Masaru Emoto Mesajele Ascunse Din Apa 8zC PDF

r\DE\ ARC^: •f.
D iyiN j
Mulţumesc
Cartea aceasta are puterea de a vă
schimba radical viziunea asupra lumii.
Folosind tehnici fotografice de mare viteză,
profesorul Masam Emoto a constatat că
cristalele ce se formează în apa îngheţată se
transformă atunci când către ele sunt
îndreptate gânduri specifice, concentrate. A
descoperit că apa din izvoarele limpezi şi cea
expusă cuvintelor de iubire prezintă modele
de cristale strălucitoare, frumoase, complexe
şi viu colorate, în forma fulgilor de zăpadă. In
schimb, apa poluată, cea toxică din zonele
industriale, cea din zonele intens populate,
cea stătută din conductele de apă şi din
amontele barajelor de reţinere sau cea expusă
gândurilor negative form ează modele
nedesăvârşite, asimetrice, în culori lipsite de
strălucire. Implicaţiile acestor cercetări nasc o
nouă conştiinţă a modului în care putem avea
o influenţă pozitivă asupra Pământului şi a
propriei noastre sănătăţi.
E dinira ADEVĂR JŞşjfe- DIVIN
„Calea către lumină ş i iubire"

Braşov, Str. Aleea Mimozei, nr. 10, bl. 76, sc. C, et. 2, ap. 11, cod 500377
Mobil: 0722.148.983; Telefon / Fax: 0268.324.970
E-mail: parfenecatalin@hotmail.com
Pe site-ul editurii găsiţi şi alte cărţi pentru suflet:
www.divin.ro
E-mail: contact@divin.ro sau comenzi@divin.ro
Copyright © 2005 Editura ADEVĂR 4 0 % DIVIN.
Toate drepturile asupra prezentei ediţii în limba română aparţin în exclusivitate
E diturii ADEVĂR DIVIN.
Editor: Cătălin PARFENE

Traducere: Laura-Corina MIRON
Tehnoredactare ş i copertă: Elena DAVID
Originally published as “MIZU WA KOTAE WO SHITTEIRU" by Masaru Emoto.
Copyright © 2001 by Masaru Emoto.
Original Japanese edition published by Sunmark Publishing, Inc., Tokyo, Japan.
Romanian translation rights arranged with Sunmark Publishing, Inc., through
InterRights, Inc., Tokyo.
Romanian translation is based on the English edition by the title: “THEHIDDEN
MESSAGESIN WATER”, published by Beyond Words Publishing, Inc., Hillsboro,
Oregon, U.S.A., www.beyondword.com
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MASARU EMOTO
Mesajele ascunse din apă / Masaru Emoto ; trad.: Laura-Corina
Miron ; ed.: Cătălin Parfene. - Braşov: Adevăr Divin, 2006
ISBN (10) 973-87595-3-6 ; ISBN (13) 978-973-87595-3-4
I.Miron, Laura-Corina (trad.)

II. Parfene, Cătălin (ed.)
548
ISBN (10): 973-87595-3-6; ISBN (13): 978-973-87595-3-4

Tiparul executat de S.C. Tipograf S.R.L., Sf. Gheorghe, Str. Constructorilor,
nr. 3, tel. / fax: 0267/310214, E-mail: tipo-graf@artelecom.net
M isiunea E d itu rii ADEVĂR J& S r DIVIN:
însufleţirea armoniei divine

MESAJELE ASCUNSE
DIN APĂ
MESAJELE ASCUNSE
DIN APĂ
Masaru Emoto
Traducere: Laura-Corina MIRON
A D E V A R ^ g p l DIVIN
Braşov, 2006
' ■ . V.1: .. ■, ■V' '
' ..... ... . ..... ..:' ■ :
'
Cuvinte de apreciere aduse cărţii
„Mesajele ascunse din apa r“
„Mesajele ascunse din apă este o carte excepţională. Prin

fotografiile sale geniale şi calităţile sale deosebite de om de ştiinţă,
profesorul Masaru Emoto a creat cu această carte o adevărată comoară
mistică. Contribuţiile lui în cercetarea conştiinţei spirituale sunt cele
ale unui maestru."
> Caroline M. Myss, autoarea operelor Legăminte Spirituale şi Anatomia
Spiritului
„Ca şi în cazul lui Galileo, Newton şi Einstein, vederile clare

ale profesorul Emoto ne ajută să privim Universul şi pe noi înşine
dintr-un unghi nou. Ştiinţa şi spiritualitatea se unesc, producând un
salt spectaculos, profund şi de necontestat în modul în care ne
percepem lumea şi în modalităţile de a ne asigura sănătatea şi de a
crea pacea."
> Marcus Laux, redactor a! revistei N aturally W ell Today
„Lucrarea profesorului Emoto despre apă ilustrează în chip

minunat forţa vindecătoare a iubirii şi recunoştinţei. Aceste componente
de bază ale gratitudinii ne sprijină bunăstarea fizică, mentală,
sufletească şi spirituală. Mesajele ascunse din apă este o contribuţie
valoroasă în crearea unui viitor pozitiv pentru lumea aceasta. “
> Noelle C. Nelson, medic, co-autoare a cărţii Puterea R ecunoştinţei
li)
''' ■ : ■ ■ .. -
: J ;
: * i •
în memoria bunicului, mătuşilor
unchilor din partea mamei.
CUPRINS
Introducere 11
Prolog 15
CAPITOLUL ÎNTÂI
Din ce este alcătuit Universul? 29
CAPITOLUL AL DOILEA
Poarta către o altă lum e 81
CAPITOLUL AL TREILEA
Din conştiinţă se naşte totul 95
CAPITOLUL AL PATRULEA
Lumea se va schim ba într-o singură clipă 111
CAPITOLUL AL CINCILEA
Un surâs ce îm brăţişează lum ea l 6 l
Epilog 179
D espre au to r 183
INTRODUCERE
Au trecut mai bine de zece ani de când am început

să fotografiez cristalele de gheaţă.
Cu ani înainte să conduc cercetarea în măsurarea
fluctuaţiilor de undă din apă, dar mai ales atunci când
am început să studiez cristalele, am descoperit că apa se
exprimă într-o vastă varietate de moduri.
Mi-am dat seama că aceste fotografii ale cristalelor
sunt pline de multă înţelepciune destinată nouă. Spre
deosebire de apa de la robinet, apa naturală prezintă o
multitudine de cristale superbe, chiar mai multe când
aceasta este aşezată în preajma unei muzici minunate.
De asemenea, sunt generate transformări fascinante în
cristale când apei îi sunt adresate prin expunere diferite
cuvinte, ca „recunoştinţă" sau „prost". Aceste cristale sunt
pline de lecţii despre cum ar trebui — şi trebuie — să
ne trăim viaţa.
în Iunie 1999 am publicat o colecţie de fotografii
într-o carte intitulată „Mesajele a p ei“, la o editură mică pe
care am numit-o Hado Kyoikusha (Editura Fluctuaţiei de
undă1)- Deşi am publicat-o eu însumi, fără intenţia de a
1 în versiunea engleză: Wave Fluctuation Publishing
11
INTRODUCERE
fi vândută în librăriile mari, vorbele rostite despre ea au

transformat-o într-un bestseller.
Aşa ceva nu se întâm plă ap ro ap e niciodată în
industria editorială. Mi s-a umplut sufletul pe jumătate cu
uimire că aceasta s-a petrecut sub proprii mei ochi şi pe
jumătate cu recunoştinţă pentru toţi acei mulţi oam eni
care şi-au făcut timp să le povestească şi altora despre
carte.
Pentru a împărtăşi informaţiile din carte cât mai multor
oameni, m-am ocupat de traducerea tuturor cercetărilor
explicate în japoneză pentru o ediţie în limba engleză.
Aceasta m-a călăuzit către viitoarele succese, am început
să primesc cereri din Elveţia şi din alte ţări de peste tot
din lume pentru a susţine conferinţe.
Publicarea fotografiilor acestor cristale, însoţite de
toate mesajele ce le poartă pentm omenire, nu s-ar fi
putut petrece la un mom ent mai potrivit în istorie ca
acesta, şi poate prea bine să fie un semn al timpurilor că
aşa este, dacă atât de mulţi oam eni sunt receptivi la
aceste mesaje. îi m ulţum esc Lui D um nezeu pentru că
mi-a dăruit şansa de a avea această misiune.
înţeleg că unii oameni nu conştientizează semnificaţia
cuvântului sau conceptului de D um nezeu. Subiectul
principal al acestei cărţi este apa. Şi cu cât vei înţelege
mai mult apa, cu atât îţi va fi mai greu să negi existenţa
unui Dumnezeu. Mi-ar plăcea să meditezi asupra simţirilor
tale legate de acest subiect în timp ce priveşti la fotografiile
cristalelor ce le vei descoperi în această carte.
Când am fost rugat prima oară să scriu această carte
pentru Editura Sunmark din Japonia, am ştiut imediat că
12
INTRODUCERE
existau înlăuntrul meu nenumărate lucruri minunate despre

care doream să scriu şi, spunându-i acestea lui Nobutaka
Ueki, directorul Editurii Sunmark, mi-a spus că exact
acestea erau lucrurile asupra cărora dorea să-mi îndrept
atenţia. A trimis chiar şi un subaltern, pe Ryuya Saitou,
să-mi asculte conferinţele în Elveţia.
Acum când cartea este scrisă, manifest pe deplin un
sentiment de mulţumire. Această carte mi-a oferit o „scenă“
de pe care pot să-ţi vorbesc despre teoriile legate de apă
ce le-am studiat mai bine de un deceniu şi, de asemenea,
să-ţi povestesc despre propriile mele experienţe, despre
cercetările mele bazate pe observarea com portamentului
uman şi despre propriile mele gânduri cu privire la
Univers.
Doresc să folosesc această ocazie pentru a-mi exprima
recunoştinţa către: Shinji Tanigawa, preşedinte al Kokoro
Inc.; Naoki Uchiki, editor şef la Sunmark; Tatsuya Saito
şi, d e ’asemenea, oamenilor pe care i-am intervievat pentru
această carte.
De asemenea, datorez mulţumiri lui Tetsuya Taguchi,
fostul director al Nichirei Ice Inc., care mi-a furnizat o
mare parte din apa pe care am folosit-o la realizarea
cristalelor prezentate în această carte.
Mulţumesc editurii Beyond Words pentru publicarea
acestei cărţi în limba engleză, astfel încât mulţi oameni
din întreaga lume pot citi despre relaţia noastră cu apa.
Nu trebuie să uit să le ofer recunoştinţa mea tuturor
cititorilor acestei cărţi. Şi, în cele din urmă, trebuie să-i
spun mulţumesc şi să-i adresez omagiile apei din Univers.
Mulţumesc.
13
' * '■ 1 1 ’
..j . .
'
PROLOG
De îndată ce începi să citeşti această carte, aş vrea

să te rog să-ţi evaluezi viaţa. Mai precis, aş vrea să te
întrebi dacă eşti fericit® .
Bineînţeles că definiţia ta despre fericire va depinde
de cine eşti, dar simţi o senzaţie de pace în inimă, un
sentiment de siguranţă cu privire la viitorul tău şi un
sentiment de speranţă când te trezeşti dim ineaţa? Dacă
putem numi astfel fericirea, atunci poţi spune că în această
clipă eşti fericit(ă)?
Cred că pot afirma cu destulă siguranţă că nu mulţi
oam eni vor putea răspunde cu un da convingător.
Majoritatea oamenilor nu pot spune că viaţa lor este tot
ceea ce au sperat să fie. Ce ne provoacă atâta suferinţă ?
Ce se petrece în lume de împiedică atât de mulţi oameni
să fie, pur şi simplu, fericiţi?
îmi pare că trăim într-o epocă a haosului. Haosul
descrie o stare de confuzie, caracteristică materiei
dezorganizate care a existat înaintea creaţiei Universului.
Simplul fapt de a ne urma cursul vieţii, ne face să
ne descoperim istoviţi şi obosiţi. Ziarele şi televiziunea
ne bombardează cu informaţii, iar la locul de muncă ne
15
PROLOG
c o n fru n tă m cu p ro b le m e şi n e în ţe le g e ri. Sursele

problem elor noastre par num eroase şi copleşitoare.
Este foarte probabil ca acesta să fie un fapt al vieţii
indiferent de locul din lume în care mergem. Această
planetă micuţă a noastră este stăpânită de conflicte
econom ice, neînţelegeri familiale, prejudecăţi etnice,
prejudicii aduse mediului înconjurător, războaie religioase
şi toate celelalte categorii de problem e imaginabile. în
plus, toate ştirile rele despre oam eni aflaţi în suferinţă,
oameni cărora suferinţa le face plăcere, despre oameni
care devin mai bogaţi sau mai săraci, despre asupriţi şi
asupritori, ajung la noi în doar câteva secunde din cealaltă
parte a globului.
Cine, ne putem întreba, este răspunzător de toată
această suferinţă? Lumea devine tot mai nepăsătoare şi
mai dezbinată ca niciodată, iar Pământul se transformă
într-un loc în care supravieţuirea este şi mai dificilă.
Suntem deja cufundaţi până la gât în haos, iar problemele
din lume par să se adâncească neîncetat.
Lucrul pe care-l avem cu toţii în com un este acela
că suntem în căutarea unei căi de ieşire. Cu toţii căutăm
un răspuns — şi este un răspuns atât de simplu şi eficient
încât ne-a scăpat până acum.
Aşadar, care este cauza acestui întreg haos? Ce se

află la sursa tuturor acestora? Orice ar fi, acest ceva
îndepărtează lum ea de arm onie şi o îndreaptă spre
dezacord.
16
PROLOG
Probabil că acesta este un fenom en inevitabil. Deşi

cu toţii aparţinem aceleiaşi specii, faptul că trăim în locuri
diferite şi după regulile diferitelor culori ale pielii, face
ca şi modul în care gândim să fie diferit.
Şi ca să fie totul şi mai rău, celor mai mulţi oameni
le este foarte greu să accepte lucruri care se deosebesc
de cele din jurul lor. Rezultatul este un şir nesfârşit de
problem e şi suferinţe. Se pare că atâta vreme cât oamenii
sunt oameni, orice soluţie propusă este cu siguranţă
predestinată eşecului.
Şi astfel ne-am întors de unde am pornit. Poate
vreodată exista o soluţie unică care să poată fi de folos
tuturor oamenilor de pe glob, care să poată convinge pe
oricine şi care este atât de simplă încât fiecare să o poată
înţelege ?
De fapt, am găsit răspunsul, iar acesta este: în medie,
corpul uman este alcătuit din 70 de procente de apă.
Ne începem existenţa ca fiind 99 de procente apă,
ca fetuşi. Când ne naştem, suntem 90 la sută apă, iar
când devenim adulţi suntem sub 70 de procente. Dacă
murim de bătrâneţe, probabil vom fi aproximativ 50 de
procente apă. Cu alte cuvinte, pe tot parcursul vieţii
existăm m ai ales ca fiin d apă.
Privind dintr-o perspectivă fizică, oamenii sunt apă.
Când am realizat acest lucru şi am început să privesc
lumea din această perspectivă, am început să văd lucrurile
într-un mod com plet diferit.
Mai întâi, am realizat că această legătură cu apa se
aplică tuturor oamenilor. De aceea, ceea ce voi spune în
continuare se aplică tuturor, din întreaga lume.
17
PROLOG
Cred, de asem enea, că încep să văd modul în care

oam enii ar trebui să-şi trăiască viaţa. Cum pot oam enii
să aibă o viaţă fericită şi sănătoasă? Răspunsul este să
purifice apa care reprezintă aproape 70 de procente din
corpul lor.
Apa unui râu răm âne pură pentru că se află în
mişcare. Când apa stagnează, aceasta moare. De aceea,
apa trebuie să se afle în continuă circulaţie. De obicei,
apa — sau sângele — din trupurile celor bolnavi
stagnează. Când sângele nu mai circulă, corpul începe să
se strice, iar dacă sângele nu mai circulă prin creier,
atunci viaţa poate fi în pericol.
Dar de ce ajunge sângele să stagneze ? Putem privi
această stare ca o stagnare a emoţiilor. Cercetătorii moderni
au arătat că starea mentală are un impact direct asupra
condiţiei fizice. Când duci o viaţă împlinită şi plăcută, te
simţi mai bine pe plan fizic, iar când viaţa îţi este plină
de încrâncenare şi tristeţe, corpul tău o ştie.
Deci, când emoţiile îţi circulă prin întregul corp, ai
o senzaţie de fericire şi te îndrepţi către sănătatea trupului.
Mişcarea, schim barea, circulaţia — acestea sunt
principiile vieţii.
Dacă luăm în considerare faptul că, înainte de a

deveni fiinţe umane, am existat sub formă de apă, ne
vom apropia de aflarea răspunsului la întrebarea de bază,
şi anume: ce este o fiinţă umană ? Dacă avem o înţelegere
clară asupra apei, vom înţelege mai bine corpul uman,
18
PROLOG
ba chiar vom dezlega misterul motivului pentai care ne-am

născut şi existăm în forma aceasta.
Deci ce anum e este apa? Primul dum neavoastră
răspuns ar putea fi că este o forţă a vieţii. Dacă pierdem
50 de procente din apa corpului, nu ne putem menţine
în viaţă. Apa, purtată de sânge şi fluidele corpului, este
mijlocul prin care hrana ne circulă prin corp. Această
circulaţie a apei ne permite să trăim vieţi active. Apa
serveşte ca mijlocul de transport al energiei prin toate
părţile corpului.
Acest transport al energiei se aseamănă unui vagon
de marfă ce se mişcă prin tot corpul. Dacă trupul este
năclăit şi murdar, atunci şi marfa din vagon se va murdări,
deci este esenţial ca apa să se păstreze mereu curată.
Astăzi mai mult ca în trecut, comunitatea medicală
a început să privească apa drept mijlocul de transport al
energiei, folosind-o chiar şi în tratarea bolilor. Homeopatia
este unul din domeniile în care este recunoscută valoarea
apei.
Homeopatia a apărut în Germania în prima jumătate
a secolului al nouăsprezecelea, prin opera lui Samuel
Hahnemann (1791-1843), însă originile sale ajung până la
părintele medicinei, Hipocrat (460 — 370 înainte de
Hristos), care a păstrat în scris multe tratamente asemă
nătoare celor promovate de homeopatie. în câteva cuvinte,
aceşti pionieri ai medicinei ne-au învăţat „să plătim cu
aceeaşi m onedă, să ne apărăm cu armele inamicului".
De exem plu, dacă o persoană suferă de otrăvire cu
plumb, simptomele pot fi atenuate prin consumul de apă
19
PROLOG
cu o cantitate infimă de plum b în ea — o cantitate

cuprinsă între 1 parte la 1012(un trilion) şi 1 parte la IO400!
în acest stadiu, substanţa nu mai este păstrată în apă
din motive practice, însă caracteristicile substanţei se
păstrează în apă, alcătuind m edicam entul îm potriva
otrăvirii cu plumb.
Homeopatia afirmă că eficienţa creşte cu mărirea
gradului de diluare. Concluzia logică este că, pe cât de
concentrată este otrava în corp, pe atât trebuie să fie
mărită proporţia diluării.
Altă modalitate de a exprim a această idee este
următoarea: în loc să folosim efectu l substanţei pentru a
înlătura simptomele, ar trebui să folosim informaţiile
copiate în apă pentru a anula informaţiile despre simptome
din otravă.
Deci apa are capacitatea de a copia şi m em ora
informaţii. Putem spune, de asem enea, că apa din ocean
are memoria făpturilor care trăiesc în ocean. Se poate
prea bine ca gheţarii de pe glob să conţină milioane de
ani din istoria planetei.
Apa circulă în jurul globului, trecând prin corpurile
noastre şi răspândindu-se în lume. Dacă am fi în stare să
descifrăm aceste informaţii cuprinse în memoria apei, am
citi o poveste de proporţii epice.
Să înţelegi apa înseam nă să înţelegi Cosmosul,
minunile naturii şi însăşi viaţa.
Am studiat apa ani întregi. înţelegerea faptului că

apa are capacitatea de a copia informaţii mi-a schimbat
20
PROLOG
viaţa. După ce am făcut această descoperire în America,

am dus-o cu mine înapoi în Japonia şi de atunci folosesc
această funcţie a apei, funcţia de copiere a informaţiilor,
pentru a-i ajuta pe oam eni să-şi redobândească sănătatea.
Totuşi, la acea vreme, doctorii nici nu se gândeau să
ia în considerare posibilitatea ca apa în sine ar avea
capacităţi tămăduitoare. Am fost şi sunt ferm convins că
apa poate memora şi purta informaţii, însă această sugestie
a întâlnit respingerea categorică a comunităţii medicale.
în 1988, omul de ştiinţă francez Jacques Benveniste
a condus un experim ent pentru a testa principiile de
bază ale homeopatiei. A diluat un medicament cu apă
până la punctul în care medicamentul nu mai putea fi
detectat prin mijloace medicale, iar apoi a descoperit că
această soluţie diluată avea acelaşi efect asupra pacienţilor
ca şi medicamentul nediluat.
La un an după ce a trimis rezultatele experimentului
său revistei britanice de ştiinţă Nature, acestea au fost, în
sfârşit, publicate, laolaltă cu comentariul că aceste rezultate
sunt îndoielnice şi nu sunt dovedite practic. Ipoteza expusă
a fost îngropată şi uitată de atunci.
De fiecare dată când apare cineva cu cercetări şi
experimente care bulversează comunitatea oam enilor de
ştiinţă, reacţia este, într-o măsură sau alta, aceeaşi. M-am
întrebat multă vreme dacă ar fi posibil să se găsească
dovada fizică a capacităţii apei de a memora informaţii
— există oare o m odalitate de a vedea acest lucru cu
ochiul fizic?
Dacă ai inima deschisă la nou, începi să observi
lucruri mărunte care pot duce la descoperiri de proporţii.
21
PROLOG
Şi într-o zi, din întâmplare, am deschis o carte la aceste

cuvinte izbitoare: „Nu există două cristale de zăpadă care
să fie absolut identice."
Desigur, învăţasem acest lucru la şcoala primară,
înfăţişarea tuturor fulgilor de zăpadă care au căzut pe
Pământ timp de milioane de ani a fost mereu diferită.
Totuşi, am citit această frază ca şi cum ar fi avut o cu
totul altă semnificaţie şi aceasta pentru că inima îmi era
deschisă şi receptivă mesajului său. în clipa următoare
am gândit: „Dacă p u n apă la îngheţat ş i m ă uit la cristale,
fiecare se va înfăţişa drept unic“. Iar acea clipă a însemnat
primul m eu pas dintr-o aventură într-o lum e nouă,
neexplorată. Planul meu era să pun apă la îngheţat şi să
fotografiez cristalele.
Natura mea firească este de a pune imediat în practică
o idee nouă. Am rugat îndată un tânăr cercetător din
cadrul companiei mele să înceapă experimentele, însă
acesta era un dom eniu despre care nimeni nu ştia nimic.
Nimic nu ne garanta că eforturile noastre vor fi, într-un
final, răsplătite. Straniu, dar nu m-am îndoit nici o clipă
că vom reuşi. Ştiam cu siguranţă că ipoteza mea era
corectă şi că experim entele aveau să reuşească — p u r şi
sim plu ştiam. De obicei sufăr de lipsa perseverenţei, însă
de data aceasta am refuzat să mă dau bătut.
Primul meu pas a fost să închiriez un microscop
performant şi să mă uit la apa îngheţată dintr-un frigider
de bucătărie. însă, d eo arece făceam fotografiile la
temperatura camerei, gheaţa se topea repede. Ne-a luat
o bună bucată de vreme până să putem fotografia cristale.
22
PROLOG
în fiecare seară, târziu, îl scoteam la cină pe tânărul

