Tema Nr.

10 : Impozitarea in Republica Moldova

10.1 Impozitarea: Norme si principii

Puterea, stabilitatea şi perspectivele de dezvoltare a unui stat în condiţiile economiei de piaţă sunt asigurate
prin respectarea legităţilor economice, existenţa, pieţei de desfacere, prin fabricarea produselor de calitate şi,
nu în ultimul rînd, prin mijloacele financiare acumulate în bugetul societăţii. Bugetul statului se
completează în special din plăţile obligatorii prestate de persoane fizice şi juridice, numiţi contribuabili,
iar plăţile obligatorii achitate de ei în buget se numesc impozite şi taxe. Pentru asigurarea mijloacelor ce se
restituie cetăţenilor în formă de pensii şi indemnizaţii persoanele fizice şi juridice, mai achită periodic şi
anumite plăţi obligatorii în bugetul asigurării sociale de stat şi în bugetul asigurării medicale de stat .
Plăţile obligatorii se împart în două grupe esenţiale;
■ Impozite şi taxe;
■ Contribuţii de asigurări.

La rîndul lor impozitele şi taxele se divizează în:

a) impozite şi taxe generale de stat;
b) impozite şi taxe locale.
Impozitele şi taxele generale de stat se împart în:
• impozitul pe venit;
• taxa pe valoarea adăugată;
• accizele;
• alte impozite generale de stat (impozitul privat, taxa vamală, taxe percepute în fondul rutier).
Impozitele şi taxele locale includ:
• impozitul pe bunurile imobiliare;
• taxa pentru amenajarea teritoriului;
• taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale:
• taxa pentru dreptul de a presta servicii de transportare a călătorilor;
• alte impozite şi taxe locale (impozitul pentru folosirea resurselor naturale, taxa hotelieră ,taxa pentru
amplasarea publicităţii, taxa de piaţă, taxa balneară, taxa pertru trecerea frontierei etc.)
Este necesar a ţine cont de existenţa unor taxe care nu poartă caracter obligatoriu pentru toate persoanele,
cele care se achită cînd se solicită îndeplinirea anumitor acţiuni de către administraţia publica. Dintre
acelea vom menţiona:
• taxa de stat:
• taxa de timbru;
• taxa pentru licenţă;
• taxa pentru patenta de întreprinzător etc.
Acestea sunt taxe ce se achită doar în caz de necesitate, iar ca urmare neachitării lor nu parvin sancţiuni
sau penalităţi, ci doar refuzul organului respectiv de a satisface cerinţele solicitantului.

Contribuţiile de asigurări sociale obligatorii la stat includ:

• contribuţiile de asigurări sociale obligatorii datorate de patroni;
• contribuţia individuală de asigurări sociale obligatorii, datorate de salariaţi.

Contribuţiile de asigurări medicale obligatorii la stat includ:

