transmis din generaţie în generaţie până în zilele noastre cu îmbunătăţirile corerspunzătoare. Primii specialişti au apărut la greci şi egiptenii, care preparau medicamente în temple. Şcoala din Alexandria a început să facă deosebire netă între:

-„dietetică” care se ocupa cu regimuri. -„chirurgie” care se ocupa cu intervenţia fierului şi focului -„farmaceutică” studiază prepararea medicamentelor. La romani Gallenus a dezvoltat farmaceutica şi a creat doctrina sa bazată pe observaţii şi experienţă. După căderea imperiului roman lumea s-a întors la obscurantism şi cuceririle grecilor şi romanilor au fost abandonate. O revenire puternică este determinată de patriarhul Constantin Nestorius care, exilat, ca eretic în deşertul Siriei, pune bazele unei importante şcoli FARMACIA care devine o ştiinţă de sine stătătoare cu perceptele ei. Paracelsius(1493-1541) a dezvoltat concepţia după care corpu omenesc este rezultatul combinării multor substanţe chimice, a pus bazele „IATROCHIMIEI” teorie care a considerat că starea de boală era provocată de dezechilibrul acestor substanţe şi pentru însănătoşirea era necesar să se administreze organismului tocmai substanţele care lipsesc. A intrdus noţiunea de principiu activ al substanţelor chimice. În epoca iatrochimiei, chimia farmaceutică a dominat întreaga chimie din acea vreme. În farmacii se studiau diferiţi compuşi organici şi anorganici în scop terapeutică şi realizările preţioase ale alchimiştilor au îmbogăţit mult patrimoniul altor ramuri. În secolul al XVIII-lea: Lomonosov şi Lavoisier au pus bazele chimiei moderne şi descopereau: alcaloizii, glicozizii. Ţara noastră a dispus şi dispune de un număr foarte variat de plante, fapt confirmat de cronicile scrise în Moldova şi Ţara Românească. Ca urmare am şi vom exporta plante medicinale, care din păcate revin sub formă de medicamente sau ca atare, ambalate în străinătate şi purtând marca vreunei firme străine. Astăzi, se impune mai mult ca oricând să se stopeze astfel de exporturi, să se valorifice plantele medicinale judicios evitând pericolul dispariţiei unor specii. Se pare că incep, să apară la orizont o serie de legi care să protejeze flora şi fauna contribuind la perpetuarea unor specii indeosebi de plante din toate zonele ţării.

LEGĂTURA CU CELELALTE DISCIPLINE

Chimia farmaceutică este alături de farmacia galenică şi farmacoterapie una din disciplinele de profil ale învăţământului farmaceutic. Ea se ocupă cu studiul

substanţelor de natură minerală sau organică întrebuinţate ca medicamente, precum şi al materiilor prime care servesc la prepararea şi condiţionarea lor. Este strâns legată de biochimie prin faptul că structura substanţei, sinteza ei , comportamenzul fizico – chimic determină o modificare metabolică la nivelul fiecărui tip de celulă. Fapt confirmat de multitudinea de observaţii care s-au făcutşi se fac asupra comportamentului unei reacşii metabolice drum care după umila mea părere este de abia la început, adică încet incet descoperim un număr din ce în ce mai surprinzător de substanţe care sunt responsabile de cancer de S.I.D.A., sau alte boli care au existat în vechime , a căror medicaţie o redescoperim. Nu trebuie neglijată legătura cu farmacognozia deoarece numai pe baza acestei corelaţii ne putem edifica asupra farmacodinamiei medicamentelor de orice fel, care presupune cunoaşterea substanţei active şi a rolului acesteia asupra unei reacţii metabolice. Cunscând compoziţia chimică a viruşilor vom putea depista mult mai bine modul în care îi putem stopa sau distruge natural ori artificial, fapt ce confirmă legătura ei cu virusologia. Orice ramură a ştiinţelor naturii are la bază cunoaştereea compoziţiei şi structurii substanţei cu scopul de a găsi cele mai bune metode de a combate multitudinea de afecţiuni care apar la fiiţa umană şi nu numai. Chimia farmaceutică, după natura substanţelor studiate se împarte în anorganică sau minerală şi organică. Această despărţire s-a făcut cam la începutul secolului al XIX-lea, partea organică fiind mult mai extinsă. Astăzi se folosesc în terapii peste 80% medicamente de natură organică. Studiul chimiei farmaceutice este în strânsă lagătură cu ce lelalte discipline pe care se fundamentează : chimia anorganică şi organică, chimia analitică, biochimia, toxicologia, farmacia galenică, farmacoterapia, virusologia, microbiologia, aromoterapia, etc. O problemă importantă este cea legată de structura chimică a substanţelor şi implicit de acţiunea farmacodinamică a medicamentelor. Ca urmare a acestui fapt astăzi se pot sintetiza un număr foarte mare de medicamente din ce în ce mai valoroase pentru terapeutica actuală. Un obiectiv de bază al acestei discipline este cunoaşterea aprofundată a relaţiilor dintre structură şi proprietăţile fizico-chimice ale medicamentelor, în vederea rezolvării problemelor legate de controlul şi analiza metodelor de conservare şi de receptură. Obiectul disciplinei este strâns legat de industria de medicamente care în prezent este în plină dezvoltare. Procesele tehnologice de obţinere şi de purificare, precum metodele de control al medicamentelor, asigură calitatea acestora. Medicamentele folosite în mod curent în farmacie sunt înscrise în Farmacopeea Română, ediţia a X-a, cât şi în broşurile “Produse farmaceutice”, “Memomed” elaborate de Editura Medicală. În aceste cărţi sunt trecute în parte: D.C.I, formula brută şi formula de structură, însuşiri fizice, principalele solubilităţi, punct de topire, densitatea, acţiuni terapeutice, indicaţii terapeutice, mod de administrare, contraindicaţii, reacţii adverse, coservare, după caz. Pentru identificarea substanţelor am ales cele mai specifice reacţii care să permită o cât mai bună diferenţiere a substanţei respective faţă de altele similare. Pentru puritatea substanţelor se folosesc etaloane de culoare aşa cum prevăd cele mai moderne manuale, stabilindu-se just limita de impurităţi.

Pentru determinarea cantitativă se folosesc atât metode clasice cât şi moderne. Se folosesc metode care să poată fi uşor aplicbile in laboratorul farmaceutic având în vedere aparatura şi reactvii cu care trebuie să fie înzestrată o masă de laborator de analiză. În prezent majoritatea medicamentelor se obţin în minifăbricuţe în condiţii igienice deosebite, motiv pentru care nu mai sunt necesare atât de multe tehnici de analiză a substanţelor. Se fac multe controale cu scopul de a verifica dacă medicamentele sunt păstrate corespunzător în farmacie în conformitate cu normele de protecţie în laboratorul de chimie farmaceutică , legea 300/2002, Decretul 466/1979. Sănătatea este bunul cel mai de preţ. Înţelepciunea noastră românească populară face ca printre cele mai frumoase urări şi adesea salutări să fie : « Sănătate !, Să fii sănătos !, Sănătate şi spor în toate ! Fiinţa umană este cea mai complicată vietate şi cea mai delicată. Ea poate fi afectată de factori patogeni : bacterii, microbi, viruşi, perturbări ale ecosistemului, mijloace precare de trai, excese alimentare, negijenţă personală, poluare, stres, etc. Pentru a reface funcţiile normale ale organismului medicul prescrie un tratament cu anumite substanţe simple sau asociate. Ce sunt aceste substanţe ? Cu cele putem înlocui ? În ce condiţii ? În ce cantitate ? La ce vârstă ? Câteva din răspunsurile la aceste întrebări le puteţi găsi în paginile următoare.

DEFINIREA CHIMIEI FARMACEUTICE

Chimia farmaceutică se ocupă cu studiul substanţelor de natură minerală şi organică folosite ca madicamente, precum şi cu materiile prime care servesc la prepararea şi condiţionarea lor. După natura lor substanţele pe care le studiem se împart în substanţe de natură anorganică (minerală) şi organică. Chimia farmaceutică studiază sinteza (obţinerea), proprietăţile fizico-chimice, acţiunile terapeutice, indicaţiile terapeutice, modul de administrare, reacţii adverse, contraindicaţii, condiţii de conservare.

COMPUŞII HALOGENILOR

Halogenii sunt elemente componente ale grupei a VII-a (grupa a XVII –a) care se intâlnesc într-un număr foarte mare de forme medicamentoase. Aceştia sunt : F, Cl, Br, I.

FLUORUL ŞI COMPUŞI SĂI

FLUORUL

Poziţia în Sistemul Periodic: grupa a VII-a (grupa aXVII-a) perioada a 2 –a. Este cel mai electronegativ nemetal. Nu se găseşte liber în natură, ci numai sub formă de combinaţii. Este un element cu important rol biologic în dezvoltarea dinţilor şi, în formarea smalţului dinţilor. Se mai găseşte in cantităţi foarte mici în sistemul osos. Din aceste motive se introduce in pastele de dinţi, sub formă de NaF. Rol biologic

- fixarea Ca

- prevenirea cariilor

- dezvoltarea dinţilor

- formarea smalţului dentar şi a sistemului osos.

Obs. Excesul de fluor determină opacitatea dintelui Fluorizarea apei este metoda cea mai eficientă de prevenire a cariei. La aceasta se adaugă şi faptul că orice pastă de dinţi conţine anumite cantităţi de fluor. Cantitatea de F din pastele de dinţi variază între 0,4-1,5mgF/1g pastă. Dacă apa conţine mai puţin de 0.3ppm trebuie suplimentat astfel :

o

0,25mgF/zi pentru copii de la 6 luni la 3 ani

o

0,5mgF/zi pentru copii de la 3 ani la 6 ani

o 15mgF/zi pentru copii de la 6 ani la 16 ani. La cumpărare pastele de dinţi se aleg în funcţie de : vârstă, riscul apariţiei cariilor, cantităţi de F din apă. De regulă la copiii sub 6 ani pasta nu trebuie să conţină mai mult de 600ppmF, iar peste 6 ani să nu conţină mai mult de 1450ppmF/g.[4]

FLORURA DE SODIU (NaF)

Sin. Natrii floridum Prop.fiz. cristale albe incolore sau pulbere cristalină, fără miros şi cu gust sărat, solubilă în apă (1/26), puţin solubil în alcool. F.f comprimate conţinând 0,5mg NaF, şi tablete. .A.t.- fluorurarea apei potabile pentru a preveni cariile dentare - conservant al sângelui proaspăt pentru a nu-l lăsa să se coaguleze - creşterea rezistenţei smalţului dentar. I.t. profilaxia cariilor dentare R.a.

- pătarea albicioasă a dinţilor

- colorarea în galben – brun a dinţilor

- erodarea dinţilor.

Cind. Nu este necesar la copiii sub 6 luni dacă NaF este prezent în apă în cantităţi suficiente (mai mici de 0,3mg la litru. Nu se administrează la copiii sub 2 ani dacă apa are între 0,3-0,7mg NaF intr-un litru de apă. Nu se administrează dacă NaF este în apă în cantitate mai mare de cca 1mg la litru.[4] M.d.a. – oral comprimatele se sug seara la culcare. Se administrează numai dacă în ap apotabilă se găseşte mai puţin de 0,3 mg NaF la litru.[2] Cons. În vase de sticlă parafinate în interior bine închise, pentru a feri produsul de umezeală.