cercetător şi încercam să-i încurajez. îi spuneam că tot ce
aştept de la el este să facă tot ce îi stă în putinţă.
După două luni de experimente, am reuşit, în sfârşit,
să facem o fotografie. Apa ne dăruise fotografia unui
frumos cristal hexagonal. Am fost entuziasm at când
cercetătorul mi-a adus vestea.
Astăzi am un frigider mare, în care se poate intra şi
unde temperatura se păstrează la -5 °C (23 *F) pentru
experimente, însă totul a început cu acea primă fotografie.
Având în vedere metoda pe care am folosit-o şi ceea
ce am aflat între timp, este un miracol că am reuşit să
facem acea primă fotografie.
Ceea ce ştii cu inima ta că este realmente posibil,
este într-adevăr posibil. Voinţa noastră face să se poată.
Ceea ce ne imaginăm în mintea noastră devine lumea
noastră. Acesta este doar unul din nenum ăratele lucruri
pe care le-am învăţat de la apă.
Fotografiile cu cristale pe care începusem să le fac

s-au dovedit a fi extrem de grăitoare în descrierea lumii.
Am aflat o filozofie adâncă ascunsă în ele. Cristalele se
arată pentru numai douăzeci sau treizeci de secunde, în
tim p ce tem peratura creşte, iar gheaţa începe să se
topească. Adevărurile Universului iau formă şi devin
vizibile, chiar dacă timp de doar câteva clipe. Această
scurtă fereastră de timp ne îngăduie o privire într-o lume
care este cu adevărat magică.
23
PROLOG
Să vă explic cum procedez pentru a fotografia

cristalele.
Pun cincizeci de feluri de apă în cincizeci de vase
Petri diferite. (Foloseam câte o sută în primii câţiva ani.)
Pun apoi vasele într-un frigider la îngheţat, pentru trei
ore, la -20'C (-4’F). Rezultatul este că tensiunea suprafeţei
formează în vasele Petri picături de gheaţă transversale
de aproximativ un milimetru. Cristalul apare când îndrepţi
o lumină deasupra picăturii de gheaţă.
Desigur, rezultatul nu este niciodată acela de cincizeci
de cristale asemănătoare; uneori nici nu se formează
cristale. Studiind modul de formare al cristalelor, ne-am
dat seama că diferitele feluri de apă dau naştere la cristale
diferite. Unele se asemănau în m od evident, altele erau
deformate, iar în unele tipuri de apă nu s-au format
deloc cristale.
întâi m-am uitat la cristalele apei de robinet din
locaţii diferite. Apa din Tokyo a fost un dezastru — nu
s-a format nici un singur cristal întreg. Apa de la robinet
conţine o doză de clor pentru epurare, care distruge
com plet structura apei naturale.
Totuşi, în apa naturală, indiferent de unde a provenit
— din izvoare naturale, râuri subterane, gheţari sau
cursurile superioare ale unor râuri — s-au format cristale
întregi.
Eforturile mele de a fotografia cristale de gheaţă şi
de a face experimente începuseră să dea roade. Iar într-o
zi, tânărul cercetător — la fel de implicat în acest proiect
ca şi mine — a venit cu o propunere ieşită din com un
pentru dom eniul nostru: „Ia să vedem ce se întâmplă
dacă expunem apa la muzică".
24
PROLOG
Ştiam că era posibil ca vibraţiile muzicii să aibă un

efect asupra apei. Eu însumi sunt un iubitor de muzică;
copil fiind, avusesem chiar speranţe de a deveni muzician
de profesie, aşa că am aprobat întm totul acest experiment
neaşteptat.
La început n-am avut habar ce fel de muzică să
folosim şi în ce condiţii să facem experimentul. însă,
după multe încercări şi eşecuri, am ajuns la concluzia că
cea mai bună m etodă era, probabil, cea mai simplă —
să punem o sticlă cu apă pe o masă, între două difuzoare,
expunând-o la volumul la care o persoană ar asculta, în
mod normal, muzică. Trebuia să folosim aceeaşi apă pe
care o folosisem în experim ente anterioare.
Am încercat prima oară cu apă distilată de la o
farmacie.
Rezultatele ne-au uimit. Simfonia Pastorală a lui
Beethoven, cu acordurile sale luminoase şi clare, a avut
ca rezultat cristale frumoase, bine structurate. Simfonia
numărul 40 a lui Mozart, o graţioasă odă închinată
frumuseţii, a dat naştere unor cristale delicate şi elegante.
Iar cristalele formate în urma expunerii la Studiul în Mi
major al lui Chopin, Op. 10, Nr.3, ne-au surprins prin
minuţiozitatea adorabilă a structurii.
Toate mostrele de muzică clasică la care am expus
apa au rezultat în cristale bine formate, cu diferite
caracteristici. în schimb, apa expusă la muzica violentă,
gen heavy-metal, a produs cel mult cristale fragmentate
şi diforme.
Dar experimentele noastre nu s-au oprit aici. Apoi
ne-am gândit ce s-ar întâmpla dacă am scrie expresii sau
cuvinte ca „Mulţumesc11 şi „Prostule" pe bucăţi de hârtie
25
PROLOG
şi le-am înfăşură în jurul sticlelor, cu cuvintele înspre

apă. Nu părea să aibă sens ca apa să poată „citi“ ceea
ce era scris, să prindă înţelesul şi să îşi schimbe forma
în m od corespunzător. Ştiam însă din experimentul cu
muzica că se pot întâmpla lucruri ciudate. Ne simţeam ca
nişte exploratori ce pornesc într-o călătorie printr-o junglă
neumblată.
Rezultatele experim entelor nu ne-au dezamăgit. Apa
expusă cuvântului „Mulţumesc" a format frumoase cristale
hexagonale, pe când cea expusă cuvântului „Prostule" a
produs cristale asemănătoare celor din apa expusă muzicii
heavy-metal, adică diforme şi fragmentate.
Experimentele ulterioare au arătat că apa expusă
unor expresii pozitive ca „Hai să o facem !“ a dat naştere
unor cristale atrăgătoare, frumos structurate, însă apa
expusă unor expresii negative ca „Fă-o!“ de-abia dacă a
produs cristale.
Lecţia ce o putem învăţa din acest experiment are
de-a face cu puterea cuvintelor. Vibraţiile cuvintelor
binevoitoare au un efect pozitiv asupra lumii noastre, pe
când vibraţiile cuvintelor negative au puterea de a distruge.
Când începi să înveţi despre apă este ca şi cum ai

descoperi m odul în care funcţionează Universul, iar
cristalele revelate în apă sunt ca o poartă către o nouă
dimensiune. Pe măsură ce ne-am continuat experimentele
în fotografierea cristalelor, ne-am dat seama că urcam
treptele spre o înţelegere a adevărurilor profunde din
Cosmos.
26
PROLOG
îmi aduc aminte în m od special de o fotografie. Era

cel mai frumos şi mai delicat cristal pe care îl văzusem
până atunci — se formase prin expunerea apei la cuvintele
„iubire şi recunoştinţă". Părea că apa sărbătorise şi îşi
arătase bucuria creând o floare deschisă. Era atât de
frumos încât pot spune că, din acea clipă, mi-a schimbat
viaţa.
Apa m-a învăţat despre gingăşia sufletului uman şi
despre impactul pe care „iubirea şi recunoştinţa" îl pot
avea asupra lumii.
în Japonia, se spune că cuvintele sufletului există
într-un spirit numit kotodam a sau spiritul cuvintelor; iar
acţiunea de a rosti cuvinte are puterea de a schimba
lumea. Cu toţii ştim că vorbele au o influenţă imensă
asupra felului în care gândim şi simţim şi că, în general,
lucrurile merg mai bine când sunt folosite cuvinte pozitive,
în orice caz, până acum nu am putut vedea niciodată,
fizic, efectul cuvintelor pozitive.
Cuvintele sunt o expresie a sufletului. Şi este foarte
probabil ca starea sufletului nostru să aibă un impact
covârşitor asupra apei care alcătuieşte 70% din corpul
nostru, iar acest impact ne poate afecta — şi nu în mică
măsură — corpul. Persoanele sănătoase fizic au de obicei
şi o stare mentală bună. într-adevăr, un suflet sănătos se
simte foarte com od într-un trup sănătos.
Din dorinţa de a ajuta cât mai mulţi oam eni cu
putinţă să-şi păstreze sau să-şi recupereze sănătatea, am
lucrat ani întregi îngrijind bolnavi. Şi cu cât văd mai mulţi
oam eni suferind, cu atât mă conving mai mult că boala
nu este doar o problem ă individuală, ci rezultatul unei
deformări a societăţii ca întreg.
27
PROLOG
Dacă nu facem ceva în legătură cu lumea diformă în

care trăim, dacă nu putem tămădui sufletul rănit, numărul
celor ce suferă de boli fizice nu va scădea.
Care sunt, deci, diformităţile lumii? Acestea sunt
diformităţi ale sufletului şi asem enea diformităţi au un
mare efect asupra Cosmosului însuşi. întocmai precum o
picătură într-un lac ce produce un trem ur de unde care
se întinde la nesfârşit, diformitatea chiar şi a unui singur
suflet se întinde în lume, rezultând în diformităţi globale.
Dar nu e totul pierdut — mai este speranţă. Există
o salvare şi se num eşte „iubire şi recunoştinţă".
Pământul este în căutare. Vrea să fie frumos. Vrea să
fie cât se poate de frumos. Mai devrem e am spus că
putem defini fiinţele um ane ca fiind apă. Ani convingerea
că apa din persoanele care se uită la fotografiile cu
cristale îşi va schimba forma, într-un fel sau altul.
Şi am descoperit cel mai frumos cristal dintre toate
— cel produs de „iubire şi recunoştinţă". Se presupune
că pe aceasta se bazează toate religiile din lume şi, dacă
ar fi cu adevărat aşa, nu am mai avea nevoie de legi.
Cunoaşteţi deja răspunsul. „Iubirea şi recunoştinţa" sunt
cuvintele care trebuie să fie îndrum ătorii lumii.
Apa ne învaţă foarte clar cum trebuie să ne trăim
viaţa. P ovestea ap ei p o rn eşte de la fiecare celulă
individuală, pentru a cuprinde întregul Cosmos. Sper că
veţi simţi aceeaşi nerăbdare şi acelaşi entuziasm ca şi
mine când am trăit desfăşurarea acestei drame.
28
CAPITOLUL ÎNTÂI
D in ce este alcătuit U niversul ?
Î nţelegerea faptului că suntem în esenţă apă este

cheia pentru dezlegarea misterelor Universului.
Reexaminând lumea din jur din această perspectivă nouă,
vei începe să vezi lucrurile într-un mod inedit.
Feluritele evenimente ce se desfăşoară de-a lungul
vieţii unui om sunt evenimente reflectate în apă. Individul
şi societatea formează un ocean imens; contribuind cu
picătura noastră individuală în acest ocean, participăm la
formarea societăţii.
Am vrut ca un număr cât mai mare de oam eni să
audă mesajul apei pentru noi, aşa că m-am decis să
public fotografiile cristalelor de gheaţă. Acest gest a
reprezentat doar o picătură mică, însă a produs o undă
ce a rezultat într-un val care s-a întins la nesfârşit, având
un impact enorm asupra vieţii mele şi a multor altora.
Prima oară mi-am publicat fotografiile în 1999, la
şase ani lungi după ce am pornit în această aventură
29
MESAJELE ASCUNSE D IN APĂ
neobişnuită. în aceşti şase ani se strânsese un m unte de

fotografii ce zăceau în biroul meu.
Pregătind fotografiile pentru publicare, am căutat să
le aşez într-o oarecare ordine şi, făcând asta, am văzut
o poveste desfăşurându-se sub ochii mei. Am început să
înţeleg că fiecare cristal în parte încerca să îmi spună o
poveste măreaţă şi minunată.
Din momentul în care m-am hotărât pentru publicarea
fotografiilor, am vorbit cu mai mulţi editori despre ideea
mea, dar nimeni nu părea interesat. Refuzurile nu mi-au
schimbat hotărârea de a-mi publica fotografiile, aşa că
am hotărât să le public eu însumi. Mi-am dat însă curând
seama că, deşi mi-aş fi permis să tipăresc fotografiile şi
să le introduc într-o carte, sistemul restrictiv de distribuţie
din Japonia nu mi-ar fi permis să-mi vând cărţile în
marile librării.
Aceasta părea o piedică grozavă, dar am decis, pur
şi simplu, să nu-mi fac griji în această privinţă. Când am
primit cărţile în forma finită, le-am îm pachetat pentru
vreo sută de prieteni şi cunoştinţe care îşi com andaseră
exem plare şi le-am expediat. La puţin timp după ce am
trimis primele exemplare, a început să se întâmple un
lucai ciudat. Am început să primim noi comenzi de la
persoanele care îşi comandaseră deja exemplare. Ei le
povestiseră prietenilor şi cunoştinţelor despre carte, iar
aceia spuseseră mai departe. Unii au cum părat cinci,
chiar zece exem plare şi le-au împărţit prietenilor. Părea
într-adevăr că picătura din lac devenise o undă ce se
extindea rapid.
30
D IN CE ESTE ALCĂTUIT UNIVERSUL?
Speranţele mi s-au lărgit repede, iar apoi am vrut ca

oamenii din toată lumea să afle ce conţine această carte
cu fotografii, aşa că am apelat la o companie de traduceri
pentru traducerea explicaţiilor în limba engleză. Din
fericire, oamenii din întreaga lume chiar au ajuns să vadă
cartea: Shizuko O uwehand, o femeie care, mai târziu,
avea să-mi fie traducător, a trimis cartea unor prieteni din
Europa şi America, iar ca urmare am început să primesc
invitaţii de la persoanele care văzuseră fotografiile, să
vizitez acele ţări şi să ţin conferinţe. De-a lungul anilor,
am fost binecuvântat cu şanse de a vizita Elveţia,
Germania, Australia, Olanda, Italia, Anglia, Statele Unite,
Canada şi multe alte ţări (printre care şi România), pentru
a prezenta cristalele oam enilor din întreaga lume.
Totul părea să se întâmple chiar la momentul potrivit.
Oamenii caută o cale prin care să dea un sens acestei
lumi a haosului în care trăim. Acest album cu fotografii
a devenit o micuţă dar importantă picătură care a produs
o undă ce se întinde de atunci în lumea întreagă.
Aş vrea să prezint aici do ar o mică parte din
fotografiile pe care le-am făcut. Unele dintre ele se găsesc
şi în lucrarea M esajele A p ei, iar unele din cea de-a doua
colecţie de poze numită M esajele A p ei II, iar celelalte
fotografii au fost făcute special pentru cartea aceasta. Voi
înşivă veţi putea vedea clar efectul pe care cuvintele,
fotografiile şi muzica le pot avea asupra apei.
Aceste fotografii au fost văzute de japonezi şi de
oameni din întreaga lume, mulţi dintre aceştia mi-au trimis
scrisori cu părerile şi gândurile lor. Pietricica pe care am
31
aruncat-o în lac a creat într-adevăr un val mare, care

acum a început să se întoarcă la mine.
Am rămas surprins să văd că atât de multă lume a
fost impresionată de efectul pe care energia conştiinţei
um ane şi cuvintele îl au asupra formării cristalelor de
gheaţă, şi aceasta în ciuda faptului că această idee — şi
anum e că vorbele şi gândurile au puterea de a transforma
apa şi alte substanţe — poate, într-adevăr, să pară o
religie sau o filozofie neobişnuită.
(Textul continuă la pagina 65)
32
I-am arătat apei diferite cuvinte
Am înfăşurat în jurul unei sticle cu apă o bucată de
hârtie dactilografiată cu urm ătoarele expresii sau
cuvinte îndreptate spre apă.
Iubire şi recunoştinţă
Acest cristal este absolut perfect, ceea ce arată că

iubirea şi recunoştinţa sunt esenţiale fenom enului
vieţii în întreaga natură.
33
Mă faci să sufăr. Am să te omor. (în japoneză)
Nu s-au format deloc cristale când i-au fost adresate

apei cuvinte care indică violenţa îm potriva unui om.
O bservăm chiar că expresia „Mă faci să sufăr. Am să te
oinor.“' a creat forma unui om cu o armă.
Satana (în japoneză)
Cuvântul „înger" s-a înfăţişat ca un inel format clin mici

cristale îm binate, pe când cuvântul „Satana" a dat
naştere unui cristal în mijlocul căruia se află un bulgăre
întunecat pregătit parcă de atac.
înţelepciune (în japoneză)
Wisdom (în engleză)
Weisheit (în germană)
Cuvântul „înţelepciune", în diferite limbi, a dat naştere

unor cristale de forme m inunate, ceea ce poate indica
că înţelepciunea este un principiu de bază al naturii, în
lum ea întreagă.
40
Un experim ent făcut la o şcoală prim ară
Acestea sunt unele fotografii făcute după ce copiii de
la o şcoală primară japoneză i-au vorbit apei, precum
şi o fotografie a unei mostre de apă ignorată.
Proasto
Copiii au rostit cuvinte diferite în faţa câtorva sticle cu

apă. Apa căreia copiii i-au spus „Eşti drăguţă11 a produs
cristale drăguţe, în schim b cuvântul „Proasto" a avut
efectul opus celui anterior.
41
Când copiii au spus cît* câteva ori „Eşti frumoasă
Când copiii au spus de mai multe ori „Eşti frumoasă'
Când apa a fost ignorată
Când i-au spus apei de mai multe ori „Eşti frumoasă",

aceasta a format cristale mai bine conturate decât
când i-au spus acelaşi lucru doar de câteva ori.
Cristalele formate de apa ignorată au ieşit cel mai
puţin conturate.
4.2:
Ce înfăţişare
9 9 are Cosm osul ?
Aceste fotografii ale cristalelor au fost făcute unor
mostre de apă expuse cuvântului „Cosmos" în limbile
japoneză, engleză şi germană; într-o imagine, apa a
fost expusă unei fotografii a Pământului.
Cosmos (în japoneză)
Cosmos (în engleză)
Kosmos (în germană)
Cele trei cristale se aseam ănă, având contururi clare.

Se pare că principiile Cosmosului nu ţin cont de
diferenţele dintre limbi.
4.3
Ce se întâm plă când apa este expusă la
muzică ?
Fotografiile cristalelor urm ătoare au fost făcute după
ce sticlele cu apă au fost aşezate între d o u ă difuzoare.
Beethoven: Simfonia a V-a — „Simfonia destinului“
Beethoven: Simfonia a Vl-a — „Pastorala“
Muzica lui Beethoven a dat naştere unor cristale d eo se

bite, cu m ulte detalii şi form e fanteziste ce produc un
efect terapeutic.
Bach: „Ariepentru corzi în Sol m ajor
Acordurile line ale acestei melodii de Bach (clin

celebrul aranjam ent pentru vioară şi pian) sunt bine
reprezentate de splendoarea acestui cristal.
Tchaikovsky: Lacul Lebedelor
Cristalul de sus seam ănă cu o lebădă, pe când culorile

curcubeului din cristalul de jos par să reprezinte
lumina speranţei, probabil sub efectul poveştii din
Lacul Lebedelor.
49
Buci Powell: Visul Cleopatrei
Jazz-ul m odern al anilor 1950 a dat naştere acestui

frumos cristal, indicând calităţile terapeutice ale acestei
muzici, creată într-o perioadă tulbure.
52
Toamna lama
Vivaldi: Anotimpurile
Cele patru anotim puri sunt bine înfăţişate de aceste

cristale: înmuguririle primăverii, vara cea plină d e flori,
o nouă viaţă promisă de maturitatea toam nei si neclin!
irea tăcută a iernii.
Libelula roşie (dintr-un cântec de copii japonez)
Cuvintele „Am dat peste o toam nă micuţă" au produs

un cristal mic cu grăunţe asem ănătoare unor frunze
căzute, iar cristalul format sub efectul cuvintelor
„Libelula roşie" ar putea fi văzut ca reprezentând şase
libelule cu aripile larg deschise.
Mandarini înfloriţi pe un deal
Culoarea acestui cristal s-a schim bat la fiecare zece
secunde, dovedind că şi apa respiră. Culoarea din
centru, care se schim bă până devine roşie, indică poate
culoarea m andarinei care se coace.
56
Efectele dăunătoare ale undelor
electrom agnetice
Mostre de apă distilată şi apa căreia i-am arătat cuvin
tele „iubire şi recunoştinţă" au fost aşezate lângă televi
zoare, com putere şi telefoane mobile. Alte mostre au
fost încălzite în cuptoare cu m icrounde.
Computer
Mostrele de apă din stânga, care fuseseră expuse
„iubirii şi recunoştinţei”, au format cristale mai
com plete decât mostrele de apă distilată, din dreapta.
Imaginile arată că e nevoie de m oderaţie în folosirea
televizorului şi a com puterului.
Telefon mobil
Cuptor cu microunde
Apa distilată încălzită în cuptorul cu m icrounde a

p rodus un cristal asem ănător celui format de cuvântul
„Satana", Nici apa expusă telefonului mobil nu poate fi
prea sănătoasă pentru corpul dum neavoastră.
Apă expusă unui documentar de televiziune lienefic
Acest superb cristal s-a format în apa căreia i s-a arătat

un docum entar despre misterele vieţii. Aşadar, peri
colul reprezentat de undele electrom agnetice diferă în
Nişte cristale m ai puţin obişnuite
în paginile urm ătoare sunt prezentate fotografiile cris
talelor formate astfel: în apa unui lac unde s-au făcut
rugăciuni; în apa expusă num elui Amaterasu (zeiţa
soarelui Shinto); în apa căreia i-au fost arătate imagini
cu cercuri din lanuri, delfini şi în apa subterană la
scurt timp înainte şi după un cutremur.
Apa unui lac înainte şi după efectuarea unei rugăciuni budiste

tămăduitoare
Stând cu faţa înspre lac, un preot a repetat o rugăciune
tăm ăduitoare. Primul cristal, înainte de rugăciune, arată
ca un chip deformat, suferind, iar cristalul format după
rugăciune pare ca o lumină ce străluceşte din galaxie.
60
Apă dintr-un loc sfânt, de la intrarea de est a mormântului
sfântului Heitate, din districtul Kumamoto
Cristalul căruia i s-a arătat fotografia cercului din lan

seam ănă cu un OZN. Apa de la cel mai vechi loc sfânt
din Japonia a format un cristal a cărui formă seam ănă
cu caracterele din limba japoneză semnificând „recu
noştinţă".
Apă subterană la scurt timp înainte şi după un cutremur clin
districtul Shimane .şi, ulterior, în acelaşi loc
înainte de cutrem ur nu s-a format nici un cristal, ca şi

cum apa ar fi prevestit cutrem urul. După cutrem ur, ap:
şi-a redobândit, treptat, capacitatea d e a fonna cristale
D IN CE ESTE ALCĂTUIT UNIVERSUL ?
în timp ce unele feluri de apă au produs cristale

sublime, parcă pentru a simboliza toată frumuseţea acestei
lumi, cristalele formate în alte tipuri de apă erau diforme
sau nu apăreau deloc, parcă pentru a ne spune ceva
despre cotloanele întunecate latente din suflet.
Când ţin conferinţe, folosesc diapozitive pentru a
arăta fotografiile cristalelor de gheaţă. Reacţiile la aceste
diapozitive sunt dintre cele mai variate. Deseori aud
oamenii trăgând aer în piept de uimire, iar câteodată văd
chiar lacrimi în ochii lor. Am descoperit că o singură
picătură de apă poate avea diferite efecte de undă asupra
unui individ.
Manuela Kihm, persoana care m-a invitat prima oară
să ţin o prelegere în Elveţia, a reacţionat la fotografii
exprimându-şi sentimentele astfel:
Putem vedea m inunea din fotografiile

cristalelor de apă cu proprii noştri ochi. Ca
urmare, conştiinţa noastră face un salt rapid.
Această trezire a conştiinţei are loc aproape
instantaneu. Faptul că lucrurile pe care le-am
gândit şi le-am simţit pot fi văzute acum cu
ochii noştri accelerează această schimbare.
Un alt participant elveţian a reacţionat astfel:
Prin intermediul fotografiilor am putut vedea

că energia conştiinţei şi a cuvintelor noastre
65
poate transforma lucruri pe care le putem vedea

cu ochii noştri. Aceasta este prima şi singura
cale prin care această energie inefabilă poate fi
zărită. Nu credem ceea ce nu putem vedea,
însă cristalele de gheaţă ne arată totul — nu
mai e vorba despre a crede sau a avea îndoieli.
Folosindu-se de această m etodă, oricine poate
să încerce experim entele pe cont propriu pentru
a-şi dovedi totul.
Iar un cititor japonez a scris:
Apa nu este doar o substanţă între substanţe

— ea este forţa vieţii în natura maiestuoasă.
M-a ajutat să realizez, din nou, misterioasa
capacitate a apei de a purifica şi de a da viaţă
întregii firi. Pot vedea că sufletul, sentimentele
şi vibraţiile au un efect în formarea cristalelor
de gheaţă, iar prin aceasta pot simţi importanţa
sufletului şi a cuvintelor. Această informaţie este
de-a dreptul m inunată şi im presionantă într-un
mod unic.
Cristalele de gheaţă sunt legate strâns şi permanent

de sufletul uman. Când reflectez asupra motivului pentru
care cristalele de gheaţă le-au vorbit atâtor oameni, ştiu
că aceasta s-a întâmplat din cauză că în ele se găseşte
cheia către misterele Universului, iar această cheie poate
deschide conştiinţa necesară pentru înţelegerea ordinii

adevărate a Universului şi a rolului nostru aici.
Apa este oglinda sufletului. Are multe chipuri, formate
prin adaptarea apei la conştiinţa fiinţelor umane. Ce anume
îi conferă apei capacitatea de a reflecta ce se află în
sufletele oamenilor ? Pentru a răspunde la această întrebare,
vreau întâi să mă asigur că înţelegeţi următorul lucru:
Existenţa înseam nă vibraţie.
întregul Univers se află într-o stare de vibraţie şi
fiecare obiect îşi produce propria frecvenţă, care este
unică. Tot ce am de spus în această carte se bazează pe
acest fapt. Anii de cercetare a apei m-au învăţat că acesta
este principiul fundamental al Universului.
Poate fi exprimat în doar trei cuvinte, însă pentru
cei care nu le-au auzit niciodată, sunt cuvinte foarte greu
de înţeles.
Vă puteţi întreba, Existenţa înseam nă vibraţie? Chiar
şi masa aceasta ? Scaunul acesta ? Trupul m eu ? Cum p oate
să fie vibraţie to t ceea ce p o t vedea ş i a tin g e ? Este
într-adevăr greu de crezut că lucrurile pe care le poţi
apuca în mâini şi examina — lucruri ca lemnul, pietrele,
betonul — se află toate în vibraţie.
însă în ziua de azi ştiinţa mecanicii cuantice admite,
în general, că materia nu este altceva decât vibraţie.
Când descom punem ceva în cele mai mici com ponente,
intrăm mereu într-o lume bizară, unde tot ce există sunt
particule şi unde.
Să ne închipuim că v-aţi putea reduce trupul la o
mărime microscopică şi că aţi pom i într-o explorare pentru
67
a descoperii secretele acestui univers numit fiin ţă umană.

