CAPITOLUL I

GENERALITĂŢI ASUPRA MĂSARATORILOR TERESTRE

1.1 Ştiinţa Măsurătorilor Terestre

Organizarea activităţilor terestre de orice fel ,la nivelul nţional, regional sau
local,presupune cunoaşterea teritoriilor de extindere şi conţinut.În acest scop se folosesc
de mult timp reprezentări topografice (topos=loc),convenţionale în care toate
distanţele(proiectate in plan orizontal) sunt reduse în aceaşi proporţie,la o anumita
scară:planuri,ce redau în amănunt suprafeţe restrănse de teren şi hărţi ce oferă o imagine
de ansamblu a unor teritorii vaste.Asemenea reprezentări ale terenului,cu detaliile lui
topografice(ape,păduri,păşuni,culmi,construcţii de orice gen,inclusiv forme de relief),se
obţin in urma unui ansamblu de lucrări denumit,în general,ridicare in plan.
Primele începuturi datează din antichitate fiind legate de reconstituirea hotarelor în
luncile inundabile ale Nilului şi Eufratului,de întocmirea primei hărţi de către Thales din
Milet(600 î.e.n.) şi determinarea razei Pământului de către Eratostene(275-195
î.e.n).Preocupările se extind în timpul imperiului Roman şi în sec.VIII la
arabi,dezvoltîndu-se cu precădere odată cu marile descoperiri:Mercator(1515-1594)
introduce sistemul proiecţiilor cartografice în reprezentarea teritoriilor,Galileo
Galilei(1564-1672) inventeaza luneta,Snelius (1617)fondeaza metoda triangulaţiei,iar
Newton91687) descoperă legea atracţiei universale şi deduce forma elipsoida a
Pământului.
La sfîrsitul secolului XVII şi începutul secolului XIX Delambre şi Struve execută
măsurători de precizie ale unor acre de meridian,Legendre şi Gauss introduc
compensarea riguroasă prin micile pătrate,iar cadrul ridicărilor propriu-zise se
perfecţionează continuu metodele şi aparatele de măsurat.În sec.XX apar si primele
teodolite optice realizate de Wild,nivelmetrele compensatoare,tahimetrele autoreductoare
şi mijloace de calcul moderne.Tehnica fotogrammetrică, introdusă şi pusă la punct între

1
cele două războaie mondiale si folosită azi pentru ridicări de suprafeţe mari,reprezintă o
realizare de excepţie.
În ţara noastră primele încercări apara la începutul sec.XIX primele măsurători
astronomice şi înfiinţarea şcolilor de ingineri la Iaşi (1813) şi Bucureşti (1818) de către
Gheorghe Asachi şi Gheorghe Lazăr.O activitate organizată se desfăsoară abia după 1868
prin înfiinţarea unei instituţii specializate,predecesoarea Direcţiei Topografice Militare de
astazi.Lucrurile sau intensificat după primul război mondial,pe baza regulamentelor de
măsurători geodezice (1933) şi cadastrale (1937) şi prin introducerea,de timpuriu,a
metodei aerofotogrammetrice.Inginerii şi tehnicienii români au avut contribuţii
remarcabile la procesul lucrărilor de ridicare,prin perfecţionarea şi introducerea unor
metode de măsurare şi procedee de calcul.

1.2 Ramurile Măsurătorilor Terestre

1.2.1 Geodezie: se ocupă cu studiul si determinarea formei si dimensiunilor

întregului glob pământesc,pe baza unor măsurători globale,care vizează întreaga sufrafaţa
terestră.Helmert în anul 1880 a dat cea mai cuprinzătoare definitie a Geodeziei,care îşi
păstrează şi astăzi valabilitatea:„GEODEZIA ESTE ŞTIINŢA MĂSURĂRII ŞI
REPREZENTĂRII PĂMÂNTULUI”.
Latura aplicativă a geodeziei o reprezintă, realizarea unei reţele de puncte geodezice
pe suprafaţa terestră şi proiectarea acestora pe suprafeţe matematice bine definite,care
constituie reţeaua de sprijin pentru toate celelalte ramuri ale măsurătorii terestre.De
asemenea,geodezia se ocupă cu întocmirea hărţilor geodezice la scări mici.
Latura ştiinţifică a geodeziei cuprinde studii care vizează întregul glob
pământesc,referitor la forma şi dimensiunile acestuia,studii privind mişcarea polilor,stidii
privind mişcarile scoarţei terestre,studii marine ş.a.
1.2.2 Topografia: este acea parte a măsurătorilor terestre, care se ocupă cu
măsurarea şi reprezentarea suprafeţelor relativ mici de teren,fără a ţine seama de curbura
pământului.

2
 Lucrările topografice se sprijină pe reteaua punctelor geodezice,îndeseşte această
reţea şi exectă măsurători de detaliu în vederea determinării poziţiei punctelor
caracteristice ale terenului.
Rolul topografiei constă în stbilirea pozitiei relative dintre diverse obiecte din teren
şi reprezentarea acestora pe planuri sau hărţi.Acest rol deosebit al topografiei de a stabilii
poziţii relative,a făcut ca aceasta ramură a măsurătorilor terestre sa fie solicitată de
numeroase discipline ingineresti,apărând o noua latură a acesteia-topografia inginereasca
sau geodezia aplicata.
1.2.3Fotogrammetria: cuprinde procedee pentru determinarea şi reprezentarea
suprafeţelor de teren pe baza unor fotografii speciale numite fotograme.Ea utilizează
instrumente complet diferite faţa de geodezie şi topografie.Caracteristica ei principală
constă în faptul,că nu se execută măsurători pe obiectul propriu-zis,ci pe imaginea
fotografica a acestuia.Fotogrametria nu este folosită izolat la întocmirea hărţilor si
planurilor,ci împreună cu topografia,sprijinindu-se amândouă pe reteaua geodezică.
1.2.4 Cadastrul: cuprinde un complex de operaţii tehnice,economice şi
juridice,întreprinse în vederea cunoaşterii,inventarierii şi ţinerii evidenţei fondului
funciar.El furnizează,în orice moment,date reale şi complete privind
suprafaţa,folosinţa,calitatea şi posesorul tuturor terenurilor şi construcţiilor.
1.2.5 Cartografia: se ocupă cu reprezentarea plană a suprafeţelor sferice ale
Pământului ,respectiv de sistemele de proiecţie utilizate la întocmirea planurilor şi
hărţilor.

1.3Hărţi şi Planuri

1.3.1Definiţii
Harta-este o reprezentare grafică convenţionala,în care este reprezentată întreaga
suprafaţă a Pământului sau numai porţiuni din ea şi în construcţia căreia se ţine seama de
curbura pământului.Harta are un grad mare de generalizare cu relativ puţine manunte.
Planul Topografic-este o reprezentare topografică convenţională a unor porţiuni
restrânse ale suprafeţei topografice şi reprezintă imaginea micşorată şi asemenea a

3
proiecţiei orizontale a detaliilor de pe teren.La întocminrea planurilor nu se ţine cont de
curbura Pământului.Gradul de generalizare a unui plan topografic este mult mai redus
decât la o hartă,şi în consecinţă conţine foarte multe detalii.

1.3.2 Scările Hărţilor şi Planurilor

În funcţie de forma de reprezentare,scările se clasifică în scări numerice şi scări grafice.

Scara numerică-este raportul constant dintre distanţa „d” şde pe plan sau hartă şi
corespondenta „D” de pe teren.Valorile „d” şi „D” trebuie sa fie exprimate in aceleaşi
unitaţi de măsură.Ea se exprimă sub forma „1: n”,având numarătorul egal cu 1,iar „n”
numitorul scării,care reprezintă de câte ori este micşorată distanţa „D” de pe teren pentru
a fi reprezentată pe plan sau hartă.Scara numerică nu depinde de unitatea de măsură.Când
se fac determinări pe harţi sau planuri,„d” se masoară de regulă in „mm”.Pentru a obţine
„D” în metri se înmulţeşte „d(mm)” cu 10 şi cu numitorul scării.

Sc= =

Această relaţie serveşte la rezolvarea urmatoarelor trei probleme:

-se da„d” şi scara „1:n”,să se afle „D”.

= ·n·

-se dă „D” şi scara „1:n”,să se afle „d”.

d(mm)=(D(m)·103)/n
-se dă „d” şi „D”,să se determine numitorul scării „n”.
n=(D(m)·103)/d(mm)
Dacă numitorul scării este mic,avem o scară de reprezentare mare (de exemplu
1:500).Dacă numitorul scării este mare, va rezulta o reprezentare mică.
*Precizia grafică a planurilor topografice
Se consideră in general că eroare de citire sau raportare a unui punct pe plan sau
hartă este de 0,2-0,3 mm.Valoare corespunzătoare a acestei erori în teren se numeşte
precizia grafica.precizia grafică este mărime strâns legată de scara numerică a hărţii.

4
 (+e/Pg)=(1/n) de unde Pg=+e·n
Se poate constata că precizia grafică „Pg” este direct proporţională cu numitorul
scării.precizia grafică „Pg” indică,în funcţie de scara planului-stabilit sau impus-mărimea
detaliilor ce pot fi reprezentate pe hartă sau plan.

Scara grafică-este o reprezentare grafică a scării numerice.Ea se desenează direct

pe foaia de hartă sau plan.După felul de construire a scării grafice,se deosebesc scara
grafică simplă sau liniară,scara grafică transversală sau compusă.

1.3.3 Clasificarea hărţilor şi planurilor

În funcţie de scară şi conţinut,planurile şi harţile se pot clasifica astfel:
*Planuri Topografice
-Planul topografic de bază al ţării,reprezentat prin planurile topografice la scările
1:5000 şi 1:10000,tipărit în 3 culori si realizat într-un singur sistem de proiecţie.
-planul topografic special,care este înocmit pentru anumite scopuri
economice.Scara sa poate varia de la 1:100 pâna la 1:2000,conţinutul lui fiind variat,în
funcţie de scopul pentru care se întocmeşte.
*Hărţi
Sunt reprezentări grafice întocmite la scara 1:25000 şi mai mici.Ele se clasifică:
-Hărţi topografice la scări mari-1:25000 pană la 1: 100000 servesc pentru studii de
detaliu şi o serie de măsurători şi calcule.Scara lor este considerată constantă pentru
fiecare foaie de hartă.
-Hărţi topografice de ansamblu-sunt hărţi la scării medii 1:200000 până la
1:1000000.Datorita gradului mare de generalizare şi a variaţiei scării ele servesc pentru
studii generale şi nu sunt folosite pentru măsurători şi calcule.
-Hărţi geografice-sunt hărţi la scării mai mici peste 1:1000000 şi servesc pentru
studierea generală a unei ţări sau zone geografice.

1.3.4 Semne convenţionale

5
 Detaliile de planimetrie şi altimetrie ce se reprezintă pe hărţi şi planuri se exprimă
grafic prin semne convenţionale.Semnele conveţionale sunt astfel concepute,încât să
exprime cât mai sugestiv detaliul pe care trebuie să-l reprezinte.În acelaşi timp trebuie să
aibă o generalizare mare,pentru a le face cât mai simple la desen.semnele convenţionale
sunt cuprinse în atlase de semne conveţionale editate pentru diferite scări.În majoritatea
cazurilor forma semnelor convenţionale este aceeaşi pentru diferite scări,doar
dimensiunile de desenare diferă de la scară la scară.
Semnele conveţionale se pot clasifica în:
-semne convenţionale pentru planimetrie,
-semne convenţionale pentru relief-reprezentarea reliefului prin curbe de nivel.
*Semne convenţionale pentru planimetrie
1)Semne convenţionale de contur
Sunt acele semne convenţionale,care se folosesc pentru reprezentarea pe hartă a
detaliilor care pot fi reprezentate la scara hărţii prin conturul lor
(păduri,lacuri,mlaştini,grădini,etc.).Ele nu arată pozitia iniţială a unui obiect din interiorul
conturului şi nici dimensiunile lui liniare.