• contribuţiile de asigurări medicale obligatorii datorate de patroni;
• contribuţia individuală de asigurări medicale obligatorii, datorate de salariaţi
Este oare strict necesară achitarea de către contribuabili a plăţilor obligatorii
şi au acesta plăţi consecinţe directe asupra activităţii lor?
 Din impozitele şi taxele achitate de contribuabili la stat se constituie veniturile
bugetelor de stat şi locale. Bugetul consolidat se formează din încasările
acumulate în bugetul de stat şi în bugetele locale.
Bugetul de stat, la rîndul său, este utilizat pentru susţinerea învăţămîntului public, sistemului de ocrotire
a sănătăţii, organelor de conducere ale stalului (parlament, preşedinte, guvern), organelor de ocrotire a
drepturilor (justiţie, procuratură, poliţiei armatei şi organelor securităţii naţionale, a drumurilor publice,
pentru acoperirea altor
cheltuieli publice.
Bugetele administraţiei publice locale se utillzează la amenajarea teritoriului,
construcţia ,şi întreţinerea drumurilor, construcţia obiectivelor publice (case de
cultură, biblioteci, complexe sportive, case de locuit etc.), pentru întreţinerea
instituţiilor publice (poliţia, serviciul de pompieri, instituţiile preşcolare şi
şcolile, instituţiile în domeniul asistenţei sociale, aparatul organelor publice
locale).
Bugetul asigurării sociale de stat este utilizat pentru achitarea de pensii,
indemnizaţii, indemnizaţii de protecţie a familiilor cu copii, asigurări de accidente de muncă şi boli
profesionale, indemnizaţii de şomaj, asigurarea socială a salariaţilor etc.
Bugetul asigurării medicale de stat este utilizat pentru achitarea serviciilor medicale curente, a
măsurilor de profilaxie, pentru dezvoltarea şi modernizarea prestatorilor publici de servicii medicale.
E necesar a conştientiza faptul că achitarea benevolă, deplină şi în termenii stabiliţi a plăţilor obligatorii la
buget este numai o datorie comună a contribuabililor , ci cauza de onoare pentru a te simţi printre cei care
contribuie la prosperitatea societăţii.

Concluzii:
1. Bugetul statului este format în primul rînd din plăţile obligatorii efectuate de către contribuabili.
2. Plătitorii de plăţi obligatorii către stat poartă numele de contribuabili.
3. În cadrul plăţilor obligatorii achitate de contribuabili la stat se includ impozitele, taxele şi contribuţiile de
asigurare sociala şi medicală obligatorii.
4. Există o serie de taxe, care se achită doar în cazurile cînd se solicită servicii, permisiuni, înlesniri etc,
(taxa de stat, taxa de timbru, taxa pentru licenţă ele).
5. Mijloacele financiare acumulate la buget se divizează în mijloacele bugetului de stat şi
mijloacele bugetului local.
6. Bugetul de stat este gestionat de Guvern în baza normelor stabilite de Parlament prin Legea Bugetului pe
anul respectiv. Mijloacele bugetului de stat se utilizează pentru întreţinerea instituţiilor de învăţămînt public,
de ocrotire a sănătăţii, a organelor de conducere a statului etc..
7. Bugetul administraţiei publice locale (a satului, comunei, oraşului, minicipiului) este gestionat de
ordonatorii de credite (primarii, consiliile locale) şi se utilizează pentru amenajarea teritoriului
(construcţia obiectivelor publice), pentru întreţinerea instituţiilor publice etc.
8. Bugetul asigurărilor sociale de stat este gestionat de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi se
utilizează pentru achitarea pensiilor, indemnizaţiilor de protecţie a familiilor cu copii şi a indemnizaţiilor
de şomaj, pentru asigurarea socială a salariaţilor etc.
9. Bugetul asigurărilor medicale de stat este gestionat de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi se
utilizează pentru achitarea serviciilor medicale curente, a măsurilor de profilaxie, pentru dezvoltarea
şi modernizarea prestatorilor publici de servicii medicale.
10. Plăţile obligatorii sunt calculate şi achitate de contribuabili în baza unor norme numite în ansamblu acte
normative.
• Actele normative formează o ierarhie după cum urmează:
• Legi;
 • Ordonanţe ale Guvernului;
• Hotărîri ale Parlamentului;
• Decrete ale Preşedintelui;
• Hotărîri ale Guvernului;
• Acte departamentale;
• Acte normative ale administraţiei publice locale.
1 1. Actele normative au putere juridică doar în cazurile cînd:
• sunt publicate în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova";
• nu contravin unui act normativ de un nivel superior lui.
11. Actul normativ nu are putere retroactivă.
12. In cazul apariţiei contradicţiilor între două acte normative de acelaşi nivel se
vor folosi următoarele reguli:
• se vor utiliza prevederile actului normativ ce a intrat în vigoare mai tîrziu;
• dubiile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea
contribuabilului.
10.2 Impozitul pe venit
Impozitul pe venit se atribuie la un grup de impozite directe, suma totala a cărora depinde de venit (cu cît mai
mare este venitul, cu atît mai mare este şi impozitul),
şi este perceput de majoritatea contribuabililor ca un impozit drept.
Din definiţia subiectului impunerii reiese că toate persoanele, ce obţin un venit în Republica Moldova, sunt
obligate să achite impozitul pe el, iar persoanele rezidente în Republica Moiaova, trebuie să achite impozitul pe
veniturile investiţionale şi financiare obţinute peste hotare. Astfel, obligaţiile fiscale ale rezidenţilor în Republica
Moldova sunt mai mari în comparaţie cu nerezidenţii. Reieşind din aceasta, trebuie să clarificăm următoarele
noţiuni: rezidentul Republica Moldova, veniturile investiţionale şi financiare.