Produse farmaceutice cu NaF

CLORUL ŞI COMPUŞII SĂI

CLORUL-generalităţiî

Poziţia în Sistemul Periodic : grupa a VII-a principală(grupa a XVII-a) Răspândire în natură : este foarte reactiv, fapt pentru care nu apare liber în natură, ci numai sub formă de combinaţii : NaCl, KCl, MgCl 2, CaCl 2, etc. Clorul ca atare nu se foloseşte în farmacie ; se foloseşte o soluţie apoasă 0,4- 0,5% ca reactiv la masa de analiză, numită şi « apă de clor ». Apa de clor conţine : Cl 2, HCl, HClO (acid hipocloros). Acesta din urmă se descompune încet la întuneric şi mult mai repede la lumină. Motiv pentru care apa de clor se păstrează în sticle de culoare brună. Cu timpul amestecul devine o simplă soluţie de HCl. Paralel ciu aceasta se formează oxigen activ, soluţia are acţiune oxidantă, antiseptică şi decolorantă şi se foloseşte pentru dezinfectarea apei de băut.[1]

ACID CLORHIDRIC (HCl)

Sin.D.C.I. Acidum hydrochloricum, acid muriatic, spirt de sare Rol : metabolism- sucul gastric conţine 0,2-0,3% HCl Prop. Fiz . – gaz incolor cu miros înţepător, uşor solubil în apă şi alcool. Răspândire – liber în emanaţiile vulcanice şi în apa izvoarelor din aceste regiuni. Obţinere - sinteză directă din elemente

H 2 + Cl 2 = 2HCl

Identificare – uşor apropiind o baghetă înmuiată în NH 3 de gura flaconului cu HCl se degajă un fum alb înecăcios, dens. I . t. – hipoaciditate gastrică pentru a:

- favoriza procesele digestive.

- împiedica fermentaţiile anormale în doze de

1-3ml/24 h sub formă de sol 10 % [1] Cons. – vare de sticlă cu dop rodat.[1]

SOLUŢIA DE ACID CLORHIDRIC DILUAT

D.C.I. Acidum hydrochloricum dilutum 10% Conţine : acidum hydrochloricum…………………………234ml Aqua destillata ad. q. s…………………………1000ml I.t. –hipoclorhidrie gastrică M.d.a. 10-20 picături înainte sau după mesel principale asociat cu pepsină.[2]

SOLUŢIA DE ACID CLORHIDRIC CONCENTRAT

Sin. D.C.I. Acidum hydrochloricum concentratum, soluţie apoasă de acid clorhidric conc. 35%. A.t. –acidifiant al secreţiei gastrice I.t. –hipoclorhidrie şi anaclorhidrie M.d.a. sib formă de soluţie diluată. Cons. – flacoane bine închise deoarece este higroscopic(reţine un mol de apă)

[2]

CLORURA DE : SODIU, KALIU, CALCIU

CLORURA DE SODIU (NaCl)

Poziţia în Sistemul Periodic a sodiului (natriului): aparţine grupei de metale numite alcalii, anume grupa a I-a, perioada a 3-a. Puritatea – nu trebuie să conţină ca impurităţi :sulfaţi, bromuri, ioduri, fier,săruri de potasiu sau de amoniu, săruri ale metalelor alcalinopământoase, arsen, metale grele, substanţe organice. Sin. D.C.I. Natrii chloridum, sarea Pământului, sarea de bucătărie, sare gemă, sare rafinată (nu conţine Mg)[6]. Prop. fiz.

pulbere cristalină

cristale cubice, albe

fără miros

gust sărat

solubilă în apă şi glicerină

greu solubilă în alcool.

Aliment mineral indispensabil omului în cantităţi de 2 g pe zi. Rol în organism

o

menţinerea echilibrului osmotic al celulelor.

o

restabilirea tensiunii sanguine normale în hemoragi.

o menţinerea organismului în echilibru fizic.[1] A.t. – menţine şi reglează echilibrul osmotic al celulelor. - stimulant al mucoasei gastrice secretorii. I. t. – hipocloremie

- hiponatremie - vărsături incoercibile.[2] Se foloseşte sub formă de :

a) soluţie hipotonică – ser fiziologic 0,8 – 0,9 % - izotonic cu sângele, fiind utilizat la izotonizarea soluţiilor injectabile şi a colirelor.

b) Soluţie hipertonică 10 %, 20 %, pentru

o

a înlocui pierderile datorate vomismentelor

o

atenuarea efectelor toxice

o

acţiunea coagulantă

o

inhalaţii

o

clisme

o

este prezentă în apele minerale clorurate necesare în tratamentul gastritelor

o

băi reumatice.

C. i. reumaticilor deoarece reţine cantităţi mari de apă(circa 6 moli apă la un mol sare . [2]

SERUL FIZIOLOGIC

Sin. D.C.I. Solutio natrii chloridii isotonica

Conţine :

- natrii chloridum…………………………………………0,9g

- aqua destillata……… ……………………… 100g

A. t. – reechilibrarea hidroelectrolitică (pierderi de ioni de Na + şi ioni

clorură Cl - prin vărsături ). Cons. Flacoane de sticlă (fiole ) a 10 ml, saci de masă plastică. Obs. Nu se administrează cu moldamin, efitard sau orice alt medicament indicat reumaticilor sau pentru combaterea internă a acestei afecţiuni. Se poate administra extern pentru scăderea febrei în caz de răceală şi în tratamentul reumatismului acasă sau în staţiuni. Sacul de p.v.c. trebuie să fie atoxic,apirogen şi să aibă un volum de 250 ml, 500 ml, 1000 ml de ser fiziologic. (Conţine 3,54 g. de Na + = 154 mEq şi 5,46 g Cl - /l = 154 mEq.

Forma perfuzabilă are următoarele A.t. :

- distribuie apa în organism . Dacă se administrează o cantitate prea mare de soluţie , atunci se măreşte volemia, debitul cardiac, diureza.

I.t. – deficienţă clorurosodică prin ingestie, insuficienţă sau pierderi masive ( boala Adison, nefrite, diaree abuz de diuretice.)

Cind.

– hipertensiune arterială

- edeme

- sindrom de hipercorticocism.

R.a. - edem dacă cantitatea de soluţie este în exces. M.d.a. – perfuzii lente i.v. ( 40-60 picături pe minut ) în cantităţi de 100-1000 ml în 24 h în funcţie de balanţa hidrolitică. Se poate asocia cu glucoză, vitamine, electroliţi etc. Cons. – ferit de umiditate la temperatura de 10-25 0 C. Valabil – 2 ani.[2] Apele minerale clorurate sunt întrebuinţate în tratamentul gastritelor.

NaCl are acţiune excitantă asupra pielii şi este prezentă în unele amestecuri minerale folosite în balneologie (sare de Basna,de Bălţăteşti).[1] Este o substanţă care se cunoaşte sub denumirea de E 500 (emulgator)

Produse farmaceutice cu NaCl

CLORURA DE POTASIU (KCl)

Poziţia în Sistemul Periodic al potasiului (kaliului) – grupa a II-a, perioada a

4- a.

Puritatea:nu trebuie să conţină impurităţile menţionate la NaCl.[2] Sin. D.C.I. Kalii chloridum, silvină Răspândire : zăcăminte in America Latină A.t. – electrolit intracelular, potasiu având rol în :

o

contracţia musculară de la nivelul scheletului

o

fibrei miocardului

o

muşchilor netezi

o

conductibilitatea nervoasă

o

diuretic pentru că măreşte extracţia Na din urină.

Obs. Acţiunea cardiacă este antagonizată de ionii de Na şi Ca. I.t. – hipopotasemie ( în special în tulburări digestive, vărsături, diaree etc.)

- miastenie

- comă diabetică

- tratamente cu ACTH, cortizon, DOCA.

- pentru uşurarea regimului desodat în nefrite, nefroze, ciroză, hipertensiune

arterială. Cind. – stări de hiperpotasemie (anurie ). M.d.a. – intern –pulberi - comprimate Ambele forme se folosesc în doze de 0,25-0,5 g. de 4-5 ori pe zi.

-

extern – soluţii injectabile 15 g%

Obs. Când se prescrie KCl nu se admit prescurtări pentru a nu se confunda cuKClO 3 (clorat de kaliu) care este foarte toxic. Cons. – în recipiente bine închise. Obs. În organism nu reţine apa, de aceea se foloseşte în preparatul „sare fără sodiu” ce conţine KCl, NH 4 Cl şi CaCl 2 , recomandată celor suferinzi de reumatism.[1],

[2].

Produse farmaceutice cu KCl

Nefrită= infecţie rinichi ACTH DOCA

CLORURA DE CALCIU (CaCl 2 )

Sin. Calcii chloridum Puritatea : nu trebuie să conţină ca impurităţi : săruri de amoniu, fier, stronţiu, bariu, arsen, săruri alcaline.

Prop. fiz.- solid, cristale albe, prismatice,fără miros, cu gust arzător, sărat, higroscopic (1 mol sare reţine 6 moli apă), delicvescent 8 se dizolvă în propria apă de cristalizare pe care o reţine din aer) A.t - antiinflamator

- antialergic

- antispastic asupra musculaturii netede intestinale - favorizează coagularea sanguină şi depunerea calciului (ionii de Ca +2 au acţiune depresivă asupra S.N.C.) I.t.

o

epistxis

o

hemoragie intestinală

 

o

meno şi metroragie

 

o

purpură

o

fenomene anafilactice (edem Quinke)

 

o

astm

o

urticarie

o

rinită spasmodică

 

o

boala serului

o

prurit

o

edeme inflamatorii

 

o

recalcifiant

în:

tuberculoză,

alăptare,

sarcină,

colite,

enterite, rahitism.

 

o

osteomalacie

o

osteoporoză

o

colici biliare.

M.d.a. soluţie 50% folosită pentru obţinerea unor amestecuri refringente în amestec cu gheaţă deoarece în reacţie cu apa absoarbe căldura. a) oral – 1-5g/zi – inj. i.v. – 1g/zi, s.c. şi i.m. Cons. Recipiente bine închise pentru că este foarte higroscopic.[2],[3].

Produse farmaceutice cu CaCl 2

CLORURĂ DE MAGNEZIU (MgCl 2 )

Sin. D.C.I. Magnezii chloridum A.t. – laxativ

- purgativ

- deprimă centrii respiratori şi alţi centrii bulbomedulari

- anticonvulsivant în intoxicaţii cu stricnină. I.t. - intoxicaţii cu stricnină

- tetanos

- coree

- astmă bronşic

- migrenă

- urticarie

- carenţă în magneziu – cârcei

M.d.a. –intern – poţiuni şi picături în doze de 0,5-1,5g/zi ca laxativ

- picături – purgativ 5g în apă. Cons. Recipiente bine închise.[2]

Produse farmaceutice cu MgCl 2

BROMUL ŞI COMPUŞII SĂI

BROMUL

Poziţia în Sistemul Periodic : aparţine grupei halogenilor alături de Cl, I, mai exact grupei a VII-a (a XVII-a) perioada a 4-a. Răspândire: nu apare liber în natură, ci numai sub formă de săruri în saline, în apa lacurilor şi a mărilor.[1] Bromul ca atare nu se foloseşte in farmacie; se utilizează doar sărurile lui anume bromuri alcaline şi alcalinoteroase, precum şi unele combinaţii organice.[1]

BROMURA DE KALIU (KBr)

Sin. Kalii bromidum, silvina Puritatea : ni trebuie să conţină ca impurităţi : sulfaţi, carbonaţi, sodiu, metale grele, bromaţi, calciu, bariu. Prop. fiz. – cristale incolore strălucitoare, sau pulbere cristalină albă, cu gust

sărat, uşor amar, solubile în apă (1/1,7), în glicerină (1/6), puţin solubilă în alcool (1/200). Soluţia apoasă are reacţie neutră sau slab alcalină.[1] A.t. – sedativ nervos

- hipnotic (somnifer) mai puţin bun ca NaBr -antispastic.