Aţi vedea în scurt timp că orice lucru nu este alcătuit din
altceva decât atomi, fiecare atom fiind un nucleu cu
electroni ce se învârt în jurul lui. Numărul şi forma acestor
electroni şi a orbitelor lor îi conferă fiecărei substanţe un
set specific de frecvenţe vibraţionale. Aţi descoperi că,
indiferent de substanţă, nimic nu este masă solidă. Există
doar nucleul înconjurat de o undă ce se roteşte fără
oprire.
Totul se află în continuă mişcare şi vibraţie — din
când în când, cu o viteză incredibilă.
Conform H anyasbingyo, Sutra budistă a înţelepciunii
şi a Inim ii: „Tot ce poate fi văzut nu are formă, iar ce nu
poate fi văzut are formă". Putem spune acum că această
ciudată contradicţie, rostită cu secole în urmă de către
Buddha, a fost validată de ştiinţa modernă.
Ochii noştri pot vedea obiecte, însă nu pot vedea
vibraţii. în orice caz, aş vrea să vă gândiţi dacă nu cumva
aţi avut şi dum neavoastră o experienţă asem ănătoare cu
aceasta:
Staţi de vorbă cu cineva într-o cameră, iar atmosfera
este caldă, prietenoasă şi deschisă. Apoi o altă persoană
intră în cameră. Din clipa în care a intrat în cameră,
observaţi o schim bare în atmosferă, iar acum, în locul
căldurii care umplea încăperea, spaţiul este închis ca într-un
mulaj întunecat şi rece.
Priveşti chipul noului venit şi vezi o expresie
posom orâtă şi um eri încovoiaţi, vezi pe cineva care
arată ca şi cum viaţa I-ar fi extenuat, p u r şi simplu.

Care ar putea fi cauza acestei suferinţe ? Poate o inimă
frântă, o greşeală la locul de m uncă sau doar un dezgust
g e n e ra l p e n tru viaţă — las ră sp u n su l p e seam a
dum neavoastră. Vreau să vă gândiţi la m otivul pentru
care s-a schim bat atmosfera din cam eră în m om entul
în care s-a deschis uşa.
Şi fiinţele umane se află în vibraţie şi fiecare individ
vibrează la o anumită frecvenţă unică. Fiecare dintre noi
are capacităţile senzoriale necesare pentru a simţi vibraţiile
celorlalţi.
Cineva care trece printr-o mare tristeţe va emite o
frecvenţă a tristeţii, iar cineva care îşi trăieşte viaţa din
p lin şi e s te m e re u b u c u ro s va em ite fre c v e n ţa
corespunzătoare. Cineva care îi iubeşte pe ceilalţi va
emite o frecvenţă a iubirii, însă din partea cuiva care face
rău va porni o frecvenţă întunecată şi malefică.
Acelaşi principiu se aplică obiectelor şi locurilor. De
exemplu, există locuri unde au loc frecvent accidente,
locaţii unde afacerile au succes şi locaţii care produc
fericire. Şi se prea poate că aţi auzit de o bijuterie care
aduce nenorocire posesorilor succesivi.
Aceasta nu se aplică doar obiectelor fizice, ci şi
feluritelor fenomene ce au loc în lume emit, de asemenea,
frecvenţe specifice. O schimbare în energia din atmosferă
are ca urmare fulgere şi furtuni. O energie intensă va
produce cataclisme, însă trebuie să înţelegem că acestea
nu sunt evenimente negative. Dacă ne gândim la cantitatea
69
imensă de energie negativă care este astfel neutralizată,

ar trebui poate să fim recunoscători pentru fulgere şi
furtuni.
Pentru o mai clară exemplificare, gândiţi-vă la faptul
că oam enilor din întreaga lume le face plăcere să se
întâlnească şi să sărbătorească îm preună. Când oamenii
se adună, purtând haine deosebite, cântând şi dansând,
rezultatul este că vibraţiile negative şi care stagnează
sunt risipite şi se creează vibraţii ale fericirii.
Toate lucrurile se află în vibraţie şi fiecare vibrează
la propria frecvenţă. înţelegând aceasta, vă veţi lărgi
înţelegerea despre Univers. Această înţelegere vă va
deschide ochii către lucruri pe care nu le-aţi zărit înainte
— lucruri pe care le-aţi în g h e su it p ân ă acum în
străfundurile conştiinţei — iar aceste descoperiri şi
sentim ente îi vor dărui o nouă viaţă sufletului vostru.
Faptul că toate se află într-o stare de vibraţie
înseamnă, de asemenea, că toate creează sunete.
Asta nu înseam nă că putem auzi orice sunet, deşi
există persoane care se pare că aud vocile copacilor şi
pot comunica cu plantele. Indiferent dacă putem sau nu
să auzim sunetele, putem spune că frecvenţa particulară
a tuturor obiectelor poate fi interpretată ca fiind sunet.
Se spune că urechea omului poate, în general, să
perceapă frecvenţe cuprinse între 15 Hz şi 20.000 Hz (Hz
sau Hertz indică numărul de cicluri pe secundă ale undei
repetitive). De fapt, e un lucru bun că urechile noastre
70
D IN CE ESTE ALCĂTUIT UNIVERSUL ?
au aceste limite — altfel, probabil nu am putea dormi

noaptea.
Lumea naturală este, într-adevăr, bine gândită —
totul se află în echilibru. Iar atunci când un sunet este
produs, întotdeauna există un m aestru receptor care să-i
asculte: apa.
Permiteţi-mi să vă rog să vă gândiţi de ce formarea
cristalelor ar fi afectată de muzică şi de ce s-ar ajunge la
rezultate complet diferite în funcţie de cuvintele rostite
sau scrise la care apa a fost expusă. Răspunsul se găseşte,
din nou, în faptul că totul este vibraţie. Apa — atât de
sensibilă la frecvenţa specifică emisă de lume — oglindeşte
în mod eficient şi esenţial lumea de afară.
Muzica şi cuvintele rostite sunt vibraţie şi sunt lesne
înţelese şi interpretate de oricine. Sunetele ca melodia
produsă de o voce umană la o înmormântare budistă
creează o frecvenţă tămăduitoare.
Dar cum putem interpreta fenomenul de formare a
cristalelor ce sunt afectate de cuvintele scrise pe hârtie şi
arătate apei ? înseşi cuvintele scrise emit o vibraţie specifică
pe care apa o poate simţi. Apa oglindeşte cu precizie
toate vibraţiile produse în lume şi transformă aceste vibraţii
într-o formă ce poate fi percepută de ochiul uman. Când
i se arată un cuvânt scris, apa îl preia ca vibraţie şi
exprimă mesajul într-o formă specifică. (Aţi putea privi
literele ca un cod vizual pentru exprimarea cuvintelor.)
71
Dar ce sunt, în fond, cuvintele? Vechiul Testament

afirmă: „La început a fost Cuvântul". Asta ar însem na că,
înaintea creării Universului, exista „Cuvântul". Interpretarea
pe care o dau eu este aceea că „Cuvântul" a creat fiinţele
umane, iar acestea au învăţat apoi cuvinte din natură.
în timpurile de demult, pe când oamenii trăiau în
sânul naturii, ei trebuiau să se apere, aşa că erau sensibili
la frecvenţele şi sunetele produse de natură, putând
detecta pericolul înainte să fie luaţi pe nepregătite.
Sunetul vântului şuierând, sunetul apei curgând,
sunetul unui animal um blând prin iarbă — capacitatea
de a înţelege aceste sunete şi de a le transmite celorlalţi
folosindu-şi vocea era necesară supravieţuirii. Este probabil
ca aceste încercări spre un limbaj să fi fost simple mesaje
de numai câteva cuvinte, însă, odată cu dezvoltarea culturii
şi acumularea de experienţă, vocabularul ni s-a lărgit.
De ce sunt atunci limbile vorbite de oameni atât de
diferite ? E uşor de înţeles dacă ţinem seama de faptul că
limba se învaţă din vibraţiile mediului înconjurător. Mediul
înconjurător diferă mult de la un loc la altul şi fiecare
mediu produce vibraţii diferite. Clima europeană cu vreme
schimbătoare şi insulele asiatice cu climă umedă — toate
creează vibraţii diferite, care em ană din natură. Japonia
are patru anotimpuri distincte, şi astfel limba japoneză
reflectă aceasta cu un frumos lexic de cuvinte legate de
vreme.
Apa expusă cuvântului „Mulţumesc" a produs cristale
frumoase în forme geom etrice deosebite, indiferent de
72
limba folosită. însă apa expusă cuvântului „Prostule!" sau

altor cuvinte degradante a dat naştere unor cristale vizibil
frânte şi diforme.
Potrivit Bibliei, înainte de Turnul Babei, toată lumea
vorbea aceeaşi limbă. Poate aceasta ne spune că, deşi
locurile şi m ediile înconjurătoare diferă, principiile
fundamentale ale naturii sunt aceleaşi.
Putem presupune că, atunci când se formează un
cristal întreg şi perfect geometric, apa este în armonie cu
natura şi cu fenomenul pe care noi îl numim viaţă. Nu
se formează cristale în apa care a fost poluată prin
ignorarea, din partea noastră, a legilor naturii. Când am
încercat să fotografiem cristalele din apa de la robinet
din Tokyo, rezultatele au fost lamentabile. Motivul este
că apa este epurată cu clor, d istrugându-se astfel
capacitatea înnăscută a apei de a forma cristale.
Când îngheaţă apa, particulele de apă se îmbină
pentru a forma nucleul cristalului, iar când nucleul creşte,
luând o formă hexagonală stabilă, apare un cristal de apă
vizibil; dar când se găsesc informaţii ce sunt în conflict
cu natura, se formează un cristal incomplet.
Cuvintele recunoştinţă şi iubire alcătuiesc principiile
fundamentale în cadrul legilor naturii şi ale fenomenului
vieţii. Astfel, după firea ei, apa este predispusă să creeze
forma hexagonală. în schimb, cuvinte ca „Prostule!" nu
există în natură, ci sunt elem ente nefireşti, create de
oameni. Vorbele ce insultă, rănesc şi batjocoresc sunt
rezultatul culturii create de oameni.
75
Este foarte probabil ca în natură să apară doar vibraţii

de iubire şi recunoştinţă, iar observarea naturii confirmă
aceasta. Copacii şi plantele îşi dovedesc respectul reciproc
prin felul armonios în care trăiesc. Aceasta se aplică şi în
lum ea animalelor. Chiar şi leii ucid doar când le este
foame, niciodată din întâmplare. Plantele ce cresc la umbra
copacilor nu se plâng, iar animalele nu caută să aibă mai
m ultă mâncare decât au nevoie.
într-un articol din ediţia Martie-Aprilie 1989 a revistei
americane de ştiinţă 21a Century Science a nd Technology,
W arren J. H am erm an scria că m ateria organică ce
alcătuieşte corpul uman produce o frecvenţă care poate
fi reprezentată prin sunet la aproximativ patruzecişidouă
de octave deasupra lui do de mijloc (nota aproape de
centrul claviaturii unui pian). Standardul m odern pentru
această notă do este de aproximativ 262 Hz, ceea ce
semnifică că sunetul atinge în jur de 570 de trilioane de
Hz. De vreme ce Hz înseamnă vibraţii pe secundă, aceasta
indică faptul că fiinţele umane vibrează de 570 de trilioane
de ori pe secundă, o cifră care depăşeşte puterea de
im aginaţie şi indică un potenţial ascuns incredibil şi
minunat.
Este greu de închipuit patruzecişidouă de octave,
însă doar realizaţi că frecvenţa fiinţei um ane este fantastic
d e diversificată şi incom parabilă. Fiinţa um ană are
înăuntrul ei un univers plin de frecvenţe ce se suprapun,
iar rezultatul este o simfonie de proporţii cosmice.
74
Când le vorbesc oamenilor despre vibraţii şi frecvenţe,

mă folosesc de ceea ce îmi place să numesc „teoria do-
re-m i-fa-sol-la-si“. Această teorie simplă spune pur şi
simplu că frecvenţa oricărui lucru din Univers poate fi
rezumată la şapte părţi com ponente — do, re, m i, fa, sol,
la şi si.
Universul este alcătuit dintr-un num ăr nesfârşit de
lucruri de la cea mai joasă la cea mai înaltă frecvenţă.
V-ar putea ajuta să vă imaginaţi clapele unui pian aranjate
în ordine, începând de la cel mai jos sunet. Dacă apeşi
clapele albe, vei atinge sunetele do, re, m i, fa, sol, la şi
si. Urcând pe claviatură cu o octavă, de la un do la
celălalt, frecvenţa se dublează. Cu alte cuvinte, această
dublare a frecvenţei împărţită în şapte părţi rezultă în do,
re, mi, fa, sol, la şi si. Astfel, repetiţia acestor şapte
sunete exprimă toate sunetele, de la cel mai jos până la
cel mai înalt.
Dar ce revelaţie se poate obţine din înţelegerea
frecvenţei ca sunet?
Cea mai importantă revelaţie este aceea a rezonanţei.
Sunetele cu aceeaşi frecvenţă intră în rezonanţă. Putem
înţelege aceasta fo lo sin d u -n e de un diap azo n , un
instrument în formă de Y, folosit pentru a da tonul unei
voci sau pentru a acorda un instrument muzical.
Când un diapazon este lovit cu un ciocănel de
cauciuc, producând nota la, iar un cântăreţ răspunde cu
un sunet la, diapazonul şi vocea produc o undă sonoră
de frecvenţă unică. Aceasta se numeşte rezonanţă. Când
75
una dintre părţi produce o frecvenţă, iar cealaltă parte

răspunde cu acelaşi sunet, ele intră în rezonanţă. Se
spune că ce se-aseamănă se-adună, aşa că s-ar părea că
vibraţiile se atrag şi interacţionează între ele.
Printr-o observaţie atentă veţi vedea că acest fenomen
se întâmplă peste tot în jurul vostru. Un câine ce se
plimbă pe stradă probabil că nu le va răspunde altor
animale pe lângă care trece, însă poate fi foarte sensibil
la un câine de pe cealaltă parte a străzii. Câinii urlă
adesea când aud sunetul unei sirene, iar aceasta ar putea
fi, de asemenea, un tip de rezonanţă.
întâlnim aceasta şi în relaţiile d intre oam eni:
persoanele care produc frecvenţe asemănătoare se simt
atrase unele de altele, rezultatul fiind prietenia. Anumiţi
oameni rămân indiferenţi unii faţă de ceilalţi, indiferent
cât de apropiaţi ar fi fizic. Totuşi, dacă o persoană pe
care n-o simpatizezi intră în contact cu tine, iar tu
reacţionezi, aceasta, de asemenea, înseam nă că intri în
rezonanţă într-un anumit mod cu acea persoană.
Cel mai mare secret al artelor marţiale japoneze este
numit „victorie fără luptă". Aceasta înseamnă, în esenţă,
a evita să intri în rezonanţă cu inamicul. Să lupţi şi să
câştigi înseam nă să intri în rezonanţă cu inamicul, iar
astfel nivelul relaţiei este foarte scăzut.
Când frecvenţele sunt fundamental incompatibile, ele
nu pot intra în rezonanţă. Nu putem accepta ceea ce este
fundamental diferit de noi înşine.
76
în orice caz, este interesant că poate exista rezonanţă

chiar şi când frecvenţele nu sunt identice. Aceasta se
întâmplă, de pildă, când frecvenţa se dublează. Intonarea
la pian a notei la, la 440 Hz şi a aceleaşi note la cu o
octavă mai jos, la 220 Hz, produce un sunet ce răsună
foarte plăcut; la fel, dacă la sunetul de diapazon
răspundem prin intonarea aceluiaşi sunet cu o octavă
mai jos, rezonanţa va fi, de asemenea, una plăcută.
Când diferenţa de frecvenţă este dublă, de patru ori
mai mare, de opt ori mai mare ş.a.m.d. — sau la jumătate,
un sfert etc. — rezultatul este rezonanţa. Principiul acestei
legături între frecvenţe se extinde la infinit. Indiferent cât
de îndepărtate sunt frecvenţele, rezonanţa va exista dacă
una dintre cele două cifre este multiplul celeilalte. De
asemenea, putem spune că pentru fiecare sunet, de la
fiecare nivel, există câte un sunet rezonant, la toate
celelalte niveluri.
Dacă stăm să ne gândim, oamenii se simt atraşi de
Hristos, de Buddha şi de alţii care emit un nivel înalt de
vibraţii, dar, de asemenea, ne simţim atraşi de speţa
joasă a renegaţilor societăţii (cum sunt Bonnie şi Clyde).
Pare o inconsecvenţă, dar se poate explica prin faptul că
oamenii intră în rezonanţă cu alţii la niveluri diferite. Este
posibil ca această dihotomie să facă parte, în mod natural,
din viaţă.
Pentru o mai bună înţelegere în acest dom eniu, am
putea să ne gândim cum să interpretăm, din perspectiva
77
frecvenţei vibraţionale, fenomenul îndrăgostirii dintre două

persoane ?
Iubirea este un tip de rezonanţă. De exem plu, dacă
aveţi capacitatea nivelului de frecvenţă 10, veţi intra în
rezonanţă cu alţii de la acelaşi nivel sau, poate, şi cu
cindva de la un nivel puţin mai înalt, să zicem 12.
Când oam enii intră în rezonanţă şi se îndrăgostesc,
aceştia ajung la cel mai înalt nivel al capacităţii lor. Dacă
o persoană cu capacitatea 10 care, până atunci, s-a folosit
doar de 5 părţi din această capacitate, se îndrăgosteşte
de cineva cu capacitatea 12, atunci el sau ea va începe
în m od natural să se folosească de întreaga capacitate 10,
indicând o creştere a frecvenţei.
Când eşti îndrăgostit, lucrezi mai eficient, iar m unca
pe care o faci (şi, adesea, chiar mediul tău înconjurător)
se poate transform a în bine fără ca tu să observi.
Persoanele care continuă să lucreze eficient până la vârste
înaintate sunt, aproape fără excepţie, îndrăgostite. Desigur,
această iubire nu se limitează la iubirea romantică. Pot fi
incluse respectul afectuos şi atracţia pentru alte persoane.
Iubirea ne determ ină creşterea nivelului frecvenţei. Ea ne
face să strălucim. Nu ar fi minunat dacă am putea fi
îndrăgostiţi toată viaţa?
Majoritatea lucrurilor din natură emit frecvenţe stabile.

