STOPUL CARDIO-RESPIRATOR

Disciplina: Cardiologie și nursing în cardiologie

As. med. Rădăuceanu Diana

IMPORTANT DE REŢINUT!!!

Oprirea respiratiei (stopul respirator) şi oprirea inimii (stopul cardiac), deci

încetarea atât a funcţiei respiratorii, cât şi a funcţiei cardiace, duc la stopul
cardiorespirator care corespunde cu moartea clinică.

Oprirea într-o primă etapă a respiraţiei ( stopul respirator ) fără oprirea inimii,
deci cu prezenţa pulsului bun la artera carotidă, permite pe un interval variabil
( 3 – 10 minute sau chiar 12 minute ) ca reanimarea respiratorie să aibă succes.

Cauzele stopului respirator:

OBSTRUCŢIA CĂILOR AERIENE

Obstructia cailor aeriene poate fi completa sau partiala. Obstructia completa a cailor
respiratorii va duce rapid la un stop cardiac. Obstructia lor partiala precede adesea
obstructia lor totala. Obstructia partiala a cailor aeriene poate duce la edem cerebral sau
pulmonar, la epuizare, la apnee secundara si la leziuni hipoxice ale creierului precum si la
un stop cardiac.
PRINTRE CAUZELE OBSTRUCŢIEI CĂILOR RESPIRATORII PUTEM INCLUDE:

 Sângele
 Voma
 Corpii straini (de exemplu dinti, alimente)
 Traumatisme directe ale fetei sau gâtului
 Tulburari ale sistemului nervos central
 Epiglotita
 Tumefierea faringelui (infectii, edem)
 Laringospasmul
 Bronhospasmul
 Hipersecretia bronsica

Tulburarile sistemului nervos central pot duce la pierderea controlului asupra cailor
respiratorii. Cauzele acestora ar putea fi traumatismele craniocerebrale si patologia
intracerebrala, hipercarbia, efectul nociv al
tulburarilor metabolice (diabetul) si drogurile, incluzând aici alcoolul, halucinogenele si
agentii anestezici.
Laringospasmul poate apare la stimularea cailor respiratorii superioare ale unui pacient
obnubilat, dar care si-a pastrat intacte reflexele cailor aeriene.

Stopul cardiac este urmat invariabil şi de stopul respirator în 20 – 30 de

secunde.

Din punct de vedere practic, înseamnă că există reanimare respiratorie fără

compresii sternale, în opriri accidentale ale respiraţiei cu hemodinamica (
circulaţie sanguină ) păstrată, dar nu exista compresii sternale fără

1
respiraţie artificială, pentru că odată cu stopul cardiac se opreşte rapid şi
respiraţia.

Moartea clinică începe odată cu stopul cardiac, care determină şi oprirea

circulaţiei cerebrale. Este deosebit de important de ştiut că moartea clinică este
un proces reversibil şi victimă poate reveni complet la o viaţă normală dacă i se
acorda primul ajutor competent în timp util.

Moartea clinică ( intervalul în care se poate începe resuscitarea cardiorespiratorie cu

unele şanse) durează 3 – 4 minute sau mai mult, în funcţie de cauză instalării ( până la 2
ore în cazul hipotermiei ).

Orice întârziere în acordarea primului ajutor eficient duce, după acest interval,
datorită lipsei de oxigen în creier, la moartea biologică, adică la moartea
definitivă, ireversibilă a victimei ( leziuni ireversibile în creier şi alte organe,
midriaza fixa, apariţia petelor cadaverice).

Stopul cardiac → încetare spontană ireversibilă a unei activităţi cardiace

eficace, care antrenează o oprire a perfuzării organelor vitale.

Cauze:
- boli cardiace ischemice;
- cardiomiopatii;
- infarctul miocardic;
- tulburări severe de ritm cardiac (fibrilaţia ventriculară, tahicardia
ventriculară, asistolia);
- stopul respirator;
- hemoragii masive;
- intoxicaţiile cu substanţe toxice care duc la depresiuni miocardice;
- electrocutare ( fibrilaţie ventriculară );
- embolie pulmonară;

Alte cauze ale instalării stopului cardiorespirator, cauze secundare sunt cele în
care inima este afectată indirect, originea patologiei fiind la nivelul altor
organe şi sisteme. Această patologie poate avea unefect acut sau cronic asupra
cordului:
- AVC ischemic sau hemoragic;
- stări terminale ale unor boli cu evoluţie cronică:
– insuficientă pulmonară cronică;
– insuficientă cardiacă congestiva decompensata;
– boli canceroase în stadiu terminal;
– ciroza hepatică decompensata.