I. t. –nevroze

- psihoze însoţite de insomnii

- convulsii R. a. – tulburări digestive

- erupţii cutanate

- slăbirea memoriei.

Cind. –vârstnici cu afecţiuni cardiovasculare şi renale. Precauţii :cardiaci şi afecţiuni renale M.d.a. –intern – poţiuni în: siropuri, granule, comprimate efervescente în cantităţi de 1-2g/o dată.

- se asociază cu : NaBr, NH 4 Br, numit amestecuri de

polibromuri. Cons. Ferit de lumină. Obs. – nu este compatibilă cu : acizii, sărurile acide, morfina.[1]

Produse farmaceutice cu KBr

BROMURA DE NATRIU (NaBr)

Sin. Natrii bromidum Puritatea nu se admit impurităţi indicate laKBr Prop. fiz. – pulbere albă, cristalină, cu aspect mat, higroscopică, fără miros, cu gust sărat, slab amar, solubilă în apă(1/1,2) şi în alcool (1/16).[1] A.t. – sedativ al S.N.C. - hipnotic mai bun decât KBr

I.t.

-

Cin. – tuberculoză

- arterioscleroză

urticarie

- astm

- tuse convulsivă

- insomnie

- spasme

- vărsături

- migrenă.

M.d.a. – intern – pulberi şi soluţii în cantităţi de 1-2g o dată. Cons. Ferit de lumină în vase colorate şi bine închise.[2] Obs. Nu se admit prescurtări în prescripţiile medicale.

Produse farmaceutice cu NaBr

IODUL ŞI COMPUŞII SĂI

IODUL

Poziţia în Sistemul Periodic : grupa aVII-a, perioada a 5-a Răspândire: în natură se găseşte numai sub formă de combinaţii deoarece sublimează uşor. Însoţeşte clorurile şi bromurile în apa mărilor, unele ape minerale şi apele de sondă. În România se găseşte în apele de la Govora. Unele alge marine conţin iod sub formă organică, din care se şi extrage. În cantităţi mici, sub formă de iodat şi iodură alcalină, se găseşte în amestecuri în salpetru de Chile (NaNO 3 )[1]

IODUL RESUBLIMAT (I 2 )

Gr.at.=127

Prop. fiz. – cristale tabulare rombice, cu aspect de foiţe sau plăci cenuşii- violacee cu reflexe metalice, cu un miros caracteristic pătrunzător deoarece emite vapori violeţi, solubilitatea în apă este mică (1/3500), iar în alcool este mare (1/10), în eter etilic (1/20), formând soluţii de culoare brună (solvenţi care conţin oxigen în moleculă). Se dizolvă în cloroform (1/46), sulfură de carbon (1/7), benzen , benzină formând soluţii de culoare violetă (/solvenţi fără oxigen în moleculă ). Obţ. Din alge marine (Fucus, Varach ). După calcinarea acestor alge rezultă ioduri minerale, din care se pune iodul în libertate cu ajutorul unui oxidant. În România se obţin din apele sărate de la la Govora după procedeul elaborat de C.N. Ionescu, care în principiu se bazează pe precipitarea iodurilor cu nitrat de argint, uscarea precipitatului, neutralizarea soluţiei şi tratarea Nai cu ajutorul hipocloritului de sodiu. Iodul obţinut se purifică prin resublimare (sublimare repetată). În prezenta soluţiei de amidon, iodul elementar formează o coloraţie albastră care apare la rece şi dispare la cald, fiind rezultatul unui fenomen de adsorbţie. Puritatea : produsul folosit în farmacie nu trebuie să conţină impurităţi ca :

bromuri, cloruri, sulfaţi. M.d.a.În farmacie, iodul serveşte la prepararea soluţiei alcoolice de iod (numită impropriu tinctură de iod), folosită ca dezinfectant, antimicotic şi revulsiv (tinctură de iod cu gaiacol ). Este folosit, de asemenea, solubilizat în benzină pentru dezinfectarea pielii (benzină iodată care în prezent nu se mai prepară ). Solubilizat în glicerină se întrebuinţează la badijonarea gurii şi a gâtului în stomatite şi în faringite, precum şi în dermatologie. Intern se administrează sub formă de soluţie obţinută prin solubilizarea cu iodură de potasiu (soluţie Lugol) Este incompatibil cu substanţe cu reacţie alcalină, substanţe reducătoare, săruri ale metalelor grele, alcaloizi etc. Atacă metalele şi trebuie evitată folosirea aparatelor şi instrumentelor de metal la manipularea lui. Cons. Se păstrează în vase de sticlă brună, cu dop rodat pentru a evita sublimarea sa.

SOLUŢII CU IOD

SOLUŢIA LUGOL

Sin . D.C.I. Soluţio iodo-iodatum forte

Conţin :

- iodum………………………………………….5g

- Kalii iodidum…………………………………….10g

- Aqua destillata…………………………………….85g

A.t. local – caustic, antiseptic, micostatic Intern – antiroidian şi antisclerozant I.t. dermatomicoze, arterioscleroze, afecţiuni tiroidiene. M.d.a. – intern – picături - extern – tamponări Cons. În recipiente de culoare maro deoarece această culoare reţine cel mai bine radiaţiile solare.[2]

TINCTURA DE IOD

Sin. D.C.I. Solutio iodi spirituosa, solu’ia alcoolic[ de iod – iodurat

Conţine :

- iodum……………………………………………2g

- Kalii iodidum…………………………………… 3g

- Alchoolum 50 0 q. s. ad………………………… 100g

A.t. – caustic, antiseptic, micostatic.

I.t. – unele piodermite - revulsiv – dermatomicoze M.d.a. - tamponări , atingeri .

SOLUŢIA DE IOD CU GAIACOL

Sin. Soluţia de iodi spirituosa cum 10% guajacolum

Conţine :

- guajacolum…………………………………………10g

- solutio iodi spirituosa………………………………90g

A.t. – antiseptic, revulsiv. I.t. – dureri reumatice, sciatică, nevralgii diverse. M.d.a. – badijonări. Cons. – în vase de culoare închisă.[1]

SĂRURI CU IOD

IODURA DE NATRIU (NaI)

Prop. fiz. – cristale incolore, transparente, sau pulbere cristalină, albă, higroscopică, cu gust sărat şi amar. În are umed şi la lumină se colorează cu o nuanţă mai mult sau mai puţin brună (iod eliberat ). Se solubilizeză în apă (1/0,6), alcool (1/3), glicerină (1/2).

Este incompatibil cu acizii minerali, alcaloizii, novocaina, substanţe oxidante, săruri de argint, de mercur. Puritatea : sarea nu trebuie să conţină impurităţile menţionate la KI F.f. – linimente

- soluţie injectabilă – 10%

Sin. D.C.I. Natrii iodidum A.t. -– extern – acţiune fungicidă

- intern – activează circulaţia periferică şi viscerală

- stimulează activitatea leucocitară şi metabolismul bazal

- fluidifică secreţia bronşică I.t. – sifilis

- hipertensiune arterială

- bronşită cronică -reumatism cronic

- actinomicoză

- arterioscleroză

Este mai bine tolerată de organism decât KI

Cind. – sensibilitate la iod

- adenom tiroidian

- tuberculoză pulmonară evolutivă

M.d.a. – intern – 0,1-0,5g de 3 ori/zi în picături (poţiuni) - extern – soluţii injectabile 10% - linimente 5% Cons. – ferit de lumină şi umiditate.[1]

Produse farmaceutice cu NaI

IODURĂ DE KALIU (KI) Gr.mol. 166,01

Prop. fiz. cristale incolore, transparente, anhidre, sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust sărat puţin amar. Se dizolvă în apă (1/0,75), glicerină (1/2,5), greu solubil în alcool. Se îngălbeneşte încet la aer şi la lumină, mai ales sub influenţa umidităţii. Puritatea nu trebuie să conţină : săruri de sodiu, metale grele, cianuri, bariu,

oxalaţi, fosfaţi, fier, iodaţi, tiosulfat, sulfit, nitraţi, nitriţi, săruri de amoniu, arsen. Sin. Kalii Jodidum A.t. – diuretic

- expectorant

- creşte secreţia glandulară

- sclerozant al varicelor I.t. – varice

- actinomicoză

- profilaxia şi tratamentul curativ al guşii (boala Basedow)

- reumatism cronic

- bronşită acută

- arterioscleroză

- hipertensiune arterială

Cind. – tuberculoză pulmonară - adenom tiroidian toxic - sensibilizări la iod M.d.a. – intern – soluţii şi poţiuni în doze de 0,1-0,5g de mai multe ori pe zi. Cons. Ferit de lumină

Produse farmaceutice cu KI

OXIGENUL ŞI PEROXIZII

OXIGENUL

Poziţia în Sistemul Periodic : grupa aVI-a (grupa aXVI-a), perioada 2-a Gr. Mol.=32 Răspândire : este cel mai răspândit în natură; se găseşte sub formă moleculară în atmosferă (20-21% în volume), combinat în apă, scoarţa pământului, animal ţi vegetal etc. Este elementul indispensabil vieţii. Prop. fiz. gaz incolor, inodor şi insipid, mai greu decât aerul (d 15o =1,105), solubil în apă (1/43) în volume), în alcool (1/3,6). Nu arde dar întreţine ardera altor substanţe care este mai vie în oxigen decât în aer. Impurităţi nu trebuie să conţină ca impurităţi:ozon, halogeni, CO, H 2 O, oxizi de

azot.