Fiecare vrăbiuţă are, în esenţă, aceeaşi vibraţie (deşi,
între ele, vrăbiuţele pot simţi mici diferenţe), iar sunetele
emise de câini sau pisici nu variază prea mult. în schimb,
78
fiinţa umană are capacitatea de a se folosi după bunul

său plac de gama do, re, m i, fa, sol, la, si, pentru a crea
melodii frumoase. Nu găsiţi şi dumneavoastră că aceasta
este o capacitate minunată?
Oamenii sunt singurele făpturi care pot intra în
rezonanţă cu toate celelalte fiinţe şi lucruri din natură.
Putem comunica cu tot ce există în Univers. Putem să
emitem energie şi, în schimb, să primim energie. Totuşi,
această capacitate este o sabie cu două tăişuri. Când
acţionează în slujba propriei lăcomii, oamenii emit energie
care lucrează la distrugerea armoniei din natură.
Pângărirea Pământului nostru este rezultatul unui
impuls neîm blânzit pentru câştig, lăcomie şi pentru
împlinirea poftelor, născute din revoluţia industrială.
Aceasta a dus la stilul de viaţă al consumului în masă,
periclitând în m od serios mediul global.
Am pornit la drum într-un nou secol, o perioadă din
istorie în care trebuie să realizăm schimbări serioase în
modul nostru de gândire. Doar fiinţele umane pot rezona
cu tot restul lumii şi, din acest motiv, este esenţial să ne
schimbăm modul de gândire, pentru a putea trăi în
armonie cu natura şi pentru a nu mai continua să
distrugem Pământul. Vibraţia pe care o dăm Pământului
şi planeta pe care o creăm depinde de fiecare dintre noi
în parte.
Cum veţi alege să vă trăiţi viaţa?
Dacă vă umpleţi inima de iubire şi recunoştinţă, vă
veţi găsi înconjuraţi de atâtea lucruri vrednice de iubit şi
79
pentru care puteţi fi recunoscători şi veţi ajunge chiar să

vă bucuraţi de viaţa plină de sănătate şi fericire pe care
o cău taţi! Dar ce se va întâmpla dacă emiteţi semnale de
ură, nem ulţum ire şi tristeţe? Probabil veţi ajunge într-o
situaţie care vă va face nesuferiţi, nemulţumiţi şi trişti.
Viaţa pe care o trăiţi şi lumea în care trăiţi sunt în
mâinile dumneavoastră.
80
CAPITOLUL AL DOILEA
Poarta către o altă lume
cum, aş vrea să vă rog să lăsaţi această carte

A din mână, să vă turnaţi un pahar cu apă şi să
îl aşezaţi pe masă, în faţa dumneavoastră. (Sau, dacă nu
se poate, imaginaţi-vă că aţi făcut-o.)
Ce vedeţi în pahar?
Puteţi vedea încăperea în care vă aflaţi, peisajul de
pe fereastră şi puteţi simţi întreaga atmosferă din jur —
toate acestea surprinse de apa din pahar.
Apa este atât de banală încât rareori stăm să ne
gândim la ea. Deşi o bem, ne spălăm şi o folosim la gătit
în fiecare zi din viaţă, puţine persoane îşi petrec mult
timp reflectând serios asupra apei. Probabil că nimic nu
este mai misterios decât apa.
Unul dintre cele mai misterioase lucruri despre apă
este simplul fapt că gheaţa pluteşte în ea. La alte substanţe
care trec de la starea lichidă la cea solidă, creşte densitatea
81
moleculelor şi a atomilor care formează masa solidă, iar

respectiva substanţă devine ceva mai grea. însă particulele
apei se aliniază într-un m od extrem de regulat, cu multe
spaţii largi între ele. Când gheaţa se transformă din nou
în apă, particulele devin de sute de mii de ori mai active.
Particulele fiind mai active, spaţiile acelea se umplu, făcând
apa în starea lichidă mai densă şi mai grea decât cea din
starea solidă.
Apa are cea mai m are greutate la 4°C (39*F). Aceasta
este tem peratura la care particulele active de apă umplu
spaţiile libere din structura moleculară. Pe măsură ce
tem peratura creşte, particulele devin şi mai active, ceea
ce duce la scăderea densităţii.
Din această cauză, indiferent cât de joasă este
tem peratura deasupra unui lac (sau a oricărei alte ape),
tem peratura de la fundul apei răm âne constantă, la 4'C.
Ca urmare, vieţuitoarele din lac pot supravieţui iernilor
lungi, sub gheaţă.
Dacă apa s-ar com porta ca celelalte substanţe, iar
gheaţa s-ar scufunda la fund, ce s-ar întâm pla? Probabil
că noi nu am fi aici. La fiecare scădere de temperatură,
fundul lacurilor şi al ocean elo r ar îngheţa şi toate
vieţuitoarele ar muri.
Datorită faptului că gheaţa pluteşte, chiar şi atunci
când suprafaţa apei este acoperită de gheaţă, mediul
biologic de sub gheaţă perm ite continuitatea vieţii.
De asemenea, apa are capacitatea unică de a dizolva
alte substanţe şi de a le purta cu sine. Gândiţi-vă cât de
82
POARTA CĂTRE O ALTĂ LUME
multă materie poate fi dizolvată în apă şi cât de dificil

este de redat apei stadiul iniţial de puritate. în instalaţiile
tehnice semiconductoare şi în fabricile chimice se folosesc
purificatori speciali pentru apă pentru păstrarea apei foarte
pure, dar din momentul în care această apă este pusă
într-un vas din plastic (sau din aproape orice alt material),
impurităţile încep să se dizolve. Este deosebit de dificil
să păstrezi apa în starea perfect pură. Nu vă veţi mira să
auziţi că până şi apa de la robinet şi cea din râurile ce
par perfect curate, conţine multe impurităţi şi minerale.
Această capacitate a apei de a dizolva alte substanţe
creează un fel de „supă a vieţii" care aprovizionează
oceanele cu substanţele hrănitoare necesare vieţii. Această
supă a devenit locul de naştere al tuturor vieţuitoarelor
de pe Pământ.
într-adevăr, apa este forţa care creează şi dă viaţă.
Fără apă, particulele nu s-ar amesteca şi nu ar circula.
Apa a creat haosul pe Pământ şi tot ea a dat naştere
ordinii — rezultatul fiind o planetă ce abundă de viaţă.
O credinţă străveche spune că acolo unde este apă,
este şi viaţă. în Japonia, locul de unde izvora apă din
păm ânt era considerat sacru şi de un nivel energetic
înalt, ceea ce îl făcea locul ideal pentru ridicarea unui
altar. Alte locuri au fost, de asemenea, numite sacre
datorită „surselor de energie" pe care le emiteau, iar
aceste locuri s-au dovedit aproape întotdeauna ca aflându-se
deasupra unor ape subterane.
83
Apa este mama vieţii şi, în acelaşi timp, energia

vieţii, datorită caracteristicilor sale unice.
Cercetările mele în misterele apei mă fac să mă
gândesc că apa nu aparţine acestui Pământ.
De ce credeţi că există atâta apă pe Pământ? Cele
mai multe explicaţii afirmă că atunci când s-a format
Păm ântul, acum vreo 4,6 m iliarde d e ani, apa s-a
transformat în aburi, s-a evaporat şi a produs ploaia care
a căzut pe Pământ, form ând astfel oceanele.
însă totul a început cu naşterea soarelui. Bulgări
imenşi de gaze s-au adunat la un loc şi au început să se
rotească, formând o minge roşie. Resturile de praf şi
gaze s-au adunat şi ele, alcătuind Pământul şi celelalte
planete din sistemul solar. Pe atunci, Pământul era încă
o minge de magmă topită ce conţinea hidrogen. Pe măsură
ce magma s-a răcit, hidrogenul s-a evaporat în atmosfera
proaspăt formată.
însă nu toţi oam enii de ştiinţă sunt de acord cu
această teorie, iar unii propun alternative radical diferite.
Unul dintre aceştia este Louis Frank de la Universitatea
din Iowa, care a sugerat că apa a ajuns pe această planetă
sub forma unor gheţari veniţi din spaţiu.
Profesorul Frank şi-a început cercetările deoarece I-a
nedum erit faptul că fotografiile din sateliţi arătau pete
negre; a ajuns la concluzia că aceste pete negre erau
mici com ete căzând pe Pământ.
Aceste mini-comete sunt de fapt mingi de apă şi
gheaţă cântărind mai bine de o sută de tone şi care cad
84
în atmosfera Pământului într-o proporţie de aproximativ

douăzeci pe minut (sau zece milioane pe an). Teoria este
aceea că aceste mingi de gheaţă au bom bardat Pământul
şi acum patruzeci de miliarde de ani, form ând mările şi
oceanele, iar acest fenom en continuă şi în ziua de azi.
Forţa de gravitaţie a Pământului atrage aceste comete
de gheaţă în atmosferă, iar căldura soarelui le evaporă,
transformându-le în gaz. în spaţiul exterior, începând de
la 55 de kilometri deasupra Pământului şi până aproape
de suprafaţa terestră, pe parcursul căderii, particulele de
gaz se amestecă cu aerul din atmosferă şi sunt suflate
într-o parte şi-n alta, căzând pe Pământ sub formă de
ploaie sau ninsoare.
Acum câţiva ani, a fost puternic mediatizat un anunţ,
făcut de NASA şi Universitatea din Hawaii, care relata că
teoria profesorului Frank este într-adevăr veridică. Cu
toate acestea, mai sunt încă mulţi oam eni de ştiinţă care
refuză să accepte această nouă modalitate de a privi
lumea.
Dacă noua abordare a chestiunii ar câştiga credibilitate
pe scară largă, multe cărţi din bibliotecile lumii ar trebui
să fie rescrise. Ar afecta aproape toate teoriile ştiinţifice
ce tratează viaţa pe această planetă, precum cea a originii
omului şi teoria evoluţionistă a lui Darwin.
Este o idee universal acceptată aceea că nu poate
exista viaţă în lipsa apei, iar dacă acceptăm că apa, sursa
oricărei vieţi, a fost trimisă din spaţiu, atunci, în mod
85
logic, ajungem la concluzia că toate formele de viaţă,

inclusiv cea a fiinţelor umane, este de natură extraterestră.
Dacă continuăm cu această teorie a apei, ca fiind de
natură extraterestră, probabil vom putea înţelege mai bine
num eroasele caracteristici neobişnuite ale apei.
De ce pluteşte gheaţa ? Cum de poate apa să dizolve
atât de multe ? Cum de poate un prosop să absoarbă apa,
sfidând, aparent, legile gravitaţiei ? Privind apa ca nefăcând
parte din această lume, misterele acestea ca şi altele care
ţin de apă pot părea mai uşor de înţeles.
Apă venită din spaţiu — poate părea o idee exagerată.
Dar nu vă şi intrigă imaginaţia ? încheindu-şi lunga călătorie
prin Cosmos, apa îşi începe urm ătoarea fază de călătorii
pe planeta noastră.
Blocurile de gheaţă ajung pe Păm ânt, apoi se
transformă în nori şi, în cele din urmă, cad pe Pământ
sub formă de ploaie sau ninsoare. Apa spală apoi munţii,
sapă în pământ, îm bogăţindu-se în minerale, apoi iese
din nou la suprafaţă. Din râuri şi oceane soarele evaporă
apa, aducând-o din nou în atmosferă pentru a forma, din
nou, nori.
Această apă şi mineralele pe care le poartă cu ea pe
durata acestui ciclu, fac ca viaţa să poată exista. Dioxidul
de carbon din atmosferă se dizolvă în oceane, făcând
posibilă fotosinteza şi creând astfel un sistem ecologic
perfect echilibrat.
Oceanul este locul unde, acum vreo 3,8 miliarde de
ani, a apărut prima sclipire de viaţă. Aceasta a devenit o
algă capabilă de fotosinteză, ceea ce a dus la asigurarea

primei provizii de oxigen. Oxigenul, interacţionând cu
razele ultraviolete ale soarelui, a înconjurat Pământul
într-un fel de brâu protector numit stratul de ozon.
Apoi, în urmă cu circa 420 de milioane de ani, viaţa
a păşit pentru prima oară afară din apă, eliberându-se
din adâncurile oceanului cu ajutorul oxigenului şi a
stratului de ozon.
Se presupune că apariţia strămoşilor noştri umanoizi
s-a petrecut abia în urmă cu 20 de milioane de ani, în
Africa. Dacă considerăm că istoria de 4,6 miliarde de ani
a Pământului constituie un singur „an“, atunci fiinţa umană
s-a născut la ora opt seara, în ultima zi a anului — totul
fiind posibil datorită formării oxigenului şi a stratului de
ozon.
Iar forţa care a creat viaţa şi i-a permis să evolueze
a fost, bineînţeles, apa. Apa a putut face acestea deoarece
are capacitatea singulară de a dizolva substanţele nutritive
necesare vieţii şi de a le purta apoi din munţi şi râuri
până în oceane.
Aşa că următorul lucru despre care ne întrebăm este
dacă această grandioasă dramă a vieţii este doar un
accident. Când ne gândim la povestea a cărei intrigă a
început în vremuri atât de îndepărtate încât ne simţim
imaginaţia îm povărată, când ne gândim la naşterea vieţii
pe această planetă şi la drumul de creaţie al unui sistem
perfect care a îngăduit evoluţia, nu putem să nu sperăm
87
şi să nu simţim că, în toate acestea, este implicată cumva

o intenţie măreaţă.
Kazuo Murakami, profesor emerit la Universitatea
Tsukuba, a devenit cunoscut în întreaga lume pentru
interpretarea pe care a adus-o codului ADN de oxid
numit renin. Părerea lui despre această chestiune este că,
cu cât înţelegi mai profund ADN-ul, cu atât mai obligat
te simţi să admiţi că cineva anum e a jucat un rol în
înregistrarea atâtor informaţii am ănunţite şi sofisticate
într-un spaţiu atât de mic. Termenul pe care îl foloseşte
pentru a descrie această existenţă este ceva măreţ.
Grandioasa dram ă a apei şi a vieţii nu poate fi
explicată dacă excludem existenţa a ceva măreţ. Povestea
se desfăşoară chiar şi astăzi, după scenariul scris de
intenţiile măreţe ale Cosmosului.
Ce informaţii a adus cu ea apa din trecut când a
părăsit spaţiul şi a căzut pe Pământ? Putem presupune
că purta în ea programul necesar dezvoltării vieţii. Acum
sper că începeţi să aveţi o imagine mai clară despre ce
înseam nă viaţa.
Apei care cade din cer îi trebuie zeci sau chiar sute
de ani să se infiltreze în pământ şi să devină apă subterană.
Joan S. Davis de la Universitatea Tehnică din Ztirich a
făcut, timp de circa treizeci de ani, cercetări asupra apei
de râu din Elveţia, pe care o num eşte apă înţeleaptă. în
schimb, apa care a căzut de curând, o num eşte apă
tânără.
Căzând pe Pământ, intrând în păm ânt şi reieşind

apoi, apa adună informaţii de la diversele minerale şi
devine înţeleaptă.
După treizeci de ani în care a fost profesoară, Joan
s-a retras de la universitate, iar acum cercetează pe cont
propriu. Am avut onoarea de a face o prezentare alături
de ea la un simpozion din Elveţia. Cercetările ei se
concentrează pe prelucrarea apei. Sistemul actual de
aprovizionare cu apă transportată prin ţevi lungi are ca
urmare o apă nu prea sănătoasă pentru trup. Când apa
este expusă la presiune ridicată şi curgând în linie dreaptă
prin ţevi, legăturile apei se sfărâmă, pierzând mineralele.
Prin urmare, Joan şi-a îndreptat atenţia spre a găsi
căi simple de aprovizionare cu apă sănătoasă pentru un
num ăr cât mai mare de oameni, inclusiv pentru cei săraci.
Una dintre propunerile ei este folosirea cristalelor: când
sunt introduse în apă cristale mici de gheaţă, mineralele
din apă se păstrează, iar, astfel, apa aceasta va ajuta la
creşterea unor recolte mai bogate. Joan a făcut, de
asem enea, cercetări în vederea îmbunătăţirii calităţii apei
folosind magneţi şi inventând robinete care să dea apei
o mişcare circulară. Ea vrea să descopere cum se poate
introduce m işcarea naturală a apei în sistem ul de
aprovizionare cu apă.
Aceasta este ceea ce are de spus despre cercetările ei:
Am auzit de multă lume care se interesează

de cercetările tale asupra cristalelor de gheaţă.
Cred că aceste cercetări le vor aduce oam enilor

nişte sugestii importante. Una dintre ele ar fi
respectul crescut pentru apă. Alta ar fi realizarea
faptului că apa răspunde chiar şi celei mai subtile
energii. De asem enea, vreau să le aduc la
cunoştinţă oam enilor de ştiinţă şi autorităţilor
că, la momentul actual, nu este alocată aproape
nici o sumă de bani pentru studiul apei.
Consider că cercetările mele pot fi folosite
în domeniile sănătăţii şi ale îngrijirii medicale.
Nu prea există in teres p e n tru im p o rtan ţa
caracteristicilor fizice ale apei. De exem plu, se
spune că apa minerală este sănătoasă, dar puţini
ştiu că mineralele din apa minerală pot dăuna
arterelor. De asemenea, apa minerală carbonizată
are aciditatea ridicată, ceea ce este nesănătos
pentru trup. în orice caz, ar trebui să înlocuim
apa îmbuteliată cu apa curgătoare, naturală. Apa
vrea să fie liberă.
Joan ne mai transmite urm ătoarele cuvinte:
Ce contează acum este să ne redobândim

dorinţa de a trata apa cu respect. în cadrul
culturii noastre m odem e ne-am pierdut atitudinea
respectuoasă faţă de apă. în G recia antică,
oam enii om agiau cu adevărat apa şi m ulte
legende greceşti se bazează pe protecţia apei.
90
însă a apărut ştiinţa şi a respins aceste mituri,

deoarece nu erau ştiinţifice. Apa şi-a pierdut
caracterul mistic, devenind doar o substanţă ca
oricare alta de care tehnologia poate dispune
după bunul plac. Spunem uneori: „Apa purificată
nu este pură“. Apa prelucrată în staţiile de tratare
nu este apa care produce cristale minunate. Nu
de purificare are nevoie apa, ci de respect.
Aceste vorbe înţelepte sunt rezultatul a mulţi ani de

observare a apei. A fost deosebit de încurajator faptul că
un om de ştiinţă de o asem enea calitate şi-a exprimat,
din respect pentru apă, interesul pentru cercetările mele
asupra cristalelor de apă.
Iar, în final, Joan mi-a dat următorul sfat:
Dacă reuşeşti să pui bazele fizice pentru

teoriile tale privind cristalele de gheaţă, vei putea
face un anunţ foarte convingător către întreaga
lume, chiar de aici, căci Elveţia este recunoscută
în întreaga lume pentru cercetările sale asupra
apei.
Aceasta m-a încurajat cu adevărat într-o vreme când

aveam de gând să deschid un centru în Elveţia pentru a-mi
promova cercetările asupra apei.
Apa înregistrează informaţii şi, circulând prin pământ,
distribuie aceste informaţii. Această apă trimisă din spaţiu
91
este plină de inform aţii d esp re viaţă, iar u n a din

modalităţile de a descifra aceste informaţii este observarea
cristalelor de gheaţă.
Când mă uit la nenum ăratele cristale minunate ce se
formează în apă am senzaţia că privesc la materializarea
vieţii ce se desfăşoară în faţa ochilor mei. Cristalele care
se formează când îi arăţi apei cuvinte pozitive sunt de-a
dreptul fantastice. Răspunsul apei la cuvintele iubire şi
recunoştinţă este pur şi simplu grandios. Aceste cuvinte
pozitive îi conferă suflet apei, pe care-l materializează,
pentru a reda viaţa în deplinătatea ei.
De asem enea, am impresia că faptul de a privi
cristalele de gheaţă este un act de creare a vieţii. Aceasta
pentru că, atunci când privim cristalele de gheaţă, apa îşi
schimbă înfăţişarea cu fiecare clipă. Privirea are energia
sa specifică şi, în timp ce o privire binevoitoare dăruieşte
curaj, o privire răutăcioasă îndepărtează sentim entul
curajului.
O familie abonată la revista noastră a făcut un
experim ent interesant. Au pus orez în două borcane şi,
în fiecare zi, timp de o lună, i-au spus „Mulţumesc"
orezului dintr-un borcan şi „Prostule" celui din celălalt
borcan, urmărind schimbarea suferită de orez pe parcursul
acelei perioade. Chiar şi copiii, întorcându-se de la şcoală,
rosteau aceste cuvinte în faţa borcanelor cu orez.
După o lună, orezul căruia i s-a spus „Mulţumesc"
a început să fermenteze, având un miros suav ca cel de
92
malţ, pe când orezul căruia i s-a spus „Prostule" a putrezit

şi s-a înnegrit.
Am scris despre acest experiment într-o carte pe
care am publicat-o şi, ca urmare, sute de familii din
Japonia au făcut experimentul. Cu toţii au avut aceleaşi
rezultate. Una dintre familii a încercat o extindere a
experim entului: ca şi ceilalţi, i-au spus „Mulţumesc"
primului borcan cu orez, „Prostule" celui de al doilea, iar
apoi au pregătit un al treilea borcan cu orez pe care I-au
ignorat pur şi simplu.
Ce credeţi că s-a întâmplat? Orezul pe care I-au
ignorat a putrezit mai repede decât cel căruia i-au spus
„Prostule". Alţii care au încercat ulterior acest experim ent
au avut aceleaşi rezultate. Se pare că a fi ridiculizat nu
este chiar atât de distrugător ca a fi ignorat.
Faptul de a acorda cuiva atenţie pozitivă sau negativă
este, oricum, o modalitate de a transmite energie. Forma
cea mai degradantă a comportamentului este aceea de a
nu acorda atenţie.
Cred că acest experiment conţine o lecţie foarte
importantă pentru noi. Trebuie să avem grijă să le acordăm
copiilor noştri atenţie şi să vorbim cu ei. Rostirea cuvintelor
de iubire şi bunătate ar trebui să înceapă încă din timpul
concepţiei.
Purtându-vă frumos cu plantele din casă — privindu-le
blând şi rostindu-le cuvinte de laudă — le veţi ajuta să
fie sănătoase şi pline de viaţă. Acelaşi lucru este valabil
şi pentru animalele de casă şi chiar pentru insecte.
93
Prin această carte sper ca un num ăr cât mai mare de

oam eni să dobândească respect pentru apă şi să o
privească într-un m od mai prietenos. Rezultatul va fi că
apa va produce mai multe cristale frumoase, iar astfel
vom participa la crearea unei lumi micuţe, dar frumoase.
Nu am nici o îndoială că Dum nezeu se bucură pe
deplin de creaţia Sa şi că doreşte să ne dăruiască şi nouă
capacitatea Sa de a crea. Atunci va privi în jos către noi
cu ochi blânzi, în timp ce ne vom folosi liberul arbitru
în practicarea acestei abilităţi.
Memoria modulului de viaţă a ajuns pe acest Pământ,
purtată de sufletul apei. Din această memorie s-a născut
viaţa, au apărut fiinţele umane şi, în sfârşit, te-ai născut
şi m-am născut. Iar astăzi privim din nou apa şi-i insuflăm
viaţă. Conştiinţa, conştienţa şi bunăvoinţa ta, ca şi surâsul
tău pornit dintr-un sentim ent de iubire — toate acestea
îi dăruiesc apei o nouă viaţă şi au ca urmare crearea unui
Univers nou şi măreţ.
CAPITOLUL AL TREILEA
Din conştiinţă se naşte totul
e când mă aflu sub vraja miraculoaselor puteri