2)Semne conveţionale de scară

Sunt semnele care se folosesc pentru reprezentarea detaliilor de dimensiuni
reduse,dar foarte importante pentru conţinutul hărţii,care nu pot fi reprezentate la
scară(puncte geodezice,stalpi,izvoare,etc.).Aceste semne convenţionale arată precis
poziţia detaliului din teren prin centrul lor sau axa lor de simetrie.

6
 Semne convenţionale

3)Semne convenţionale explicative

Sunt inscripţiile şi notarile convenţionale care se fac pe hartă sau plan,pentru a da o
caracteristică mai deplină detaliilor topografice.Ele sunt folosite întotdeauna în
combinaţie cu primele 2 categorii de semne convenţionale.

1.4 Elemente topografice ale terenului

1.4.1 Puncte topografice-detalii topografice

Pe suprafaţa topografică a terenului se află o serie de obiecte naturale sau create
artificial,care fac obiectul măsurătorulor topografice,numite detalii topografice.pentru
determinarea poziţiei şi formei detaliilor topografice,se aleg pe aceste detalii puncte
caracteristice,denumite puncte topografice sau puncte de detaliu.Astfel de puncte pot fi
cele de schimbare a direcţiei unui traseu în plan orizontal sau vertical,alese judicios ca
poziţie şi densitate,astfel încât să permită reprezentarea cât mai fidelă a detaliului.
*Geometrizarea liniilor terenului
Detaliile topografice,mai ales cele naturale,au contururi şi trasee
sinuoase,neregulate,a căror descriere strict matematicăar necesita determinarea unor
infinitaţi de puncte.Practic acest lucru nu este posibil şi de multe ori inutil.Geometrizarea
liniilor terenului constă în alegerea raţională ca număr şi poziţie a punctelor topografice
pe fiecare detaliu şi unirea acestora prin linii drepte.Linia frânta obţinută trebuie să redea
cu suficienta fidelitate linia sinuasă.Geometrizarea terenului se poate face în plan când

7
poziţia punctului se determină prin coordonate plane rectangulare Xi şi Yi,cât şi înălţime
când poziţia punctului este dată prin distanţă şi cotă.

Geometrizarea liniilor sinuase în plan şi înălţime

1.4.2 Elementele topografice ale terenului

Pe teren se măsoară două categorii de elemente topografice: elemente liniare şi
elemente unghiulare.

-Aliniamentul AB-intersecţia suprafeţei topografice a terenului cu un plan vertical ce

trece prin punctele A şi B,care definesc aliniamentul.

8
 -Distanţa înclinată L AB- este lungimea liniei spaţiale drepte,care uneşte cele două
puncte marcate pe teren.Este o linie geometrizată.
-Distanţa orizontală D AB – este lungimea orizontală intre verticalele punctelor A şi
B,adică,proiecţia orizontală a lungimii LAB.
-Distanţa de nivel ΔH – distanţa măsurată pe verticală între suprafeţele de nivel ce
trec prin punctele considerate.Diferenţele de nivel sunt mărimi algebrice şi au semnul+
sau – în funcţie de sensul de determinare.
ΔHAB=HB-HA; ΔHB-A=HA-HB
-Unghiul de pantă α- este unghiul măsurat în plan vertical între dreapta ce trece prin
punctele AB şi proiecţia acestuia pe un plan oriyontal ce trece prin unul din punctele
considerate.
D=L·cosα; ΔHAB=L·sinα=D·tgα

Unghiuri orizontale

9
 -Unghiul orizontal- pentru definirea unui unghi orizontal considerăm un plan
vertical PV1 ce trece prin punctul 1 şi verticala VV în punctul S şi altul ce trece prin
punctul 2 şi verticala VV in S (PV2).Prin S considerăm un plan orizontal PH,pe care
rezultă proiecţii 1' şi 2' ale punctelor 1 şi 2 din spaţiu.Definim acum ca unghi orizontal
ω12,unghiul măsurat în plan orizontal între proiecţiile celor doua aliniamente în acelaşi
plan,sau:ω este unghiul diedru dintre cele două plane verticale PV1 şi PV2,măsurat în
planul orizontal PH ce trece din punctul S.
-Profilul topografic al terenului- reprezintă urma lasată de linia terenului(suprafaţa
topografică a pământului) pe un plan vertical ce trece prin două puncte A şi B ce trece pe
suprafaţa topografică a terenului.Profilul topografic poate fi asimilat cu un aliniament
generalizat.

CAPITOLUL II

NOŢIUNI GENERALE DE CADASTRU

2.1Definiţii ale cadastrului

„Forma de inventar funciar alcătuit dintr-un registru cadastral şi din planuri,cuprinde
date tehnico-economice privitoare la toate imobilele situate pe teritoriul uniu
oraş,raion,comună sau sat.În registrul cadastral sunt trecute datele obţinuteprin lucrările
de identificare,de măsurare şi de ridicare în plan a imobolelor situate pe un anumit
teritoriu,conţinând pentru imobil următoarele date: număr topografic,suprafaţa destinaţiei
teritoriului(arabil,păşune,etc) sau felul folosinţei(teren construit,curte),precum şi numele
posesorului.

10
 Serveşte la identificarea şi evidenţa imobilelor pe categorii de folosinţă,la
planificarea producţiei agricole,la aşezarea impozitelorşi la întocmirea şi ţinerea la curent
a cărţilor funciare şi a altor registre de publicitate a drepturilor reale privind imobilele.”

Dicţionar enciclopedic-Ed. Politica Bucureşti-1962

,,Ansamblul lucrărilor tehnice de măsurători şi calcule pentru stabilirea suprafeţelor

funciarea;forma de inventar cuprinzând datele tehnico-economice asupra terenurilor
agricole”
Mic dicţionar al limbii române-Ed. Ştiinţifică-1974

,,Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare exactă a unor proprietăţi funciare,cu

toate caracteristicile lor;Registru cadastral=registru în care sunt trecute datele de
identificare a proprietăţilor funciare pe un anumit teritoriu şi care serveşte la planificarea
producţiei agricole,la aşezarea impozitelor,etc.”
DEX-Ed. Academiei-1984

,,Cadastru general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică,ecoomică şi

juridică,prin care se realizează identificarea,înregistrarea,descrierea şi reprezentarea pe
hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor,precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe
întreg teritoriul ţării,indiferent de destinaţia lor şi de proprietar.”
Legea nr.7/1996-a Cadastrului şi publicităţii imobiliare-1996

,,Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică,economică

şi juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul ţării.”
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei,...-2005

11
 2.2 Cadastrul şi publicitatea imobiliară ca necesităţi obiective

2.2.1 Obiectivele cadastrului modern

Conform legilor în vigoare cadastru este un sistem unitar de evidenţă
tehnică,economică şi juridică ce urmăreşte identificarea,înregistrarea,descrierea şi
reprezentarea pe planuri şi hărţi a terenurilor şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg
cuprinsul ţării , indiferent de destinaţia lor şi de proprietar.o astfel de evidenţă se
realizează prin lucrări complxe de ordin tehnic,economic şi administrativ-juridice şi se
concretizează prin documentaţii cadastrale.
* Fondul funciar al României,ca obiectiv al cadastrului general,este constituit din
totalitatea terenurilor cuprinse între graniţele ţării,indiferent de categoria de folosinţă sau
proprietar.Ca structură, după destinaţia terenurilor din întreg teritoriul naţional,fondul
agricol ocupă 63%,fondul forestier 26,70 %,iar terenurile cu alte destinaţii 10,30%.
* Obiectivele cadastrului general sunt complexe,urmărind în special:
•identificarea ,descrierea,înregistrarea şi reprezentarea pe planuri a corpurilor de
proprietate;
•evaluarea imobilelor pentru stabilirea unor impozite şi taxe corecte;
•furnizarea bazei materiale privitoare la parcelă,ca unitate de bază(număr
topografic,suprafaţă,categorie de folosinţă, ş.a),către CF;
•cunoaşterea fondului funciar ca stare,evoluţie şi protecţia mediului spre a pune la
dispoziţie,în timp real,informaţiile necesare celor interesaţi;
•furnizarea de date pentru proiectele de urbanism şi amenajare a teritoriului ş.a.
* Entităţile cadastrului general
•Imobilul-suprafaţa,categoriile de folosinţă ale parcelelor (parcelă-suprafaţă de teren cu
aceaşi categorie de folosinţă) care alcătuiesc terenul,destinaţia terenului,folosinţa
construcţiei,calitatea terenului.
•Propritarul-identificarea după acte a numelui şi prenumelui,situaţia judiciară privind
calitatea în temeiul câreia deţine imobilul.
•Situarea teritorial-administrativă-situarea imobilului în limitele administrative ale
comunei,oraşului sau municipiului (cu ajutorul planurilor şi registrelor cadastrale).

12
 *Documentaţiile cadastrale ca piese finale se întocmesc pe unităţi administrativ-
teritoriale,respectiv pe comune,cu satele aparţinătoare,pe oraşe şi municipii,care au
fiecare două componente distincte:
•intravilanul, sau intravilanele în cazul comunelor cu două sau mai multe sate,ce
cuprind zona construită inclusiv cea extinsă conform planului urbanistic general (PUG)
avizat;
•extravilanul, restul suprafeţelor incluse în perimetrul teritorial cadastral cu ocazia
delimitării.
Aceste documentaţii,întocmite pe unităţii administrative (comună,oras,municipii)
constitue baza materială a înscrierilor în cartea funciară.

2.2.2Funcţiile cadastrului general

Cadastrul general îndeplineşte trei funcţii: funcţia tehnică, funcţia economică şi
funcţia juridică.

• Funcţia tehnică
Partea sau funcţia tehnică a cadastrului general este definită în Legea privind cadastrul
general şi publicitatea imobilară : „ Funcţia tehnică a cadastrului general se realizează
prin determinarea pe bază de măsurători a poziţiei,configuraţiei şi mărimii suprfeţelor
terenurilor pe categorii de folosinţă şi proprietari,precum şi a construcţiilor.”
Din cele arătate mai sus rezultă că partea tehnică a cadastrului general cuprinde toate
operaţiunile tehnice, geodezice, topografice, fotogrammetrice şi cartografice care concură
la realizarea măsurătorilor de teren şi calcule finalizate cu determinarea spaţială a
punctelor care definesc suprafeţele imobilelor,corpurilor de proprietate şi a unităţilor
teritorial-administrative.
Unele din operaţiunile tehnice generate de nevoia pentru cadastrul general sunt
comune şi altor activităţi tehnico-economice,cum ar fi operaţiunile aferente reţelelor
geodezice de triangulaţie şi nivelment,cele aferente întocmirii planului topografic de bază
a ţării sau planurilor de bază ale oraşelor,satelor,etc., iar altele sunt proprii numai
cadastrului general.

13
 Avându-se în vedere că unele din datele şi documentele tehnice,geodezice
.topografice,fotogrammetrice şi cartografice elaborate pentru nevoile altor activităţi
tehnico-economice sunt comune sau le pot folosi integral sau parţial în activitatea de
cadastru general ,în legea privind cadastrul general şi publicitatea imobiliară se prevede
obligativitatea pentru agenţii economici,care deţin sau execută astfel de documentaţii,să
le pună la dispoziţie şi instituţiilor de cadastru judeţene.