Semnele care prevestesc apariţia unui stop cardiac sunt:

- durere severă toracică anterioară sau posterioară;
– scăderea progresivă a tensiunii arteriale;
– dificultăţi de respiraţie;
– cianoza buzelor, vârfului degetelor, lobului urechii;

2
 – privire fixă, orientată în sus;
– bătăi neregulate ale inimii;

Semnele caracteristice stopului cardio- respirator deja instalat:

- pierderea conştientei ( colapsul );
– absenţa pulsului la arterele mari ( carotida, femurală ) şi a zgomotelor
cardiace;
– tensiunea arterială nemăsurabila;
– paloare urmată brusc de cianoza;
– creşterea diametrului pupilelor;
– scăderea tonusului muscular.

OBIECTIVE - întelegerea: INSUFICIENŢA RESPIRATORIE

 Cauzelor stopului cardio-respirator la adulti Insuficienta respiratorie poate fi acuta sau cronica,
 Modului de identificare a pacientilor cu risc continua sau intermitenta, si îndeajuns de severa
 Rolului Echipei Medicale de Urgenta pentru a cauza apnee, ceea ce va duce rapid la un
 Tratarii initiale a pacientilor cu risc de stop stop cardiac. Prin diminuarea rezervelor respiratorii,
cardio respirator chiar si insuficientele respiratorii mai putin grave
pot determina cresterea riscului unui stop cardiac, o
Cauzele stopului cardiorespirator data cu aparitia oricarei alte probleme respiratorii.
Stopul cardio-respirator poate fi determinat de o Stopul respirator se datoreaza deseori unei
afectiune primara a cailor respiratorii, de respiratie combinatii de factori: de exemplu, un pacient cu
sau de o afectiune cardiovasculara. Multe boli care insuficienta respiratorie cronica, cu o infectie
pun în pericol viata unui pacient au consecinte localizata la nivelul toracelui, cu o slabire a
secundare respiratorii si cardiace care pot duce la muschilor, sau cu fracturi costale poate ajunge la
stop cardio-respirator. Aparatele cardiovascular si epuizare, ceea ce deterioreaza si mai mult functia
respirator interfera adesea; de exemplu, hipoxemia respiratorie. Daca respiratia nu este suficienta
poate afecta functionarea miocardului, iar bolile pentru a oxigena sângele, atunci se va instala
severe pot cauza determina cresterea consumului de probabil un stop cardiac.
oxigen si intensificarea activitatii respiratorii, stopul
cardiac putând urma unui stop respirator sau stopul Frecventa respiratiei
respirator putând urma unui stop cardiac.
Tulburarile sistemului nervos central pot diminua
OBSTRUCŢIA CĂILOR AERIENE frecventa sau pot opri respiratia.
Obstructia cailor aeriene poate fi completa sau
partiala. Obstructia completa a cailor respiratorii va Efortul respirator
duce rapid la un stop cardiac. Obstructia lor partiala
precede adesea obstructia lor totala. Obstructia
Principalii muschi ai respiratiei sunt diafragma si
partiala a cailor aeriene poate duce la edem cerebral muschii intercostali. Cei din urma sunt stimulati la
sau pulmonar, la epuizare, la apnee secundara si la nivelul coastelor si ar putea fi paralizati de leziuni
leziuni hipoxice ale creierului precum si la un stop ale coloanei vertebrale situate mai sus de nivelul
cardiac. respectiv. Inervatia diafragmei provine de la
PRINTRE CAUZELE OBSTRUCŢIEI CĂILOR nivelul celei de-a treia, a patra si a cincea vertebre
RESPIRATORII PUTEM INCLUDE: cervicale, iar respiratia normala nu se va putea
realiza în cazul unor leziuni cervicale severe, cu
 Sângele afectare mielica, localizate deasupra acestui nivel.
 Voma Efortul respirator inadecvat prin slabirea
 Corpii straini (de exemplu dinti, alimente) activitatii muschilor sau vatamarea nervilor se
 Traumatisme directe ale fetei sau gâtului produce datorita unei multitudini de boli:

3
  Tulburari ale sistemului nervos central
 Epiglotita
 Tumefierea faringelui (infectii, edem)
 Laringospasmul
 Bronhospasmul
 Hipersecretia bronsica
Tulburarile sistemului nervos central pot duce la
pierderea controlului asupra cailor respiratorii.
Cauzele acestora ar putea fi traumatismele
craniocerebrale si patologia intracerebrala,
hipercarbia, efectul nociv al
tulburarilor metabolice (diabetul) si drogurile,
incluzând aici alcoolul, halucinogenele si agentii
anestezici.
Laringospasmul poate apare la stimularea cailor
respiratorii superioare ale unui pacient obnubilat, dar
care si-a pastrat intacte reflexele cailor aeriene.
ANOMALIILE CARDIACE
Într-un numar mic de cazuri de stop cardiac nu s-
au identificat nici un fel de anomalii. Anomaliile
cardiace pot fi primare sau secundare. Stopul
cardiac se poate instala brusc sau poate fi precedat
de un ritm cardiac nesatisfacator pentru o anumita
perioada de timp înainte de oprirea completa.
CAUZELE STOPULUI CARDIAC PRIMAR
 Ischemia
 Infarctul miocardic
 Bolile hipertensive ale inimii
 Valvulopatii
 Medicamente (medicamente antiaritmice,
antidepresive triciclice, digitalicele)
 Acidoza
 Diselectrolitemii (potasiu, magneziu, calciu)
 Hipotermia
 Electrocutarea
Un stop cardiac instalat brusc se mai poate datora
unei tamponade cardiace, rupturii cardiace,
miocarditei si cardiomiopatiei hipertrofice.
Infarctul miocardic
Infarctul miocardic (IM) este de obicei rezultatul
trombozarii unei artere coronare, determinate de
fisurarea sau de ruperea unei placi ateromate.
miastenia gravis, sindromul Guillain-Barre si
scleroza multipla. Îngrijirea deficitara cronica si
bolile cronice severe ale plamânilor contribuie de
asemenea la aceasta slabire generalizata.
Respiratia mai poate fi afectata de anomaliile
restrictive ale peretelui toracic cum este de exemplu
cifoscolioza. Durerea provocata de fracturile costale
sau sternale vor împiedica respiratia profunda si
tusea.
Problemele pulmonare
Activitatea pulmonara este grav afectata de prezenta
unui pneumotorax sau a unui hemotorax. Tensiunea
intratoracica determina oprirea rapida a schimbului
de gaze, reducerea reîntoarcerii venoase si o
scadere marcata a frecventei cardiace. O patologie
pulmonara severa va afecta semnificativ schimbul
de gaze: bolile infectioase, sindromul de aspiratie
bronsica, acutizarea unor boli cronice
bronhopulmonare (BPOC), astmul bronsic, embolia
pulmonara, contuzia pulmonara, edemul pulmonar
acut, ARDS.
Identificarea pacientilor care prezinta risc si
prevenirea stopului cardio respirator
Rata mortalitatii datorata unui stop cardiac este
foarte ridicata. Daca pacientii ar putea fi
identificati înainte de producerea stopului cardiac,
iar stopul ar putea fi prevenit, ar fi salvate multe
vieti. Pentru realizarea acestui deziderat este
foarte important sa recunoasteti pacientii cei mai
expusi acestui risc. Acest lucru se bazeaza pe
analizarea istoricului medical si pe examinarea
respectivilor pacienti, urmate de o investigatie
acolo unde acest lucru va fi indicat.
La majoritatea pacientilor spitalizati stopul cardio-
respirator nu este un eveniment subit sau
neprevazut. La circa 80% din aceste cazuri apare o
deteriorare a semnelor clinice pe durata primelor ore
dinaintea producerii stopului cardiac. Cele mai
comune si des întâlnite semnale si anomalii clinice
dinaintea unui stop cardiac sunt problemele
respiratorii, cresterea ritmului cardiac si scaderea
debitului cardiac. Aceasta se poate manifesta prin
hipotensiune, confuzie, oboseala, letargie sau
scaderea nivelului de constienta. Dezechilibrele
metabolice cum sunt acidoza pot apare de
asemenea deseori în orele dinaintea unui stop
cardiorespirator.
Dificultatile de respiratie sunt relevate de cresterea
efortului respirator, cresterea ritmului respiratiei,
4
Plachetele si fibrina adera la placa lezata, ceea ce
duce la formarea de cheaguri si la ocluzia arterei.
Infarctul miocardic poate apare fara nici un fel de
simptome anterioare. Circa 50% dintre pacientii care
decedeaza datorita ocluziei coronariene acute o vor
face în prima ora de la producerea evenimentului.
Acest lucru se datoreaza de obicei fibrilatiei