Rezident - este oarecare persoana fizica care : are domiciliul permanent în R.M. -se află R.M. cel puţin 183 de
zile pe parcursul anului fiscal.

Rezident este o oarecare persoana juridică, sau întreprindere induviduală, sau gospodărie ţărănească a cărei
activitate este organizată sau gestionată în R.M.

Venitul impozabil: ce înseamnă aceasta? Modalitatea calculării venitului impozabil

Venitul impozabil - este bază impozabilă, adică suma la care se aplică cotele impozitului pe venii şi de care
depinde suma impozitului pe venit.
Venitul impozabil pentru întreprinderi - persoane fizice se calculează ca venit brut,
cu excepţia deducerilor şi scutirilor.
Venitul impozabil pentru întreprinderi - persoane juridice se calculează ca venit
brut cu excepţia deducerilor.
în venitul brut se includ toate tipurile de venituri, obţinute din activitatea de
întreprinzător în conformitate cu articolul 18 al Codului fiscal. De exemplu:
■ Venitul obţinut în urma vînzării producţiei, a serviciilor prestate.
* Venitul obţinut în urma vînzării mărfurilor.
■ Venitul din chirie (arendă).
* Creşterea de capital.
■ Venitul obţinut sub formă de dobîndă ş.a.
În venitul brut al subiecţilor activităţii de întreprinzător nu se includ, de exemplu, următoarele tipuri de venit:
* Dividendele, primite de la subiecţi economici - rezidenţi în Republica Moldova.
■ Averea primită ca donaţie sau ca moştenire etc.
 Venitul obţinut din creşterea de capital apare în urma activelor de capital. La activele de capital se atribuie, de
exemplu, proprietatea privată nefolosită în activitatea de întreprinzător (autovehiculul, construcţii, casa),
terenurile, acţiunile întreprinderilor etc. 50% din creşterea de capital se supun impozitării.
Deduceri- cheltuielile ordinare şi necesare achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal,
exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.
Cheltuielile ordinare şi necesare - cheltuieli caracteristice pentru desfăşurarea unui anumit tip de activitate de
întreprinzător, în lipsa cărora este imposibilă realizarea businessului (materie primă, materiale, salarii,
cheltuieli pentru publicitate etc.). Cheltuielile suportate - sunt cheltuielile ordinare şi necesare a căror achitare
n-a fost efectuată, dar a căror obligaţie de achitare a apărut deja. Deducerea se permite numai în cazul, cînd
cheltuielile sunt aferente activităţii de întreprinzător. Deducerea cheltuielilor personale în scopul impunerii este
interzisă, în Codul Fiscal există restricţii şi limitări în privinţa deducerilor unor tipuri de cheltuieli.
Astfel, de exemplu, nu se permite deducerea cheltuielilor personale, deducerea sumelor plătite la
procurarea terenurilor, proprietăţii pe care se calculează uzura, deducerea pierderilor în urma vînzării sau
schimbului proprietăţii, efectuate în mod direct sau mijlocit, între persoanele interdependente, deducerea
cheltuielilor dacă contribuabilul nu poate confirma documentarea că aceste cheltuieli au fost suportate,
amenzile pentru încălcarea legislaţiei fiscale, ş.a.
Limitarea deducerilor este prevăzută pentru următoarele tipuri de cheltuieli:
 Cheltuielile legate de asigurarea persoanelor juridice
 Cheltuielile de deplasare
 Cheltuielile de reprezentare
 Cheltuielile legate de reparaţia mijloacelor fixe
 Donaţii în scopuri filantropice, de sponsorizare.
în afara de aceasta, se stipulează un mod special de calculare a uzurii pentru mijloacele fixe în scopul
impunerii.
Tipuri de scutiri existente în Republica Moldova
Scutire -suma care se deduce din veniturile brut ai persoanei fizice . Legislaţia fiscală a Repulicii Moldova
prevede următoarele tipuri de scutiri:
- Scutire personală
- Scutire preferenţială personală
- Scutire acordată soţiei (soţului)
- Scutire pentru persoanele întreţinute.
Fiecare contribuabil (persoană fizică-rezidentă) arc dreptul la o scutire personală în
valoare de 24000 lei anual (2019).
Scutirea preferenţială personală are valoare de 30000 lei anual şi se atribuie la un
contingent limitat de persoane, determinat de legislaţia fiscală.
Scutirea acordată soţului (soţiei), reprezintă dreptul de a transmite scutirea
personală (11280 lei anual) soţului, care se află în relaţii de căsătorie, cu condiţia,
că unul din ei nu beneficiază de scutire personală. Această scutire este de 18000 lei pentru persoanele care se
află în relații de casătorie cu persoanele specificate la art.33 alin.2
Scutire pentru persoanele întreţinute se oferă fiecărui contribuabil (persoană fizică
rezidentă) în valoarea de 3000 lei anual (2019) pentru fiecare persoană întreţinută,
cu excepţia invalizilor din copilărie, pentru care scutirea constituie 18000 lei anual.
Persoana întreţinută este persoana care întruneşte toate cerinţele de mai jos;
- este un ascendent sau descendent al contribuabilului.
- locuieşte оmpreună cu contribuabilul.
- esle întreţinută de contribuabil.
- are un venit ce nu depăşeşte suma de 11280 lei anual.
Cotele impozitului pe venit