•Functia economică
Partea sau funcţia economică a cadastrului general este aceea care evidenţiază
valoarea economică a bunurilr imobiliare.Scopul stabilirii valorii economice a imobilelor
este legată nemijlocit de evaluarea în mod echitabil a obligaţiilor fiscale(în principiu a
impozitelor şi taxelor asupra imobilelor).
Pentru terenurile agricole,valoarea economică se stabileşte cu ajutorulbonitării
cadastrale.Prin bonitarea cadastrală a terenurilor agricole se stabileşte de fapt gradul de
fertilitate,potenţialul productiv al solului şi în final, venitul net cadastral la unitatea de
suprafaţă.
Lucrările de bonitare cadastrală a terenurilor agricole se execută pe baza studiilor de
cartare pedologică a acestor terenuri.
Bonitarea cadastrală a construcţiilor se execută pe baza datelor priviind structura
construcţiei,materialul de construcţie de bază,destinaţie,etc. .
Normele tehnice de conţinut şi documentaţiile specifice pentru lucrările de bonitare
cadastrală a terenurilor agricole ca şi pentru bonitarea cadastrală a construcţiilor se emit
de către ministerele care tutlează aceste activităţi.
• Funcţia juridică
Partea sau funcţia juridică a cadastrului general,potrivit prevederilor din noua
legislaţie se constitue ca o activitate neînglobată în cea de cadastru,dar se realizează
numai pe baza datelor dinm cadastrul general pe întreg teritoriul administrativ.
Singura problemă de natură juridică ce se urmăreşte şi se consemnează în procesul de
executare a lucrărilor de cadastru se rezumă la stabilirea posesorului de fapt şi de drept al
imobilului la data introducerii cadastrului general.Ca atare persoana se înscrie în

14
registrele cadastrale cu calitatea de posesor ce fructifică imobilul şi care are drept real de
proprietate.
Raportul juridic în acre se află deţinătorul de fapt faţă de imobilul înscris în cadastru
se stabileşte numai prin sistemul de publicitate imobiliară care la noi în ţară îl reprezintă
cartea funciară.De menţionat totodată că cele două activităţi-cea a cărţilor funciare şi cea
a cadastrului general- sunt îndeplinite de instituţii diferite şi anume ,cărţilee funciare de
către judecătoriile teritoriale ,iar cadastrul general de către oficiile de cadastru judeţene.

2.2.3 Cartea funciară ca evidenţă juridică

Publicitatea imobilară este un sistem de înscriere în actele publice,pe baza
documentaţiei din cadastrul general,a drepturilor şo faptelor juridice referitoare la
imobilele din aceaşi localitate.În acest mod se aduce la cunoştinţă publică starea
materială a terenurilor şi clădirilor preluate din cadastru precum şi titularii drepturilor
reale şi actele juridice legate de aceste imobile.
Prin înscrierea lor în registre publice ,respectiv prin publicitatea imobiliară,se
realizează siguranţa,evidenţa şi opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice prin care se
constitue ,se transmitsau se sting drepturile reale imobiliare.Sistemul oferă astfel ,celor
interesaţi,posibilitatea cunoaşterii situaţiei juridice a imobilelor,asigurând protecţia
cumpărătorului la tranzacţiile imobiliare.
Obiectivele urmărite de publicitatea imobilară sunt multiple ,cu importante efecte
benefice pentru activitatea economică şi socială deoarece:
•asigură accesul liber la informaţie privind situaţia juridică a terenurilor şi construcţiilor
şi implicit circulaţia normală a acestora;
•asigură garanţia drepturilor şi faptelor înscrise,care sunt respectate , devenind
opozabile ergo omnes,respectiv tuturor;
•dezvoltă piaţa imobiliară prin încurajarea tranzacţiilor şi acordării de credite având în
vedere că ipotecile sunt garantate;
•generează un climat de încredere şi linişte socială,întru-cât sunt anulate importante
surse de conflict;

15
 Rigurozitatea,specifică unui sistem de publicitate imobiliară,este determinată pentru
dezvoltarea unui mediu de afaceri stabil într-o economie de piaţă modernă unde garanţia
creditului şi piaţa imobiliară sunt asigurate.
La noi au funcţionat doua sisteme de publicitate imobiliară bazate pe:
•registre de transcripţiune şi inscripţiune folosite de vechiul regat,reprezentănd un
sistem personal unde evidenţa este ţinută pe persoane ,schimbătoare în timp,prin care
identificarea proprietarilor şi a sarcinilor devine greoaie şi inoperantă;
•carţile funciare,CF , ca sistem real şi integral de evidenţă, pe imobile, ce ramân fixe,
permiţând stabilirea situaţiei juridice a unui imobil rapid şi sigur.
Conform legislaţiei în vigoare, de la 1 iulie 1999 sistemul de carte funciară a fost
generalizat la nivelul întregii ţări, având în vedere superioritatea evidentă asigurată de
simplitatea şi siguranţa lui.

2.3 Criteriile de identificare a categoriilor de folosinţă a terenurilor

•Terenuri arabile(A)-în această actergorie se încadrează acele terenuri care se ară în

fiecare an sau la mai mulţi ani (2-6 ani) şi sunt cultivate cu plante anuale sau perene.
•Păşuni(P)- sunt terenuri înierbate sau înţelenite în mod natural sau artificial prin
însămânţări la maximum 15-20 de ani şi care se folosesc pentru păşunatul animalelor.
•Fâneţe (F)- se încaderează terenurile înierbate sau înţelenite în mod natural sau
artificial prin însămânţări la maximum 15-20 ani, iar iarba se coseşte pentru fân.
•Vii (V)- în aceasta categorie se încadrează terenurile plantate cu viţă de vie.
•Livezi(L)- sunt terenuri plantate cu pomi şi arbusti fructiferi.
•Păduri şi alte terenuri forestiere- în această categorie de folosinţă intră toate
terenurile care sunt cumprinse în amenajamentele silvice şi în afara acestora,indeferent de
proprietar.

16
 •Terenuri cu ape şi ape cu stuf-în această actegorie intră terenurile acoperite
permanent cu apă,precum şi cele acoperite temporar,care după retragerea apelor nu pot
avea altă folosinţă.
•Căile de comunicaţii rutiere(DR) şi caile ferate (CF)
•Terenuri degratate şi neproductive(N)-această actegorie cuprinde terenurile
degradate şi cu procese excesive de degradare ,care sunt lipsite practic de vegetaţie.

•Terenuri ocupate cu construcţii şi curţi (CC)

-Această categorie cuprinde terenurile cu diferse utilizări şi destinaţii , de exemplu :
clădiri,curţi,fabrici,uzine, silozuri, gări, hidrocentrale, cariere ,exploatări miniere şi
petroliere, cabane, schituri, terenuri de sport, aerodromuri,diguri,talazuri pietruite, terase,
debuşee, grădini botanice şi zoologice, parcuri, cimintire , pieţe, rampe de încărcare, fâşia
de frontieră,locuri de depozitare,precum şi alte terenuri care nu se încadrează in nici una
din categoriile de folosinţă prevazute la punctele anterioare.

2.4 Execuţia planurilor de amplasament şi delimitare a corpurilor de

proprietate

2.4.1 Scopul întocmirii planurilor

Planurile de amplasament şi delimitare a corpurilor de proprietate se execută în
următoarele scopuri:
-înscrierea cu caracter nedefinitiv în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice privind
terenurile şi construcţiile situate pe o unitate administrativ teritorială pentru care nu sau
definitivat documentele cadastrului general;pentru acestea sunt elaborate instrucţiuni de
întocmire a documentaţiei;
- soluţionarea contestaţiilor cu privire la corectitudinea şi exactitatea datelor referitoare la
un corp de proprietate;
- după finalozarea lucrărilor de introducere a cadastrului general într-o unitate
administrativ – teritorială, pentru elaborarea documentaţiilor topocadastrale necesare

17
realizării solicitate de administraţia publică locală pentru emiterea avizelor, certificatelor
şi autorizaţiilor legale, precum şi pentru soluţionarea aspectelor legate de constituirea sau
reconstituirea proprietăţilor.

2.4.2 Conţinutul documentaţiei

Documentaţia privind întocmirea planurilor cadastrale de amplasament şi delimitare
a corpurilor de proprietate cuprinde:
-memoriu tehnic justificativ;
- planul de încadrare în zonă, întocmit la o scară convenabilă, de regulă 1:2000 sau
1:10000.
- planul de amplasament propriu-zis;
- inventarul cu puncte folosite la ridicarea topografică a imobilului în sistemul de
coordonate Stereografic-1970 sau local;
- inventarul de coordonate al punctelor de pe conturul imobilului/corpului de proprietate
şi a patru puncte de detaliu stabilite, care pot servi la reconstituirea sistemului de
coordonate utilizat la determinarea limitelor de proprietate;
- desrierile topografice ale punctelor stabilite.
Condiţiile de execuţie a planurilor cadastrale de amplasament şi delimitare a
corpurilor de proprietae sunt:
- măsurătorile topografice se vor executa, de regulă, în Sistemul de proiecţie Stereografic-
1970. În cazul în care punctele din reţeaua geodezică sunt amplasate la o distanţă mai
mare de 3 kilometri de zona de lucru, suprafaţa este mai mică de 10 ha şi nu există
condiţii de vizibilitate pentru măsurători, prin metoda retrointersecţiei, intersecţiei
înainte, inetrsecţiei combinate se poate lucra în sistem local.
- în situaţia în care coordonatele punctelor se calculează în sistem local, se vor lua
măsurile necesare pentru realizarea şi conservarea a minim patru puncte stabilite cu
coordonate în sistem local, care vor folosi ulterior la integrarea în Sistemul de proiecţie
Stereografic-1970.
Preciziile de determinare, modalităţile de materializare, conţinutul şi modul de
realizare a planurilor de amplasament şi delimitare a corpurilor de proprietate vor fi cele
specificate în prezentele norme tehnice, cu excepţia numerotării cadastrale.

18
 La recepţia planurilor de amplasament şi delimitare, pentru fiecare unitate
administrativ-teritorială se vor atribui, în ordinea cronologică a solicitărilor, numere
cadastrale provizorii sau în continuarea ultimului număr cadastral pentru teritoriile în care
s-a introdus cadastrul general.
Planurile se întocmesc pe suport analogic format A4, A3 la o scară convenabilă şi în
formă digitală.
Pe plan, în completarea părţii grafice, se înscriu adresa imobilului, inventarul cu
numere şi coordonatele punctelor de contur, suprafaţa corpului de proprietate şi a
parcelelor componente – pe categorii de folosinţă, numere cadastrale provizorii, sistemul
de proiecţie, scara, direcţia nord, numele, semnătura şi ştampila executantului. .

2.5 Sisteme de proiecţie-necesităţi, utilizare

Pe teritoriu ţării noastre, în decursul anilor, au folosit diferite sisteme de proiecţie,
care au servit la prezentarea în plan a teritoriului nostru naţional, atât pentru nevoile
tehnico-economice cât şi în scopuri militare.
Prin proicţiile folosite pe o perioadă destul de mare, în care sa măsurat şi reprezentat
în plan aproape 2/3 din suprafaţa ţării, a fost proiecţia Gauss-Kruger, care a folosit
elementele elipsoidului Krasowski. Aceasta la nivelul ţării noastre, avea următoarele
dezavantaje: deformaţiile pe kilometru cresc repede, ajungând pâna la 67cm/km la
marginea fusului de 6 grade sexa; reprezentarea se face pe două fuse; greutatea calculului
coordonatelor punctelor; atunci când măsurătorile se efectuează la graniţa celor două
fuse, în care este împărţită ţara; racordarea foilor de plan la limita dintre fuse.
Sistemul de proiecţie folosit la ora actuală şi care raspunde atât cerincelor de calitate
ale reţelelor geodezice cât şi nevoilor cadastrului este sistemul de proiectie stereografic
1970. Sunt însă situaţii limită în care deformaţiile specifice proiecţiei stereografice în
plan secant unic depaşesc toleranţele admise în calculul suprafeţelor(de ex. În cadastru
imobiliar-edilitar,cadastru minier), pentru zonele situate la extremitatea teritoriului ţării şi
în zona punctului central al proiecţiei şi cunoscând că raza cercului de deformaţie nulă
este de 201,718 km. Faţă de centru proiecţiei, care este la nord de localitatea Făgăraş. În

19
aceste cazuri, soluţia potrivită este aceea de adoptare a sistemului de proiecţie
stereografică locală.
Având în vedere că România face parte din marea familie europeană, şi că teritoriul
ei trebuie cunoscut ca unic şi indivizibil, punctele care delimitează teritoriul
administrativ(hotarele) se calculează şi în sistemul de referinţă european(EUREF/ETRF).
Sistemul de referinţă terestru european are la bază două tipuri de tehnologii:
VLBI(interferometria cu baze foarte mari) şi SLR (măsurarea distanţelor la satelit), care
asigură definirea unui vector spaţial de până la 5000 km,cu precizii cuprinse între 1-3 cm.
Pe tot globul există o retea SLR de 70 de sateliţi şi o reţea VLBI de 81 de sateliţi,
care asigură măsurători satelitare permanente sau în anumite campanii (cu staţii GPS şi
sistem de referinţă WGS-84).