Obţ. Distilarea fracţionată a aerului lichefiat sau prin electroliza apei, şi în cantităţi mai mici prin oxidarea peroxidului de sodiu. Sin. D.C.I. Oxygenium Oxigenul farmaceutic con’ine 98-99%oxigen pur. A.t. – antidot faţă de CO, H 2 O

- menţinerea vieţii (procese metabolice)

- antitoxic

- vasoconstrictor pulmonar

- antiseptic

I.t. asfixii

- vasoconstrictor la doze mici

- dilatator la doze mari

- reanimare în amestec cu gaze anestezice

- oxigenoterapie : măşti nazale, sonde nazale, clopot, cameră cu oxigen.[2]

Cons. Sub presiune în tuburi de oţel (vopsite in albastru. Atenţie robineţii, reglatorul, manometrul nu se ung cu corpi graşi organici, existând pericolul de explozii.[1]

APA DISTILATĂ

Prop. fiz. lichid incolor, limpede, fără miros, fără gust, cu p.f

=100 0 C

Obţ. – distilarea apei comune cu aparat de diferite tipuri, cu circuit continuu. sau discontinuu, metalice din sticlă. Puritate : trebuie să nu conţină substanţe minerale, compuşi organici, substanţe pirogene (produse de microorganisme) Întrebuinţări : solvent important în practica farmaceutică pentru a obţine forme lichide. La prepararea soluţiilor injectabile nu se recomandă apa demineralizată cu ajutorul schimbătorilor de ioni deoarece nu se înlătură complet microorganismele şi alte substanţe pirogene. Motiv pentru care prepararea soluţiei injectabile apa distilată trebuie obţinută recent (cel mult 24 h) pentru a evita infectarea cu microorganisme din aer. Se indică bidistilarea (redistilarea ) are ca scop îndepărtarea completă a urmelor de impurităţi, îndeosebi organice, pentru a căror distrugere înainte de redistilare se adaugă KMnO 4 (0,2g la un litru de apă) Cons. Saci, vase de sticlă bine închise.[1]

PEROXID DE HIDROGEN(H 2 O 2 )

Masa moleculară=34 F.S. H-O-O-H Prop.fiz. lichid limpede, incolor în strat subţire, albăstrui în strat mai gros, cu miros asemănător acidului azotic. Este foarte puţin stabil, descompunându-se chiar sub acţiunea urmelor de praf din aer. Prin descompunerea completă eliberează de 476 de ori volumul său de oxigen. În farmacie se foloseşte sub formă de soluţie 3% şi respectiv 30% .

APA OXIGENATĂ

Sin . D.CI. Solutio hydrogenii peroxidi diluta Soluţie de peroxid de hidrogen de concentrţie3%, apă oxigenată de 10

volume. Conţine :

- Solutio hydrogenii peroxidi diluta ……………………….10g

- Aqua destillata…………………………………………….90g

Prop. fiz. lichid cu gust metalic şi reacţie slab acidă. A.t. antiseptic -hemostatic local

- decolorant

- dezodorizant[2]

I.t. – tratamentul local al diverselor plăgi, otite, angine (gargară)

- dermatologie

- decolorare a pielii şi a părului

M.d.a.

–extern-

pansamentelor.

la

spălarea

şi

dezinfectarea

rănilor

şi

la

schimbarea

- intern – tablete antiseptic gastric şi pilule cheratinizate ca antiseptic intestinale În tratamentul plăgilor deoarece nu este toxică şi nu afectează ţesuturile. În tratamentul plăgilor, sub acţiunea catalazei din ţesuturi şi sânge, se pune în libertate oxigen „statu nascendi”, cu mare putere dezinfectantă şi dezodorizantă. Posedă, de asemenea, şi proprietăţi hemostatice, aplicându-se prin tamponare pe

răni .

Pentru gargară se foloseşte diluată (o lingură de soluţie apă oxigenată la un pahar cu apă). Cons. La rece, în flacoane cu dop rodat.[1] Se păstrează în fiole de sticlă incolore. [1], [2].

PERHIDROL

Sin. Soluţia de peroxid de hidrogen 30%, soluţia concentrată de peroxid de hidrogen, soluţie apoasă conţinând 30% H 2 O 2 Prop. fiz. Lichid limpede, miros slab caracteristic, cu acţiune caustică (albeţe

imediat pielea) şi cu reacţia slab acidă. Se amestecă în orice proporţie cu apa, alcool, eter etilic.Este un oxidant foarte puternic. Nu se foloseşte în tehnica farmaceutică. A.t. antiseptic - hemostatic (prin descompunere şi în contact cu oxigenul produce coagularea sângelui

- decolorant

- sursă de oxigen în stare născândă I.t. antiseptic al plăgilor - hemostatic local în epistaxis şi în hemoragii după extracţie dentară. M.d.a. – extern – sol.10%(solutio peroxidy diluta) Cons. Flacoane parafinate cu închidere corespunzătoare, ferit de lumină, la

rece.[2]

OXIZI

Compuşii oxigenului cu metale se numesc oxizi metalici, iar cu nemetale oxizi nemetalici. Cei mai utilizaţi oxizi în farmacie sunt : MgO şi CaO.

OXID DE CALCIU (CaO)

Sin. Calcii oxidum, calcarita usta A.t. – caustic

- dezinfectant

I.t. serveşte la prepararea soluţiei de hidroxid de calciu (Aqua calcis). Cons. In recipiente bine închise. [2]

OXID DE MAGNEZIU (MgO)

Sin. Magnesii oxydum, magnesia usta Vezi magnesii subcarbonas M.d.a. – intern – ca atare sau în amestec de pulberi, în doze de 0,5-1g o dată ; - în intoxicaţii cu acizi 10g în 200ml apă. Cons. In recipiente bine închise. [2]

PEROXIZII

PEROXIDUL DE MAGNEZIU (Mg 2 O 2 )

Sin. Magnesii peroxydum În farmacie se foloseşte un amestec de peroxid de magneziu 25% şi MgO în proporţii variabile.

Prop. fiz. Pulbere albă, uşoară,fără miros, insolubilă în apă, nu este caustică. A.t. – antiseptic gastric şi intestinal

- laxativ uşor

I.t. – antiseptic gastric şi intestinal

- laxativ uşor

- aciditate gastrică

- fermentaţii acide intestinale - diaree de fermentaţie

M.d.a. – intern – tablete – antiseptic gastric - pilule cheratinizate ca antiseptic intestinal cât şi ca laxativ uşor., deoarece degajă apa oxigenată în mediul gastric

-

Cons. La rece, în vase bine închise.[1],[2].

Produse farmaceutice cu Mg 2 O2

SULFUL ŞI COMPUŞII SĂI

SULFUL

Răspândire : - sulf nativ în minereuri

-

combinaţii : sulfaţi, sulfuri, materii organice.

Prop. fiz. Pulbere galben – citrin, fără gust, miros caracteristic deoarece sublimează uşor, p.t 114 0 C, insolubil în apă, greu solubil în alcool, eter, uleiuri esenţiale, grăsimi, solubil în CS 2 . Cu substanţe oxidante KClO 3 , CaOCl 2, KNO 3 , KMnO 4 formează amestecuri explozive.

În farmacie se foloseşte S purificat fie printr-o nouă sublimare (sulf sublimat

depurat) fie prin precipitarea lui din compuşii polisulfuraţi (sulf precipitat)[1]

Reacţionează la rece cu halogenii (excepţie iodul), cu oxigenul şi cu majoritatea metalelor. Arde cu flacără albastră, cu formare de SO 2 [1]

la încălzire

SULF SUBLIMAT DEPURAT

Sin. D.C.I. Sulfur sublimatum depuratum, sulf sublimat purificat Gr. Mol. =32 Prop. fiz. Pulbere foarte fină alb-argintie, galben – deschis, fără gust ,fără miros

Floarea de sulf conţine de obicei urme de compuşi de As, se purifică prin tratare cu soluţie de NH 3 , cu care se lasă în contact24 h, apoi se spală până la reacţia neutră, se usucă la temperatură moderată. Puritate : nu trebuie să conţină As şi Se. A.t. –antiparazitar - dermatologie

- laxativ

- purgativ

I.t. – laxativ

- purgativ

M.d.a. – laxativ - 0,5g/zi

- purgativ – 2g/zi.

- antiparazitar sub formă de unguente

- dermatologie unguente

A.t. - detoxifiant în intoxicaţiile cu plumb şi mercur, laxativ, acţiune piretogenă ( în reumatismul cronic) . A.t. –laxativ

- purgativ

I.t. intoxicaţii cu plumb, mercur şi arsen, reumatism cronic, artropatii diverse, dermatoze, scabie. – laxativ

- purgativ

M.d.a.– extern- unguent – antiparazitar în cantitate de 5- 25g%, suspensii. - dermatologie – acnee şi erupţii cutanate - intern – laxativ şi purgativ în cantitate de 1-4g/zi Obs. – efectul laxativ este datorat reducerii S sub influenţa florei intestinale la H 2 S, care măreşte peristaltismul intestinal. Cons. Ferit de lumină.[2]

SULF PRECIPITAT

Prop. fiz. Este o pulbere foarte fină, alb – argintie sau galbenă – deschis, fără gust şi aproape fără miros. Puritate Sulful precipitat nu trebuie să conţină : sulfiţi, sulfuri şi cloraţi.

Se foloseşte intern ca laxativ şi purgativ în doze de 0,5-2g pe zi de obicei în amestec cu alţi compuşi.[2]

SULFAT DE SODIU (Na 2 SO 4 *10H 2 O)

Sin.D.C.I. Natrii sulfas, Sarea lui Glauber Răspândire : libre în natură atât anhidru, cât şi cu apă de cristalizare Prop.fiz. cristale prismatice voluminoase, incolore, transparente, fără miros, cu

gust sărat, slab amar. La aer uscat este efluorescent, pierde apa de cristalizare şi se transformă într-o pulbere albă. Produsul cristalizat, încălzeşte la 33 0 C, se topeşte în apa sa de cristalizare. Este solubil în apă (1/3), în glicerină, şi insolubil în alcool. Este mai puţin iritant decât sulfatul de magneziu şi are acţiune coleretică.Este incompatibil cu săruri de Ca şi Sr. Este efluorescent. Puritatea să nu conţină : cloruri, sulfaţi, sulfiţi, nitriţi, tiosulfaţi, Ca, As, metale grele, săruri de amoniu, substanţe reductoare. Prin uscare la 120 0 C pierde 52-56% din greutatea sa (apa de cristalizare ) În farmacie se foloseşte, atât produsul cristalizat, cât şi cel anhidru (siccum) F.f. Sarea de sodiu a acidului lactic, foarte higroscopică, se găseşte în comerţ sub forma unor soluţii apoase concentrate din care se prepară soluţii injectabile şi perfuzii. A.t. prin metabolizare se pun în libertate ioni de Na + şi ioni carbont care sunt necesari în sânge. I.t. acidoza metabolică

- coma hepatică

- uremii

M.d.a.soluţii izotonice (156 mval/l) îm doză de 40ml/kg/corp în caziri grave

până la 1val/l.[2] Cons. Vase bine închise.

Produse farmaceutice cu Na 2 SO 4

TIOSULFAT DE SODIU (Na 2 S 2 S 3 )

Sin. D.C.I. natrii thiosulfas, hiposulfit de sodiu Este sarea acidului hiposulfuric (H 2 S 2 O 3 ) Prop.fiz. cristale prismatice, transparente, încolore, fără miros, cu gust sărat – amărui, slab sulfuros, efluorescent, la are uscat şi cald, uşor delicvescent la aer umed., işor solubil în apă şi insolubil în alcool. Puritate nu trebuie să conţină : cloruri, sulfaţi, sulfuri, sulfiţi, As, .Se, metale grele, Fe. A.t. – desensibilizant

- antitoxic

- dermatite

- antialergic

- frunculoze

- urticarii

- toxidermii

- prurit

- antidot

- purgativ

I.t. – desensibilizant în stări alergice

- dermatoze inclusiv scabie

- intoxicaţii cu HCN

Cind. Insuficienţă renală acută şi cronică M.d.a. – oral sau intravenos ca desensibilizant în stări alergice, în tratamentul

diverselor dermatoze, furunculoze, urticarii, toxidermii, prurit, intoxicaţii cu HCN. În

doze de20-30g pe cale

fricţiuni cu soluţie diluată de HCl (5%) se foloseşte în tratamentul scabiei. Cons. Ferit de aer şi umiditate Obs. Este incompatibil cu substanţe acide, oxidante, săruri ale metalelor grele.