Pentru persoanele fizice , înclusiv gospodăriile ţărăneşti si întreprinderile

idividuale:
-12% din venitul impozabil anual ;
Pentru persoanele juridice: 12% dîn venitul impozabil anual.
Pentru gospodăriile țărănești - 7% dîn venitul impozabil anual
Concluzii:
1. Impozitul pe venit constituie o contribuţie obligatorie şi directa a
contribuabililor către bugetul statului de la venitul impozabil obţinut de către
persoane fizice şi juridice.
2. Subiecţi ai impunerii sunt persoanele fizice şi juridice, care obţin pe parcursul
anului fiscal venituri pe teritoriul Republicii Moldova sau în afara republicii.
3. Obiect al impunerii este venitul brut (inclusiv facilităţile) diminuat cu suma
deducerilor şi scutirilor la care are dreptul persoana.
4. Venitul brut şi deducerile sunt reglementate de legislaţia fiscală. La calcularea
impozitului pe venit se va ţine cont de particularităţile impozitării prevăzute în
Legea bugetului de stat pe anul respectiv.
5. Exista o serie de reguli speciale ce reglementează evidenţa unor venituri:
 persoana ce face o donaţie se consideră că a obţinut un venit, cu excepţia
cazurilor stipulate în art. 36 al Codului fiscal;
 venitul obţinut sub forma nemonetară se evaluează la preţurile de piaţă;
 datoriile compromise cu termen de prescripţie expirat sau deduse anterior, dar care au fost restituite
ulterior se include în venituri.
6. Cotele de impozit pe venit sunt stabilite de art 15 al Codului fiscal.