Pentru stabilirea sistemului de proiecţie optim, ANCPI (Agenţia Naţională de

Cadastru şi Publicitate Imobiliară- fost ONCGC) a elaborat un studiu din care a rezultat
că diferenţele cele mai mici, care apar între suprafeţele calculate pe suprafaţa fizică a
Pământului şi sistemele de proiecţie descrise, sunt cele date de proiecţia stereografica
1970.

2.5.1 Sistemul de proiectie Stereografic-1970;Caracteristici

Sistemul de proiecţie Stereografic-1970 are la bază aceleaşi fundamentări

matematice care au fost stabilite de profesorul Roussilhe şi aplicate şi la sistemul
stereografic vechi din 1930 al geodeziei din România. Spre deosebire de vechiul sistem
stereografic, noul sistem(Stereo70) are parametri de bază diferiţi din cauza adoptării
elipsoidului de referinţă Krasowski, alt punct central al proiecţiei şi alta valoare a
adâncimii planului secant unic faţă de planul tangent care trece prin punctul central al
proiecţiei.

20
 Elemente geometrice ale sistemului de
Proiecţie stereografic
Aşadar,sistemul stereografic-1970 este un sistem de proiecţie stereografic cu plan
secant unic, având parametri de bază:
-coordonatele geografice ale punctului central al proiecţiei,
φ=460 ; λ=250
-coordonatele geodezice(convenţionale ale punctului central al proiecţiei,
X0=500.000,00 m ; Y0=500.000,00 m
-raza cercului de alteraţie nulă, S”=201.718m;
-adâncimea planului secant unic πu faţă de planul tangent (πt) în punctul central al
proiecţiei, i=1.389,478m.
Urmărind notaţiile de pe figură, constatăm următoarele:
-proiecţia arcului TM=S de pe sfera pe planul secant π u este dreapta MN=S”,iar pe
planul tangent (πt) este dreapta T'M'=S.

S”=m·cos ; unde m=S'·cos ; deci S”=S'·cos2

Asemenea celor doua triunghiuri e redată de egalitatea rapoartelor:

= =

După înlocuire obţinem relaţia:

21
 = cos2

Considerăm dS'=1 km, atunci dS”=1 - ;dS” pune în evidenţă „deformaţia

regională” a proiecţiei stereografice pe planul secant. Având în vedere că pentru proiecţia

stereografică-1970 s-a stabilit = , atunci pentru 1 kilometru măsurat pe planul

secant rezultă valoarea constantă C=1 - = 0,99975 numită „coeficient de

reducere la scară”.
Pentru a obţine valoarea unei coordonate X sau Y din planul tangent în planul secant,
este suficient a înmulţi coordonata respectivă cu C=0,99975 sau invers, pentru a
transforma o coordonată din plan secant în plan tangent, trebuie împărţită la coeficientul
C.
În practică problema reducerii deformaţiilor nu se poate rezolva decât în mică măsură
prin adoptarea planului tangent ca plan de referinţa unic, întru-cât deformaţiile ar creşte
foarte mult într-un singur sens, de aceea s-a ales planul secant care de fapt înjumătaţeste
deformaţiile regionale.
Din figura de mai jos se observă că pe cercul cu raza de 201,718 m adică pe cercul
după care planul secant intersectează sfera, deformaţia regională este egală cu 0. Adică
poziţia punctelor situate pe acest cerc şi în acelaşi timp pe globul terestru, nu suferă
deformaţii. De aceea acest cerc este denumit cercul de deformaţie nulă.
Variaţia deformaţiilor regionale ale sistemului stereografic-1970

22
 Din tabel cuprinzând datele proiectate din figura de mai jos, rezultă că distanţa de un
kilometru dintre două puncte situate în zona punctului central al proiecţiei stereografice-
1970(în zona centrală a ţării) va fi mai mică cu 0,25 m, iar pe marginea ţării mai mare cu
0,50m. Aceste deformaţii trebuie avute vedere în primul rând la realizarea reţelelor

23
geodezice, poligonaţii, reperaj fotogrammetric, dar şi la măsurătorile topografice de mare
precizie inclusiv în cadastrul general pentru zonele de la marginea şi din interiorul ţării.
Aceste deformaţii ale sistemului de proiecţie stereografică-1970 pot fi eliminate sau
reduse la minimum prin adoptarea de sisteme de proiecţie locale derivate din sistemul
stereografic-1970 şi anume, prin sisteme locale cu plane de proiecţie secante.

Nomenclatura foilor de hărţi şi planuri topografice în sistemul de proiecţie Stereo-1970

2.5.2 Utilizarea unui sistem de proiecţie local,derivat al sistemului stereografic-1970

Plecând de la elementele proiecţiei stereografice-1970 în care se află calculată

întreaga reţea de puncte geodezice, se pot stabili relaţii matematice pentru diferite sisteme
de proiecţie locale.
Cel mai simplu şi mai precis sistem local de proiecţie este cel paralel cu planul de
proiecţie secant stereografic-1970.

24
 În acest sens s-a ales un punct geodezic P1, conform figurii de mai jos, în zona(la
nivel de localitate de exemplu) în care urmează a se efectua măsurătorile topografice, prin
care va trece planul secant de proiecţie local(πL).

Situarea planului de proiecţie local în raport cu planurile de proiecţie tangent şi secant

unic

Coordonatele punctlui P1 şi altor puncte din zonă se transcalculează din planul

secant unic în planul secant local astfel: se calculează mai întâi coordonatele din punctul
tangent prin împărţirea valorii lor la coeficientul de scară C.

Xt= ; Yt= , unde C=1 - =0,99975

Pentru aducerea distanţelor din planul tangent π t în planul local πl (unde deformaţia
va fi nulă) avem în vedere ca deformaţia pentru un kilometru în planul π t este dată de

relaţia: φ=

Adică o distanţă Dl=1 km pe elipsoid,în plan local va fi:

Dl=1km- φ=1- φ=

25
 Pentru transcalcularea punctelor din planul secant unic (π u) în planul de proiecţie
secant local (πl) se calculează coeficientul de deformaţie regională K.

K=

În acest fel vom avea următoarele coordonate în plan regional:

Xl=Xu·K şi şi Yl=Yu·K
Având în vedere că sistemul stereografic al Bucureştiului prezintă particularitatea că
X este pe est şi Y este pe nord, invers decât la sistemul de proiecţie stereografic 1970 şi
având i puncte determinate în sistemul local (xi,yi), coeficientul mediu de transcalcul se
determină astfel:
În prima etapă se calculează Δx şi Δy şi ΔX şi ΔY din diferenţa coordonatelor în
combinaţii(i-1) puncte determinate în cele două sisteme,unde x şi y sunt coordonatele a i
puncte în sistem local şi X şi Y sunt coordonatele în sistem stereografic Bucureşti a
aceloraşi i puncte.
În etapa a doua se calculează (i-1) relaţii de forma:
Δx·ΔX+Δy·ΔY; Δy·ΔX-Δx·ΔY; Δx2+Δy2

K·cosα = şi k·sinα =

În a treia etapă se calculează coeficienţii medii de transcalculare:

K·cosα(mediu) =

K·sinα(mediu) =

26
 Coordonatele punctelor noi în sistemul stereografic Bucureşti,cuprinse de punctele
având coordonatele în cele două sisteme sunt date de relaţiile:
XB=XL+Δx·K·cosα+Δy·K·sinα
YB=YL+Δx·K·sinα+Δy·K·cosα

Nomenclatura oraşului Bucureşti, scara 1:2000

2.6 Numerotarea cadastrală a unui teritoriu administrativ

Dispoziţii cu privire la numerotarea cadastrală

Art. 11 - (1) Numerotarea cadastrală se realizează pentru fiecare unitate
administrativ-teritorială, care se identifică prin codul SIRSUP extras din "Registrul

27
 permanent al unităţilor administrativ-teritoriale" publicat de Comisia Naţională pentru
Statistică.
(2) Una sau mai multe parcele alăturate de pe teritoriul unei umitaţi administrativ -
teritoriale, indiferent de categoria de folosinţă, aparţinând aceluiaşi proprietar, fomeaza
imobilul, se identifică printr-un număr cadastral şi se înscrie într-o carte funciară.
(3) Numărul cadastral al imobilului este identificatorul unic de legătură între baza de
date grafică şi baza de date textuală în sistemul informatic integrat de cadastru şi publicitate
imobiliară.
Art. 12 - (1) Imobilele se numerotează pe unităţi administrativ-teritoriale în ordinea
înregistrării solicitărilor cu numere de la 1 la n folosind cifre arabe.
(2) Atunci când imobilul nu a mai fost înscris în cartea funciară i se acordă număr
cadastral întreg, în continuarea ultimului număr atribuit pe unitatea administrativ-teritorială
respectivă.
(3) In situaţia în care imobilele care fac obiectul unei documentaţii noi au fost
înscrise în cartea funciară cu numere cadastrale întregi, fracţionare, fracţionare multiple sau
atipice (numere topografice provenite din cartea funciară, din comasări de numere întregi
ete.) acestea se numerotează cu numere cadastrale noi, în continuarea ultimului număr
cadastral întreg atribuit pe teritoriul administrativ respectiv.
(4) Parcelele componente ale imobilelor care au diferite categorii de folosinţă se
determină prin metode expeditive, asigurându-se închiderea pe suprafaţa imobilului şi se
reprezintă pe planul de amplasament şi delimitare prin linii întrerupte şi coduri în interiorul
imobilelor vor fi reprezentate numai parcelele care au categoriile de folosinţă în suprafaţă
mai mare de 50 mp în intravilan şi mai mare de 300 mp în extravilan.
(5) în cadrul fiecărui imobil, construcţiile se identifică printr-un cod ataşat numărului
cadastral, alcătuit din litera "C" urmată de un număr de la 1 la n (ex.: CI, C2, C3,..). Tipul şi
componenţa construcţiei, pe destinaţii şi tronsoane, se evidenţiază în planul de amplasament
şi delimitare.
(6) în cazul construcţiilor-condominiu, proprietăţile individuale se numerotează
astfel: la numărul cadastral al imobilului (teren) şi codul construcţiei, se adăugă codul
proprietăţii individuale (ex.: Î78-CJ-U25 pentru imobilul fomat din teren cu număr cadastral
178, construcţia CI şi unitatea individuală 25). Tipurile de unităţi individuale se evidenţiază

28
în cartea funciară colectivă, confonn anexei nr.9.

2.7 Calculul suprafeţelor

În cadastrul general calculul suprafeţelor este analitic,din coordonatele punctelor de
contur ale teritoriului administrativ (perimetrul extravilan şi intravilan subdivizat în
sectoare cadastrale), ale bunurilor imobile şi parcelelor rezultate în urma prelucrării
datelor pe teren.
Valorile suprafeţelor calculate,înscrise în documentele cadastrului general se
exprimă în metri pătraţi.Suprafeţele calculateşi înregistrate în cadastrul general,pot fi
diferite de suprafeţele înscrise în actele de proprietate.Eventualele difernţe sunt aduse la
cunoştinţa proprietarilor şi pot fi contestate de aceştia conform prevederilor legale.
Canalul analitic al suprafeţelor se face pentru:
-teritoriul administrativ
-extravilan/intravilan
-sectoare cadastrale
-bunuri imobile
-parcele
Pentru controlul calculelor se au în vedere:
-suma suprafeţelor parcelelor componente ale unui bun imobil este egală cu
suprafaţa calculată a bunului imobil-cu constrângere pe aceasta
-suma suprafeţelor sectoarelor cadastrale este egală cu suprafaţa calculată a
extravilanului şi intravilanului-cu constrângere pe aceasta.