ventriculare (FV) care este precedata în multe cazuri
de tahicardia ventriculara. Riscul unei FV în IM este
maxim la aparitia simptomelor si scade progresiv
dupa un numar de ore.
Anomaliile cardiace secundare
O anomalie cardiaca secundara este aceea în care
inima este afectata de o patologie ce implica direct
alte aparate si sisteme. Efectul asupra inimii poate
fi acut sau cronic.
Stopul cardiac va apare ca urmare a asfixiei
datorate obturarii cailor respiratorii sau apneei,
pneumotoracelui sufocant sau pierderii acute si
severe de sânge. Altor patologii le va lua mai mult
timp pentru a afecta inima. Acestea sunt hipoxemia
severa si anemia, hipotermia, si socul septic sever.
Aceasta echipa va putea decide si directiona tratarea
clinica a acestor pacienti, inclusiv admiterea lor în
ATI sau TIC. Tratarea prompta a aritmiilor
semnificative poate preveni deteriorarea ritmului
cardiac si transformarea acestuia în stop cardiac
(vezi capitolul 12).
În anumite cazuri, aceste echipe medicale pot decide
neînceperea resuscitarii.
TABELUL 1. CRITERIILE DE APELARE A
ECHIPELOR MEDICALE DE URGENŢĂ
Schimbari acute Fiziologiei
ale:
Caile Respiratorii În pericol
Respiratia Toate stopurile respiratorii
Rata respiratiei < 5 / min
Rata respiratiei > 36 / min
Circulatia Toate stopurile cardiace
Ritmul cardiac < 40 batai /
min
Ritmul cardiac> 140 batai /
min
Tensiunea arteriala sistolica
< 90 mm Hg
Neurologic Orice alterare brusca a
nivelului de constienta
Stopuri repetate sau
scaderea saturatiei de oxigen si a presiunii partiale
a sângelui oxigenat (PaO2) pentru o anumita
concentratie de oxigen inspirat. Trebuie suspectata
o deteriorare a activitatii cardiace daca pacientul
este rece si umed sau cianotic, daca pulsul este slab
sau nepalpabil si daca diureza scade sub 30 ml/h
(oligurie). Alterarea starii de constienta este adesea
asociata cu deteriorarea activitatii cardiace.
ECHIPA MEDICALĂ PENTRU URGENŢE
Asigurarea accesului rapid la asistenta medicala de
specialitate si la facilitatile medicale adecvate cum
sunt sectiile de terapie intensiva (ATI) sau unitatile
de terapie intensiva cardiaca (TIC) care permit
corectarea anomaliilor susmentionate este foarte
probabil sa scada mortalitatea generala. Pentru
prevenirea si cresterea procentului de resuscitari
reusite în caz de stop cardiorespirator, un numar de
spitale au introdus conceptul de Echipa Medicala
pentru Urgente sau Echipa pentru Pacientii cu Risc.
Echipa include asistente medicale cu pregatire
superioara si medici specializati în tratarea
pacientilor cu boli critice. Criteriile de apelare
folosite de Spitalul Liverpool din Sidney, Australia
sunt listate în Tabelul 1.
De exemplu, sângele si produsele de regurgitare
trebuie îndepartate prin aspiratia cailor respiratorii,
iar pacientul ar trebui asezat în pozitia de siguranta,
cu exceptia cazului în care acest lucru este
contraindicat. Indiferent de motivul pentru care o
persoana devine inconstienta, obstructionarea
cailor respiratorii este iminenta. Trebuie luate
masuri pentru asigurarea cailor respiratorii si pentru
prevenirea complicatiilor suplimentare, cum ar fi
aspiratia cailor aeriene, asezarea pacientului în
pozitie laterala de siguranta, intubatia traheala sau
traheostomie si introducerea unui tub nazogastric
pentru golirea stomacului.
INSUFICIENŢA RESPIRATORIE
Recunoastere
Un pacient constient va acuza lipsa aerului si va fi
agitat. Anamneza si examinarea acestuia vor releva
de obicei etiologia insuficientei respiratorii:
iritabilitatea si confuzia pot fi semne de hipoxemie,
iar hipercarbia poate determina letargie si alterarea
nivelului de constienta. Uneori poate apare si
cianoza. O frecventa rapida a respiratiei (>30 /
minut) este utila, ca un indicator simplu al
problemelor de respiratie. Pulsoximetria reprezinta o
5
 prelungite metoda simpla de evaluare a oxigenarii. Acesta nu
Altele Orice pacient care se afla în este totusi un indicator de încredere pentru
stare critica si care nu se evaluarea ventilatiei, fiind necesara evaluarea
încadreaza în criteriile sus gazelor sanguine pentru obtinerea rezultatelor
amintite relevante: presiunea partiala de CO2 (PaCO2) si pH -