D ale apei, am fost binecuvântat cu şansa de a
vedea şi întreprinde experim ente pe multe tipuri de apă
din întreaga lume. Fiecare mostră de apă din diferitele
locuri de pe Pământ are caracteristici unice şi minunate.
De asemenea, am văzut cu proprii mei ochi cum
este poluată apa. Organizaţia m ondială a comerţului
(World Trade Organization) a afirmat că secolul al XX-lea
a început cu războaie pentru petrol şi că în secolul al
XXI-lea se vor da războaie pentru apă.
Am menţionat faptul că nu există apă de la robinet
în Japonia care să poată produce cristale desăvârşite şi
întregi, din cauza folosirii clorului. Clorul, introdus în apă
la începutul secolului al XX-lea în Londra, a fost folosit
şi în Japonia începând de acum cel puţin cincizeci de ani
în urmă.
95
MESAJELE ASCUNSE DLN APĂ
Spre deosebire de apa de la robinet, apa de izvor,

cea din cursul superior al râurilor şi din alte surse naturale
formează cristale superbe. Totuşi, cea mai mare parte a
apei care ţâşneşte astăzi din păm ânt a căzut din nori de
mai bine de cincizeci de ani — cam în perioada când a
început industrializarea în Japonia.
Poluarea apei de ploaie s-a întins la scară globală.
Am încercat să fac fotografii ale cristalelor formate în apa
de la robinet dintr-un oraş din Japonia, apă ce fusese
poluată cu dioxină, dar nu am reuşit să scot la iveală nici
măcar un fir de cristal. Reziduurile industriale circulă,
poluând apa în circuitul ei şi împrăştiind toxine în întreaga
lume.
Există însă speranţă. Locuitorii oraşului cu apa poluată
cu dioxină au devenit extrem de interesaţi de protecţia
apei, iar acum, de la an la an, este tot mai uşor să
produci cristale.
Poluarea s-a născut în propria noastră conştiinţă. Am
început să gândim că vrem un stil de viaţă abundent şi
com od cu orice preţ, iar acest egoism a dus la poluarea
mediului, care, acum, afectează orice colţ de pe glob.
Am văzut din fotografiile cristalelor că apa este
oglinda sufletelor noastre. Cum ne arată sufletele — şi
cum ar trebui să arate? Aceste întrebări pot fi dezlegate
tot de către apă.
încotro ne îndreptăm ? Care este rolul nostru în
protejarea acestei planete ? Astfel de întrebări se pot naşte
doar dacă recunoaştem măreţia fiinţei umane. Poate că a
96
D IN CONŞTIINŢĂ SE NAŞTE TOTUL
venit vremea să încetăm să mai considerăm omul ca

mijlocitorul răului. Cred că subestim ăm capacităţile
înnăscute pe care le are fiecare dintre noi. Dispunem de
puteri incredibile.
Oamenii de ştiinţă estimează că există între 108 şi
111 elemente. (Cred că cifra este 108 — din motive ce
le voi explica mai încolo.) Până acum, ştim cu siguranţă
că 90 din aceste elemente se află în corpul uman —
dintre toate vietăţile, numai corpul uman conţine atât de
multe elemente. Eu cred însă că mai sunt elem ente
ned esco p erite în noi (sau că vom acum ula restul
elem entelor pe măsură ce evoluăm şi ne apropiem de
desăvârşirea fiinţei umane).
Fiinţele mai evoluate conţin o gamă mai largă de
elemente. în comparaţie cu omul, plantele conţin mult
mai puţine elemente, şi care este urmarea acestui lucru?
Putem deduce că mai puţine elem ente înseam nă o
capacitate mai mică pentru emoţii. Diverse animale pot
simţi durerea, dar este foarte probabil că doar oamenii
(şi alte animale apropiate, ca nivel de evoluţie, omului)
pot simţi unele emoţii superioare ca tristeţea şi pasiunea.
Privind corpul uman ca pe un univers conţinut în
sine, este normal să tragem concluzia că purtăm în noi
toate elementele. Conform budismului, omul se naşte cu
108 d e d o rin ţe lum eşti (d e exem plu: d ezo rd in ea,
ataşamentul, gelozia şi vanitatea) care ne chinuie de-a
lungul vieţii. Cred că este logic să concludem că aceste
108 dorinţe lumeşti corespund celor 108 elemente.
97
De fapt, primul dispozitiv de detecţie al vibraţiilor

pe care I-am introdus în Japonia a adus multe dovezi în
direcţia aceasta. Dispozitivul putea m ăsura vibraţiile
singulare emise împrejur, transmiţându-le apoi în apă.
Am putut măsura vibraţiile mai multor persoane diferite
şi am descoperit că vibraţiile negative pe care le emitem
corespund vibraţiilor emise de diversele elemente.
De pildă, vibraţiile produse la iritare sunt echivalente
celor ale m ercurului, vibraţiile p ro d u se la furie —
plumbului, iar cele la tristeţe şi supărare — aluminiului.
La fel, n esig u ran ţa ţine d e cadm iu, d isp erare a şi
deznădejdea de fier, iar stresul şi încordarea de zinc.
în ultimii ani s-a afirmat că folosirea cratiţelor şi
ustensilelor de bucătărie din aluminiu ar putea contribui
la declanşarea bolii Alzheimer. Dacă este adevărat,
probabil este din cauză că aluminiul are aceeaşi frecvenţă
cu tristeţea, astfel încât tristeţea şi gândurile sumbre ale
bătrâneţii atrag aluminiul, declanşând boala Alzheimer.
Joan Davis, specialistă în cercetări asupra apei,
menţionată în capitolul anterior, relatează următorul episod
interesant:
Un fizician a făcut un experiment, căutând

să afle în ce fel poziţia stelelor afectează apa.
Folosind apă ce conţinea diverse minerale, a
testat rapiditatea cu care hârtia absoarbe apa în
funcţie de cum sunt aşezate stelele.
Descoperirea sa a fost că, atunci când Saturn

domină Pământul, plumbul reacţionează lăsându-se
absorbit de hârtie, pe când celelalte elemente
cum sunt cuprul, argintul şi fierul, au reacţionat
puţin sau chiar deloc.
Putem deduce din aceasta că există o
legătură strânsă între planeta Saturn şi plumb.
Metalele intră în rezonanţă cu emoţiile şi stările
omului, deci următoarea deducţie logică este că
Saturn se află în relaţie strânsă cu starea de furie.
P oate că legătura dintre constelaţii şi
caracterul omului, despre care vorbesc astrologii,
are ceva de-a face cu legătura cu metalele.
Aceasta este o teorie foarte însemnată pentru mine,

cu atât mai mult cu cât am propriile mele concepte
despre legătura dintre cele 108 de dorinţe lumeşti şi
elemente. Numărul planetelor din sistemul solar este 9,
o cifră care multiplicată cu 12, dă cifra 108. Folosind
tabelul periodic al elementelor, o să descifrăm poate,
într-o zi, ce planete corespund elementelor.
Chiar în timp ce lucram la planul pentru această
carte, am văzut o emisiune la televizor unde se spunea
că toate elementele de pe Pământ au apărut din căldura
uriaşă provocată de o stea care a explodat undeva,
departe, în spaţiu. Iată încă un elem ent interesant din
jocul acesta de puzzle.
99
De-a lungul vieţii vom fi victimele celor 108 de

dorinţe lumeşti, dar cum ar trebui să abordăm emoţiile
negative care par imposibil de evitat ? Cunoaşterea modului
în care ar trebui să ne com portăm în legătură cu emoţiile
negative este aceeaşi cunoaştere de care avem nevoie
pentru a ne descurca bine în această viaţă. Ce ar trebui,
deci, să facem când ne simţim mintea plină de furie,
tristeţe, invidie sau alte gânduri negative?
Mai întâi trebuie să înţelegem că nu este posibil sau
necesar să ne eliberăm de propriile noastre sentimente.
Nimeni nu este întru totul liber de gânduri negative. Cu
toţii purtăm în noi m emoria străm oşilor din vremuri
îndepărtate, începân d cu naşterea primei fiinţe umane,
şi tu tu ro r ne este scris să m oştenim o p arte din
negativismul lor.
Oricum ar fi, este într-adevăr dureros să nu ne putem
elibera de neîncetate gânduri şi sentim ente negative care
ne rod sufletul. Chiar şi pentru o clipă, ce am putea face
să ne eliberăm de tot acest negativism?
Sprijinindu-se pe principiile vibraţiei, răspunsul este
limpede. Tot ce avem de făcut este să emitem sentimentul
opus celui negativ. C om binând d o u ă u n de o puse,
sentimentul negativ dispare.
Cu câţiva ani în urmă, o universitate din Japonia a
creat o m etodă de a şterge sunetul prin sunet. Produceau
un sunet care avea rolul de a şterge zgomotul nedorit,
dând astfel naştere la linişte (de pildă, în jurul unui
telefon). Identificând lungimea de undă a zgomotului
100
nedorit, cercetătorii puteau produce opusul acelui zgomot

şi, emiţându-1 prin difuzoare, să anuleze com plet sunetul
dintr-un anum it loc. Această metodă a fost deja folosită
p e n tru a c o m b a te z g o m o tu l fă c u t d e m o to ru l
automobilelor.
Există corespondenţe ale acestui principiu, cu privire
la sentimentele umane. Orice sentiment negativ are, la
polul opus, un corespondent pozitiv. Următoarea listă
conţine sentim ente care dau naştere la frecvenţe opuse:
ură recunoştinţă
furie bunătate
teamă curaj
anxietate pace lăuntrică
stres prezenţă de spirit
Faptul că două sentimente opuse generează aceeaşi

undă este semnificativ din două motive. în primul rând,
asemenea lui Jekyll şi Hyde, cu toţii avem două feţe.
Probabil vă este cunoscut faptul că persoanele nervoase,
cu firi aprinse, izbucnesc adesea în plâns şi că nu vi se
pare un lucru neobişnuit ca o persoană considerată
cumsecade să comită, dintr-o dată, o nelegiuire. De multe
ori auzim despre un bărbat care este drăguţ şi atent cu
prietena lui, că începe să facă ameninţări şi să fie violent
dacă ea se gândeşte să-i părăsească.
La fel cum nu există om fără fir de răutate în el, tot
astfel nu există om rău până în măduva oaselor. Faptul
101
că adăpostim în noi sentimente opuse ne face, pur şi

simplu, umani.
Prin urm are, dacă v-aţi îm b o ln ăv it d in cauza
sentimentului de ură, atunci va trebui să căutaţi vindecarea
în sentimentul de recunoştinţă.
însă chiar dacă sunteţi conştienţi de aceste lucruri,
tot poate fi dificil să vă umpleţi inima de recunoştinţă
dacă ea este deja plină de ură împotriva altora. în astfel
de clipe v-ar putea fi de folos să vă bazaţi pe serviciile
unui terapeut. Se poate ca apa miraculoasă de la Lourdes
din Franţa, despre care se spune că ar avea puteri
tăm ăduitoare, să poarte în ea sentim entele de gratitudine
ale Maicii Domnului. Ca urmare, persoanele care s-au
îm bolnăvit din cauza vibraţiilor de ură se pot vindeca
miraculos dacă beau din această apă sfântă.
Acelaşi principiu este folosit şi în hom eopatie. Cum
se face că, dacă diluăm otravă în apă până la punctul
unde, fizic, nu mai poate fi detectată, soluţia care înainte
fusese toxică devine, acum, leac ? Când substanţa în sine
dispare şi nu mai rămân decât informaţiile cuprinse în
vibraţii, otrava şi medicamentul devin una.
Dacă ne gândim logic, m edicam entele nu sunt bune
pentru trup. Poate că atenuează unele simptome şi înlătură
durerea, dar ele pot să devină şi o otravă periculoasă.
M edicamentele care înlătură durerea au frecvenţa
vibraţională opusă durerii pe care o avem în vizor.
Amestecând diverse substanţe într-un laborator veţi putea
găsi frecvenţa pe care o căutaţi. Dacă, injectând respectiva
102
substanţă într-un şoarece, obţineţi efectul dorit, puteţi

apoi să încercaţi să o daţi şi oamenilor.
Când medicamentul ajunge în corp şi opreşte durerea,
se opresc şi vibraţiile substanţelor combinate, iar diverse
substanţe revin la stadiul lor iniţial, em iţând vibraţiile lor
specifice. Dar dacă se întâm plă ca aceste vibraţii să
dăuneze altor structuri celulare, vor apărea efectele
secundare negative.
Medicamentele sunt eficiente în tratamentul bolilor,
dar nu înţelegem cu adevărat cum se face că ele
funcţionează. Dacă veţi privi m edicam entele conform
principiului vibraţiilor, veţi avea o perspectivă inedită.
De exemplu, în timpul unei operaţii, frecvenţa vibraţională
afectată va fi tratată cu o frecvenţă mult mai puternică.
Să spunem că se întâmplă să cădeţi de pe o clădire şi vă
izbiţi de pământ. în clipa impactului, frecvenţa corpului
vă creşte de sute de ori, iscând, evident, o situaţie critică.
Schimbări bruşte şi dramatice ale vibraţiei corpului au ca
urmare dureri mari şi răni. în astfel de cazuri, tratamentul,
ca să fie eficient, trebuie să implice frecvenţe la fel de
intense sau mai puternice — iar asta se obţine adeseori
cu ajutorul bisturiului. Instrumentele ascuţite au, în mod
normal, frecvenţe înalte şi este de datoria chirurgului să
folosească astfel de instrumente pentru a tăia corpul
pacientului şi a-i readuce frecvenţa la normal.
După părerea mea, medicul care se ocupă cu tratarea
corpului uman trebuie să fie, mai întâi, un filozof. în
trecut, medicul era şamanul sau preotul comunităţii, care
103
îndem na lumea să urm eze legile naturii, să-şi trăiască

viaţa într-un m od corect şi să se folosească de puterile
tămăduitoare existente în natură.
Dacă medicii ar trata nu num ai părţile bolnave ale
corpului, ci şi conştiinţa umană, cred că am observa o
scădere considerabilă a nevoii de medici şi spitale.
Persoanele bolnave ar merge la cel mai apropiat filozof
care să-i ajute să înţeleagă unde au greşit şi s-ar întoarce
apoi acasă cu hotărârea de a trăi o viaţă mai bună. Se
prea poate ca medicii viitorului să aibă rolul de sfătuitori,
în mai mare măsură decât rolul m edicilor din ziua de
astăzi.
Am discutat cu multă lume despre problem ele lor de
sănătate şi am ajuns să înţeleg că bolile sunt, în mare
parte, rezultatul sentimentelor negative. Dacă puteţi şterge
cauza unor astfel de sentimente, aveţi capacitatea înnăscută
de a vă reveni dintr-o boală. Nu trebuie subestimată
importanţa unei atitudini pozitive.
Gândirea pozitivă vă va întări sistemul imunitar şi vă
va ajuta pe calea însănătoşirii — fapt pe care comunitatea
medicală începe să îl înţeleagă. Există, de exemplu, un
medic care îşi tratează pacienţii bolnavi de cancer prin
escaladări de munţi. Dăruindu-le oam enilor un motiv de
a trăi, le ridică moralul şi le întăreşte sistemul imunitar.
De asemenea, există un interes crescând în medicina
holistică — pe lângă tratarea sim ptom elor de boală se
are în vedere stilul de viaţă al pacientului şi bunăstarea
mentală a acestuia. De fapt, medicii au format de curând
104
o organizaţie numită Societatea de Medicină Holistică din

Japonia2, care prom ovează acest tip de m edicină în
Japonia.
Au trecut vremurile în care credeam doar ceea ce
vedeam cu ochii liberi şi începem în sfârşit să ne
deschidem ochii faţă de importanţa sufletului. Este un
pas în direcţia bună şi cred că, în acest secol, va deveni
modul de gândire al celor mai mulţi oameni.
Trupul uman este în esenţă apă, iar conştiinţa este
sufletul. Metodele de a ajuta apa să curgă uşor sunt
superioare tuturor celorlalte m etode medicale accesibile
nouă. Ideea principală este să ne păstrăm sufletul într-o
stare pură, nepoluată. Vă puteţi imagina ce ar însemna
să ne circule prin corp apă care să poată forma cristalele
acelea superbe ? Dacă îi permiteţi, acest lucru poate deveni
realitate.
Printre toate medicamentele, nu există nici unul cu
puterile tăm ăduitoare ale iubirii. De când am realizat
acest lucru, le spun m ereu oam enilor că im unitatea
înseam nă iubire. Ce altceva ar putea fi mai eficient în
com baterea forţelor negative şi în redarea vitalităţii
corpului ?
în orice caz, am simţit în ultima vreme nevoia de
a-mi schimba terminologia. Acum ştiu că singură iubirea
nu creează imunitate, ci iubirea şi recunoştinţa îm preună.
M-am convins d e acest lucru în urma urm ătorului
experiment.
2 The Japan Holistic Medical Society
105
Am încălzit apă într-un cuptor cu microunde, iar

apoi am încercat să văd efectul câmpului magnetic asupra
cristalelor. Am folosit două tipuri de apă: apă distilată şi
apă de la robinet căreia i-am arătat cuvintele iubire şi
recunoştinţă. Cristalele formate în apa distilată au ieşit
doar parţial şi nedesăvârşite, dar apa căreia îi arătasem
cuvintele iubire şi recunoştinţă a produs cristale întregi.
Cu alte cuvinte, iubirea şi recunoştinţa au reuşit să facă
apa imună la efectele dăunătoare ale câmpului magnetic.
Am m enţionat că apa căreia i se arată cuvintele
iubire şi recunoştinţă formează cele mai frumoase cristale.
Desigur că şi cuvântul iubire poate forma, de unul singur,
cristale frumoase, dar iubirea şi recunoştinţa îm preună
dau naştere unor cristale de o profunzime şi un rafinament
unice, cu o strălucire de diamant.
Şi am mai descoperit că cristalele form ate sub
influenţa iubirii şi recunoştinţei seam ănă mai mult cu
cristalele produse sub efectul unic al recunoştinţei decât
cele influenţate doar de iubire. Aceasta indică faptul că
vibraţia recunoştinţei este mai intensă şi are o forţă mai
mare de influenţă. Iubirea tinde să fie mai degrabă o
energie activă, constând în actul de a dărui în m od
necondiţionat. în schimb, recunoştinţa este o energie mai
degrabă pasivă, un sentiment izvorât din faptul că ţi-a
fost dăruit ceva, din cunoştinţa faptului că ţi-a fost dăruită
viaţa şi din actul de a primi acest dar bucuros, cu am bele
braţe larg deschise.
106
Legătura dintre iubire şi recu n o ştin ţă p o ate fi

asemănată aceleia dintre soare şi umbră. Dacă iubirea
este soarele, recunoştinţa este luna. Dacă iubirea este
bărbatul, recunoştinţa este femeia.
Atunci ce înseam nă când spunem că energia pasivă
a umbrei sau a recunoştinţei este mai puternică decât
iubirea ? Reflectând asupra acestei întrebări, am dat peste
un concept interesant care a devenit o pistă importantă
în dezlegarea întrebării privind modul în care ar trebui să
ne trăim viaţa.
Care este legătura dintre iubire şi recunoştinţă ? Pentru
un răspuns la această întrebare putem să folosim apa
drept model. Molecula apei este alcătuită din doi atomi
de hidrogen şi unul de oxigen, reprezentaţi de formula
H20 . Dacă iubirea şi recunoştinţa s-ar îmbina, ca oxigenul
şi hidrogenul, într-o proporţie de 1 la 2, recunoştinţa ar
fi de două ori cât iubirea.
Sugestia mea este că echilibrul spre care trebuie să
tindem este acela unde recunoştinţa este dublă faţă de
iubire. La un seminar, după ce am afirmat acest lucru,
două tinere femei s-au apropiat de mine şi mi-au spus:
„Am fost foarte impresionate. Aţi spus, de fapt, că omul
are o gură pentru vorbit şi două urechi pentru ascultat,
nu-i aşa?“
„Aşa este — chiar a ş a !“ am exclamat şi am ştiut că
devenisem un pic mai înţelept.
Dacă privim natura, putem vedea că energia pasivă
este mai puternică. Peştii din mări şi oceane depun cantităţi
107
uriaşe de icre, dar nu toate ajung să fie clocite. Doar un

num ăr mic ajunge la stadiul de a da viaţă puilor, în
vreme ce restul ouălor sunt oferite drept hrană altor
vieţuitoare.
Au trăit oamenii într-o proporţie d e două părţi de
recunoştinţă şi una de iubire ? Senzaţia mea este că exact
opusul este valabil.
Fără îndoială, nu putem nega măreţia iubirii, iar
majoritatea oam enilor au o idee generală despre puterea
iubirii. însă am fost crescuţi într-o cultură în care întreaga
noastră atenţie este îndreptată asupra energiei iubirii, în
timp ce al doilea elem ent al formulei nu prea este luat
în seamă.
Atenţia umanităţii s-a îndepărtat de la ceea ce nu se
poate vedea şi s-a îndreptat spre lum ea fizică, evidentă.
Şi, pentru a ne însuşi cât mai mult din această lume
fizică, am tăiat păduri şi am cucerit deşerturi în efortul de
a asigura dominaţia suprem ă a culturii noastre.
Se poate, într-adevăr, ca aceşti paşi înainte făcuţi de
societatea umană să fie rezultatul iubirii — faţă de familiile
şi patriile noastre — însă, cât timp vom continua să ne
trăim viaţa bazându-ne pe această strategie, conflictele
nu vor mai lua sfârşit. Istoria secolului al XX-lea a fost
o istorie a luptelor şi a războaielor.
Poate că începem , în sfârşit, să înţelegem că direcţia
în care ne îndreptăm nu duce nicăieri. Am făcut prea
multe sacrificii pentru a ne asigura bogăţiile vieţii. Au
108
fost distruse păduri şi am pierdut ape curate, ba chiar am

porţionat şi am vândut pământ.
Lumea are nevoie acum de recunoştinţă. Trebuie să
începem învăţând ce înseam nă să ai destul. Trebuie să
simţim recunoştinţă pentru faptul de a ne fi născut pe o
planetă cu o natură atât de bogată, recunoştinţă pentru
apa care îngăduie viaţa. Ştim cu adevărat cât de minunat
este să putem respira o gură bună de aer curat?
Dacă deschideţi ochii, veţi vedea că lumea este plină
de nenum ărate lucruri care vă merită recunoştinţa.
Când v-aţi umplut de recunoştinţă, gândiţi-vă la cât
de pură va fi apa din tot corpul vostru. Când se va
întâmpla acest lucru, voi înşivă veţi fi un minunat şi
strălucitor cristal de lumină.
109
'
1
• . "1 ■ ! i ' ' V > S ,fK h •
'
■ ■
CAPITOLUL AL PATRULEA
Lumea se va schimba într-o singură clipă
Ş tiţi de unde puteţi face rost de apă cu adevărat

bună, pură?
Poate de la poalele Alpilor Elveţieni sau de la poli ?
Nu-i greu, în ziua de astăzi, să găseşti apă îmbuteliată cu
pretenţia de a fi cea mai bună apă din lume, dar putem
cumpăra, într-adevăr, apă bună?
Apa nu este pur şi simplu H20 . Indiferent cât de
naturală sau pură este apa pe care o beţi, fără un suflet
pur, apa nu va avea un gust bun.
Permiteţi-mi să vă întreb: Cât de limpede vă este
sufletul? Cât de mult vă împovărează problem ele de
serviciu ? Cum e cu problemele din familie ? Aveţi conştiinţa
încărcată? Dacă da, se prea poate ca apa pe care o beţi
să vi se pară stătută şi greoaie.
D upă ce participaţi cu plăcere la un sport sau la un
alt fel de exerciţiu, apa — chiar şi cea de la robinet —
Ui
are un gust delicios şi înviorător. Cu alte cuvinte, contează

mai mult ce este în interiorul vostru.
îmi dau seama că acestea sună ca şi cum aş spune
că totul se întâmplă în mintea voastră, dar ce încerc de
fapt să vă spun este că atunci când beţi apa cu un
sentim ent de recunoştinţă, apa însăşi este, fizic, alta decât
dacă o beţi când sufletul vă este plin de sentim ente
sumbre.
Afectele şi sentimentele noastre influenţează lumea
în fiecare clipă. Dacă transmiteţi cuvinte şi imagini creative,
veţi contribui la crearea unei lumi frumoase. însă em iţând
mesaje distructive, veţi contribui la distrugerea Universului.
Dacă ajungeţi să fiţi conştienţi de acest lucru, nu
veţi mai fi în stare să le spuneţi celor din jur cuvinte de
supărare, nici să-i învinovăţiţi pe alţii de propriile voastre
greşeli şi slăbiciuni. Aveţi puterea de a schim ba lumea
într-o clipă. Tot ce aveţi de făcut este o simplă alegere:
Veţi alege o lum e a iubirii şi recunoştinţei sau o lum e
chinuită, p lin ă d e nem ulţum ire ş i lipsuri? Răspunsul va
depinde de atitudinea voastră chiar din acest moment.
Potrivit învăţăturilor budiste, toate pe lume se află în
continuă schimbare şi nimic nu se schim bă vreodată. Din
perspectiva principiilor vibraţionale, energia vibraţiei
trebuie să rămână în mişcare continuă.
înţelegerea faptului că totul există în clipa de faţă vă
va aduce speranţă şi lumină în viaţă. Nu veţi mai avea
de ce să vă faceţi problem e din cauza trecutului şi veţi
şti că v iito ru l p o a te fi to t ce v eţi d o ri să fie.
112
LUMEA SE VA SCHIMBA ÎNTR-O SINGURĂ CLIPĂ
Dumneavoastră, cel sau cea din acest m om ent, deţineţi

cheia către orice.
Dacă vreţi să aflaţi cât de mare poate fi impactul
conştiinţei voastre asupra lumii, vă sugerez să faceţi un
mic experim ent printr-un joc pe care îl vom numi
„ştergerea norilor". Vreau să încercaţi să ştergeţi norii
folosindu-vă de puterea gândului.
într-o zi cu cerul parţial noros uitaţi-vă la cer şi ochiţi
un singur nor, unul nu prea mare. Gândurile pe care le
aveţi sunt foarte importante în acest joc, aşa că este
important să credeţi cu tărie că norul va dispărea, dar nu
trebuie să vă străduiţi prea tare. Dacă vă concentraţi prea
tare aţi putea chiar să împiedicaţi energia în drumul ei.
Când sunteţi pregătiţi, imaginaţi-vă o rază invizibilă
de energie îndreptată, din conştiinţă, asupra norului şi
sfărâmându-1 în bucăţi. Urmăriţi cu mintea cum raza-laser
ţinteşte în tot norul şi nu numai într-un singur loc.
Rostiţi apoi, la timpul trecut, „Norul a dispărut"; în
acelaşi timp, spuneţi-i energiei (din nou la timpul trecut),
„îţi mulţumesc că ai făcut asta". Dacă respectaţi aceşti
paşi, sunt sigur că norul va începe să se subţieze şi că,
în câteva clipe, va dispărea.
Aceasta arată cum conştiinţa umană poate avea un
impact enorm asupra lumii din jurul nostru. Norii sunt
făcuţi din apă sub formă de gaz, de aceea reacţionează
atât de prompt voinţei noastre.
în mod tradiţional, dacă cineva susţine puterea de
influenţă a conştiinţei um ane asupra lumii fizice riscă
113
sigur să fie ostracizat pe motiv că nu gândeşte ştiinţific,