2.7.1 Metode de determinare a suprafeţelor

Alegerea metodelor de determinare a suprafeţelor se face în funţie de :

-modul de întocmire a planului cadastral;
-precizia cerută la determinare;
-scara planului;
-starea planului şi suportul pe care este întocmit planul cadastral;

29
-mijloacele de calcul avute la dispoziţie.
Metode numerice de calcul a suprafeţelor.Metodele numerice cuprind
procedeele:analitic,geometric şi trigonometric.
Elementele necesare calculului sunt măsurate direct pe teren sau se cunosc
coordonatele punctelor situate pe conturul suprafeţelor.

*Procedeul Analitic
Suprafaţa se determină folosind coordonatele punctelor care mărginesc conturul
geometric.Pentru stabilirea formulei generale se porneşte de la suprafaţa cea mai simplă a
unui triunghi pentru care se poate scrie:

Se dezvoltă determinantul după coloana 1:

2S=-X1(Y2-Y3)-X2(Y1-Y3)+X3(Y1-Y2)=X1(Y2-Y3)+X2(Y3-Y1)+X3(Y1-Y2)
Ţinându-se seama de sensul şi notaţille din figură se poate scrie formula
generalizată:

2S=

Dezvoltând determinantul de pe coloana 2 rezultă:

2S=-Y1(X2-X3)-Y2(X1-X3)+Y3(X1-X2)=Y1(X3-X2)+Y2(X1-X3)+Y3(X2-X1)

30
sau scrisă prescurtat relaţia este:

2S=

Formulele se aplică indeferent din câte puncte este constituit conturul poligonal care
mărgineşte suprafaţa respectivă.Pentru control se folosesc ambele relaţii şi se pot întocmi
programe în diferite limbaje pentru automatizarea calculelor.

*Procedeul trigonometric
Se folosesc atunci când ridicările topografice s-au făcut pe cale tahimetrică,de obicei
prin metoda radierii şi pe teren s-au măsurat unghiuri şi distanţe.
S1=S102-1-3
S2=S102-1-2
S3=S102-3-2

Si= didi+1sinωi

S=S2-(S1+S3)

În cazul când suprafaţa este mărginită de un contur poligonal ale cărui vârfuri au fost
determinate prin radiere,aria poligonului se va obţine în mod analog.
Dacă poligonul este patrulater la care s-au măsurat diagonalele şi unghiul dintre
ele,aria lui se va obţine cu relaţia:

31
 S= (a+c)(b+d) sinω

Suprafaţa mărginită de un contur pentagonal la care s-au măsurat pe teren unghiurile

interioare şi numai patru laturi (a cincea neputându-se măsura din cauza unui obstacol) se
determină în mod asemănător astfel:
-în riunghiurile AEA’ şi DCC’ se calculează valorile distanţelor x şi y folosind
teorema sinusurilor;
-suprafaţa pentagonului rezultă în funcţie de suprafeţele cunoscute ale
triunghiurilor;

SABCDE=SA’BC’-SAEA’-SDCC’
2SABCDE=(x+c)(y+d) sinB-x b sinA – y a sinC

*Procedeul geometric

32
 Se foloseşte atunci când pe teren au fost măsurate direct lungimi care constitue
elemente ale unor figuri geometrice,de regulă suprafeţe mici.
a)pentru un triunghi căreia tocmai i s-au măsurat toate laturile (a,b,c), suprafaţa va fi:

S= , unde p=

S= , unde B este baza,iar h este înălţimea pe latura B

b) pentru un trapez căruia i s-au măsurat pe teren cele două baze (B,b) şi înălţimea(h),
aria este:

S=

c)pentru un paralelogram căruia i s-au măsurat laturile (a,b), diagonalele

(d1,d2),Înălţimea (h),unghiul dintre laturile a şi b (ω) şi unghiul dintre diagonale (φ):

S=a·h=a·b·sinω=

Procedeul se poate aplica suprafeţelor mărginite de un contur poligonal care se

poate împărţi în figuri geometrice elementare (triunghiuri,trapeze,dreptunghiuri,pătrate),
cărora li s-au măsurat elementele care le determină în vederea raportării lor pe plan.

33
 CAPITOLUL III

TAHIMETRE ELECTRONICE
GPS

3.1 CARACTERISTICI GENERALE

Un tahimetru electronic este o combinaţie dintre un instrument de măsurare electronică a

lungimilor şi un teodolit optico mecanic.
Axa optica de emisie –recepţie a instrumentului de măsurare a lungimilor poate fi :
•Paralelă cu axa optică a teodolitului- aceasta implică un emiţător de calat în raport cu
centrul de vizare al lunetei.

34
•Axa optică a teodolitului este confundată cu axa „undei purtătoare”.

Tahimetrele electro-optice pot fi clasificate în:

1) Tahimetre modulate :

35
Sunt tahimetrele care permit separarea la dorinţă a instrumentului de măsurare a lungimilor
de teodolitul optico mecanic.
Aceste instrumente oferă avantaje: a) se cumpără separat
b) un instrument de măsurare a lungimilor poate fi
folosit cu teodolite de precizie diferite.
2) Tahimetre integrate:
Ele nu permit separarea fizică a intrumentului de măsurare a lungimilor de teodolit.
Astfel de instrumente pot fi folosite pentru triangulatie, trilateratie, poligonatie, ridicări
tahimetrice. Precizia executării lucrărilor depinde de precizia teodolitului optico-mecanic de
măsurare a directiilor.Uneori tahimetrele integrate sunt echipate cu un microcalculator
programabil care efectuează calcule simple afisând pe displeiul tahimetrului elemente
precum: distanta inclinată, distanta orizontală, diferente de nivel,etc.

Principiu de măsurare:

36
(VV- directia firului cu plumb)
1-tahimetru elecronic si emiţător- receptor
2-reflector

* Undele electomagnetice reprezintă propagarea energiei de natură elecrică în spatiu,

într-un mediu omogen şi izotrop.Această propagare se face cu viteză finită , constantă şi
cunoscută.Proprietaţile de propagare a undelor electromagnetice permit măsurarea lungimilor
astfel că o undă emisă parcurge lungimea L pe traseul dus şi întors.Revenită la punctul de
emisie ea prezintă o întârziere de fază în functie de lungimea traseului.
Un instrument de măsurare a lungimilor este un aparat care emite un fascicul de unde
electromagnetice.Acestea ajung pe un reflector , instrumentul analizează apoi ecoul şi
converteşte întârzierea undei primite în fracţiuni de lungimi de undă.
I.M.E.L- ul este un principiu, un ansamblu emiţător- receptor, completat cu un
calculator care completează si afişează rezultatul măsurării sub formă numerică, rapid şi cu
preciziile impuse de topografia numerică.

37
 * Unde modulate :- undele emise de instrumentul de măsurare a lungimilor diferă
funcţie de natura lor şi pot fi - microunde;
-inflaroşii;
-unde luminoase din spectrul vizibil.

Undele modulate se numesc unde purtătoare..Prin modulare înţelegem un mod

general de suprapunere a unei mărimi fizice variabile ce poate fi emisă şi apoi
receptată.Caracteristică esenţială este lungimea de undă.Prin intermediul acestei caracteristici
putem compara numărul lungimilor de undă modulate cu numărul lungimilor de undă
receptate după ce au parcurs traseul L dus şi întors.

*Caracteristici de undă tuturor instrumentelor electronice de măsurare a lungimilor(

I.M.E.L- ul)

38
1-emiţătorul = sursa undei purtătoare nu este punctuală.Ea este sub forma unui fascicul
emergent,conic, centrat pe axa optică a lunetei;
2-reflector = fasciculul luminos este receptat de reflector şi retransmis de către I.M.E.L ;
3-receptorul = emiţătorul şi receptorul sunt coaxiale cu centrul reflectorului;
- dispozitiv de afişare numeric;sursa de alimentare cu energie electrică;trusa ce permite
calculul corecţiilor atmosferice.
Mărimea lungimii măsurate depinde de intensitatea fasciculului şi de numărul de
reflectoare elementare instalate în staţie.
I.M.E.L- ul determină lungimea înclinată între emiţător şi reflector.Reflectorul este un
dispozitiv ce permite retransmiterea undelor purtătoare. Retransmiterea este funcţie de
intensitatea de emisie a energiei. Reflectorul este aşezat vertical în punctul de staţie B, el fiind
constituit dintr-o prismă rombroedică încastrat într-o montură.
Un instrument de măsurare a lungimilor asociat cu un teodolit electronic care permite
înregistrarea pe suport magnetic a măsurătorilor precum şi transferul acestora prin mijloace
de calcul formează o staţie totală.

3.2 Centrarea şi calarea aparatului pe punctul de staţie

3.2.1. Centrarea aparatului

• se fixează instrumentul pe trepied şi se egalizează şuruburile de calare ale teodolitului;
• se aşează trepiedul aproximativ deasupra punctului de staţie, privind prin dispozitivul optic,
astfel ca platoul trepiedului să fie aproximativ orizontal şi se apasă bine în sol picioarele
acestuia;
• se priveşte prin dispozitivul optic şi acţionând din şuruburile de calare se face centrarea
exactă pe punctul de la sol;
• se acţionează apoi asupra lungimii picioarelor trepiedului până când se centrează nivela
sferică;
• se face calarea definitivă cu nivela torică;
• se slăbeşte şurubul pompă şi privind prin dispozitivul optic se deplasează (prin translaţie)
teodolitul pe trepied până când se obţine din nou centrarea punctului(punctul marcat la sol
ajunge în centrul reperului dispozitivului optic);

39
• se reface calarea definitivă cu nivela torică, dacă aceasta nu s-a menţinut centrată;
• se priveşte prin dispozitivul optic şi dacă imaginea punctului de la sol nu a rămas în centrul
reperului dispozitivului se reiau ultimele două operaţii.

3.2.2. Calarea aparatului

Calarea este operaţia prin care axul principal al teodolitului este adus în poziţie
verticală(sau cercul gradat orizontal este adus orizontal) şi se face după centrarea aparatului
pe punctul de staţie. Calarea se execută cu nivelele verificate si rectificate.

*Calarea aproximativă- se face cu nivela sferică şi constă in aducerea bulei acesteia

în cerculeţul care serveşte de reper, acţionând în mod convenabil de cele trei şuruburi de
calare.
*Calarea definitivă - se face cu nivela torică după efectuarea calării aproximative
astfel:
a) se roteşte teodolitul în jurul axei principale până când nivela torică ajunge paralelă
- cu linia ce trece prin două şuruburi de calare;
b) se rotesc în sens contrar cele două şuruburi de calare (amândouă spre interior sau
amândouă spre exterior), până când se centrează bula nivelei torice;
c) se roteşte teodolitul cu 100 g
in jurul axei principale până când nivela torică
ajunge pe direcţia celui de-al treilea şurub de calare( direcţie perpendiculară pe
primă);
d) se acţionează convenabil din cel de-al treilea şurub până când nivela torică se
centrează şi pe această direcţie.
In acest moment teodolitul este calat. Practic se verifică dacă nivela se menţine centrată
şi pe prima direcţie. Teodolitul se consideră calat atunci cînd rotindu-l în orice direcţie in
jurul axei principale, bula nivelei torice rămâne centrată.