OBSTRUCŢIA CĂILOR RESPIRATORII ul. Cresterea PaCO2 si scaderea pH -ului sunt
Recunoastere adesea ultimele semne la un pacient cu probleme
Evaluarea starii cailor respiratorii este esentiala respiratorii severe.
pentru oricine este expus riscului de obstruare a Managementul
acestora. Un pacient constient se va plânge de Oricarui pacient hipoxic trebuie sa i se
dificultati în respiratie. Daca obstructia cailor administreze oxigen, iar tratamentul trebuie
respiratorii este partiala, pacientul va face eforturi directionat spre combaterea cauzei care a generat
zgomotoase de a respira. Daca veti avea de-a face cu problemele. De exemplu puteti suspecta un
pneumotorace sufocant daca pacientul a suferit o
o obstructie completa a cailor respiratorii, aceasta va
trauma toracica, confirmat de semnele si de
fi silentioasa si nu va mai exista flux de aer prin caile
simptomele clinice. Daca se va pune diagnosticul
aeriene. Vor fi implicati si muschii accesori iar modul de penumotorace sufocant se va impune
de miscare a pieptului si al abdomenului este descris decompresia imediata prin introducerea unei
drept "dinti de ferastrau", pieptul retractându-se iar canule largi (14G) în al doilea spatiu intercostal ,
abdomenul expandându-se în inspir, observându-se pe linia medioclaviculara. Apoi se va instala un
o miscare inversa în expir. dren toracic. În cazul unei infectii se
Tratamentul administreaza antibioticele adecvate si se instituie
Managementul (tratamentul) trebuie sa aiba ca fizioterapia sau alte tratamente de asistare.
prioritate asigurarea deschiderii cailor Unii pacienti pot necesita asistenta respiratorie
respiratorii. Pentru aceasta ar putea fi necesare suplimentara cu ventilatie neinvaziva sau intubatie
tehnici simple care se învata în cadrul cursului de traheala si ventilatie mecanica.
Suport Vital de Baza sau de masuri mai avansate,
incluzând intubatia traheala. Prevenirea
obstructiei cailor aeriene trebuie directionat catre
combaterea cauzelor care pot pune în pericol caile
respiratorii.
ANOMALIILE CARDIACE În capitolul 3 este prezentata extensiv o descriere
Recunoastere a tratamentului sindroamelor coronariene acute.
Majoritatea cazurilor de moarte subita din motive În cazul pacientilor cu boli ale arterelor
cardiace survin la persoanele cu boli cardiace coronariene, tratamentul farmacologic sau de
preexistente, care în unele cazuri nu au fost revascularizare miocardica prin angioplastie a
diagnosticate anterior. Desi riscul este mai ridicat la arterelor coronare sau printr-o operatie de bypass
pacientii despre care se stie ca sufera de boli cardiace pot reduce probabilitatea producerii unui stop
severe, majoritatea deceselor survin la persoane cardiac în viitor (acest lucru ramâne sa fie
despre ale caror boli nu se stia nimic. Patologia
demonstrat). În mod similar, tratamentul adecvat
cardiaca asimptomatica sau silentioasa include boli
si monitorizarea celorlalte boli cardiace, cum ar fi
hipertensive ale inimii, boli ale valvei aortice,
miocardita, fibroza (fibrosis) sau ischemie silentioasa. insuficienta cardiaca ar trebui sa ajute la
Un numar mic de morti subite din cauze cardiace survin prevenirea stopului cardiac la pacientii despre
la persoane care nu au avut nici un fel de antecedente care se stie ca sunt supusi acestui risc.
patologice, persoane tinere, active si aparent sanatoase . Unele persoane, de exemplu cele care au suferit
Consideratiile epidemiologice ajuta la identificarea unui anterior un infarct miocardic, pot fi investigate
grup cu risc ridicat de aparitie a unor boli cardiace: intens pentru a se descoperi o subgrupa de
vârsta avansata, antecedente heredocolaterale de persoane expuse riscului de moarte subita din
afectiuni cardiace, sexul masculin, fumatul, diabetul, motive cardiace. Aceste tehnici includ EKG - ul
hiperlipidemia si hipertensiunea. Un numar crescut de ambulatoriu si masurarea parametrilor functionali
afectiuni cardiace sunt cunoscute a fi asociate cu cardiaci. În cazul pacientilor cu risc ridicat s-a
factorii genetici, incluzând aici cardiomiopatia demonstrat ca interventiile au redus riscul de