7. Impozitul pe venit se achită în prealabil în termen de pînă la 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie şi 31

decembrie în rate în mărime de A din sumele calculate conform variantei de achitare alese.
8. Contribuabilul este obligat sa se înregistreze la organul fiscal în a cărui rază îşi are sediul, primind certificatul
despre atribuirea codului fiscal.
9. Contribuabilul este obligat să indice codul fiscal pe documentele ce confirmă tranzacţiile înfăptuite, pe
declaraţii, dări de seama, rapoarte sau alte documente prezentate în exteriorul întreprinderii.
10. Contribuabilii sunt obligaţi să prezinte organelor fiscale "Declaraţia cu privire la impozitul pe venit” pînă la
31 martie a anului ce urmează după anul fiscal de gestiune.
11. Impozitul pe venit se reţine la sursa de plată din plăţile achitate în formă de:
 salariul angajaţilor;
 plată pentru unele servicii, inclusiv în folosul nerezidentului;
 dobînzi şi royalty;
12. La depunerea "Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit" se indică
impozitele achitate în timpul anului fiscal. Acest procedeu este numit trecerea în
cont a impozitelor în limitele anului fiscal se permite a trece în contul impozitului pe venit următoarele plăţi:
 sumele impozitului pe venit plătite pe parcursul anului fiscal drept avans;
 sumele impozitului pe venit reţinute de patron din salariul angajaţilor;
 sumele impozitului pe venit reţinute la sursa de plată din dobînzi, royalty,
servicii, alte venituri.
Principalele acte normative ce reglementează calcularea şi achitarea impozitului pe venit sunt:
 Titlul II al Codului fiscal, Legea nr. 1163 din 24.04.1997, cu modificările ulterioare;
 Legea bugetului de stat pentru anul curent;
  Instrucţiunea cu privire la modul de calculare şi achitare a impozitului pe venit
de către persoanele ce practică activitate de antreprenoriat, nr. 3 din 29.01.2001;
 Instrucţiunea cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, nr. 14 din 19.12.2001.