[1],[2].

orală acţionează ca purgativ. Sub formă de loţiuni, urmate de

Produse farmaceutice cu tiosulfat de sodiu.

SULFAT DE CALCIU (CaSO 4 *1/2H 2 O)

Sin. Ipsos, ghips ars Prop.fiz. pulbere alb cenşiu, fără miros. Greu solubil în apă (1/600). În amestec cu apă formează o pastă moale albă. Dură, compactă. Prin această întărire (priză), gipsul se transformă în dihidrat. Această priză trebuie să se facă în 4 până la 10 minute. Puritate nu trebuie să conţină carbonaţi 8efervescenţă cu acizii)şi nici hidroxid de calciu (reacţie alcalină) Se foloseşte în ortopedie pentru bandaje gipsate. Nu se mai utilizează în stomatologie pentru mulaje. Cons. Vase sau cutii de tablă bine închise şi ţinute la loc uscat. Dacă se păstrează în mediu umed atunci absoarbe apă şi devine inutilizabil.[1] Produse farmaceutice cu CaSO 4. [2] Produse farmaceutice cu sulfat de calciu

SULFAT DE BARIU (BaSO 4 *7H 2 O)

Sin.Barii sulfas Prop fiz. Pulbere amorfă albă, fără miros, insolubilă în apă, solvenţi organici, alcalii şi acizi diluaţi. Ba are greutate moleculară mare ţi este opac la razele X, motiv penrtu care sarea este lipsită de toxicitate fiind insolubilă şi se utilizează ca substanţă de contrast în examenul radiologic al tractului gastro - duodenal. Puritate să nu conţină săruri de bariu solubile sulfuri, sulfiţi, metale grele, As, fosfaţi, cloruri, sulfaţi solubili, Fe, şi substanţe reductoare. M.d.a. oral – suspensie în doze de 60, 100, 150g în 150-250g apă

Obs. Nu se admit prescurtări pentru a nu fi confundat cu sulfura de bariu (BaS)

[1],[3].

Produse farmaceutice cu sulfat de bariu.

SULFAT DE MAGNEZIU(MaSO 4 *7H 2 O)

Sin. Magnesii sulfas, sare amară Prop.fiz. subsanţă solidă cristalină, cu gust amar, albă, uşor solubilă în apă. A.t. – oral – prugativ - parental – spasmolitic, antconvulsivat, antiementizat, sedativ şi antişoc

I.t. – constipaţie

- tuburări de irigaţie cerebrală, coree, eclamsie

- intoxicaţii cu stricnină

Cind. – insuficienţă renală

-

boala Addison,

-

intoxicaţii cu barbiturice, curarinice şi acid nicotinic.

M.d.a. – purgativ 10-20-30g o dată - laxativ -5g - anticonvulsivant, soluţie injetabilă 20% - antiemetizant în vărsăturile incoercibile din cursul sarcinii – 3ml din soluţia 12%, cu o oră înaintea meselor. Cons. În recipiente bine închise.[1]

Produse farmaceutice cu sare amară

AZOTUL ŞI COMPUŞII SĂI

AZOTUL

Sin. Nitrogen

Poziţia în Sistemul Periodic grupa a V-a (grupa a XV-a) Răspândire nativ in aer 78-79% volume deoarece în condiţii normale este inert. La temperaturi ridicate, reactivitatea sa creşte şi se poate combina direct cu H formând amoniacul, iar cu O generează o serie de oxizi, care la rândul lor sunt materii prime pentru obţinerea acidului azotic. În tehnica farmaceutică azotul se foloseşte în inele cazuri pentru a crea o atmosferă inertă în fiole care conţin substanţe sau soluţii injectabile uşor oxidabile sub influenţa aerului.

AMONIAC (NH 3 )

M. mol. 17 Prop. fiz. Gaz incolor, cu miros puternic înţepător, sufocant, lacrimogen, uşor lichefiabil, foarte solubil în apă, solubil în alcool. Obţ. Sinteza directă din elemente la 650-700 0 C sub presiune de 200 atm şi in prezenţa unui catalizator (Fe, Mo, Ni, W) Se foloseşte soluţia de amoniac. Soluţiile de amoniac au densităţi cu atât mai mici cu cât concentraţia este mai mare ( de pildă sol. 10% are densitatea de 0,957-

0,960, iar soluţia de conc. 25% are densitatea de 0,91 şi cea de 30% are densitatea de 0,892. Acestă soluţie are un moros caracteristic de amoniac. A.t. revulsiv - accelerarea ritmului cardiac I.t. antiacid

- revulsiv în frecţii

- neutralizant în înţepăturile de albine, viespe, ţânţari.

M.d.a. – intern - antiacid şi expectorant V-XX picături în apă - extern se utilizeză pentru proprietăţile sale revulsive în frecţii (liniment amoniacal, liniment saponat- camforat) şi ca neutrlizant pentru tamponatea înţepăturilor de insecte. Inhalat acţonează ca iritant asupra mucoasei nazale ; reflexul produs determină acclerarea ritmului cardiac şi în felul acesta întrerupe stările de leşin. În farmacie serveşte pentru preparatea spirtului amoniac anisat. Soluţia de amponiac în aer pierde din conţinutul său şi absoarbe bioxid de carbon ; motiv pentru care se păstrează în sticle cu dop rodat. Nu se recomandă dopuri de cauciuc ; se pot folosi dopuri dopuri de plută învelite în foiţă de staniol.[1], [6]

PROTOXID DE AZOT (N 2 O)

Sin. Monoxid de diazot F.f. butelii în care se pune compusul lichid sub presiune 51 bar la 20 0 C Prop.fiz. inert faţă de toate ţesăturile, cu excepţia substanţei cerebrale, difuzează rapid în organism şi seslimină în scurt timp prin plămâni ; nu este iritant pentru căile respiratorii ; are un miros agreabil (uşor dulceag) ; nu este exploziv per se şi în condiţiile utilizării în decurs de maxim 24 h în amestec cu o cantitate suficientă de oxigen (minim 20%9 la presiune atmosferică, este practic lipsit de toxicitate.[2] Studiile recente arată că acest compus este considerat răspunzător de diverse forme de cancer.[6] Prezintă dezavantajul că are capacitate anestezică scăzută aproximativ 155 din cea a eterului. Din acest motiv se utilizeză de obicei un amestec de 80% protoxid şi 20% oxigen, la presiune normală. Inhalarea acestui amestec, fără premedicaţie, provoacă, după o scurtă perioadă 1-2 minute de agitaţie motorie şi euforie similară celei postalcoolice, un somn adânc superficial, cu analogie generală, fără relaxare musculră şi cu păstrarea reflexelor. Anstezia chirurgicală se poate obţine şi prin creşterea presiunii amestecului gazos sau prin administrarea de protoxid necesită un echipament deosebit, iar cel de-al doilea comportă pericolul anoxiei cerebrale, cu leziuni ireversibile, chiard upă expuneri de scurtă durată. Prezintă avntajul că în concentraţii subanestezice (50%, 35%, 20% - în aer sau în oxigen protoxidul se poate

utiliza pentru obţinerea analgezinei folosind tehnici anestezice compleze, ori singur, în mica chirurgie, în cadrul unor explorări instrumentale, etc I.t.anestezie generală inhalatorie sau intrvenoasă R.a. vărsături la copii

- hipoxia (anoxia) cerebrală

- aplazie în exces de protoxid.

M.d.a. cu ajutorul aparatelor de anestezie prevăzute dispozitiv pentru dozarea protoxidului. Cons. Butelii bine inchise, la adăpost de lumină şi căldură având capacitatea de 2, 3, 5, 10, 40 litri. [2]

NITRITUL DE SODIU (NaNO 2 )

Este sare a acidului azotos (HNO 2 ) şi are M.mol.=69. Sin. Natrii nitricum ; actualmente se consideră a fi substanţa cea mai resposabilă de producerea diverselor forme de cancer.[7]

Prop. fiz. Cristale, bastonaşe compacte sau fragmentate, de culoare albă sau slab gălbuie, fără miros şi cu gust slab sărat ; este higroscopic, solubil în apă, greu solubil în alcool. A.t. vasodilatator I.t. hipertensiune arterială

- angină pectorală

- astmă

- antidot faţă de H 2 O.

M.d.a. cu prudenţă în asociere cu papaverină, luminal, diuretină în doze de 0,10-0-25g pe zi, deoarece este toxică. Cons. În vase bine închise şi cianuri.[1] NU SE MAI FOLOSEŞTE ÎN FARMACIE.

NITRAT DE SODIU (NaNO 3 )

Este sare a acidului azotic (HNO 3 ) Sin. Natrii nitris, salpetru de Chile Prop, fiz. Cristale incolore, fără miros, cu gust sărat şi răcoritor, solubil în apă şi greu solubil în alcool. A.t. diuretic în doze de 2-10g pe zi. Este cancerigen şi totuşi apare in toate alimentele conservate ca emulgator (E 501). [7]

FOSFORUL ŞI COMPUŞII SĂI

FOSFORUL

Poziţia în Sistemul Periodic grupa aV-a (grupa a XV-a) perioada a 3 –a. Răspândire este constituientul principal al organismului. Se găseşte în oase, a căror cenuşă are circa 80% fosfat de calciu. Este indispensabil vieţii intrând în compoziţia nocleo-proteinelor, lecitinelor, cefalinelor, etc.[8] S-a folosit ca atare ca medicament sub formă de soluţie uleioasă (ulei fosforat în concentraţie de unu la mie).[1]

HIPOFOSFIT DE SODIU (NaH 2 PO 2 )

Este sarea acidă a acidului hipofosforic (H 3 PO 2 )

M.mol.=88

Prop. fiz. Pulbere albă granulată sau cristale incolore, delicvescente, fără, cu gust amar. Produsul oficinal este sarea anhidră, solubil în apă (1/2), greu solubil în alcool, glicerină şi insolubil în eter. Puritate nu trebuie să conţină ca impurităţi : sulfaţi,cloruri, fosfaţi, Ba, As, metale grele, carbonţii, Ca, Fe. S-a folosit ca stimulent al poftei de mâncare şi ca tonic, motiv pentru care a fost preconizat în tratamentul tuberculozei, rahitism şi reconstituient al sistemului nervos.[1] M.d.a. în doze de 0,1-0,5g pe zi. Cons. În vase bine inchise fiind delicvescent. [1]

Produse farmaceutice cu hipofosfit de sodiu « sirop tonic«

HIPOFOSFIT DE CALCIU [Ca (H 2 PO 2 ) 2 ]

Sin. Fosfat diacid de calciu Prop.fiz. pulbere cristalină, albă,

anhidră, stabiolă la aer, cu gust amar,

neplăcut, solubil în apă ( 1/7), greu solubilă în glicerină şi insolubilă în alcool.

A.t. tuberculoză

- rahitism

- anemie

- tulburări de nutriţie

- tulburări nervoase M.d.a. copii – doza de 0,05g pe an de vârstă

- adulţi – 0,2 - 0,5g de 3 - 4 ori pe zi. Cons. In recipiente bine închise.

