Sturionul

Apăruți în urmă cu 200 de milioane de ani, de pe vremea dinozaurilor, sturionii sunt pești
migratori străvechi aflați astăzi în pragul dispariției. Sunt pești de talie mare, cu scheletul
cartilaginos-osos, cu corpul fără solzi care se hrănesc cu moluște, crustacei, pești din familia
guvizilor sau icrele altor specii. Din familia sturionilor fac parte: cega, morunul, nisetrul,
păstruga și viza. Majoritatea speciilor de sturion din ziua de astăzi se reproduc pe malurile de
pietriș curat de pe Dunărea Inferioară, unde își depun icrele înainte de a se reîntoarce în Marea
Neagră. Icrele sunt depuse în ape adânci, la o temperatură de cel puțin 9–15 °C.
În prezent, mai trăiesc 27 de specii de sturion și pești-spadă, iar bazinul Dunării conține
unele dintre cele mai mari populații de sturioni sălbatici din lume. Astăzi, cinci din cele șase
specii native Dunării se află pe lista animalelor grav amenințate. Ei sunt un indicator important al
sănătății ecosistemelor. Aceștia trăiesc în principal în Marea Neagră și migrează în amonte pe
Dunăre și alte fluvii mari pentru a se reproduce. Cresc până la o lungime de 4.5 metri și pot trăi
până la 100 de ani. Datorită ciclului lung de viață și maturizării întârziate, sturionii sunt deosebit
de vulnerabili la exploatare și alte amenințări, inclusiv poluare și fragmentarea habitatului, iar
stocurile au nevoie de mai mulți ani pentru a se reface.

Reducerea dramatică a populației de pești din acestă specie se datorează pierderii

habitatelor prin:

- îndreptarea și canalizarea Dunării, prin extracția de nisip și pietriș pentru realizarea

navigației.

- construcția de diguri de-a lungul malurilor pentru a preveni inundațiile;

- ridicarea unor baraje precum cele de la Porțile de Fier I și II care izolează peștii și le
întrerup migrația spre zonele de depunere a icrelor. Barajele Porțile de Fier nu sunt
prevăzute cu echipamente tehnice precum trecători sau ocolitori proiectate pentru a
facilita migrația peștilor, făcând ca doar un mic număr de pești să reușească să treacă în
amonte prin ecluzele folosite de nave.

O altă amenințare pentru specie este și pesuitul excesiv și necontrolat, sturionul fiind
apreciat pentru carne, caviar (icre) și pielea folosită în marochinărie. În trecut erau și o sursă de
colagen, cleiul de pește, predecesor al gelatinei.

În România, pescuitul sturionilor este interzis până în prima parte a anului

2021. Interdicția se aplică, de asemenea, și pentru vânzarea de produse, cum ar fi carne și caviar,
provenite de la sturionii sălbatici din Dunăre.

Elev, Stoica Darius, clasa a VIII-a B