10.3Taxa pe valoarea adăugată

Legea lui Schоffman constată: „Nimic nu se întîmplă pînă cînd nu se cumpără ceva". Şi cum mai multe se
întîmplă doar cînd vindem sau înstrăinăm ceva, vom adăuga noi.
Orice persoană fizică sau juridică care intenţionează să desfăşoare o activitate de întreprinzător este obligată să
se înregistreze în ordinea stabilită de legislaţie. Regulile generale sunt stipulate în Legea cu privire la
înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor (nr 1265 din 5 octombrie 2000). Pe lîngă
aceasta întreprinzătorul este obligat de a se înregistra în cazurile prevăzute de lege drept plătitor al taxei pe
valoarea adăugată (în continuare – T.V .A.).
In care cazuri întreprinzătorul este obligat să se înregistreze drept plătitor al T. V.A. ? Agentul
economic este obligat să se înregistreze drept contribuabil al T.V.A. dacă a efectuat într-o perioadă de oricare 12
luni consecutive livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 200 000 lei, cu excepţia livrărilor scutite de
impozitare (art. 112 al Codului fiscal).
Ce reprezintă T. V.A. pentru un întreprinzător? Este un impozit general de consum care se aplică doar
asupra valorii noi adăugate. Mecanismul general de calculare şi de achitare a T.V.A. este următorul:
1. Agentul economic livrează mărfuri sau prestează servicii; fiind înregistrat ca
plătitor de T.V.A. este obligat să calculeze la buget T.V.A. în mărimea stabilită.
Mărimea T.V.A. se calculează de la valoarea bunurilor înstrăinate sau a serviciilor
prestate.
2. Dacă în aceiaşi perioadă întreprinzătorul procură bunuri sau recepţionează
servicii la care vînzătorul a aplicat T.V.A., obţinînd factura fiscală, el este în drept
să deducă suma T.V.A. achitată vînzătorului, prin trecerea acesteia în contul
decontărilor cu bugetul. Astfel, aceasta sumă reprezintă un avans la buget,
3. La sfîrşit de perioadă fiscală (lună calendaristică) întreprinzătorul va totaliza
suma T.V.A. calculată de la mărfurile (serviciile) livrate şi suma T.V.A. de la cele
procurate. Prin compararea acestor sume va fi constatată o diferenţă dintre suma
T.V.A, calculată de la livrări şi suma T.V.A. trecută în cont de la procurări.
Diferenţa obţinută fiind pozitivă, va fi transferată la buget, iar în cazul diferenţei
negative aceasta va fi va fi reportată pe luna următoare drept datorie a bugetului
faţă de contribuabil.
Subiecţi şi obiect al impunerii
Subiecţi impozabili sunt întreprinzătorii înregistraţi sau cei care trebuie să fie
înregistraţi drept plătitori de T.V.A.
Nu sunt plătitori de T.V.A. autorităţile şi instituţiile publice precum şt deţinătorii
patentei de întreprinzător.
Referitor la înregistrarea în calitate de plătitor a T.V.A, vom face următoarele
concluzii:
1. Nu se permite a desfăşura activitate de întreprinzător fără a fi înregistrat în
modul stabilit.
2. întreprinzătorul care a efectuat în ultimele 12 luni consecutive livrări de mărfuri
şi servicii în mărime ce depăşeşte 200 000 lei, cu excepţia celui scutit de T.V.A.,
este obligat să se înregistreze drept plătitor al T.V.A.
Pentru contribuabilul care este înregistrat drept plătitor al T.V.A, obligaţia fiscală
apare la momentul livrării mărfurilor sau prestării serviciilor, în legislaţia fiscală prin livrare de mărfuri se
 înţelege transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere
gratuită, ransmitere cu plată parţială sau în expresie naturală etc; prin livrare de servicii se înţelege
activitatea de prestare a serviciilor materiale şi nemateriale, inclusiv darea proprietăţii în arendă, transmiterea
drepturilor, activitatea de executare a lucrărilor de construcţii şi montaj, de cercetări ştiinţifice etc, contra plată,
cu plata parţială sau cu titlu gratuit (art. 93 al Codului fiscal).
Obiect impozabil cu T.V.A. este livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţi
impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica
Moldova, precum şi al importului mărfurilor şi serviciilor în Republica Moldova.
Valoarea impozabilă a livrărilor impozabile efectuată de un subiect al impunerii nu
poate fi mai mica decît cheltuielile pentru producerea lor sau decît preţul de
procurare a mărfurilor, sau preţul de cost al serviciilor. Excepţie o fac cazurile cînd
marfa şi-a pierdut calităţile de consum, cu condiţia confirmării acestui fapt de către
organele abilitate cu aceste funcţii.
Cotele impozitului, modul şi termenele de achitare
Legislaţia fiscală a Republicii Moldova prevede cîteva cote ale T.V.A. - cota
standard, cota redusă şi cota zero (art 96 al Codului fiscal).