însă ştiinţa a ajuns la un punct unde ignorarea conştiinţei
şi a minţii ne limitează capacitatea de înţelegere a lumii
din jurul nostru.
Mecanica cuantică, anum ite teorii psihologice (cum
e teoria lui Jung) şi ingineria genetică ne învaţă că există
şi altă lume decât cea pe care o cunoaştem atât de bine.
Această lume nu poate fi văzută cu ochiul liber, nici
atinsă cu mâna. Este o lume unde însuşi timpul nu există.
Cunoscutul teoretician de cuantică David Bohm
num eşte lum ea accesibilă simţurilor noastre „ordinea
explicită*1, iar firea dinăuntru „ordinea implicită". Concepţia
sa este că tot ce există în ordinea explicită a fost cuprins
în ordinea implicită şi că fiecare element al ordinii explicite
conţine toate informaţiile din ordinea implicită.
Aceasta ar putea fi ceva mai greu de înţeles, dar
ceea ce spune el este că fiecare elem ent din Univers
conţine informaţiile despre toate celelalte elemente din
Univers. Cu alte cuvinte, în fiecare individ — chiar şi
într-o singură celulă — se găsesc toate informaţiile din şi
despre Univers.
Aceste informaţii ale Universului includ timpul. Altfel
spus, faptul că existaţi aici şi acum este inclus în
informaţiile din Univers, îm preună cu toate informaţiile
din trecut, prezent şi viitor. Deci schimbarea lumii într-o
singură clipă nu este o simplă fantezie.
Dar să reflectăm un m om ent la clipa de faţă. Cum
o putem explica prin ştiinţa fizicii? David Bohm explică
114
cum un anumit aspect al Universului interior este proiectat

asupra fiecărei clipe din timp, creând astfel prezentul.
Următorul mom ent în timp este, de asemenea, o proiecţie
a unui alt aspect ş.a.m.d. Cu alte cuvinte, în fiecare clipă
ne este arătată o altă lum e. Doar că fiecare lume
momentană va influenţa următoarea lume momentană,
iar astfel avem impresia aceleaşi lumi continue.
Conform acestei teorii, lumea se schimbă în fiecare
clipă, recreată în continuu. Conştiinţa noastră are un rol
în această creare a lumii. Cred că, dacă veţi deveni
conştienţi de acest lucru, viaţa dumneavoastră nu va mai
fi aceeaşi.
Am discutat unele lucruri complicate şi se poate să
fi dat naştere la confuzii. Dar dacă ne întoarcem cu
gândul la cristale ne-ar fi poate mai uşor să găsim
răspunsuri. Această lume se schimbă cu fiecare clipă, iar
apa recunoaşte cea dintâi această schimbare.
Am menţionat faptul că am inventat un dispozitiv de
măsurare a vibraţiilor şi că I-am folosit pentru a înţelege
mai bine apa. în după-amiaza invaziei Irakului de la
începutul primului Război din Golf am măsurat vibraţia
apei de la robinet din Tokyo şi am descoperit o creştere
neobişnuit de acută în valorile vibraţiilor produse de
mercur, plumb, aluminiu şi alte substanţe dăunătoare
corpului uman. Nu părea să existe vreo explicaţie logică
pentru acest lucru; la început am crezut că se întâmplase
ceva cu echipam entul meu, dar repetarea măsurătorilor
mi-a dovedit contrariul. De-abia a doua zi, când am citit
115
ziarele, am făcut legătura. Ştirile despre declanşarea

Războiului din Golf umpleau prima pagină din ziare. S-a
spus că greutatea bom belor lansate în prima zi a acestui
război a fost egală cu cea a tuturor bom belor lansate în
timpul Războiului din Vietnam.
în Japonia, la mii de kilometrii depărtare de Orientul
Mijlociu, am putut măsura vibraţiile substanţelor nocive
aproape în m om entele izbucnirii războiului. V-aţi putea
întreba, Chiar este p o sib il?
Sigur, efectele nocive ale bom belor din Orientul
Mijlociu nu au fost transportate imediat în Japonia. Dar
vibraţiile negative create prin lansarea bom belor pe o
parte a Pământului au ajuns imediat în celălalt capăt al
Pământului. Aceste vibraţii s-au întins dincolo de limitele
timpului şi spaţiului.
Am senzaţia că vibraţiile nu există în cadrul lumii
n o astre trid im en sio n ale şi nici în tr-o lum e d intr-o
dim ensiune invizibilă, ci într-o lume intermediară. Când
se întâm plă ceva pe Pământ, indiferent în care dintre
lumi, apa detectează prima acest lucru şi ne transmite
această informaţie nouă.
La vremea Războiului din Golf nu începusem încă
să fac fotografii cu cristale, dar dacă aş fi făcut sunt sigur
că ar fi fost nişte fotografii foarte interesante.
Să vă mai dau un exem plu când vibraţiile au
influenţat puternic şi rapid lumea fizică. De data aceasta,
s-a folosit puterea rugăciunii pentru a purifica apa.
116
Am chemat la barajul Fujiwara din centrul Japoniei

un preot Shinto din secta Shingon, pe num e Houki Kato,
să facă incantaţii. Prima oară când I-am cunoscut mi-a
arătat două poze care impresionaseră multă lume, aşa că
am dorit să văd şi eu ce era în acele fotografii. O fotografie
fusese făcută înaintea unei incantaţii, iar cealaltă după; a
doua poză prezenta o diferenţă impresionantă — apa era
vizibil mai curată.
Puterea incantaţiei venise de la spiritul cuvintelor,
deci este posibil ca energia spiritului cuvintelor să fi fost
cea care a purificat apa din lac. Pentru a verifica acest
lucru, am vrut să fac poze cu cristale formate în apa
dinainte şi după o astfel de incantaţie.
Preotul a stat pe marginea lacului şi a făcut o
incantaţie de aproximativ o oră, pe care am înregistrat-o.
După incantaţie, am stat de vorbă cu preotul; după
cincisprezece minute m-au chemat cei din echipa mea.
„Este incredibil! Apa se limpezeşte sub ochii noştri",
a spus cineva. Şi chiar aşa era. Se putea vedea clar cum
apa devenea tot mai transparentă, în timp ce o priveai.
Am putut chiar să vedem vegetaţia de pe fundul lacului,
care fusese acoperită de apa tulbure.
Am fotografiat apoi cristalele. Cristalele formate în
apă înainte de incantaţie erau diforme şi semănau cu
chipul unei persoane ce suferă cumplit. Dar cristalele din
apa de după incantaţie erau întregi şi superbe. înăuntrul
unui hexagon se afla un hexagon mai mic, totul fiind
învăluit într-o aureolă de lumină.
117
Sigur, a luat ceva timp după incantaţie până să se

lim pezească apa, ceea ce arată că transformările din
substanţe ce pot fi observate cu ochii liberi au loc treptat.
Dar nu există îndoială că vibraţiile rugăciunilor sunt
transmise pe cale nemijlocită şi rapidă obiectelor din jur,
influenţând apa din apropiere. Acesta a fost un fenom en
fizic pe care nu îl putem explica dacă nu acceptăm ideea
că mai există o altă lum e în cadrul celei pe care o
numim lumea noastră.
Dar asta nu este totul. La câteva zile după acest
experiment, presa a relatat un incident. în lac fusese
găsit corpul unei femei şi, auzind acestea, mi-am amintit
de cristalele form ate în apă în ain tea rugăciunii, de
asem ănarea formei cristalelor cu un chip în agonie.
Poate că prin aceste cristale sufletul femeii a încercat
să ne spună ceva. îmi place să cred că suferinţa ei a fost
alinată, într-o oarecare măsură, de rugăciune.
Mai există o lume pe lângă cea în care trăim. Privind
la lumea noastră din acea lume, putem vedea lucruri care
acum nu ne sunt evidente.
Profesorul Rupert Sheldrake din Anglia este un
cercetător al cărui ţel este prom ovarea unei noi viziuni
asupra lumii, în legătură cu lum ea invizibilă nouă. După
ce a obţinut doctoratul în biochimie la Universitatea
Cambridge a fost conferenţiar de biochimie şi biologie la
Cambridge şi, pe lângă asta, m em bru al Royal Society.
Teoria profesorului Sheldrake este dezvoltată într-o
carte pe care acesta a scris-o în urmă cu mai bine de
118
douăzeci de ani, pe care însă revista de ştiinţă Nature a

respins-o afirmând că ar trebui să fie arsă. în ciuda acestei
respingeri, teoria profesorului a atins inimile multora, iar
cercetările pe marginea teoriei continuă. Cum de a atras
atâta atenţie?
Se spune adeseori că, dacă un lucru se întâmplă de
două ori, se va mai tot întâmpla. Probabil vi s-a părut
ciudat faptul că accidentele, crimele şi nelegiuirile au
tendinţa să se repete, în serie. Dacă vă gândiţi la istorie
şi la curentele sociale, veţi v ed ea că de-a lungul
perioadelor mari de timp, în general, evenimentele se
repetă. Cum se poate explica această ciudată repetare a
evenim entelor? Profesorul Sheldrake a căutat să afle
răspunsul pe cale ştiinţifică.
De obicei, oamenii de ştiinţă abordează lucrurile pe
care nu le pot vedea cu ochii lor prin reducţie, pentru
a izola un fenomen fizic. însă profesorul Sheldrake a ales
un cu totul alt mod de abordare.
Conform teoriei sale, când un lucru se tot repetă se
creează un câm p morfic, iar rezonanţa cu acest câmp
morfic măreşte probabilitatea repetării acelui incident.
Un câmp morfic nu este informaţie pe bază de energie,
ci mai degrabă un fel de schiţă pentru construcţia unei
clădiri.
Putem privi aceasta ca pe o exemplificare a teoriei
rezonanţei. Profesorul Sheldrake sugerează că incidentele
pot rezona în acelaşi fel ca sunetele. Vorbeşte despre
locul unde se întâmplă astfel de incidente numindu-l
119
câm p morfic, iar fenom enul repetării un o r incidente

similare îl num eşte rezonanţă morfică.
Deşi teoria sa a fost ferm respinsă în revista N ature,
aceasta s-a făcut cunoscută şi a fost luată în serios de
persoanele cu vederi mai largi, ceea ce a dus la discuţii
importante. Fără îndoială că profesorul Sheldrake s-a abătut
de la căile aşternute de ştiinţă, dar trebuie să recunoaştem
că teoria lui contribuie mult la explicarea unor mistere
pe care ştiinţa tradiţională nu a ştiut cum să le abordeze.
în dezbaterile obişnuite despre astfel de mistere,
discuţia revine adesea asupra cristalelor de glicerină. în
primii patruzeci de ani de la descoperirea glicerinei, ideea
general acceptată a fost că glicerina nu formează cristale.
Şi, într-o zi pe la începutul secolului al nouăsprezecelea,
glicerina dintr-un recipient transportat de la Viena la
Londra a început brusc să se cristalizeze.
La scurtă vrem e după asta, într-un cu totul alt loc,
alt lot de glicerină s-a cristalizat. Fenom enul a început să
se răspândească, iar astăzi este un fapt general recunoscut
că glicerina formează cristale când temperatura scade
sub 17°C (63*F).
Ce să înţelegem deci din acest lucru?
Când s-au format prima oară cristale (indiferent din
ce motiv), s-a creat un câmp morfic şi, în final, în
conformitate cu câm pul morfic, glicerina a devenit o
substanţă care formează cristale. Acest tip de fenomen s-a
petrecut şi la multe alte substanţe. în ciuda hazardului ce
dom neşte în lume, dacă o substanţă a format o dată
120
cristale, formarea cristalelor va deveni ceva obişnuit la

acea substanţă.
Cu nu prea mulţi ani în urmă, un post de televiziune
din Anglia a hotărât să facă un experiment public pentru
a vedea dacă teoria rezonanţei morfice a profesorului
Sheldrake poate fi confirmată. întâi, au făcut două tablouri
pictate: ambele păreau nişte picturi făcute la întâmplare,
dar unul ascundea chipul unei femei cu o pălărie, iar
celălalt, un bărbat cu mustaţă. Chipurile erau născocite
astfel încât nu puteau fi recunoscute.
Experimentul s-a desfăşurat în trei etape. Prima etapă:
înainte de emisiunea în direct, un grup de participanţi au
fost puşi să spună ce vedeau în acele picturi. A doua
etapă: în timpul emisiunii a fost dezvăluit secretul tabloului
reprezentând bărbatul cu mustaţă. A treia etapă: după
emisiune, un alt grup de participanţi, care nu avuseseră
voie să vadă emisiunea, au fost de asemenea întrebaţi ce
vedeau în picturile respective.
Care credeţi că au fost rezultatele ? Al doilea grup s-a
descurcat mult mai bine decât primul în identificarea
bărbatului cu mustaţă. Cei care au făcut experim entul au
făcut tot posibilul să asigure aceleaşi îm prejurări şi
telespectatorilor din alte ţări decât Anglia şi Irlanda, iar
rezultatele au arătat mereu că al doilea grup se descurcă
de trei ori mai bine decât primul.
Experimentul acesta ne arată că dacă cineva devine
conştient de un lucru, atunci şi alte persoane vor avea
tendinţa să conştientizeze acelaşi lucru. Efectul câmpului
121
morfic a determinat impresionanta creştere a răspunsurilor

corecte.
Conform profesorului Sheldrake, ADN-ul nu este
singurul factor care determ ină trăsăturile asem ănătoare la
membrii unei familii — rezonanţa morfică joacă şi ea un
rol. Teoria profesorului Sheldrake ne ajută, de asem enea,
să înţelegem aşa-numitele coincidenţe (cu trimitere la
,,sincronicitate“), fenomenele conştiinţei de gm p (memoria
colectivă) şi m odelele arhetipale.
Aspectul important din teoria profesorului Sheldrake
este acela că, odată ce rezonanţa morfică s-a răspândit,
se întinde în întreg spaţiul şi timpul. Cu alte cuvinte,
odată ce se formează un câmp morfic, el va avea un
impact instantaneu asupra tuturor celorlalte locuri, având
ca urmare o transformare instantanee pe plan global.
Când am auzit prima dată de teoria profesorului
Sheldrake, nu mi-am putut abţine interesul, deoarece
cercetările mele asupra cristalelor de apă nu sunt altceva
decât o încercare de a exprima rezonanţa câmpului morfic
într-un mod ce poate fi văzut cu ochiul liber.
Când am făcut primele încercări de a fotografia
cristale, nu am avut nici o reuşită tim p de două luni însă,
odată ce am reuşit să fac prima fotografie, şi alţi cercetători
au început să aibă succes. Poate că acesta este tot
rezultatul rezonanţei morfice.
Prim a oară am auzit d e lu crările p ro feso ru lu i
Sheldrake dintr-o carte bestseller din Japonia, intitulată
D in ce cauză se întâm plă aceste lucruri? de Eiichi Hojiro,
122
dar am devenit cu adevărat interesat când I-am văzut pe

profesorul Sheldrake într-un docum entar de televiziune
numit Şase oam eni de ştiinţă dem ni d e interes. Soarta a
vrut ca la patru ani după aceea să am ocazia de a-1
întâlni pe profesorul Sheldrake în timpul unei serii de
prelegeri prin Europa. S-a întâmplat ca un prieten care
lua parte la seminarul m eu să o cunoască pe soţia
profesorului Sheldrake, aşa încât m-am pom enit că sunt
invitat la casa lor din Londra.
Am fost bucuros să aud că el aflase deja despre
cercetările mele asupra cristalelor de apă; mi-a spus:
„Primesc cel puţin o dată pe săptăm ână o scrisoare în
care mi se povesteşte despre tine.“ Aveam multe întrebări
pentru profesorul Sheldrake, dar şi el era foarte interesat
de cercetările mele şi până la urmă s-a dovedit că avea
la fel sau chiar mai multe întrebări pentru mine.
El mi-a împărtăşit următoarele lucruri:
Am făcut cercetări privind organismele vii

şi comportamentul lor, însă nu privind apa; deci
nu mă pricep prea bine în acest dom eniu. Este
însă destul de probabil ca în viitor să se
stabilească legături între cercetările m ele şi
cercetările tale privind cristalele de apă.
Domeniul care mă interesează cel mai mult
este efectul actului de observare asupra celui
observat. Sunt oameni care ştiu când cineva îi
priveşte de la spate. Vreau să cercetez acest
123
fenom en şi să încerc să-i exprim într-un mod

statistic.
Există riscul ca d o c u m e n ta ţia acesto r
cercetări să fie subiectivă, aşa că mă întrebam
d a c ă n u s -a r p u te a să f o lo s im a p a în
experimentele noastre. Voi încerca să fotografiez
cristale, să văd cum se transformă apa în diferite
împrejurări, de exemplu când este ignorată, când
este privită de oam eni cu înzestrări deosebite,
de oam eni normali şi, în sfârşit, de oameni
deosebit de malefici.
Acestea aduceau foarte bine cu experimentul în cadrul

căruia orezul din borcanul ignorat a putrezit mai repede
decât orezul din borcanele expuse cuvintelor „Mulţumesc"
şi „Prostule". Când i-am povestit despre acest experiment,
a devenit şi mai interesat şi mi-a sugerat că dacă aş
încerca efectul simplei observări a apei aş obţine mai
u şo r rezultate d ecâ t fo lo sin d o rezu l (care im plică
complicatul proces de dezvoltare a microbilor).
Actualmente, profesorul Sheldrake este foarte interesat
de fenom enul telepatiei. A făcut un experim ent pentru a
afla dacă câinii reacţionează în m om entul în care stăpânii
lor pornesc spre casă. Folosind un echipam ent video
pentru observare, a reuşit să dovedească acest fenom en
în mai mult de două sute de cazuri.
Aş vrea să vă îm părtăşesc un mesaj pe care I-am
primit de la profesorul Sheldrake:
124
Vieţile noastre se datorează mişcării unei

energii nevăzute. Din acest motiv sper că vom
fi mereu, cu toţii, conştienţi de aceasta şi că
vom acorda atenţie celor din jurul nostru şi
lucrurilor care se întâmplă. Este foarte important,
deoarece acţiunea de a privi un lucru are o
influenţă imediată asupra acelui lucru. Toţi par
să ştie aceasta, dar nimeni nu-l pune în practică.
Acasă, părinţii trebuie să acorde atenţie şi grijă
copiilor lor. Este acelaşi lucru.
Faptul de a vă concentra atenţia — asupra oricărui

lucru — este o expresie de iubire. Profesorul Sheldrake
este iniţiatorul acestor studii despre impactul conştiinţei
asupra obiectelor, aşa încât spusele sale au o importanţă
deosebită.
Combinând învăţăturile apei cu teoriile propuse de
profesorul S heldrake vom face paşi im p o rtan ţi în
dezlegarea numeroaselor mistere din lumea în care trăim.
Fiecare dintre noi are puterea magică de a schimba lumea.
Cu toţii am fost înzestraţi de către Dumnezeu cu puterea
de a crea. Dacă ne folosim la maximum de această putere,
vom putea schimba lumea într-o singură clipă.
Pentru cei care nu zăresc capătul grijilor şi suferinţelor
lor, această perspectivă ar trebui să le fie o mare alinare.
Ţie — da ţie — îţi stă în putere să schimbi lumea!
Totul în lumea asta este intercorelat. Orice ai face în
clipa aceasta, o altă persoană face acelaşi lucru altundeva.
125
Aşadar, de ce tip de câmp morfic ar trebui să fim interesaţi

să creăm ? Vom crea câmpuri de suferinţă şi răutate sau
o lume plină de iubire şi recunoştinţă?
Ori de câte ori stai în faţa unei ape şi transmiţi
mesaje de iubire şi recunoştinţă, undeva în lum ea asta
cineva se um ple de iubire şi recunoştinţă. Nu trebuie să
mergi nicăieri. Apa din faţa ta se află în relaţie cu apa
din întreaga lume. Apa pe care o priveşti va rezona cu
apa de peste tot, iar mesajul tău de iubire va ajunge la
sufletele tuturor oam enilor din lume.
Putem acoperi lum ea şi Păm ântul cu iubire şi
recunoştinţă. Acestea vor deveni un măreţ câmp morfic
care va schimba lumea. Nu este vorba despre timp şi
spaţiu; acum, aici, se pot întâmpla lucruri m inunate şi
miraculoase.
Notă: Următoarele poze color de la pagina 129 la

160 au referinţă în capitolul al cincilea, pagina l6 l.
F o to g ra fiile p re z e n ta te în c a rte s u n t d o v e z i
convingătoare pentru faptul că putem să ne vindecăm şi
să ne transformăm alături de planeta noastră prin gândurile
pe care le trăim deliberat cât şi prin m odurile în care
punem în aplicare aceste gânduri.
Aceste fotografii sunt dovezi materiale despre faptul
că energia vibraţională umană, cuvintele, ideile şi muzica
influenţează structura m oleculară a apei. Ele relevă
126
incredibila capacitate de reflecţie a apei, la fel de vie şi

receptivă la toate emoţiile şi gândurile noastre.
Apa ne îndeam nă să contemplăm mult mai profund
spre propria noastră fiinţă, pentru că ea ne reflectă
conştiinţa, inima şi sufletul! Atunci când ne privim prin
oglinda apei, mesajul ei devine uimitor, cristalin şi limpede.
Depinde de fiecare om în parte ce fel de influenţă
aduce în jurul său, prin gândurile, cuvintele şi acţiunile
sale, astfel îşi modelează realitatea fizică. Oglinda apei
ne redă fidel proiecţiile cuvintelor şi gândurilor noastre
care influenţează direct structura materiei fizice.
Dacă dorim să avem o viaţă frumoasă trebuie să
avem grijă să bem apă proaspătă în fiecare zi şi, de
asemenea, să fim atenţi la m odul în care gândim, simţim,
vorbim şi acţionăm pentru a nu influenţa negativ apa din
interiorul nostru.
Să nu uităm că tot ceea ce facem, de la gând, privire,
gest, vorbă, faptă, se înregistrează undeva, în finitul care
ne înconjoară şi când plecăm din viaţă ne întâlnim cu
noi, fiind direct răspunzători pentru tot ceea ce am făcut,
bine sau r ă u ! Tu ce alegi ? întreabă-ţi sufletul şi îţi va
răspunde! întreabă dacă trupul tău doreşte apa ce urmează
să o bei, fii bun cu gândul, vorba şi cu fapta şi îţi vei
crea, cu liberul arbitru, raiul tău veşnic, vei descoperi
adevărul divin, calea către lumină şi iu b ire !
127
;î v :i ;.pi" in; ■• • , - >rj . ," , :; î^Mi: -
'
Apă căreia i s-au arătat poze cu peisaje naturale
Am aşezat un vas de sticlă cu apă pe nişte poze înfăţi
şând peisaje frumoase, apoi am fotografiat cristalele
care s-au format. Iată reacţia apei la pozele respective.
Soare
Cristalul acesta, format sub influenţa pozei ce

reprezintă Soarele, este m are şi frumos ca şi Soarele.
129
Cascada Victoria
O cădere uriaşă de apă în Zimbabwe. Parcă pentru a

reda prăvălirea apei, cristalul este form at din coloane
late.
132
Recif de coral
Toate cele trei cristale sunt unice, clar formate din

cristale mai mici, structurate minuţios. Fonna ţii
culoarea lor aduc am inte de frumuseţea şi vitalitatea
coralilor din ocean.
||4
Cristalele par să oglindească verdeaţa hrănitoare, dar
limitată, din savană.
135
Apă expusă muzicii din întreaga lum e
Muzica diferitelor culturi din lum e are ritmuri şi
melodii variate. Apa surprinde aceste trăsături speci
fice, înfaţişându-ni-le prin cristale.
Cântec budist din Tibet
îm binările am ănunţite din structura cristalului indică