6
hipertrofica, cardiomiopatia ventriculului drept si
prelungirea intervalului QT.
Preventia de succes se bazeaza pe tratarea patologiei
cardiace evidentiate. Cea mai raspândita boala
coronariana la barbati este infarctul miocardic acut (IMA)
iar la femei este angina. Angina se manifesta prin
strângere sau disconfort toracic care pot iradia în
maxilar, gât, la una sau la ambele mâini. Proba de efort
se foloseste pentru evaluarea riscului la pacientii cu boli
simptomatice ale arterelor coronariene. Angiografia
coronariana confera o evaluare a riscului precum si
informatiile necesare pentru planificarea tratamentelor
ulterioare.
Durerea asociata cu infarctul miocardic este similara
cu angina dar dureaza circa 30 de minute. Aceasta este
asociata adesea cu starile de voma, transpiratie si
tulburari grave. Durerile determina o mimica similara
celei întâlnite în cazul indigestiei. Simptomele comune
cum sunt voma sau eructatiile pot duce la o
interpretare gresita a cazului. Pacientii mai vârstnici
sau cei care sufera de diabet ar putea suferi un infarct
miocardic fara a simti nici un fel de durere. Criteriile
pentru diagnosticarea infarctului miocardic sunt
descrise în capitolul 3.
Tratament
Prioritatile în tratarea IMA sunt:
 Analgezia (morfina 5-15 m i.v.)
 Oxigen (cu FiO2 cât mai ridicat)
 Nitroglicerina
 Aspirina 300 mg
 Terapie trombolitica rapida pentru pacientii
eligibilli
REZUMAT
 Stopul cardiac poate surveni în urma obstructiei
cailor respiratorii, a tulburarilor respiratorii sau în
urma unor disfunctii cardiace.
 Pacientii spitalizati care sufera un stop cardio
respirator prezinta, de obicei semne, si simptome
de avertizare în orele dinaintea producerii
stopului.
 Daca pacientii care au un risc ridicat de aparitie a
unui stop cardiac sunt identificati precoce si li se
administreaza un tratament adecvat, stopul poate
fi prevenit.
moarte subita. Terapia preventiva depinde de
istoricul patologiei si include tratamentele cu
beta-blocanti selectivi, vasodilatatoare si
inhibitori de enzima de conversie.
Revascularizarea miocardului si defibrilatoarele
cardiace implantabile pot fi utile pentru pacientii
selectati.
Pacientii care au supravietuit unui episod anterior
de fibrilare ventriculara este foarte posibil sa
dezvolte noi astfel de episoade, în absenta unui
tratament preventiv. Acesti pacienti pot avea
nevoie de angioplastie, de grefe de artere
coronariene prin bypass sau de tratamente cu
agenti antiaritmici sau de un implant de
defibrilator.
În cazurile în care exista riscul unui stop cardiac
secundar, tratamentul va fi directionat catre
solutionarea patologiei existente. În acest mod
sunt tratate adecvat problemele specifice cum
sunt hipovolemia, anemia, hipotermia sau socul
septic. Asistenta cardiovasculara poate include
corectarea diselectrolitemiilor sau a
dezechilibrelor acido-bazice si terapia necesara
pentru obtinerea unui ritm si a unui debit cardiac
corespunzator. Sunt indicate monitorizarea
cardiovasculara avansata cu ajutorul unui cateter
la nivelul arterei pulmonare si ecocardiografia.
Medicamentele inotropice si vasoconstrictoarele
vor sustine ritmul, debitul cardiac si tensiunea
arteriala. Foarte rar va fi necesara asistarea
mecanica a circulatiei (balon de contrapulsatie)
sau transplantul cardiac.