Produse farmaceutice cu hipofosfit de calciu « sirop tonic »

FOSFAT DISODIC (Na 2 HPO 4 *12 H 2 O)

Sin. Natrii fosfas cristalizat, fosfat monoacid disodic

M.mol.=338

Prop. fiz. Prisma incolore, efluorescente, cu gust sărat, răcoritor. Are în compoziţia sa 60,63% apă de cristalizare. Încălzit la 40 0 C se topeşte în propria apă de cristalizare, iar la 100 0 C devine anhidru Obţ. Din cenuşa oaselor Puritatea nu trebuie să conţină : cloruri, sulfaţi, carbonaţi, metale grele, Fe, săruri de amoniu, As. A.t. colagog

uşor purgativ

stimulent al secreţiei gastrice

hiperclorhidrii

acidoză diabetică

calculoză renală

antidot

colagog

o

uşor purgativ

o

stimulent al secreţiei gastrice

o

hiperclorhidrii

o

acidoză diabetică

o

calculoză renală

o

antidot

M.d.a. în doze de 1-2g pe zi se foloseţte ca stimulent al secreţiei gastrice în doze mijlocii 4-6g are acţiune alcalinizantă în doze mari20-30g are acţiune colagogă şi uşor purgativă. Este de asemenea indicat, alături de bicarbonat de sodiu (pulbere Bourget), în hepatite cronice ; este folosit, de asemenea, în hiperclorhidrii, acidoză diabetică, calculoză renală.

Se foloseşte ca antidot în intoxicaţiile cu plumb. Se utilizeză ca o componentă principală în diverse soluţii tampon.[1] Cons. În recipiente bine închise.

Produse farmaceutice cu fosfat disodic. Vin tonic

FOSFAT TRICALCIC (Ca 3 (PO 4 ) 2 Sin. D.C.I. calcii fosfas, fosfat de calciu tribazic, fosfat neutru de calciu

Prop. fiz. Pulbere albă. amorfă sau microcristalină, fără miros şi fără gust, insolubil în apă şi în alcool, solubil în acizii azotic şi clorhidric dilut, mai greu solubil în acid acetic. Puritate nu trebuie să conţină ca impurităţi : cloruri, sulfaţi, Ba, Fe, As, metale grele, substanţe organice. Prin uscare nu trebuie să piardă mai mult de 3% şi prin calcinare mai mult de 8% din greutatea sa. Pierderea prin calcinare este admisă şi explică prin transformarea urmelor de fosfat monocalcic în pirofosfat de calciu. A.t. – antiacid

- antidiareic

- consolidarea fracturilor

- antirahidic I.t. – antiacid

- antidiareic

- consolidarea fracturilor - antirahidic M.d.a. în doze de 2-10g pe zi ca antiacid şi antidiareic În doze de 2.3g pe zi ca reconstituent în tuberculoză, pentru consolidarea fracturilor şi respectiv antirahitic. Cons. În vase bine închise.

Produse farmaceutice cu fosfat tricalcic Cavit 9

ARSENUL ŞI COMPUŞII SĂI

ARSEN

Poziţia în Sistemul Periodic grupa a V-a (grupa a XV –a), perioada a 4-a Răspândire liber în natura. Se găseşte şi sub formă de combinaţii care sunt destul de răspândite. Este un constituient normal în organismul uman şi este prezent în tiroidă, creier, unghii, păr. Ca atare nu se foloseşte în farmacie în schimb se utilizeză combinaţiile sale care în general sunt foarte tixici motiv pentru care nu se mai folosesc în farmacie şi nici în tratamentele stomatologice. Cons. La Venena.[1]

TRIOXIDUL DE ARSEN (As 2 O 3 )

Sin. Anhidridă arsenioasă, şoiricioaică Prop. fiz. Pulbere albă, microcristalină, cu gust slab acru, sau bucăţi albicioase cu aspect de porţelan. Este o substanţă polimorfă. Se cunosc trei varietăţi : actaedrică, prizmatică, amorfă. Forma ocoedrică este cea mai stabilă dar şi uşor solubilă. Se foloseşte numai forma amorfă şi cea cristalină. Se dizolvă greu îm apă la rece şi mai uşor în glicerină. A.t. paralizantă asupra sistemului nervos central. - caustică I.t. caustic pentru a fi folosit în formă de pastă arsenicală, pentru distrugerea pulpei dentare. M.d.a. se utilizeză cu multă prudenţă, deoarece este foarte toxic. Nu se folseşte intern deoarece diminuează oxidările celulare. Cons. La Venena.[1]

ARSENIAT DE SODIU (Na 2 HAsO 4 *7H 2 O)

Este sarea acidului arsenic (H 3 AsO 4 ) Sin. arseniat disodic Prop. fiz. Cristale incolore, transparente, voluminoase, fără miros şi cu gust leşios, efluorescent la 30 0 C ; conţine 40,38% apă de cristalizare, uşor solubil în apă şi glicerină, greu solubil în alcool. Puritate nu trebuie să conţină : cloruri, sulfaţi, carbonaţi, nitraţi, arseniaţi, metale grele. A.t. vezi trioxidul de arsen I.t. vezi trioxidul de arsen În corpul uman în prezenţa HCl din sucul gastric formează hidrogen arseniat (H 3 As) foarte toxic pentru organism.[1]

BISMUTUL ŞI COMPUŞII

BISMUT

Sin: bismutii

Răspândire : bismutul se găseşte atât în stare nativă, cât şi sub formă de minerale, dintre care acela mai inportante sunt bismutina (Bi 2 S 3 ) şi oxidul de bismut (Bi 2 O 3 ) Bi ca atare nu are întrebuinţări în farmacie ; este o materie primă importantă pentru obţinerea unor săruri bazice cu întrebuinţări terapeutice.[1]

SUBNITRAT DE BISMUT [2Bi(OH) 2 (NO 2 )*OBiOH

Sin. Nitrat bazic de bismut Puritate nu trebuie să conţină săruri de plumb, Fe, Ca, Ba, carbonţi, As, etc. A.t. antidiareic

- astringent

- antiseptic intestinal,

- absorbant

- protector al mucoasei gastrice

I.t.

- antidiareic

- astringent

- antiseptic intestinal,

- absorbant

- protector al mucoasei gastrice

M.d.a. – îm diaree, afecţiuni intestinale,ulcer gastric, gastrită, în doze de 1-3g

pe zi.

Extern sub formă de unguente sau pudră în arsuri şi dermatoze diverse. Este incompatibil cu calomelul, sulful, acizii.

Produse farmaceutice cu subnitrat bazic de bismut Comprimate contra diareei.

CARBONAT BAZIC DE BISMUT (BiO 2 CO 3 )

Prop. fiz. Pulbere albăsau foarte slab gălbuie, fără miros, fără gust, insolubilă în apă şi în alcool, solubilă în acizi cu efervescenţă. A.t. antidiareic

- antiacid

- antiparazitară

I.t. antidiareic

- antiacid

- antiparazitară

M.d.a. intern- antdiareic în diareea estivală, fermentaţii şi înfecţii intestinale în 2-5g, asociat cu săruri de magneziu, se foloseşte ca antiacid în boala ulceroasă, în dite de 10-20g pe zi. Are de asemenea acţiune antiparazitară, în special contra oxiurilor.

Produse farmaceutice cu carbonat bazic de bismut

CARBONUL ŞI COMPUŞII SĂI

CARBONUL

Poziţia în Sistemul Periodic :grupa a IV-a perioada a 2 a. Răspândire este unul dintre cele mai răspândite elemente chimice. În natură se găseşte sub trei forme alotropice : cărbune, diamant şi fulerene. Se găseşte şi sub formă de combinaţii anorganice (carbonaţi, CO 2 , etc.) şi organice, folosite în majoritatea ca medicamente sau la prepararea unor medicamente.

A.t. adsorbant

- decolorant

- dezodorizant

I.t. adsorbant

- decolorant

- dezodorizant, deoarece este stabil în timp şi este uşor de preparat.

Obţ. Prin ardere în spaţiu limitat a diferitelor materii organice. După natura materiilor organice se obţin :cărbunele de lemn (carbo ligni), cărbunele animal (carbo

animalis)[1]

CĂRBUNELE MEDICINAL (C)

Sin. D.C.I. Carbomedicinalis vegetalis, cărbune de lemn Prop.fiz. pulbere neagră, fină amorfă, fără miros, fără gust, insolubil în apă. Obţ. Arderea incompletă a lemnului sau a cojilor de fructe. Pentru purificre, produsul brut este tratat cu vapori de apă sub presiune ,apoi spălat cu un acid mineral (acid azotic, acid clorhidric) şi cu apă până când apele de spălare sunt neutre, apoi se usucă.

Puritate nu trebuie să conţină : nitrţi, sulfuri, cianuri, As. A.t. antidiareic

- adsorbant

- antioxidant

antidiareic

- adsorbant al gazelor care rezultă din fermentaţia şi putrefacţia intestinală, în balonări, în colite, în intoxicaţii cu alcaloizi

- antioxidant faţă de toxinele microbiene.

M.d.a. intern – caşete în cantităţi de până la 30g pe zi, sau asociat cu alte medicamente.

Extern – intră in compoziţia prafurilor pentru dinţi.[1]

Produse farmaceutice cu cărbune vegetal

CĂRBUNE ANIMAL

Sin.carboanimals, cărbune de oase Prop.fiz. pulbere nagră, fină amorfă, aderentă, cu aspect mat, puţin higroscopică, insolubilă. Obţ. Prin carbonizarea incompletă a oaselor de animale, în prealabil degresate şi pulverizate. Produsul obţinut se purifică cu HCl pentru a îndpărta fosfaţii şi carbonaţii de calciu şi respective alte săruri minerale. Se foloseşte pentru puterea sa decolorantă la purificarea compuşilor organici şi mai puţin ca adsorbant în locul cărbunelui de lemn.

SĂRURILE ACIDULUI CARBONIC (H 2 CO 3 )

Acidul carbonic nu este stabil. Se cunoaşte soluţia de bioxid de carbon î napă (ape minerale şi băuturi carbogazoase). Este un acid bibazic foarte slab şi generează carbonaţi acizi numiţi bicarbonaţi şi carbonaţi neutrii sau normali. Sărurile acidului carbonic după numărul atomilor de H care se substituie pot fi acide (MHCO 3 ) şi neutre (MCO 3 )

CARBONAT ACID DE SODIU (NaHCO 3 )

Sin. Bicarbonat de sodiu M. mol. 84.

Prop.fiz. cristale albe, fără miros, cu gust sărat şi slab leşios,solubile în apă 1/12) insolubil în alcool. Încălzit la temperaturi mai mari de 60 0 C pune în libertate bioxid de carbon. Este incompatibil cu acizi , săruri acide, preparate galenice. Puritate nu trebuie să conţină : carbonaţi în exces, As, săruri de amoniu, etc. A.t. – digestiv

- antiacid

- antidot

I.t. – digestiv

- antiacid

- antidot în intoxicaţii cu acizi

M.d.a. intern – digestiv – 0,5-2g, singur sau asociat, cu 30 minute inaintea meselor principale ; ca antiacid şi neutralizant 2-10g pe zi în hiperclorhidrie, boala ulceroasă ; ca antidot în intoxicaţiile cu acizi; în afecţiuni hepatobiliare, uricemie, gută 4-6g pe zi şi în acidoza diabetică. Se poate administra în perfuzie lentă (soluţie 12-30%). Extern se întrebuinţează pentru gargară (schimbarea pH-ului local) loţiuni alcooice penrtu degresarea părului (5-10%), comprese, spălături vaginale, băi (500g pentru o baie), în seboree, acnee, arsuri, ulcere varicoase. Cons. In vase bine închise.