forţa, asem enea tem plelor clin Tibet.
140
Ketjak (muzică din Bali)
Arirang este un cântec trist despre despărţirea unor
îndrăgostiţi, iar cristalul pare să exprim e o inimă frântă.
Ketjak a dat naştere unui cristal cu structură minuţioasă
făcându-ne să înţelegem că muzica poate alina sufletul
prin puterea sa vindecătoare.
Muzică religioasă
Forma pare să reprezinte dorinţa oam enilor de a fi în

arm onie cu D um nezeu. Tipurile de muzică din întreaga
lum e au puteri vindecătoare.
144
Polcă butoiaşului de bere din Austria
Deşi Cehoslovacia şi Austria se află la distantă una de

alta. aceste melodii produc cristale asem ănătoare.
MS
Cântec de leagăn tirolez din Austria
Şi aceste cristale sunt unice. Cristalul de sus ne trimite

cu gândul la o gură ce cântă o m elodie tiroleză, iar în
centrul cristalului de jos putem vedea ceva ce seam ănă
cu un copilaş.
146
Apă de la ro binet din întreaga lume
Din cauza m etodelor d e tratare a apei, este dificil să
produci cristale în apa de la robinet de aproape oriunde
în lume. Poate e timpul să cooperăm şi să învăţăm unii
de la alţii cum să avem grijă mai bine de apă.
Paris Londra Tokyo
Nu se form ează nici un cristal, ca urmare a folosirii de

substanţe care afectează capacitatea naturală a apei de
a da viaţă.
147
Veneţia
%
Bema
Nici chiar în Veneţia, oraşul apelor, nu s-au putut forma

cristale în apa de la robinet. în apa clin Berna, în
Elveţia, de-abia dacă s-au format cristale.
148
în mod surprinzător, apa câtorva mari oraşe din Statele
Unite a produs cristale frumoase. Acesta s-ar putea să
fie rezultatul eforturilor de a proteja apa, ca de exem
plu folosirea, în Manhattan, a rezervoarelor din cedru.
Hangkok
Hong Kong
Macao
Se pare că apa din Asia este cea mai puţin bună chiar
şi decât cea din num eroase oraşe din Europa şi
America.
Aceste cristale sunt clin d o u ă oraşe din America de
Sud. Manaus se află pe m arginea 1bogatului râu
Amazon, în Brazilia. Şi apa din Buenos Aires a produ
cristale frumoase.
Splendoarea apei naturale
Cristale bine structurate, în formă de bijuterii, s-au
format în apa naturală din gheţari, izvoare şi râuri.
m m
ii
1
•v V # *
Apă de izvor din Saijo, Hiroshima
Acest cristal cu structură m inuţioasă pare un frumos

ornam ent din argint. O parte din cea mai gustoasă şi
mai bună apă din Japonia provine din Saijo. (Cu
această apă se prepară şi băutura alcoolică japoneză
clin orez, ce se serveşte caldă, num ită sake).
Apă de izvor Sanbu-ichi Yusui clin Kita-koma-gun, districtul Yamanashi
Cristalul pure să strălucească la fel ca Soarele. Zăpada

topită alunecă d e pe vârfurile m untelui Yatsugatake,
intră în păm ânt şi ţâşneşte ca apă de izvor. Aceasta
este o expresie a adevăratei frumuseţi a naturii.
Cristalul de sus s-a format folosind apa de izvor de la
un liotei de pe malul lacului Chuzenji. Tratarea cu cloi
a apei, la cererea conducerii locale, a avut urmări
vizibile - după cum se observă la cristalul de jos.
Fontana di Trevi (Fântâna din Trevi)
Cristalul format în apa de la Lourdes, din Franţa, seam ă

nă cu cel format sub influenţa cuvântului „înger". Cris
talul format în apa din Fontana di Trevi, din Italia, este
unic, sem ănând cu m onezile de aur pe care oam enii le
aruncă în fântână.
156
Apa de izvor provenită dintr-o zonă bogată în
diam ante, din Tasmania, a dat cristalelor forma unor
mici diam ante. Şi în apa din Noua Zeelandă s-au
format cristale frumoase.
Polul Sud
Gheţarul Columbia, Canada
La Polul Sud, zăpada strânsă d e mii d e ani s-a co n so li

dat, scoţând la iveală cristale cu aspect ferm - cum arată
imaginea de sus. Apa folosită pentru formarea am belor
cristale provine din zăpada de la suprafaţă, conţinând
astfel o cantitate mică din substanţele poluante din ziua
Un lac în apropierea Muntelui Myohyang, Coreea de Nord
Am recoltat apă din lacul Tenderfoot, aflat în fundul

unei râpe. Mostra de apă din Coreea d e Nord a fost
prim a p e care am prim it-o din această ţară, iar rezul
tatul a fost u n cristal m in u n ai într-o form ă fantezistă.
159
CAPITOLUL AL CINCILEA
Un surâs ce îmbrăţişează lumea
in dorinţa ca un număr cât mai mare de oameni

D să afle despre minunatele mistere ale Universului
în felul cum acestea sunt relevate prin interm ediul
cristalelor de apă, mi-am publicat în Japonia colecţia de
poze cu cristale de apă, însă cele mai multe răspunsuri
le-am primit din Europa. Se pare că s-a creat un efect de
undă în sufletele oamenilor, care s-a extins cu o viteză
mai mare decât mi-aş fi putut imagina.
Care să fie factorul care a trezit interesul atâtor
persoane din atâtea ţări diferite ? Eu cred că în momentul
în care o persoană priveşte fotografiile cu cristale de apă,
are loc o transformare fizică în apa din corpul acelei
persoane. Apa are un mesaj pentru lume: Lumea este
unită prin iubire şi recunoştinţă.
Iubirea şi recunoştinţa sunt principiile fundamentale
ale naturii. La capătul lungii sale călătorii prin Cosmos,
apa a ajuns pe Pământ, purtând în sânu-i iubire şi
161
recunoştinţă. Iubirea şi recunoştinţa au creat prima sclipire

de viaţă, îngrijindu-se apoi de hrana necesară dezvoltării.
Când privim imaginile cristalelor de apă, ni se trezeşte o
amintire ancestrală aflată adânc înrădăcinată în apa din
fiecare celulă a noastră.
Mesajul apei este iubirea şi recunoştinţa.
Uitaţi-vă încă o dată la imaginile cu cristale de la
paginile 129 - 160. Aceste imagini oglindesc frumoasa
noastră lume. Fotografiile arată transformarea apei în
funcţie de peisajele minunate şi de muzica din întreaga
lum e şi prezintă o comparaţie între apa de la robinet şi
apa naturală.
După cum am m enţionat în primul capitol, lum ea a
aflat pentru prima oară de cercetările mele din prima
m ea colecţie de fotografii cu cristale de apă. Acest lucru
a fost posibil datorită strădaniei d o am n ei Shizuko
O uw ehand, o japoneză cu cetăţenie olandeză care acum
îmi este translator.
Fiindu-mi prezentată de o cunoştinţă comună, Shizuko
mi-a făcut o vizită la birou la mai puţin de o lună după
prima publicare a acestei colecţii de fotografii, în Japonia,
iar eu i-am arătat un exem plar al cărţii.
Din clipa în care s-a uitat la fotografii mi-am dat
seam a că a rămas impresionată. A cum părat pe loc
şaptezecişişapte de exemplare pe care le-a trimis unor
prieteni şi cunoştinţe din Olanda, Elveţia, Germania, Statele
Unite, Australia şi din alte ţări.
Nu a trecut mult după ce a expediat cărţile, şi a
început să primească un şuvoi de răspunsuri. Era ca şi
162
UN SURÂS CE ÎMBRĂŢIŞEAZĂ LUMEA
cum aceste cristale ar fi fost exact lucrul pe care îl caută

oamenii — lucrul de care avem nevoie în vremurile grele
în care trăim. Mai târziu, Shizuko m-a invitat să fac o
prezentare în cadrul unui mic seminar anual pe care îl
ţine în Ziirich, Elveţia, şi care se numeşte „în căutarea
nestematelor umane".
La o săptăm ână după acest evenim ent trebuia să
aibă loc o adunare anuală importantă; asistat de Shizuko,
am avut ocazia de a ţine o prelegere în faţa mai multor
reporteri şi de a fi intervievat pentru câteva reviste.
Rezultatul a fost un im ens val de interes pentru a
descoperii şi a înţelege m unca mea.
Una dintre persoanele care au organizat acest
eveniment major este Manuela Kihm, şi ea numărându-se
printre aceia care au fost încântaţi la vederea fotografiilor.
Ea a transmis următorul mesaj:
Am doi copii şi ştiu că este o mare diferenţă

dacă le vorbeşti cu dragoste sau dacă pur şi
simplu le porunceşti. Există o diferenţă între
„Hai să facem lucrul ăsta“ şi „Fă asta". De
asemenea, înţeleg foarte bine că aceste lucruri
sunt simţite de fiecare celulă a noastră.
C ris ta le le d e a p ă n e în v a ţă lu c ru ri
importante pentru viaţa noastră de zi cu zi. în
fiecare zi suntem în c o n ju raţi d e câm puri
magnetice. Ni se pare imposibil să trăim fără
com putere. Dar putem vedea clar diferenţa
enorm ă dintre a nu fi conştient de riscul
163
expunerii la câmpuri magnetice şi a fi conştient

şi atent. Am fost foarte impresionată.
D upă ce a văzut fotografiile, Manuela mi-a propus

să susţin un sem inar pe care avea să îl organizeze. A
vorbit întâi la o agenţie a mediului înconjurător dintr-un
orăşel num it Sanglant pentru a ţine o prelegere despre
apă şi mediu, dar i s-a spus că nu o puteau ajuta deoarece
era un subiect prea delicat. Ea a apelat atunci la persoane
mai deschise la chestiuni spirituale şi a adunat un grup
de oam eni dornici să cerceteze ceea ce nu poate fi văzut
cu ochiul liber. Toţi cei care auziseră despre cristalele de
apă erau vizibil impresionaţi şi inspiraţi.
D atorită strădan iei M anuelei, în d ecu rsu l unei
săptămâni am făcut prezentări în trei oraşe din Elveţia şi
m-am întors în Japonia ştiind că există un num ăr mare
de persoane dornice să înveţe mai multe despre munca
mea.
Primei invitaţii din partea Manuelei i-au urmat multe
altele şi ori de câte ori am vorbit despre cristalele de
apă, reacţia a fost senzaţională. Am avut ocazia să fac
multe excursii în Europa pentru a ţine conferinţe şi
prezentări în săli pline de oam eni al căror interes pentru
apă era personal sau profesional.
Articolele ce au urmat acestor evenim ente au dus la
un nou val de interes în întreaga lume şi, pe măsură ce
tot mai mulţi oam eni arătau interes pentru colecţia de
fotografii, am fost asaltat de propuneri pentru a ţine
conferinţe şi prezentări.
164
Vestea despre munca mea s-a răspândit din Europa

în Statele Unite, unde am fost invitat să vorbesc la Harvard
şi la o scoală specială din suburbiile B oston-ului,
frecventată de copii care nu îşi găsesc locul în societatea
americană profanată de arme, droguri şi violenţă. Probabil
că sensibilitatea aceasta deosebită a elevilor i-a făcut mai
receptivi la informaţiile despre cristalele de apă. Sunt
aproape convins că elevii au devenit conştienţi de faptul
că rostirea cuvintelor neprietenoase dăunează atât apei
cât şi celorlalţi oameni. îmi închipui, cu zâmbetul pe
buze, că, ajungând acasă, ei le-au spus părinţilor să nu
mai rostească vorbe ca „Fă-ţi te m ele!“ sau „Fă-ţi curat în
cam eră!“
Dar acesta este doar un alt aspect al fenom enului
rezonanţei. Pe măsură ce persoanele ale căror suflete
delicate au fost rănite într-un fel sau altul află despre
cristalele de apă, mesajul apei se răspândeşte şi mai
rapid în jurul lumii.
De asem enea, am putea sp u n e că acesta este
rezultatul căutării unor răspunsuri în vremurile acestea
tulburi. Nu am nici o îndoială că cristalele de apă vor
ajunge în centrul atenţiei tuturor acelora din întreaga
lume care caută să găsească un sens în haos.
Vizitele mele în Germania, Elveţia, Olanda, Anglia,
Franţa, Italia, Canada şi Statele Unite mi-au dat ocazia să
cunosc şi să corespondez cu mulţi oameni din întreaga
lume care se ocupă şi ei cu cercetări asupra apei. Poate
din cauză că apa este atât de misterioasă sunt şi modurile
de abordare atât de diferite şi neconvenţionale.
165
Acest mare interes pentru apă presupune că mereu

se ţin sim pozioane şi adunări în întreaga lume, făcând
din m ine un om ocupat — câteodată prea ocupat.
Simpozionul din Elveţia s-a mai ţinut încă de două ori la
Lucerna şi este foarte probabil să devină, cu timpul, un
evenim ent internaţional. Am participat, de asem enea, la
sim pozioane din Australia şi Anglia.
La început m-am întrebat cât interes poate exista
pentru apă în Europa şi în alte ţări, dar ştiu acum că
celelalte ţări sunt la fel sau chiar mai interesate decât
Japonia. îmi aduc aminte când am auzit despre un grup
de japonezi care vizitau Lacul Ztirich. Lacul era atât de
frumos încât unul dintre turişti I-a întrebat pe ghidul
elveţian: „Cum de nu sunt gunoaie pe lângă lac?“ Ghidul,
care considera ca de la sine înţeles ca lacul să fie curat,
nu a ştiut prea bine ce să răspundă şi I-a întrebat pe
japonez „Cum de puneţi o astfel de întrebare?"
Oriunde călătoresc, iau cu mine diapozitive cu imagini
ale cristalelor de apă, iar apoi le arăt oam enilor cristalele
formate în apa din oraşele lor. Când aud ce mesaj am
pentru ei şi când văd diapozitivele, europenii rămân vizibil
surprinşi şi impresionaţi. Reacţiile acestea sincere dovedesc
faptul că au o conştiinţă puternică în ceea ce priveşte apa.
în orice caz, cercetările mele sunt limitate când
produc cristale în Japonia, aşa încât lum ea a cerut să
creez un centru de cercetare în Europa. La rândul meu,
am făcut cunoscută o idee care mi-a um blat multă vreme
prin minte.
Ideea este grandioasă şi unică — am de gând să
creez un institut de cercetare în forma unui cristal de apă
166
hexagonal. Laboratorul pentru studiul cristalelor de apă

se va afla în centru, iar alte şase laboratoare vor fi
amplasate în jurul centrului, pentru studiul altor teme şi
domenii ştiinţifice ca: fizică şi matematică, biologie şi
medicină, astronomie şi oceanografie, filozofie şi religie,
chimie şi inginerie. Fiecare laborator va fi specializat în
18 categorii de cercetare, pentru ca, însumate, să dea
cifra 108.
M-am gândit la acest lucru mult timp, din clipa când
am început să mă întreb de ce mediul înconjurător al
Pământului este într-o stare atât de gravă, de ce oamenii
sunt atât de confuzi şi de ce civilizaţia noastră este
asemenea lor. Reflectând asupra acestor întrebări am ajuns
la concluzia că este vorba de o combinaţie, în primul
rând, între mândria şi corupţia din comunitatea oamenilor
de ştiinţă şi, în al doilea rând, acţiunea autorităţilor de a
permite şi încuraja în m od conştient formarea unei astfel
de societăţi.
Sigur, există şi oameni de ştiinţă cu voinţă proprie
şi care, în munca lor, se ghidează după propria conştiinţă,
însă luând în considerare starea societăţii, ne dăm seama
că sunt foarte puţini cei care îşi îndeplinesc munca cu
intenţia de a ajuta omenirea şi de a curăţa planeta pe
care trăim.
De exemplu, în această categorie nobilă nu intră
oamenii de ştiinţă ce sunt la mâna autorităţilor din Japonia
care insistă ca apa să fie tratată cu clor, cauzând astfel
un declin total al societăţii.
Bineînţeles că nu doar oamenii de ştiinţă sunt singurii
vinovaţi pentru problem ele acestea. Bazele societăţii s-au
167
şubrezit într-atâta încât o m ână de oam eni de ştiinţă nu

mai are cum să schim be direcţia nefastă în care suntem
îndreptaţi.
Cum putem schimba direcţia şi, totodată, să facem
ceva pentru a îm bunătăţi simţitor deplorabila stare a
lucrurilor care cuprinde com unitatea oamenilor de ştiinţă ?
Cred că trebuie să începem prin a schimba mediul şi
sistemele legate de com unitatea oam enilor de ştiinţă.
în cadrul laboratorului pe care îl am în minte,
comunitatea locală se uneşte pentru a-i sprijini pe oamenii
de ştiinţă, care se concentrează asupra propriului domeniu
de activitate şi, în acelaşi timp, se află în legătură cu
oameni de ştiinţă din alte domenii, obţinând astfel o
vedere largă care îi ajută să-şi traseze cursul cercetărilor.
Comunitatea locală se va îngriji şi de asigurarea finanţării
necesare şi a altor ajutoare pe care, la m om entul actual,
cercetătorii nu le pot obţine pe cont propriu. Cred că
asta va duce la descoperiri şi progrese ale ştiinţei care
vor contribui în mod real la viitorul Pământului şi al
omenirii.
îi văd cu ochii minţii pe cercetători adunându-se la
cafeneaua centrală, purtând discuţii în timpul gustărilor
de dimineaţă şi de prânz şi anunţând la sfârşitul zilei
rezultatele cercetărilor lor.
Sigur că există multe obstacole în calea îndeplinirii
acestui vis, dar simt acum că primul pas a fost făcut.
Indiferent care vă sunt intenţiile, este un pas important
să le faceţi cunoscute. Spun asta cu siguranţa multor ani
de experienţă în afaceri. încă de când eram copil le
spuneam m ereu celor din jur ce gândeam şi ce aveam de
168
gând să fac şi mi s-a spus mereu că vorbesc prea mult.

Dar simplul fapt de a spune ceva este un mod de a
atrage energia în direcţia ta. în special când spui ceva
celorlalţi oameni, energia vine înspre tine, ajutându-te să
îţi atingi ţelurile.
Dacă vă exprimaţi intenţiile, ele se vor împlini.
Bineînţeles, nu spun să faceţi afirmaţii la voia întâmplării
— este important să rostiţi ce simţiţi cu adevărat, să vă
ascultaţi sufletul. Cuvântul vă este promisiune, deci, când
spuneţi ceva, trebuie să fiţi hotărâţi să vă angajaţi în ce
aţi spus. De asem enea, făcându-vă cunoscute intenţiile
faţă de ceilalţi poate deseori să ducă la aflarea ajutorului
din surse neaşteptate.
Cuvintele au propriile lor frecvenţe vibraţionale unice
şi am văzut deja cum energia lor influenţează Universul.
Cuvintele rostite de gura voastră au o putere proprie care
influenţează întreaga lume. Putem spune chiar că cuvintele
care ne învaţă despre natură sunt cuvintele Creatorului.
Cunosc un om care a dovedit puterea şi avantajele
cuvintelor pe propriul trup. Nobuo Shioya este un bărbat
pe care îl numesc, cu mândrie, maestrul meu. Are 101
ani, dar are spatele drept şi se arată sănătos şi în putere
oricui îl vede. Chiar şi acum stă în picioare una, două
ore ţinând prelegeri de câteva ori pe an. îşi exersează în
fiecare zi mişcarea de golf şi merge la curs o dată pe
săptămână. Capacitatea sa de a-şi m enţine sănătatea este
pur şi simplu miraculoasă.
Maestrul Shioya spune că secretul sănătăţii sale este
m etoda sa specială de respiraţie. A ceastă m eto d ă
presupune să inspiri până ce aerul um ple plămânii,
169
răspândind oxigen în tot corpul, în timp ce meditezi

asupra energiei Universului care se adună în jurul tău şi
îţi dăruieşte energie revigorantă. Această m etodă ne
confirmă puterea afirmaţiilor. Maestrul Shioya recomandă
ca la sfârşitul exerciţiului său de respiraţie să rostiţi
următoarea afirmaţie: „Puterea infinită a Universului va
să se concentreze pentru a aduce lumii adevărata pace“.
Această afirmaţie este un fel de rugăciune, dar ce este
important este hotărârea puternică cuprinsă în cuvântul
va, ce provine din verbul a voi.
Potrivit Maestrului Shioya, există particule-duh ce nu
pot fi văzute cu mijloacele ştiinţei de azi pentru că se
află la graniţa dintre dim ensiunile a treia şi a patra.
Cuvintele rostite cu hotărâre au o mare putere care atrag
aceste particule-duh, făcând posibilă realizarea unor lucruri
în lumea tridimensională.
în Septembrie 1999, am putut să simt cu adevărat
puterea cuvintelor descrisă de Maestrul Shioya. în acea zi
se adunaseră aproximativ 350 de persoane pe marginea
Lacului Biwa, cel mai mare lac din Japonia. Adunasem
acest grup cu intenţia de a curăţa lacul. Există o zicală
veche în Japonia care zice că, dacă Lacul Biwa este
curat, toată apa din Japonia va fi curată. Alt scop al
adunării era să ne rugăm pentru pace în întreaga lume
la începutul unui nou secol.
îndrum aţi de Maestrul Shioya, pe atunci în vârstă de
97 de ani, toţi aceşti oam eni şi-au adunat forţele, şi-au
armonizat vocile şi inimile într-o rugăciune pentru pacea
mondială. Incantaţia noastră se putea auzi împrejurul
170
întregului lac şi o senzaţie deosebită ne-a înfiorat şira

spinării.
La doar o lună după aceasta s-a întâmplat un lucru
ciudat cu Lacul Biwa. Ziarele au relatat că algele putrede
care apăreau în fiecare an, provocând un miros îngrozitor,
nu au apărut anul acela.
Dacă nu înţelegeţi principiul spiritului cuvintelor,
aceste lucruri vi se vor părea într-adevăr stranii, dar noi
ştim că acest spirit al cuvintelor are puterea de a influenţa
întreaga existenţă şi de a schim ba lum ea ap ro ap e
instantaneu. Nu mă îndoiesc că spiritul cuvintelor, creat
de rugăciunile hotărâte pentm pacea mondială, a dus, în
câteva clipe, la curăţirea apei din lac. Alt lucru important
este că 350 de persoane s-au adunat şi s-au rugat
împreună. Voinţa unită a atâtor oameni a fost ca o forţă
întru schimbarea Universului.
Folosesc câteodată teoria relativităţii a lui Einstein (E
= MC2) pentru a explica acest principiu. Formula aceasta
mai are o semnificaţie importantă. Interpretarea generală
este că E = MC2, adică „energia este masa înmulţită cu
viteza luminii la pătrat". Dar putem interpreta C drept
conştiinţă în loc de viteza luminii. De vreme ce M
reprezintă masa, ecuaţia o putem interpreta ca numărul
persoanelor ce se concentrează conştient.
Această interpretare am învăţat-o de la profesorul
Hoang Van Duc, un învăţat în psihoimunologie născut în
Vietnam. Cu mai mult de zece ani în urmă, invitându-1
la un seminar pe care îl ţineam în Japonia, a pomenit,
în timpul unei discuţii lejere, că „C“-ul din E = MC2 nu
171
se referă la viteza luminii, ci la conştiinţă. Această

perspectivă m-a im presionat adânc; mai târziu, reflectând
asupra vibraţiilor şi asupra m odului în care ar trebui să
ne trăim viaţa, mi-am adus am inte brusc de acele vorbe.
A trecut aproape un secol de când Einstein a făcut
cunoscută lumii această formulă. Nu avem cum să ştim
dacă Einstein însuşi a avut în vedere posibilitatea ca
litera C din ecuaţie să reprezinte conştiinţa, dar de vreme
ce totul este relativ în acest Univers, nu se poate spune
că este greşit să priveşti formula în acest fel.
Se spune că oam enii îşi folosesc cel mult 30% din
capacităţi, dar dacă am putea să ne sporim capacităţile
cu doar 1%, atunci această cantitate se va ridica la pătrat,
potrivit formulei, iar cantitatea de energie va fi astfel
dublă. Dacă toţi oamenii din lum e şi-ar spori conştiinţa
în acelaşi timp, diferenţa energetică ar fi enormă.
Dacă ne vom um ple viaţa de iubire şi recunoştinţă
pentru toţi, această conştiinţă va deveni o putere minunată
care se va răspândi în întreaga lume. Asta încearcă să ne
spună cristalele de apă.
Tocmai am descris cum rugăciunea solem nă şi
gândurile unui grup de oam eni au putut curăţa apa unui
lac, iar cei care au văzut pozele cu cristalele nu se vor
mira că gândurile noastre au puterea de a transforma
apa. Cu mai mulţi ani în urm ă am vrut să mai fac un pas
în direcţia fundam entării ştiinţifice a teoriei mele, dar nu
eram sigur ce cale să apuc. Am găsit răspunsul deschizând,
într-o zi, ziarul. Titlul care mi-a atras atenţia vorbea de
posibilitatea folosirii ultrasunetelor pentru a descom pune
172
dioxina în apă. Articolul relata despre crearea unei