40
 3.3. Erorile de măsurare
La măsurătorile efectuate direct, cu acelaşi instrument, în aceleaşi condiţii de
măsurare se constată că se obţin întotdeauna rezultate puţin diferite între ele, datorită erorilor
care intervin în măsuratori, astfel incât adevărata mărime nu poate fi cunoscută.
În practică se determină o valoare apropiată de valoarea adevărată, cu un anumit
grad de precizie- valoarea probabilă.
Folosind calculul probabilităţilor, se poate demonstra că media aritmetică a valorilor
măsurate pentru aceeaşi mărime măsurată reprezintă valoarea cea mai probabilă a mărimii
măsurate.
Dacă valorile individuale ale măsuratorilor le notăm cu M1,M2,M3,..........Mn,
atunci valoarea mediei aritmetice, M, va fi:

M 1  M 2  M 3  .....Mn
M=
n

sau introducând notaţia Gauss pentru sumă:

[M ]
M=
n
Adevărata valoare sau valoarea considerată cea mai justă este valoarea de referintă a
erorii şi se notează cu Xo.
Matematic, eroarea e i a valorii măsurate a unei mărimi, faţă de o anumită valoare
de referinţă a aceleiaşi mărimi, este diferenţa algebrică pozitivă sau negativă dintre valoarea
măsurată M i şi valoarea de referinţă Xo, atunci:

e i = M i - Xo

Sunt erori adevărate sau reale, având în vedere nepotrivirile faţă de valoarea
adevărată a mărimii măsurate,erori probabile, având în vedere nepotrivirile faţă de valoarea

41
de referinţă probabilă matematică şi erori logice-aparente, având în vedere nepotrivirile faţa
de valoarea considerată logic cea mai justă,faţă de media aritmetică.
Erorile adevărate sau cele probabile nu le putem cunoaşte şi de aceea este necesar ca
ele să fie studiate practic cu ajutorul erorilor aparente referitoare la media aritmetică
considerată logic ca cea mai justă.

3.3.1. Clasificarea erorilor logice-aparente

* După mărimea lor:

a) erori mici (inevitabile) sau erori propriu-zise;
b) erori mari (evitabile) numite şi greşeli sau erori grosolane.

a) Erorile propriu-zise se datorează diferitelor cauze:

• erori instrumentale determinate de imprecizia aparatelor sau a metodelor
întrebuinţate. Considerând totuşi că instrumentele au fost contruite bine şi sunt verificate şi
rectificate, aceste erori se datorează imperfecţiunii riguroase inerente de construcţie a lor ,
oricât de îngrijit şi modern ar fi fabricate.Aceste erori diferă de la un tip de aparat la altul şi
cresc pe măsură ce aparatul se uzează. Ele depind şi de metoda de lucru întrebuinţată.
• erorile personale,datorate operatorului depind de atenţia şi iscusinţa
acestuia.Ele diferă de la operator la operator sau chiar la acelaşi operator, în funcţie de
dispoziţia de lucru şi oboseală;
• influenţa mediului înconjurător asupra măsurătorilor sunt datorate
schimbărilor de temperatură,umiditate,variaţiei de luminozitate, refracţia atmosferică diferită
pe parcursul întregii zile etc.

b) Erorile grosolane, greşeli sau erori mai mari sunt erorile care contrastează evident cu
celelalte. In consecinţă, o asemenea valoare de măsurare directă
poate fi eliminată uşor şi nu va putea intra în calculul mediei
aritmetice.

42
 *După modul lor de acţiune:

a) erori sistematice;
b) erori întâmplătoare.

a) Erori sistematice
Acestea apar datorită unor cauze permanente, care acţionează într-un mod constant sau după
legi în general cunoscute. Ex: dacă la etalonarea unei panglici, lungimea ei este cu 0,02 m
mai lungă decât mărimea pe care o reprezintă panglica, rezultatul final, datorat imperfecţiunii
amintite, va fi în mod sistematic greşit, în minus, de n ori eroarea 0,02 m, de câte ori am
măsurat cu panglica respectivă.
b) Erori întâmplătoare
Acestea sunt erorile care influenţează într-un mod întâmplător, cu cantităţi foarte mici fiecare,
dar apreciabile totuşi în total, în plus sau în minus şi ale cărui legi de acţionare întâmplătoare
nu pot fi cunoscute riguros.

3.4 STAŢIA TOTALĂ LEICA TCR 705

3.4.1. Caracteristici generale

Staţia totală TCR 705, produsă de firma Leica Geosystems este un aparat din sfera
instrumentelor de ultimă generaţie destinat lucrărilor din construcţii.
Datorită tehnologiei avansate, lucrul cu această staţie totală este uşor. Aparatul dă
rezultate foarte bune în cazul folosirii pentru radieri simple în construcţii, ridicări topografice
complexe şi o lejeritate deosebită la trasări.

43
3.4.2. Caracteristici particulare

*uşurinţă în învăţarea softului şi lejeritate în procesul de

măsurare;
*existenţa unor taste interactive, ecran cu cristale lichide,
mare şi uşor sesizabil;
*uşurinţă şi comoditate la utilizarea sa, dimensiuni mici;
prezenţa unei taste suplimentare de declanşare a
*măsurătorilor pe partea laterală a aparatului;
*dispozitive de rotire (şuruburi) pe cele două direcţii
(orizontală şi verticală);
*laser de centrare cu o perioadă de 30 de secunde.

Fig.1 -Staţia totală Leica TCR 705

3.4.3. Părţi componente

1 Vizor
2 Laseri de ghidare
3 şurub de mişcare verticală
4 Baterie
5 Suport pentru bateria GEB111
6 Suporţi de baterii pentru GEB111/
GEB121/GAD39
7 Ocular; focusarea reticulului
8 Focusarea imaginii
9 Mâner detaşabil cu şuruburi de
montare

44
10 Interfaţă serie RS232
11 şuruburi de calare
12 Obiectiv cu dispozitiv de măsurat
distanţa încorporat (EDM); Ieşire
fascicol
13 Adaptor baterii GAD39 pentru 6
celule (opţional)
14 Baterie GEB121 (opţional)
15 Display (Ecran)
16 Tastatură
17 Nivelă circulară
18 Tastă Pornit/Oprit (On/Off)
19 Tastă de declanşare
20 şurub de mişcare orizontală

Date tehnice

Telescopul:
. Complet
. Putere de mărire 30x
. Imagine normală
. Diametrul obiectivului 40 mm
. Distanţa minimă de focusare 1.7 m (5.6 ft)
. Focusare fină
. Câmp vizual 1°30’ (1.7gon)
. Câmpul vizual al telescopului la 100m 2.6 m: 2.6 m
Măsurări de unghiuri:
. Absolute, continue,
. Actualizare la fiecare 0.3 secunde
. Unităţi selectabile:
360° sexagesimal, 400gon,

45
360° decimal, 6400 mil, V%, ±V
. Deviaţia standard(cf. DIN 18723 / ISO 12857)
TC(R)705 5" (1.5 mgon)
. Rezoluţia pe ecran
gon 0.0005

360d 0.0005

360s 1"

mil 0.01

Sensibilitatea nivelelor:
. Nivela circulară 6’/2 mm
. Nivela electronică 20"/2mm

Laserul de centrare:
. În alidadă, se roteşte odată cu aparatul
. Precizia: diametrul maxim al spotului la rotaţie: ± 0.8 mm / 1.5m
. Diametrul spotului laser: 2.5 mm / 1.5m

Compensatorul:
. compensator pe 2 axe, cu ulei
. plaja de lucru ±4’ (0.07 gon)
. Precizie: TC(R)705 1.5" (0.5 mgon)
Tastatura:
. Unghi de înclinare: 70°
. Aria de bază: 110x75 mm
. Nr. de butoane: 24 plus ON şi tasta de declanşare (pe capacul lateral)

Ecranul:

46
. se poate lumina
. se poate încălzi (Temp. < -5°C)
. LCD
. 8 linii cu câte 24 de caractere

Tipul de ambază:
. Ambază detaşabilă GDF111 diametrul: 5/8" (DIN 18720 / BS 84)
- Ambază culisabilă, diametrul M35*2(DIN 13), cu adaptor de 5"

Dimensiuni:
. Aparatul:
înălţime (inclusiv ambază şi mâner de transport):
- cu ambază GDF111: 360 mm ± 5 mm
- cu ambază 358 mm ± 5 mm
Lăţime: 150 mm
Lungime: 145 mm
. Carcasa: 468x254x355mm

Greutate :
(inclusiv bateria şi ambază)
. cu ambază GDF111 5.33 kg
. cu ambază culisabilă: 5.52kg

Înălţimea axei secundare:

. fără ambază: 196 mm
. cu ambază GDF111: 240 mm ± 5 mm
. cu ambază culisabilă: 238 mm ± 5 mm

Alimentare:
. Baterie: NiMh (0% cadmiu)
Tensiune: 6V, 1800 mAh

47
. Alimentare externă (pe interfaţă serială)

Numărul de măsurători:
. Unghiuri: >4 ore
. Distanţe: > 1000

Gama de temperaturi:
. Depozitare: -40°C la ⁄70°C
-40°F la ⁄158°F
. Lucru: -20°C la ⁄50°C
-4°F la ⁄122°F

Corecţii automate:
. Linia de vizare Da
. Eroare de index V Da
. Curbura pământului Da
. Refracţie Da
. Corecţie de înclinare Da

Înregistrare:
. Interfaţa RS232 Da
. Memoria internă: Da
Capacitatea totală: 288 KB
(cca. 4500 blocuri de sau 7000 puncte fixe)

Măsurări de distanţe (IR: infraroşu)

. Tip: infraroşu
. Lungimea de undă: 0.780 µm
. Sistemul de măsurare: sistemul de măsurare frecvenţă de bază: 100 MHz¡1.5m
. Tip EDM: coaxial

48
Măsurări de distanţe (RL: vizibil)
. Tip: laser vizibil
. Lungimea de undă a purtătoarei: sistem special de frecvenţă bază 100MHz¡1.5 m
. Tip EDM: coaxial
. Afişaj (ultima cifră): 1 mm
. Dimensiunile spotului laser:
aprox. 7x 14 mm / 20 m
aprox. 10 x 20 mm / 50 m

3.5. Sistemul de Poziţionare Globală( GPS)

3.5.1 Noţiuni de bază

Sistemul de poziţionare globala (GPS) este compus din trei segmente :
- Segmentul spaţial – sateliţii
- Segmentul de control – United States Department of Defence
- Segmentul utilizator – oricine foloseşte un receptor GPS în scopuri de poziţionare şi
determinare a timpului.
Sistemul GPS este alcătuit dintr-o constelaţie de 24 de sateliţi rotindu-se în jurul
Pământului la o altitudine de aproximativ 20.000 km.Sateliţii, dispuşi dintr-unul din cele 6
plane orbitale înconjoară Pământul de două ori pe zi. În termeni foarte generali , un receptor
GPS determină poziţia pe baza semnalelor radio primite de la mai mulţi sateliţi
diferiţi.Sateliţii dispun de ceasuri „de încredere” , aşa că determinarea timpului semnalelor
satelitare este cunoscută foarte precis. Receptorul GPS calculează distanţa faţă de fiecare
satelit , pe baza timpului de parcurgere a semnalului şi a vitezei luminii (viteza semnalului),
apoi foloseşte aceste distanţe pentru a calcula poziţia receptorului pe Pământ.
Precizia unui GPS:
Există 4 nivele de precizie-sau soluţii – pe care le putem obţine cu un sistem GPS:
1) Autonom
2) Diferenţial (DGPS)
3) Real Time Kinematic soluţie mobilă(Real Time Kinematic Float)

49
 4) Real Time Kinematic soluţie fix( Real Time Kinematic Fixed)
Aceste soluţii sunt atât de diferite, pentru că acestea utilizează semnalul GPS în diferite
moduri.
3.5.2 Semnalul GPS

Sateliţii GPS emit pe două frecvenţe diferite, şi fiecare frecvenţă(sau undă purtătoare)
conţine câteva informaţii, sau coduri. Ne putem gândi la acest lucru, ca la două staţii radio
diferite ce emit mai multe programe diferite.
Tabelul de mai jos prezintă semnalele şi conţinuturile:

Purtătoarea L1 Purtătoarea L2
Lungimea de undă 19 cm Lungimea de undă 24 cm
Cod C/A Cod P
Cod P
Mesaj de navigaţie Mesaj de navigaţie

Codul P este rezervat doar utilizatorilor militari, dar celelalte informaţii sunt disponibile şi
aplicaţiilor civile.Codul C/A este folosit cu precădere pentru poziţionare; dar pentru precizii
centimetrice avem neapărată nevoie de faza purtătoare. Receptoarele cu o singură frecvenţă
(L1) şi faza purtătoarei sunt specifice diferitelor aplicaţii, însă receptoarele cu dublă frecvenţa
(L1/L2) oferă un important avantaj pentru aplicaţii în timp real.Mesajul de navigaţie (de
obicei referit efemeridelor) ne arată unde sunt sateliţii localizaţi, sistemul special de
coordonate numit WGS- 84. Dacă putem măsura distanţa până la sateliţi, şi ştim unde sunt
sateliţii la un moment dat, atunci putem determina poziţia noastră pe Pământ.