Produse farmaceutice cu bicarbonat de sodiu

1. Pulberi alcaline oficinale

2. Pulberi efervescente

3. Limonade

CARBONAT DE SODIU (Na 2 CO 3 )

Sin. D.C.I. natrii carbonas

M. mol.106

Prop. fiz. Pulbere albă, granuloasă, fără miros, cu gust puternic leşios, caustic, solubil în apă, solubil în apă (1/6,5), mai solubil în apă caldă (1/2,5), insolubil în alcool.

Puritate nu trebuie să conţină : cloruri, sulfaţi, fosfaţi, săruri de amoniu,, Fe, metale grele, As. Obs. Nu se admit prescurtări pentru a nu se confunda cu carbonatul de sodiu uscat (siccatum) care conţine o moleculă de apă cu M. mol=124. Se foloseşte pentru prepararea soluţiei Dakin. Se prescrie destul de rar în băi şi unguente alcaline.

CARBONAT DE SODIU CRISTALIZAT (Na 2 CO 3 *10H 2 O)

Sin. D.C.i. natrii carbonas

M. mol.=286

Prop. fiz. Cristale mari, incolore, cu gust leşios şi slab caustic, efluorescent la aer, solubil în apă şi glicerină. Încălzit la 34 0 C se topeşte in propria apă de cristalizare Obţ. Recristalizarea din apă a carbonatului de sodiu.[1] A.t. caustic I.t. extern, în dermatologie M.d.a. extern – spălături şi băi 1-2g%, pentru picături în urechi 2g% în glicerină ; soluţiile apoase2g% se folosesc la fierberea instrumentelor chirurgicale. Cons. În recipiente bine închise.[2]

CARBONAT DE CALCIU (CaCO 3 )

Sin. D.C.I calcii carbonas Prop fiz. Pulbere albă fină micrcritalină, fără miros, fără gust, insolubilă î napă, solubilă în acizi cu degajare de CO 2. Puritate nu trebuie să conţină în afară de înpurităţile indicatwe în mod obişniut :

Ba,Al,Mg, As, carbonţi alcalini.[1] A.t. – antiacid prin acţiunea sa de neutralizare asupra acidităţii gastrice ( nu alcalinizează conţinutul gastric, excesul fiind solubil ) ; - antidiareic în doze mari. I.t. – hiperaciditate gastrică

- ulcer gastric

- diaree de fermentaţie

- intoxicaţii cu acizi

M.d.a. per os, sub formă de pulberi simple sau compuse, în doze de 1-10g/zi. Cons. In recipiente bine închise.[2]

CARBONAT BAZIC DE MAGNEZIU [Mg(OH)MgCO 3 )]

Sin. Magnesii subcarbonas A.t. - neutralizant al acidităţii gastrice (fără a alcaliniza conţinutul)

- laxativ

- proctector al mucoaselor şi pielii

I.t. – hiperaciditate

- meteorism

- intoxicaţii cu acizi

- dermatite (fără supuraţie)

M.d.a. – intern- ca atare sau în amestecuri de pulberi în doze de 0,5-1g o dată.

Se foloseşte la prepararea soluţiei Roge / . Cons. În recipiente bine închise.

SILICIUL ŞI COMPUŞII SĂI

SILICIU

Poziţia în Sistemul Periodic grupa a IV – a, perioada a 3 – a. Răspîndire se găseşte în cantităţi mari în natură sub formă de combinaţii cea mai răspândită fiind dioxidul de siliciu. Din acest material se fabrică sticla obişnuită inclusiv fiole.

Exceptând talcul şi caolinul, silicaţii nu se folosesc în farmacie. Sau făcut studii pentru ca bentonitele să se folosească drept excipienţi.[1]

TALCUL

Sin . silicat de magneziu hidratat natural Compoziţia are formula 4SiO 2 *3MgO*H 2 O Prop. fiz. Pulbere albă, fină, fără miros, fără gust ; insolubil în apă, acizi şi soluţii de hidrozizii alcalini. Puritate nu este permis să conţină substanţe solubile în apă, acizi, metale grele şi arsen.

A. t. – adsorbant

I.t. – adsorbant M.d.a – adsorbant ca pulbere izolantă şi adsorbantă în chirurgie se sterilizează în prealabil la circa 170 0 C.

Cons. – ferit de materii odorante dearece are proprietăţi adsorbante, capătă

miros.[1]

Produse farmaceutice cu talc

CAOLIN

Sin. Bolus alba Este silicat de aluminiu hidratat, natural, aproape pur. Are formula 2SIO 2 * Al 2 O 3 *2H 2 O, şi formula brută H 4 Al 2 Si 2 O 9 Prop. fiz. Pilberre fină, albă, slab gălbuie sau cenuşie, aproape fără

miros şi cu gust slab astringent. La încălzire, se topeşte foarte greu, puţin solubil în soluţii de hirdoxizi alcalini, insolubil în apă şi acizi diluaţi. Amestecat cu puţină apă formează o masă plastică. Tratat cu apă caldă, degajează miros caracteristic de lut. Este atacat de acid sulfuric la fierbere şi dizolvă Al 2 O 3 din componenţa sa. Puritate – nu trebuie să conţină produşi solubili în HCl, As, metale grele A. t. – adsorbantă

-

antiacid

-

dezodorizant

I.t – hiperclorhidrii

- dizenterii

- enterite

- pansament gastric

- excipient

M.d.a – antiacid, adsorbant, dezodorizant al scaunelor, protector al mucoaselor, numai după ce microorganismele eventual prezente au fost distruse prin sterilizare. În hiperclorhidrii, dizenterii, enterite se foloseşte ca pansament gastric în doze de 15- 20 gr pe zi. Cons ferit de materii odorante dearece are proprietăţi adsorbante, capătă miros.

[1]

BENTONITE

Sunt argile, cunoscute sub numele de bentonite, care au proprietatea ca în contact cu apa să dea după proporţia acesteia, fie suspensii coloidale, fie geluri. Din punct de vedere chimic este un silicat de aluminiu şi magneziu, cu o structură cristalină lamelară, datorită căreia au proprietatea de a fixa apă în proporţie de 10-20 ori greutatea lor, mărimdu-şi volumul. Se folosesc în farmacie pentru a prepara unguente, prin asociere cu glicerină.â În prezent se folosesc ca atare pentru afecţiuni interne şi externe ale organismului. Se folosesc în industria ceramică, prepararea săpunului, fabricarea hârtiei cât şi la epurarea apei.[1]

BORUL ŞI COMPUŞII LUI

BOR

Poziţia în Sistemul Periodic grupa a III-a (a XIII-a), perioada a II-a. Răspândire – nu se găseşte liber în natură, ci numai sub formă de combinaţii; principale sunt acidul boric şi boraxul. Aceştia purificaţi, se folosesc extern deoarece o acţiune antiseptică.[1]

ACID BORIC (H 3 BO 3 )

M. mol = 62 Sin acidum boricum Prop. fiz – pulbere vristalină, albă, sau lamele cristaline, lucioase, cu aspect

sidefos, unsuroase la pipăit, cu gust slab acid, solubil în apă rece (1/25), mai solubil la

cald(1/3,5)

Obţ. – din unele izvoare terminerale, cât şi prin tratarea boraţilor de calciu naturali cu acid sulfuric din care se eliberează H 3 BO 3. Puritate – nu trebuie să conţină substanţe organice, As, metale, acizi minerali

A.t – antiseptic

I.t - oftalmologie - otorinolaringologie (O.R.L) M.d.a – soluţie apoasă 3-4 % în soluţie alcoolică, glicerină sau în unguente şi pudră. Fiind neiritat, se foloseşte mai ales în oftalmologie şi O.R.L, ca antiseptic al mucoaselor. Conservare – vase bine închise

Produse farmaceutice cu acid boric

BORAX

Sin – tetraborat de sodiu

M. mol = 381

Este sare a acidului tetraboric cristalizat (H 2 B 4 O 7 * 10H 2 O) Prop. fiz – prisme hexagonale, mari, transparente, inodore, cu gust slab alcalin,

efluorescent prin pierderea apei, se transformă în pulbere albă cristalină, uşor solubilă în apă caldă (1/0.5) insolubil în alcool Puritate – nu trebuie să conţină impurităţile menţionate pentru acidul boric

A.t – antiseptic

I.t – antiseptic M.d.a – ca antiseptic slab, fiind bine suportat de mucoase. Se foloseşte în soluţii apoase 1-4% în oftalmologie şi dermatologie; în soluţii cu glicerină sub numele de glicerină ,,boraxată” în afecţiuni ale mucoase bucale. Conservare - în vase bine închise, eflorescenţă[1]

ALUMINIU ŞI COMPUŞII SĂI

Aluminiul este cel mai răspândit metal din natură, unde se găseşte numai sub formă de combinţii. Aluminiul metalic este materia primă din care se obţin combinaţiile sale necesare în farmacie.

HIDROXID DE ALUMINIU [Al(OH) 3 ] Sin. D.C.I aluminium hydroxydatum, alucol

A.t.

– antiacid (fiind bază se combină cu HCl din sucul gastric

- adsorbant

- astringent

I.t. afecţiuni ale tubului digestiv (gastrită, gastroduodenală, boala ulceroasă. M.d.a. – intern – pulberi sau comprimate, în doze de 0,5 -2,0g o dată Cons. In recipiente bine închise 2]

SULFATUL DE ALUMINIU (Al 2 SO 4 ) 3 *12H 2 O

Sin. Aluminii sulfas Prop. fiz. Cristale albe, mici, delicvescente, fără miros, cu gust acrişor şi astringent, solubil în apă, insolubil în alcool Puritatea să nu conţină săruri de amoniu,fier, arsen, etc. A.t. – topic

- astringent

- slab antiseptic

I.t. – hemoragii externe - plăgi ale tegumentelor M.d.a. – extern – pentru spălăîturi vaginale şi ovule. Cons. În recipiente bine închise.[1],[2]

Produse farmaceutice cu sulfat de aluminiu

ALAUNII

Alaunii sunt sulfaţi dubli ai unui metal trivalent şi un metal monovalent(alcalin sau amoniu). Ca metal trivalent poate fi : Al, Fe, Cr. etc. Alaunii de aluminiu sunt albi, cei de fier roz, iar cei de crom violeţi. De fapt cei doi sulfaţi care intră în compoziţia alaunilor nu formează un complex sau o combinaţie chimică ; în soluţie ei se comportă ca un amestec al celor două componente.

În farmacie se întrebuinţează numai sulfatul dublu de aluminiu şi potasiu (alaun abişnuit) şi sulfat dublu de aluminiu şi amoniu (alaun amoniacal).