Cota standard in mărime de 20 la sută se aplică în privinţa tuturor livrărilor
impozabile pentru care nu este stabilită o altă cotă sau care nu sunt scutite de
T.V.A.
Cota redusă se aplică pentru unele mărfuri după cum urmează: .
 la pîine şă produsele de panificaţie, la lapte şi produsele lactate - 8 la sută
 la producţia de fitotehnie şi horticultura în formă naturală şă producţia de
zootehnie naturală, masă vie şi sacrificată, livrată de producătorii acesteia se
impune cu T.V.A, în anul 2003 cu cota de 5 la sută.
 la gaze naturale şi lichefiate - 5 la sută;
Cota zero a T.V.A. se aplică la următoarele livrări:
- mărfuri, servicii pentru export;
- energie electrică destinată populaţiei, livrată de către întreprinderile producătoare reţelelor de distribuţie;
- lucrări de construcţie a locuinţelor efectuate prin metoda ipotecară;
- mărfuri şi servicii destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice;
- mărfurile, serviciile destinate proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe
teritoriul Republicii Moldova de către organizaţiile internaţionale şi ţările
donatoare în limita acordurilor şi memorandumurilor la care aceasta este parte,
ratificate în modul stabilit.
Metodele de calculare, achitare şо restituire a T. V.A. sunt destul de simple, întreprinzătorii, înregistraţi
drept plătitori ai T.V.A., în dependenţă de rezultatele obţinute în perioada fiscală (luna calendaristică):
a) vor avea obligaţia să transfere la buget diferenţa pozitivă dintre T.V. A., calculată de la livrări şi T.V.A.
trecută în cont (dedusă) de la bunurile procurate;
b) vor trece în contul perioadei fiscale următoare diferenţa negativă dintre T.V.A.
calculată de la livrări şi T.V.A. trecută în cont (dedusă) de la bunurile procurate;
c) vor avea dreptul la restituirea de la buget a T.V.A. în cazul dacă depăşirea
sumei T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate asupra T.V.A. calculată de
la livrări se datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare care se
impozitează la cota zero sau la o cotă redusă.
Concluzii:
1. Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect general de consum care se
aplică la toate stadiile procesului de prelucrare şi comercializare de la
producător pînă la consumatorul final.
 2. Obligaţia de a se înregistra drept plătitori ai T.V.A. o au întreprinzătorii care
efectuează în ultimele 12 luni consecutive livrări de mărfuri şl servicii (cu excepţia
celor scutite de T.V.A.) în mărime ce depăşeşte 200 000 lei,
3. T.V.A. se calculează la livrările şi importul de mărfuri şi servicii.
4. Prin livrarea de mărfuri se înţelege transmiterea dreptului de proprietate
asupra mărfurilor prin comercializare, schimb, transmitere gratuită etc.
5. Prin livrare de servicii se înţelege activitatea de prestare a serviciilor materiale
şi nemateriale inclusiv darea proprietăţii în arendă, transmiterea drepturilor,
activitatea de executare a lucrărilor de construcţii şi montaj etc. contra plata, cu
plată parţială sau gratuit.
6. Legislaţia prevede trei tipuri de cote T.V.A.:cota standard, cota redusă şi
cota zero.
7. Suma T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată la procurarea mărfurilor şi
serviciilor şi confirmată documentar se trece la micşorarea datoriilor faţă de buget,
8. La sfîrşitul perioadei fiscale (luna calendaristică) contribuabilul în dependenţă
de operaţiile efectuate va îndeplini una din următoarele operaţii:
a) va achita la buget suma T.V.A. rezultată din depăşirea sumelor T.V.A. calculate
de la livrări asupra sumelor T.V.A. trecute în cont de la procurări;
b) va trece în contul perioadei următoare suma T.V.A, rezultată din depăşirea
sumelor T.V.A. trecute în cont de la procurări asupra sumelor T.V.A, calculate de
la livrări;
c) va cere restituirea T.V.A. aferente livrărilor efectuate la cota zero sau la cotă redusă în cazurile prevăzute de
legislaţie.
9. Perioada fiscala pentru declararea T.V,A. este luna calendaristică.
10. Declaraţia privind T.V.A. se prezintă Serviciului fiscal de Stat nu mai tîrziu de
ultima zi a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale.
11. Informaţia referitoare la livrările Impozabile cu T.V.A. şi procurările efectuate
este sistematizata şi acumulată în Registrele de evidenţă a livrărilor şi procurărilor,
registre pe care în mod obligatoriu le ţin toţi plătitorii de T.V.A.
12. La calcularea T.V.A. se va ţine cont şi de particularităţile impozitării prevăzute
în legea bugetului de stat pe anul respectiv.