3.5.3 Operaţii care se executa într-o staţie

Înaintea începerii sesiunilor de lucru se asigură funcţionabilitatea punctelor geo-

topografice prin:
* recunoaşterea punctelor ;

50
 * asigurarea accesului şi vizibilităţii în punct(defrişarea tufelor sau lăstărişului din jurul
bornei);
* demontarea piramidei dacă este cazul.
După terminarea operaţiilor de recunoaştere, materializare, asigurare punct se
întocmeşte programul sesiunilor de lucru cu GPS-ul şi se încep măsurătorile propri-zise care
constau în :
* Instalarea aparaturii GPS:
- transportul aparaturii la staţie( bornă, pichet,etc.);
- montarea trepiedului in staţie;
- montarea antenei pe trepied;
- aşezarea trepiedului- antena pe punct;
- montarea receptorului( cuplarea la baterii);
- cuplarea antenei la receptor;
- introducerea datelor iniţiale în receptor;
- iniţializarea receptorului.
* Pornirea sesiunii de lucru GPS
* Intocmirea fişelor de măsurători, a descrierilor topografice şi efectuarea de fotografii
* Oprirea sesiunii de lucru la ora stabilită în program
* Demontarea aparaturii GPS şi deplasarea ei la mijlocul de transport
Cu ajutorul softului specific receptorului se execută prelucrarea datelor.

3.5.4 Descrierea GPS-ului- Firma Sokkia Stratus

Caracteristici:
Lucrează pe o singură frecvenţă L1.
Numărul canalelor = 12
Precizii *RTK orizontal 2 cm +3ppm
*RTK vertical 2 cm+4ppm
*Cu prelucrare ulterioară orizontalul poate să devină 5mm+1ppm
* iar verticalul 10mm+1ppm

51
* început de măsurare la pornire 70 secunde, în timpul lucrului L1: 1
secundă, L2: 10 secunde

* DGPS 0,75 m
* temperatura de lucru – 40 0 C - + 55 0 C

52
 CAPITOLUL IV
REŢELE DE RIDICARE PLANIMETRICĂ

4.1 Generalităţi , Clasificări

Metoda drumuirii este un procedeu de îndesire a reţelei geodezice în vederea

ridicării detaliilor topografice din teren.
Drumuirea este o linie poligonală frântă, în care poziţia reciprocă a punctelor este
determinată prin măsurători de distanţe între punctele de frângere şi măsurători unghiulare în
punctele de frângere ale traseului poligonal.
Când în teren s-au efectuat doar măsurători pentru stabilirea poziţiei reciproce a
punctelor din traseul poligonal, vorbim despre drumuire liberă.
De cele mai multe ori însă, traseul poligonal se sprijină la capete pe puncte de
coordonate cunoscute – drumuiri constrânse sau drumuiri sprijinite – care permit ca
punctele de drumuire să fie determinate într-un anumit sistem de coordonate. În această
situaţie, ultima latură a traseului poligonal reprezintă o supradeterminare, care permite un
control al elementelor măsurate în teren. Controlul elementelor măsurate devine şi mai
concludent dacă în punctele de coordonate cunoscute pe care se sprijină drumuirea, se
măsoară suplimentar direcţii spre alte puncte de coordonate cunoscute, care fiecare reprezintă
un alt element de control.
În funcţie de elementele de constrângere de care se dispune în teren, dar şi a
obiectivelor topografice care trebuie ridicate se pot face următoarele clasificări ale
drumuirilor:
CLASIFICAREA DRUMUIRILOR ÎN FUNCŢIE DE ELEMENTELE DE SPRIJIN
• drumuire liberă (neconstrânsă)
• drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute
• drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi orientări cunoscute (pe
laturi cunoscute) ,
• drumuire cu punct nodal ;

53
 A (X,Y,H) 204

201 202 203

Drumuire liberă

A (X,Y,H) B (X,Y,H)

201 202 203

Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute

N N
A' (X,Y)
f B' (X,Y)

A (X,Y,H)
203 B (X,Y,H)
201 202

i

Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi laturi cunoscute

54
 A' (X,Y)

220 222
201 B' (X,Y)
N
221
202
A (X,Y,H)
B (X,Y,H)
231
232 C' (X,Y)

230

C (X,Y,H)

Drumuire cu punct nodal

În multe situaţii, drumuirile se pot sprijini la capete pe puncte din alte drumuiri,
constituindu-se în aşa-numite reţele poligonale.

A' (X,Y)
205 206
201 203 204 B' (X,Y)
202

A (X,Y,H) 402 401

301 B (X,Y,H)

302 403 C' (X,Y)

303
304

C (X,Y,H)

Reţea poligoală

În această situaţie este justificată introducerea noţiunii de „ordinul drumuirii”, şi

anume:
- Traseul A-201-…-206-B – drumuire principală
- Traseul 202-301-…-304-C – drumuire secundară
- Traseul 205-401-…-403-303 – drumuire terţiară

55
 Ordine inferioare drumuirii terţiare nu sunt admise în instrucţiuni.
CLASIFICAREA DRUMUIRILOR DUPĂ FORMA TRASEULUI POLIGONAL
• drumuiri întinse,
• drumuiri închise;

A' (X,Y)
B' (X,Y)
A (X,Y,H)

B (X,Y,H)

Drumuire întinsă

A' (X,Y)

A (X,Y,H)

Drumuire închisă

După modul de constituire a traseelor poligonale se remarcă faptul că metoda

drumuirii este o metodă deosebit de flexibilă în determinarea poziţiilor punctelor din teren,
fără să necesite cheltuieli mari pentru marcarea şi semnalizarea punctelor.

1.1.1. Proiectarea reţelelor de drumuiri

 Traseul drumuirilor se proiectează de regulă de-a lungul arterelor de circulaţie,

cursurilor de apă, etc., întrucât laturile şi punctele drumuirii trebuie să fie uşor
accesibile.

56
  Punctele de drumuire se amplasează în locuri ferite de distrugere, în care instalarea
instrumentelor topografice se face cu uşurinţă.
 Între punctele de drumuire învecinate trebuie să existe vizibilitate perfectă pentru ca
direcţiile şi lungimile să se măsoare fără dificultate.
 Punctele de drumuire se aleg în apropierea detaliilor care urmează să fie ridicate.
Distanţa între punctele de drumuire este determinată de condiţiile concrete din teren,
de gradul de acoperire cu vegetaţie sau cu construcţii, de scopul ridicării topografice şi de
aparatura topografică avută în dotare. În situaţia în care se dispune de aparatură clasică
(teodolite, mire, panglici) se recomandă ca lungime medie latura de 100 - 150 m, lungimea
minimă de 40 – 50 m, iar cea maximă 2000 – 3000 m (pentru aparatura clasică).
Atât lungimea laturilor cât şi lungimea traseului poligonal sunt dependente de
situaţia concretă din teren. Astfel, în zone construite, lungimea laturilor cât şi lungimea
drumuirii vor fi mai reduse decât în zone de extravilan.

1.1.2. Operaţii de teren

 Marcarea punctelor
Este operaţia de fixare în teren a punctelor topografice şi geodezice.operaţiunea de
marcare este necesară ,pentru ca punctele să fie uşor identificabile atât la determinarea lor
cât şi în situaţia determinării altor puncte. Punctele marcate în teren fac legătura între
plan sau hartă şi teren.
Marcarea punctelor se face diferenţiat în funcţie de importanţa şi destinaţia lor.În
funcţie de aceste criterii , marcarea poate fi provizorie sau permanentă.
*Marcarea provizorie
Este o marcare de durată scurtă, de la 2 la 4 ani şi se face cu:
• ţăruşi din lemn cu secţiunea pătrată sau rotundă, căruia i se bate un cui la partea
superioară,care marchează punctul matematic. Cu ţăruş de lemn se marchează punctele
reţelei de ridicare a detaliilor şi punctele de detaliu mai importante din extravilan.
• ţăruşi sau picheţi metalici cherneruiţi,pentru marcarea punctelor în
intravilan.Dimensiunile unui pichet metalic sunt de regulă: diametru de 1,5-3 cm,şi
lungimea de 15-20 cm.
• stâlpi din lemn cu diametru de circa 10 cm şi lungimea de 1,0-1,2 cm.

57
 *Marcarea provizorie
Este o materializare de lungă durată şi se face cu borne din beton armat cu martor în
subsol.Bornele au forma de trunchi de piramidă sau secţiune pătrată.Operaţiunea de
marcare prin borne se mai numeşte şi bornare.Marcarea prin borne se foloseşte la
punctele din reţeaua geodezică de sprijin.
În funcţie de solul în care se face materializarea ,bornele pot avea diferite
dimensiuni.În teren obişnuit marcarea se face cu borne de dimensiuni 15/20/70 cm (bornă
de tip mic) cu martor în subsol,peste care se aşează un strat semnalizator.Pentru protecţia
bornei,acestea se movilează cu pământ.În teren cu pietriş sau nisipos materializarea se
face cu doi martori în subsol, aşezaţi la adâncimi diferite.În locul mevilei de pământ
fixarea la partea superioară se face printr-un zid protector.În terenuri stâncoase marcarea
se face prin încastrarea unei mărci metalice în stâncă, care are rolul martorului din
subsol,peste care se fixează o bornă de dimensiuni reduse prin cimentare.
În oraşe pentru marcarea punctelor din reţeaua geodezică de sprijin,se folosesc borne
de acelaşi tip, cu placă metalică de protecţie de grosime 1 -2 cm.
În ultima perioadă sunt folosite pentru marcarea permanentă în specioal pentru
marcarea limitelor, borne cu ancorare în sol.Aceste borne au la pareta superioară un cap
din plastic dur ,de formă pătrată, hexagonală sau octagonală prin care trece o ţeavă
matalică cu o tijă metalică cu ancorare în interior.Materializarea se face prin batere,până
cand ţeava cu forma conică la pareta superioară fixează capul de plastic în pământ.Se
bate apoi tija cu ancore care glisează în interiorul ţevii,pâna şla desfacerea completă a
ancorelor şi desprinderea vârfului metalic care joacă rolul martorului în subsol.aceste
borne au diferite lungimi,în funcţie de solul în care se face materializarea.
La materializarea punctelor cu borne din beton armat şi martor în subsol.trebuie să
se respecte următoarele:
• reperul bornei de la sol şi cel din subsol să fie pe aceaşi verticală,fiind admisă o abatere
maximă de 10mm;
• între marca din subsol şi bornă să se prevadă un semn semnalizator din cărămidă
pisată,zgură sau nisip,gros de circa 10 cm.Rolul startului semnalizator este cel de
protecţie a poziţiei martorului din subsol în timpul reconstituirii punctului,în situaţia în
care martorul de la sol şi /sau borna au fost distruse.

58
 Aşezarea pe verticală a reperului martorului din subsol cu cel de sol poate fi realizat
în două moduri:
• folosind dispozitivul optic de centrare de la instrumentele geodezice , sau dispozitive
optice speciale de transmitere pe verticală , instalate pe trpied deasupra gropii săpate
pentru bornare;
• folosind firul cu plumb.Deasupra centrului gropii se întind două fire care se ancorează
de 4 ţăruşi,bătuţi pe două direcţii perpendiculare.Martorul din subsol se aşează pe fundul
gropii şi se deplasează astfel încât marca martorului să corespundă cu intersecţia firelor
de la suprafaţă .care se proiectează în groapa cu ajutorul unui fir cu plumb.
 Întocmirea schiţelor de reperaj şi descrierea topografică a punctelor.