SULFATUL DE ALUMINIU ŞI POTASIU [KAl(SO 4 ) 2 *12H 2 O]

Sin.D.C.I. aluminii et kalii sulfas, alumen, piatră acră, alaun de potasiu

M.mol.=474

Prop.fiz. cristale mari, incolore, transparente sau pulbere cristalină albă,fără

miros, cu gust acru şi astringent, efluorescent la aer. Prin încălzire la 90-92 0 C se topeşte în apa sa de cristalizare, iar la temperaturi mai mari, masa se umflă şi se deshidratează. Puritate nu trebuie să conţină impurităţi la fel ca sulfatul de aluminiu. A.t. astringent

- dezinfectant

- hemostatic

I.t. -. astringent

- dezinfectant

- hemostatic

M.d.a. colire, unguente, pulberi[1] Cons. În recipiente bine închise. [2]

Produse farmaceutice cu sulfat dublu de K şi Al

ARGINTUL SĂRURI DE ARGINT

Poziţia în Sistemul Periodic grupa a I –a secundară, perioada a 4 –a Răspândire în natură sub formă nativă şi sub formă de de combinaţii. Combinaţiile solubile de argint au acţiune bactericidă, chiar în soluţii foarte diluate. Sunt folosite pentru proprietăţile astringente, caustice şi antiseptice.[1]

AZOTAT DE ARGINT (AgNO 3 )

Sin. D.C.I. argenti nitras, nitrat de argint, piatra iadului

Prop. fiz. Cristale lamelare, incolore, translucide, fără miros, cu gust metlic, caustic., solubil în apă (1/0,6), geru solubil în alcool şi în eter. Obţ. Prin acţiunea acidului azotic diluat aspra argintului pur. A.t. cauterizantă

- antiseptic

- astringent

I.t. spălături vaginale şi oculare Cind. per os

M.d.a. – extern - sub formă de creioane pentru acţiune sa cauterizantă

- soluţii concentrate

- antiseptic în soluţii diluate0,025 – 0,1% este folosit în spălături uretrale

şi picături pentru ochi. Soluţia 1% se utilizează preventiv contra infecţiilor oftalmice la nou – născuţi. Cons. În vase de culoare închisă (brună) bine închise. [1],[2].

ARGINT PROTEINIC

Sin. D.C.I. argenti proteinas, proteinat de argint, protargol.

Combinaţiile de argint cu produse de degradare ale proteinelor cu un conţinut de aproximativ 8-5 A.t. – antiseptic slab

- uşor iritant

I.t. – conjunctivite

- oftalmie purulentă

- infecţii ale mucoaselor

- ulcer corneean

- blefarite

- urticarie

M.d.a.

– colire, în concentraţii de 1 – 5% pentru prevenirea oftalmiei

gonococice la nou – născuţi ;

- unguente 2 -10g% ;

- instilaţii uretrale, în soluţie 0,2 – 1 – 4g%. Cons. ferit de lumină. [2]

ARGINT COLOIDAL

Sin. Argentum colloidale, colargol

Asocierea de argint şi substanţe proteice ; conţinut în argint 70 - 75 g% A.t. – antiseptic 8folosit mai ales pentru mucoase) I.t. – rinite

- conjuncivite

- blefarite

- uretrite

- vaginite

M.d.a. – colire 1 – 5g% pentru tratamentelor blefaritelor, cojunctivitelor, etc.

- instilaţii nazale 2 – 5g%

- spălături vaginale şi uretrale 0,2 – 1g%

- unguente de 1 -1,5g-5 Obs. Soluţiile se prepară la nevoie. Cons. ferit de lumină.[2]

ZINCUL ŞI COMPUŞII SĂI

ZINCUL

Răspândire în natură apare numai sub formă de combinaţii. În corpul vegetalelor şi al animalelor se află în cantităţi mici. Ficatul îl reţine şi poate ajunge la o concentrţie de 0,03%. Se foloseşte pentru obţinerea oxidului, clorurii şi a sulfatului, combinaţii care se folosesc în farmacie.[1]

CLORURA DE ZINC (ZnCl 2 )

Sin. D.C.I. zincii chloridum Prop. fiz. Pulbere albă cristalină, foarte higroscopică, cu gust arzător, caustic.,

uşor solubil în apă(1/0,4), cu degajare de căldură, uşor solubilă în alcool, glicerină. Puritate nu trebuie să conţină săruri alcline şi alcalinopământoase, metale grele, As, Al, etc. A.t – astringent

- antiseptic

- caustic

- cauterizant

I.t.

– astringent

- antiseptic

- caustic

- cauterizant

M.d.a. – extern – antiseptic 5 -10%, în spălături vaginale şi uretrale (0,05%), în

colire (0,02%). În soluţii este un caustic energic în stomatologie. Cons. În vase de capacitate mică fiind higroscopic.[1]

SULFAT DE ZINC (ZnSO 4 *7H 2 O)

Prop. fiz. Cristale incolore sau pulbere microcistalină, efluorescentă cu gust metalic şi astringent, solubil în apă, glicerină, insolubil în alcool. La încălzire la 100 0 C pierda apa de cristalizare . Puritate nu trebuie să conţină săruri alcaline şi alcalino – pământoase, metale

grele.

A.t. – antiseptic

- astringent

- caustic

I.t.

antiseptic

- astringent

- caustic

M.d.a.- extern – ca antiseptic, astringent şi caustic în tratamentul afecţiunilor

cutanate. Se foloseşte şi în ofalmologie sub formă de colire Cons. In vase bine închise fiinds efluorescent[1]

MERCURUL ŞI COMPUŞII SĂI

Mercurul se găseşte în natură ca mineral sub formă de sulfură de mercur (cinabru) HS. Este sinonim cu hidrargir de unde şi simbolul Hg. În farmacie se foloseşte doar mercurul purificat. Prop. fiz.-chim. – singurul metal lichid la temperatură obişnuită Culoare – alb-argintiu; are tensiune superficială foarte mare şi este mobil; insolubil în apă şi solvenţi obişnuiţi Se dizolvă în acid sulfuric diluat, iar în cel concentrat numai la cald. Întrucât este foarte toxic pentru organism nu se mai utilizează în farmacie nici măcar pentru prepararea de unguente. Cons. - vase de porţelan de capacitate mică

Clorura mercuroasă Hg 2 Cl 2

Sin. Calomel Prop.fiz. – pulbere albă amorfă, greu solubilă în apă Nu trebuie să conţină impurităţi: cloruri, săruri mercurice, metale grele, arsen,

etc.

În farmacie s-a folosit ca purgativ vermifug antiseptic.

Clorura mercurică HgCl 2 Prop. fiz. – pulbere albă, grea, fără miros, foarte toxică Întrucât este foarte toxică şi iritantă nu se foloseşte in medicaţie deşi are acţiuni antiseptice şi dezinfectante

Clorura amidomercurică HgClNH 2 Sin. Precipitat alb de mercur Prop.fiz.- pulbere amorfă albă insolubilă în apă şi solvenţi organici. Se întrebuinţează în farmacie numai extern ca antiseptic şi dezinfectant în unguente Cons. Ferit de lumină

FIERUL ŞI COMPUŞII SĂI

Poziţia în sistemul periodic: perioada a 4-a, grupa VIII B Răspândire:

combinaţii: săruri cu fier divalent care se resorb uşor din

tractul gastrointestinal, săruri cu fier trivalent având caracter acid în prezenţa albuminelor provoacă efecte corosive

Component al hemoglobinei: ficat, splină, măduvă osoasă

FIER REDUS

Sin. D.C.I ferrum reductum, fier redus prin hidrogen

Prop.fiz. – pulbere cenuşie – închisă, fină, grea, fără miros, fără gust, insolubilă în apă, atrasă uşor de magnet (magnetoterapia). Se prepară prin reducerea trioxidului de fier cu hidrogen, de unde şi denumirea fier redus prin hidrogen. A.t. – antianemic Ind. t – anemii feriprive C.ind – iminenţă de avort, tuberculoză pulmonară, diateză hemuragică M.d.a – intern – pulberi compuse divizate sau pilule ce conţin 0,05 – 0,2 gr

odată.

Obs. Când se prescrie fier se foloseşte ferrum reductum. Nu se asociază cu compuşi ca arsen, deoarece in stomac, în prezenţa acidului clorhidric, produce hidrogen arseniat foarte toxic pentru organism Cons. Recipiente mici pentru a nu se oxida şi bine închise

FIER POLIMALTOZAT

Sin. D.C.I ferrum haussmann Comercializare: fiole 2 ml A.t : fierul polimaltozat, complex se scindează în maltoză şi hidroxid feric ce se depune în special în ficat, de unde ajunge în măduva oaselor. Ca urmare este indicat în combaterea anemiilor. I.t – anemii feriprive şi intoleranţe digestive C.ind. – hemosideroză, anemii hemolitice, insuficienţă renală, intoleranţă la fier, hepatite. R.a – greaţă, colici abdominale, diaree, cefalee, pigmantarea regională M.d.a : injectabil Cons. loc răcoros Valabil 2 ani

Produse farmaceutice cu fier polimaltozat:

mirtilene – (fragilitate capilară) sub formă de capsule sau fiole

ferrosin C-cps. Gelatinoase

farvietale – cps.

Eurovita + Fe – drj.

Ferrum haussmann – sirop

Ferronat –suspensie

Fer-sol. Picături

SULFAT FEROS FeSO 4 x 7H 2 O

Sin. D.C.I Ferri sulfas Prop.fiz. – cristale transparente, verde-albăstrui, efluorescente, fără miros, gust metalic, astringent, solubil în apă şi glicerină, insolubil în alcool; nu trebuie să conţină impurităţi ca: săruri alcaline, metale grele, arsen, etc. A.t – anemii Ind.t. – antianemic, astringent M.d.a – intern, soluţii sau siropuri ce conţin 0,05 – 0,5 gr compus de 3-4 ori pe

zi;

- extern, astringent, colire în spălături vaginale. Cons. – vase colorate bine inchise

TRICLORURĂ DE FIER FeCl 3 x 6H 2 O

Sin. D.C.I ferri chloridum. Prop. fiz. – pulbere galben-portocalie, galben-brună, higroscopică (în aer se lichefiază), gust metalic, miros slab înţepător. Se topeşte la 38-40 0 C. Uşor solubilă în apă (1:0,2), alcool, eter. A.t. – hemostatic I.t. – astringent puternic M.d.a – sirop, vin-tonic Cons – vase colorate bine închise

Produse farmaceutice cu fier:

polimineralizant S-drj., Eurovita multiminerale, Centrum de la A la Zn, ABC-Spectrum - tb., Fenime+ - tb., Viaredin cocktail –sirop, Supradyne – drj., glubifer - tb., etc.

Nefrită= infecţie rinichi ACTH DOCA

Metabolism bazal-

Liniment-

Actinomicoză-

Boala Addison – piele bronzată fără a sta la soare 1ppm=1ml/l sau 1mg/l edem = umflătură nefrită= infacţie la rinchi

purpură= vase de sânge sparte la nivelul ochiului

BIBLIOBRAFIE

1. Zota V. Oţeleanu D., Chimie farmaceutică, Manual pentru şcolile tehnice sanitare, Editura Medicală, Buc. 1962

2. Manolescu E. şi alţii, Produse farmaceutice Ed. Medicală, Buc. 1985

3. Prospecte

4. Stroescu V., Ghidul medicamentelor esenţiale, Ed. Medicală, Buc.,1993

5. 5 Revista Farmacia ta magazin

6. Revista Viaţă+Sănătate, Ed. Medicală, 2000-20004