tehnologii de a expune apa la 1.100 de kHz de ultrasunete,
producând astfel bule minuscule de aer care, când se
sparg, descom pun dioxina şi alte toxine nocive.
Citind acest articol, am fost cuprins de entuziasm.
Am ştiut că găsisem, în sfârşit, o cale de a analiza energia
spiritului cuvintelor. Când cei 350 de oam eni s-au adunat
pe malul Lacului Biwa pentru a face incantaţii şi a se
ruga pentru pacea mondială, au creat poate 2.000 de
kHz de ultrasunete. Ultrasunetele se află la un nivel unde
nu pot fi detectate de urechea umană, deci nu au creat
aceste ultrasunete cu vocea. Dar se poate ca, potrivit
principiului rezonanţei privind acordarea aceloraşi sunete
de pe octave diferite, să se fi creat condiţiile propice
pentru producerea de ultrasunete.
Trebuie spus că puterea spiritului cuvintelor este
într-adevăr grozavă dar că, dacă am combina tehnologia
de curăţare a apei prin ultrasunete cu tehnologia vibraţiilor
apei, efectul asupra apei ar fi mult mai puternic.
De exemplu, după ce apa poluată cu chimicale
industriale este tratată cu ultrasunete, ar putea fi apoi
tratată, într-o a doua etapă, cu vibraţii. Dacă apa poluată
este expusă la 1.100 de kHz de ultrasunete, chimicalele
sunt descom puse de bulele de aer care se sparg; deşi
toxinele s-au descom pus, ele se află tot acolo. Pentru a
curăţa apa de aceste toxine, este necesar ca apa să fie
expusă unor informaţii ale căror frecvenţe vibraţionale
sunt opuse toxinelor.
Folosirea unei singure m etode s-ar putea să nu fie
suficientă, dar com binând cele două m etode s-ar putea
173
să curăţăm definitiv apa, de orice substanţe poluante

dăunătoare. Şi s-ar p u tea chiar ca, folosind aceeaşi
tehnologie com binată, să putem elim ina substanţele
dăunătoare din propriile noastre corpuri.
Ce rezervă viitorul cercetărilor asupra cristalelor de
apă? Ca să răspundem la această întrebare trebuie să ne
gândim mai mult la recunoaşterea ştiinţifică pe care o
vor dobândi aceste cercetări. Când prezint pozele în cadrul
conferinţelor pe care le ţin în străinătate, sunt bom bardat
cu o serie de întrebări. De exem plu: care este diferenţa
în formarea de cristale când apa este expusă la muzică
digitală (creată pe calculator) sau, dimpotrivă, la muzică
creată de instrum entele muzicale tradiţionale? Dar la
muzica live ? Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie
să continui cercetarea şi să mai fac experimente în diferite
condiţii.
O a ltă c h e s tiu n e im p o r ta n tă e s te te s ta r e a
repetabilităţii. Am văzut de multe ori că formarea cristalelor
depinde de conştiinţa privitorului. Când punem mostrele
de apă în vase Petri — pregătim de obicei cincizeci de
mostre — cristalele ce se formează diferă în funcţie de
modul în care cercetătorul s-a purtat cu apa şi de gândurile
acestuia. Iar starea celor cincizeci de mostre de apă se
schimbă în fiecare clipă.
Cred că este practic imposibil să controlăm toţi aceşti
factori până la punctul în care să putem afirma, din
punct de vedere ştiinţific, că toate condiţiile sunt ideale,
în orice caz, noi facem tot ce putem pentru a realiza
aceste condiţii, folosind cele mai precise m etode ştiinţifice
disponibile.
174
Eforturile noastre includ folosirea storurilor, pentru a

înlătura posibilitatea unei schimbări cauzate de gândurile
cercetătorilor. Aceasta, pentru că nu vrem ca gândul să
influenţeze în vreun fel rezultatele. De exemplu, gândul
că apa căreia i se spune „Mulţumesc" va forma cristale
mai frumoase decât cea căreia i se spune „Proasto", poate
influenţa rezultatele. însemnăm vasele cu mostre cu literele
alfabetului şi nu dezvăluim care ce fel de apă conţine
până nu vedem rezultatele. Sperăm că această m etodă va
înlătura pe cât posibil efectul de influenţă a gândurilor
cercetătorilor.
Pentru fiecare din cele cincizeci de vase alcătuim
grafice conţinând numărul de cristale din fiecare vas care
trec drept frumoase, hexagonale, nedesăvârşite ş.a.m.d.
Stabilim un coeficient pentru fiecare model şi însem năm
cristalele cu valori numerice. Aceasta ne oferă o imagine
clară a caracteristicilor cristalelor din fiecare mostră şi
astfel putem să clasificăm mostrele de apă ce produc
modele de cristale frumoase, hexagonale etc. Apoi alegem
pentru fotografiere cristalul cel mai reprezentativ pentru
mostra respectivă.
Cristalele de apă se transformă în funcţie de gândurile
şi chiar de sănătatea observatorilor. Pentru a explica acest
lucru, diverşi cercetători cu experienţă au studiat mostrele.
Scopul cercetărilor noastre este să folosim aceste m etode
pentru a dezlega mesajele purtate de aceşti mesageri atât
de delicaţi.
Un dom eniu în care cercetările asupra cristalelor de
ap ă p o t fi ex trem d e fo lo sito are este p re zicerea
175
cutremurelor. Se crede că apa poate detecta apropierea

unui cutrem ur mai curând decât orice altă substanţă.
Am viziunea unei lumi când se vor lua zilnic mostre
de apă din apele subterane şi, prin observarea diferenţelor
în formarea cristalelor, vom detecta schimbări în scoarţa
Pământului. Când are loc un cutremur, putem compara
fotografii cu cristale form ate în apă înainte şi după
cutremur. A dunând date despre cristalele formate până la
producerea cutremurului, vom putea găsi asemănări şi, în
final, vom putea folosi aceste informaţii pentru prezicerea
viitoarelor cutremure.
Pierzându-mi bunicii şi o mătuşă din partea mamei
în timpul unui cutrem ur cumplit din 1923 şi luând în
calcul suferinţa şi distrugerile cauzate de cutremurul care
a lovit Kobe în 1955, eu unul pot spune că posibilitatea
de a folosi cristalele de apă pentru prezicerea cutremurelor
ar fi un ajutor considerabil pentru omenire.
Este foarte posibil ca, într-o zi, această tehnologie să
poată fi folosită p en tru p rezicerea alto r form e de
distrugere, cum ar fi furtuni, inundaţii, epidem ii şi chiar
organizarea unui atac secret din partea unui stat ostil.
Lucrez şi la descoperirea unei modalităţi prin care
toată lum ea să poată fotografia cristale, cu sau fără
echipam ent ştiinţific sau pregătire specială. Folosind noile
materiale, acest lucru ar putea fi posibil în viitorul nu
prea îndepărtat. Vedem materiale superterm oconductorii,
ce sunt de douăzeci de ori mai eficiente decât obişnuitele
materiale termoconductorii, că fac posibilă îngheţarea apei
la tem peratura camerei; nu va mai fi nevoie să facem
fotografiile într-o în c ăp ere specială, la -5'C (23’F).
176
Cercetătorii lucrează la un dispozitiv bazat pe această

tehnologie, care va permite oricui să fotografieze, aproape
oriunde, cristale de apă.
Am o presimţire că tehnologia cristalelor de apă va
fi folosită, în viitor, de întreaga omenire. însă ar putea fi
vorba de o sabie cu două tăişuri. Folosită în m od
corespunzător, apa are potenţialul de a aduce fericire şi
strălucire nesfârşite omenirii, dar o astfel de tehnologie
poate să fie folosită şi în vederea câştigului, sau să facă rău.
Corpul nostru este în mare parte apă, deci viaţa nu
poate exista fără aceasta. Dar nu trebuie să uităm că apa
poate distruge civilizaţii şi să provoace nenorociri. Totul
depinde de ce avem în sufletul nostru. Sufletul uman are
puterea de a aduce lumii fericire, dar şi suferinţă. Este un
fapt pe care cristalele de apă îl arată clar.
Deci cum să facem să ne găsim drumul în viaţă ? Am
subliniat neîncetat im portanţa iubirii şi recunoştinţei.
Recunoştinţa este creatorul unei inimi pline de iubire.
Iubirea poartă sentim entele de recunoştinţă în direcţia
bună. După cum ne arată cristalele de apă, recunoştinţa
şi iubirea se pot răspândi în întreaga lume.
Avem cu toţii o misiune importantă: Să curăţim apa
din nou, să creăm o lume în care să ne fie uşor să trăim
şi să ducem o viaţă sănătoasă. Pentru a ne îndeplini
misiunea trebuie să ne asigurăm întâi că avem sufletele
pure şi nepoluate.
De-a lungul secolelor, oamenii au pângărit neîncetat
Pământul, poluându-1 tot mai mult — istoria aceasta se
găseşte înregistrată în apă. Acum, apa începe să ne
vorbească. Ne spune, prin intermediul cristalelor de apă,
ce trebuie să ştim.
177
începând de azi trebuie să începem să făurim o

istorie nouă. Apa urmăreşte, tăcută şi atentă, calea pe
care o apucăm — calea pe care tu o iei chiar în această
clipă — şi tot ea are grijă de noi toţi.
Vă cer doar să ascultaţi şi să asimilaţi mesajul apei
către întreaga om enire şi către fiecare dintre voi.
178
EPILOG
Sper din tot sufletul că vom putea continua în această

minunată descoperire a apei şi a Universului.
Când am auzit prima oară că apa ajunge în m od
constant pe Pământ din depărtările Universului, am fost
umplut de uimire. M-am gândit că, dacă apa continuă să
vină în ritmul acesta, Pământul va fi în curând inundat.
Din cele mai vechi timpuri, omenirea a fost victima
nenorocirilor şi distrugerilor cauzate de apă. în aproape
toate culturile din lume se găseşte povestea unui potop
uriaş şi avem chiar dovezi ştiinţifice că Pământul a fost,
odată, acoperit de apă. Nu putem să desfiinţăm povestea
cu Noe şi potopul, nici legenda civilizaţiei Atlantidei şi
cea despre continentul Mu, dispărute în ocean.
Este adevărat ce se spune, că istoria se repetă; deci,
chiar şi azi, mai există riscul ca apa să vină din spaţiu,
acoperind din nou Pământul. Ar mai putea fi mii sau zeci
de mii de ani până atunci, dar poate nu este prea devreme
să luăm măsuri pentru evitarea acestui dezastru. Deja, în
zilele noastre, auzim frecvent despre inundaţii peste tot
în lume.
179
EPILOG
însă odată, pe când reflectam neliniştit la această

posibilitate, mi-a venit un gând cu totul diferit. Tot ce
există în Univers, există paralel. Microuniversul este copia
perfectă a macrouniversului, iar Universul este o mandala
imensă (ceea ce în sanscrită înseam nă ,,cerc“). Acest fel
de gândire ne duce la concluzia că tot ce se întâmplă în
Univers se întâmplă şi în corpul nostru.
Corpul uman are nevoie de circulaţia apei, deci putem
trage concluzia că şi Universul are nevoie de acest lucru,
în cazul în care cantităţi mari de apă se îndreaptă într-o
singură direcţie, înspre Pământ, circulaţia apei în Univers
va stagna în cele din urmă. Apa ajunge pe Pământ pentru
ca apoi să se reîntoarcă în vastele depărtări ale Universului,
într-o uimitoare călătorie fără sfârşit. Apa de pe această
planetă va porni, cândva, în călătoria spre dincolo, în
Cosmos.
Dar ce înseam nă pentru noi faptul că apa continuă
să vină pe Pământ? Poate Pământul nu este singura
destinaţie a acestor blocuri de apă. Dar, deşi ar mai
putea exista alte popasuri pentru apă, nu ştim despre
nici o altă planetă care să întrunească condiţiile necesare
pentru depozitarea apei. Comparând sistemul solar cu
corpul um an, cred că Pământul ar juca rolul ficatului.
Zi de zi, ficatul filtrează două sute de litri de apă şi
trimite această apă purificată celorlalte organe din trup.
Având în vedere acest lucru, nu este greu să ne imaginăm
că Pământul joacă rolul vital de a curăţa apa care circulă
prin sistemul solar şi de a o trimite înapoi în spaţiu.
în cazul acesta, cui îi revine responsabilitatea de a
purifica apa ajunsă pe Pământ ? Nouă, întregii omeniri. Şi
180
EPILOG
asta deoarece noi înşine suntem apă. Din moment ce ne-am

născut aici, suntem cu toţii responsabili pentru curăţarea
apei de pe Pământ.
Gândindu-mă la lunga şi minunata călătorie a apei
prin Univers, mă duce gândul la chestiuni precum originea
şi viitorul omenirii. Luând în considerare că suntem apă,
răspunsul multor asem enea mistere devine evident. Apa
constituie 70% din corpurile noastre şi nu se poate ca
informaţiile din apă să nu contribuie într-o mare măsură
la formarea personalităţii umane.
Am auzit în nenum ărate rânduri de oameni răniţi în
accidente şi care, în timp ce li se făceau transfuzii de
sânge, aveau viziuni cu locuri în care nu fuseseră niciodată
sau aveau amintirile unui trecut care nu era al lor. S-a
întâmplat ca transfuziile să cauzeze chiar schimbări de
personalitate.
Se poate ca întâmplările pe care le trăim de-a lungul
vieţii să devină amintiri înregistrate de apă şi care rămân
în corpul nostru, fiind ceea ce numim suflet.
Multe întrebări rămân încă fără răspuns, întrebări
despre suflet, reîntrupări şi despre existenţa spiritelor,
dar cred că va veni o zi când multe din aceste întrebări
îşi vor găsi răspunsul pe cale ştiinţifică — cu ajutorul
apei.
C are este o rig in ea su fletu lu i ? Am în tre v ă z u t
posibilitatea ca el să vină din depărtările Universului,
purtat de apă.
Următoarea noastră întrebare este: ce îi este rezervat
sufletului? De vreme ce noi înşine suntem apa, într-o
bună zi toate amintirile noastre de viaţă vor fi trimise în
181
EPILOG
spaţiu. Şi, înainte să se întâm ple aceste lucruri, avem

datoria să devenim, pe acest Pământ, apă pură. Această
apă pură va forma oceanul de lumină şi iubire a Tatălui
Ceresc, sufletele noastre se vor îndumnezeii.
Pentru ca aşa ceva să fie posibil, trebuie întâi şi-ntâi
să ne trăim viaţa din plin. Conştiinţa este cea care va
purifica apa şi astfel vom trimite întregii existenţe mesaje
de frumuseţe şi putere.
Nu ar fi m inunat să putem aşterne întreaga lume cu
cele mai superbe cristale de apă?
Cum trebuie să procedăm ? Răspunsul este iubire şi
recunoştinţă. V-aş ruga să mai observaţi o dată frumuseţea
cristalelor. Dacă toţi oam enii din lume vor putea simţi
iubire şi recunoştinţă, frum useţea originară a Pământului
va renaşte.
Trăim o viaţă scurtă pe această planetă, după care
pornim în călătoria prin Univers. Nu ştiu sigur cum are
loc acest proces, dar să lăsăm asta pe seama legilor
Universului. Bineînţeles, când vom face această călătorie
nu ne vom afla în forma fizică de acum, ci vom fi apă
sau abur.
Când sufletul îmi va fi pregătit să pornească în
călătoria prin Cosmos, vreau să strig întregii lumi: „Am
pornit să explorăm U niversul! Să mergem pe M arte!“
182
DESPRE AUTOR
Masaru Emoto s-a născut la Yokohama în Iulie 1943.

Este absolvent al Universităţii Municipale din Yokohama,
secţia de studii umanistice şi ştiinţă cu specializarea în
Relaţii Internaţionale. în 1986 a fondat Corporaţia IHM
din Tokyo. în Octombrie 1992 a obţinut de la O pen
International University diploma de Doctor în Medicina
Alternativă. Ulterior, a aflat de noţiunea micro-ciorchinilor
de apă, folosită în Statele Unite, şi de tehnologia Analizei
prin Rezonanţă Magnetică. Astfel şi-a început căutările
pentru dezlegarea misterelor apei.
Profesorul Emoto a întreprins vaste cercetări asupra
apei de pe întreaga planetă, nu atât ca cercetător ştiinţific
ci mai degrabă ca liber-cugetător. într-un final şi-a dat
seama că apa ne relevă adevărata ei fire sub forma
cristalelor de gheaţă. El îşi continuă experimentele şi a
scris un număr mare de cărţi de succes în limba japoneză,
ca şi seminarul Mesaje din Apă, publicat bilingual. Este
căsătorit cu Kazuko Emoto care îi împărtăşeşte pasiunea,
fiind director al Kyoikusha, secţia de editare-publicare a
com paniei sale. Ei au trei copii.
183
înţelepciune
Profesorul Masaru Emoto s-a născut

în Japonia şi a absolvit Yokohama
Municipal University şi Open Interna
tional University, obţinând doctoratul în
medicina alternativă. Pozele sale cu
cristale au apărut prima oară in cărţile sale
pe care şi le-a publicat singur, Mesaje din
Apă 1 şi 2. Mesajele Ascunse din Apă a
apărut mai întâi în Japonia şi s-a vândut in
toată lumea in peste o jumătate de milion
de exemplare.
Ik \ ^»k H 1
Best-Seller mondial Ştiinţă / Vindecare/ Spiritualitate

înţeleg că unii oamenii nu conştientizează semnificaţia cuvântului
sau conceptului de Dumnezeu. Subiectul principal al acestei cărţi este apa.
Cu cât vei înţelege mai mult apa, cu atât îţi va fi mai greu să negi existenţa
unui Dumnezeu. Mi-ar plăcea să meditezi asupra simţirilor tale legate de
acest subiect în timp ce priveşti la fotografiile cristalelor ce le vei
descoperi în această carte.
Ceea ce ştii cu inima ta că se poate, este într-adevăr posibil. Voinţa
noastră face să se poată. Ceea ce ne imaginăm în mintea noastră devine
lumea noastră. Acesta este doar unul din nenumăratele lucruri pe care
le-am învăţat de la apă.
Fiecare dintre noi are puterea magică de a schimba lumea. Cu toţii
am fost înzestraţi de către Dumnezeu cu puterea de a crea. Dacă ne
folosim la maximum de această putere, vom putea schimba lumea într-o
singură clipă. Acţiunea de a rosti cuvinte are această putere, pentru că
cuvintele sunt o expresie a sufletului.
Apa, oglindind fidel conştiinţa şi sufletul, are un mesaj pentru
umanitate: lumea este unită prin iubire şi recunoştinţă. Cuvintele iubire şi
recunoştinţă alcătuiesc principiile fundamentale în cadrul legilor naturii
şi ale fenomenului vieţii; ele produc cel mai frumos cristal dintre toate şi
se înfăţişează astfel:
„Mesajele ascunse din «/;ă“ prezintă munca revoluţionară a omului

de ştiinţă de renume internaţional, japonezul Masaru Emoto, care a
demonstrat ştiinţific că apa are puterea de a reflecta gândurile, cuvintele,
rugăciunile, sentimentele şi muzica. Prin cercetările sale, ştiinţa confirmă
ceea ce tradiţiile spirituale susţin de milenii: suntem responsabili de Raiul
sau de Infernul în care trăim. întrucât oamenii şi Pământul constau în
mare parte din apă, mesajul autorului este unul al sănătăţii personale, al
revigorării mediului la scară globală şi al păcii mondiale care apare cu
ajutorul fiecăruia dintre noi.
ADEVAR DIVIN
^ Preţ: 19 RO N

Masaru Emoto Mesajele Ascunse Din Apa 8zC PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Masaru Emoto Mesajele Ascunse Din Apa 8zC PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

r\DE\ ARC^: •f.

„Calea către lumină ş i iubire"

Copyright © 2005 Editura ADEVĂR 4 0 % DIVIN.

Toate drepturile asupra prezentei ediţii în limba română aparţin în exclusivitate

E diturii ADEVĂR DIVIN.

Editor: Cătălin PARFENE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

I.Miron, Laura-Corina (trad.)

ISBN (10): 973-87595-3-6; ISBN (13): 978-973-87595-3-4

M isiunea E d itu rii ADEVĂR J& S r DIVIN:

însufleţirea armoniei divine

Traducere: Laura-Corina MIRON

„Mesajele ascunse din apă este o carte excepţională. Prin

„Ca şi în cazul lui Galileo, Newton şi Einstein, vederile clare

„Lucrarea profesorului Emoto despre apă ilustrează în chip

Din ce este alcătuit Universul? 29

Poarta către o altă lum e 81

Din conştiinţă se naşte totul 95

Lumea se va schim ba într-o singură clipă 111

Un surâs ce îm brăţişează lum ea l 6 l

Au trecut mai bine de zece ani de când am început

1 în versiunea engleză: Wave Fluctuation Publishing

fi vândută în librăriile mari, vorbele rostite despre ea au

existau înlăuntrul meu nenumărate lucruri minunate despre

De îndată ce începi să citeşti această carte, aş vrea

c o n fru n tă m cu p ro b le m e şi n e în ţe le g e ri. Sursele

Aşadar, care este cauza acestui întreg haos? Ce se

Probabil că acesta este un fenom en inevitabil. Deşi

Cred, de asem enea, că încep să văd modul în care

Dacă luăm în considerare faptul că, înainte de a

ba chiar vom dezlega misterul motivului pentai care ne-am

cu o cantitate infimă de plum b în ea — o cantitate

Am studiat apa ani întregi. înţelegerea faptului că

viaţa. După ce am făcut această descoperire în America,

Şi într-o zi, din întâmplare, am deschis o carte la aceste

în fiecare seară, târziu, îl scoteam la cină pe tânărul

Fotografiile cu cristale pe care începusem să le fac

Să vă explic cum procedez pentru a fotografia

Ştiam că era posibil ca vibraţiile muzicii să aibă un

şi le-am înfăşură în jurul sticlelor, cu cuvintele înspre

Când începi să înveţi despre apă este ca şi cum ai

îmi aduc aminte în m od special de o fotografie. Era

Dacă nu facem ceva în legătură cu lumea diformă în

D in ce este alcătuit U niversul ?

Î nţelegerea faptului că suntem în esenţă apă este

neobişnuită. în aceşti şase ani se strânsese un m unte de

Speranţele mi s-au lărgit repede, iar apoi am vrut ca

aruncat-o în lac a creat într-adevăr un val mare, care

(Textul continuă la pagina 65)

Acest cristal este absolut perfect, ceea ce arată că

Nu s-au format deloc cristale când i-au fost adresate

Cuvântul „înger" s-a înfăţişat ca un inel format clin mici

Wisdom (în engleză)

Weisheit (în germană)

Cuvântul „înţelepciune", în diferite limbi, a dat naştere

Copiii au rostit cuvinte diferite în faţa câtorva sticle cu

Când copiii au spus de mai multe ori „Eşti frumoasă'

Când apa a fost ignorată

Când i-au spus apei de mai multe ori „Eşti frumoasă",

Cosmos (în japoneză)

Cosmos (în engleză)

Kosmos (în germană)

Cele trei cristale se aseam ănă, având contururi clare.

Muzica lui Beethoven a dat naştere unor cristale d eo se