Schiţa de reperaj
Numele punctului: punctul de staţie 204
Descrierea punctului: punctul de staţie 204 se află la o distanţă de 11,91 m şi 3,68
m faţă de două din gurile de canalizare din incintă;distanţa de 8,35m faţă de unul
din colţurile Bisericii Caşin.
Materializarea punctului: punctul este materializat prin pichet fier.

59
 •Măsurarea lungimii laturilor:
- cu panglica se măsoară laturile dus-întors, fiind admisă o toleranţă între cele două
determinări de T  0,003 L ;
- cu aparatură electro – optică distanţele se măsoară dus – întors, eroarea de măsurare
admisă fiind în funcţie de precizia instrumentului folosit (de regulă nu trebuie să
depăşească 2-3pe, unde pe = precizia de măsurare a instrumentului);
Lij  L ji
Lij 
2
 Măsurarea unghiurilor verticale:
Unghiurile verticale se măsoară în fiecare punct de staţie în ambele poziţii ale
lunetei, atât spre punctul din spate, cât şi spre punctul din faţă al traseului poligonal.
Când vizarea se face la înălţimea instrumentului în ambele sensuri, se va face media
determinărilor, luându-se sensul unghiului vertical în sensul de parcurgere al drumuirii.
 AB   BA
 , cu semnul lui AB
2









Măsurarea unghiurilor verticale. Axa de vizare paralelă cu linia terenului

Când vizarea se face la înălţimi diferite (situaţie destul de frecvent întâlnită în teren),
medierea se poate realiza numai la diferenţele de nivel determinate în ambele sensuri.

60
 




 



Măsurarea unghiurilor verticale. Axa de vizare nu este paralelă cu linia terenului

h AB  d  tg AB  i A  s B , ascendent
hBA  d  tg BA  i B  s A , descendent
h AB  hBA
h AB 
2

dându-se semnul lui hAB de la dus.

 Măsurarea unghiurilor orizontale (de frângere):
Unghiurile orizontale se determină din direcţiile măsurate în fiecare punct de staţie.
Direcţiile se măsoară în punctele de staţie prin metoda seriilor.



c10
c1
201 c 201
1 0 c2 202
c1 c2

Modul de măsurare a unghiurilor orizontale

61
1.2. Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi
laturi cunoscute

A - Prelucrarea prin metoda clasică

 N N
0
N N
 
2 N 4 4 D (X,Y)
A (X,Y)  2 n
1 1 N
l  n
1-2 l 2 3 3 4
2-3 n-1 
B=1 (X,Y,H) n-1 C=n (X,Y,H)
3
n-1 Y
y y y y
1-2 2-3 3-4 n-1,n
Y YC
B

Drumuire sprijinită la capete

pe puncte de coordonate cunoscute şi laturi cunoscute. Prelucrare prin metoda clasică

Elemente măsurate pe teren:

 ωi – unghiurile orizontale
 i – media unghiurilor de pantă
 li – lungimile înclinate medii ale laturilor de drumuire

62
1.Calculul unghiurilor orizontale

1.1Calculul unghiurilor interioare

Suma unghiurilor într-un poligon teoretic trebuie să fie:

   200 g
* ( n  2) unde n este numărul unghiurilor poligonului

În exemplul dat n = 6 deci    200 * (6  2)  800 g

Suma unhiurilor interioare măsurate în poligon este:

 
  A  1   2   3   4   5

Eroarea de neânchidere pe unghiuri este

e   
 

Corecţia este

c  e

Corecţia unitară va fi

c
k 
n

Unghiurile interioare compensate sunt

     k

Verificarea compensării

 
  k   

63
1.2Calculul unghiurilor exterioare

Suma teoretică a unghiurilor exterioare trebuie să fie

   200 g
* ( n  2)

Compensarea acestora se face după algoritmul prezentat la punctul 1.1.

2.Calculul orientării laturii de sprijin

YB  Y A
 AB  arctg
XB  XA

3.Calculul orientării laturilor de drumuire

3.1 Calculul orientărilor utilizând unghiurile interioare

 A1   AB   A  400

 12  1 A  1

 23   21   2

.......................

 5 A   54   5

3.2 Calculul orientărilor folosind unghiurile exterioare

 A1   AB   A  400

64
 12  1 A  1

 23   21   2

.......................

 5 A   54   5

4.Calcul distanţe reduse la orizont

Dij = Lij * sinz

5.Calcul coordonate relative şi compensarea lor

5.1 Calcul coordonate relative provizorii

X A 1  D A1 cos  A1


X 12  D12 cos 12


X 23  D23 cos  23


X 34  D34 cos  34


X 45  D45 cos  45

X 5 A  D5 A cos  5 A

Y A 1  D A1 sin  A1

Y12  D12 sin  12

Y23  D23 sin  23

65
 Y34  D34 sin  34

Y45  D45 sin  45

Y5A  D5 A sin  5 A

H A 1  D A1tg A1


H 12  D12 tg 12


H 23  D23 tg 23


H 34  D34 tg 34


H 45  D45 tg 45

H 5 A  D5 A tg 5 A

5.2Calculul erorilor şi corecţiilor

e x   X   0
e y   Y   0
e h   H   0

Eroarea totală pe X şi Y este: e  e x2  e y2

eT
eh  Th

Toleranţele se calculează cu relaţiile:

D
D
ij
T  (0.003 ij  ) pentru intravilan şi terenuri cu panta 50
5000

66
 D
D
ij
T  (0.0045 ij  ) pentru extravilan şi terenuri cu panta 50
1733

Th  0,2 D km

Dacă erorile sunt înscrise în toleranţe se calculează corecţiile

c x  e x
c y  e y
c h  eh

Corecţiile unitare sunt

cx
kx 
 Dij
cy
ky 
D ij

ch
kh 
 Dij

5.3 Calcul coordonate relative compensate

X A1  X A` 1  k x D A1
X 12  X 12
`
 k x D12
X 23  X 23
`
 k x D23
X 34  X 34
`
 k x D34
X 45  X 45
`
 k x D45
X 5 A  X 5` A  k x D5 A

67
 Y A1  Y A`1  k y D A1
Y12  Y12`  k y D12
Y23  Y23`  k y D23
Y34  Y34`  k y D34
Y45  Y45`  k y D45
Y5 A  Y5`A  k y D5 A

H A1  H A` 1  k h D A1
H 12  H 12
`
 k h D12
H 23  H 23
`
 k h D23
H 34  H 34
`
 k h D34
H 45  H 45
`
 k h D45
H 5 A  H 5` A  k h D5 A

6.Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire

X 1  X A  X A1
X 2  X 1  X 12
X 3  X 2  X 23
X 4  X 3  X 34
X 5  X 4  X 45
X A  X 5  X 5 A

Y1  Y A  Y A1
Y2  Y1  Y12
Y3  Y2  Y23
Y4  Y3  Y34
Y5  Y4  Y45
Y A  Y5  Y5 A

68
 H 1  H A  H A1
H 2  H 1  H 12
H 3  H 2  H 23
H 4  H 3  H 34
H 5  H 4  H 45
H A  H 5  H 5 A

CAPITOLUL V

STUDIU DE CAZ

Întocmirea documentaţiei tehnice pentru obţinerea numărului cadastral provizoriu şi

intabularea dreptului de proprietate pentru Biserica Caşin, situată în Bulevardul Mărăşti nr.16,
sector 1, Bucureşti.

1 Piese scrise
1.1 Memoriu tehnic
1.2 Calculul GPS şi schiţa GPS
1.3 Fişier măsurători
1.4 Inventar de coordonate puncte radiate
1.5 Coordonatele punctelor noi şi vechi ale drumuirii
1.6 Calculul suprafeţelor
1.7 Tabel de mişcare parcelară

2 Piese desenate

69
 2.1 Plan de încadrare în zonă sc 1:500 şi sc 1:2000
2.2 Relevee scara 1:100
2.3 Descrierea punctelor noi( schiţe de reperaj)
2.4 Schiţa drumuirii; schiţa drumuirii cu puncte radiate
2.5 Plan de amplasament şi delimitare a imobilului sc 1:500

MEMORIU TEHNIC

În urma temei primite,întocmirea documentaţiei tehnice necesare obţinerii numărului

cadastral provizoriu şi intabularea dreptului de proprietate, s-a efectuat o ridicare topografică
la Biserica Caşin,situată in Bulevardul Mărăşti nr.16,Bucureşti.
După identificarea punctelor în teren s-au solicitat coordonatele acestora, precum şi
planurile de încadrare în zonă de la ONCPI Bucureşti.

Lucrările topografice au cuprins mai multe etape:

Faza de teren care va cuprinde:

*S-a efectuat o deplasare în teren cu un reprezentant al parohiei pentru a recunoaşte şi
marca limitele de proprietate;
*S-a solicitat o declaraţie din partea reprezentantului parohiei prin care îşi asumă
responsabilitatea pentru identificarea limitelor bunului imobil ce urmează a fi măsurat;
*S-au întocmit schiţe de teren şi sau ales amplasamentele staţiilor de drumuire;
*Latura de pornire a drumuirii sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute,s-a
realizat cu GPS Sokkia Stratus, care lucrează pe o singură frecvenţă L1,iar latura de
închidere, prin coordonate ale punctelor din reţeaua geodezică de Stat;
*După alegerea convenabilă a punctelor de staţie pentru efectuarea unei drumuiri
sprijinită la capete, s-a trecut la executarea propriu-zisă a măsurătorilor din fiecare staţie;
*Pichetarea s-a făcut cu ţăruşi de fier.

Operaţiunile de teren intr-o staţie sunt următoarele:

*Despachetarea aparatului;
*Montarea aparatului pe trepied;
*Centrarea şi calarea aparatului pe punctul de staţie;
*Pentru efectuarea măsurătorilor topografice în drumuire şi la punctele radiate s-a folosit
Staţia Totală Leica TCR 705.
*Executarea in teren a drumuirii constă în staţionarea succesivă în staţiile drumuirii şi
măsurarea unghiurilorşi distanţelor între alturile drumuirii efectuânduse citirea staţiilor in
spate şi în faţă.

70
 După efectuarea operaţiunilor menţionate mai sus s-au trecut la măsurarea unghiurilor
verticale,direcţiilor orizontale şi distanţelor pentru ridicarea detaliilor din teren, rezultând
astfel punctele radiate.
*Se instalează aparatul în punctul de staţie 1001 (centrat şi calat),determinat prin
tehnologie GPS, am dat viză înapoi către punctul 1002 (determinat prin tehnologie GPS) şi
viză înainte către punctul 201(punct nou al drumuirii). La fel se procedează din toate punctele
de staţie ale drumuirii
*S-a măsurat interiorul Bisericii Caşin şi Casa Parohială cu distrometrul Leica urmărind
realizarea releveelor construcţiilor.

Faza de birou va cuprinde:

*Descărcarea din staţie a datelor din teren se face cu ajutorul programului Leica
GeoOffice Tools, staţia are încorporat un soft de prelucrare şi compensare a măsurătorilor,
nemaifiind necesare alte programe speciale de calcul şi compensare.
*Pentru realizarea planului de amplasament şi delimitare a imobilului realizat la sc 1:500
s-a trecut la raportarea punctelor în Autocad.Atât raportarea acestora cât şi calculul
suprafeţelor s-a realizat cu programul Topograph.
*Pentru definitivarea planului de amplasament mai avem nevoie de următoarele lucruri:
categoriile de folosinţă,destinaţia clădirilor,vecinii,coordonatele punctelor de contur.S-a
întocmit tabelul de mişcare parcelară ţinând cont de partea juridică a lucrării.
*În final s-au realizat relevee la scara 1:100 cu programul Autocad, în urma
măsurătorilor efectuate în teren.

INVENTAR DE COORDONATE GEOGRAFICE ALE PUNCTELOR GPS

Sistem de referinta WGS 84

Nr.punct LATITUDINE B [GR] LONGITUDINE L [GR] H ELIPSOIDAL [m] Materializare

Statie GPS
BUCU 44.46394222 26.12573614 143.206 permanenta
101 44.46725980 26.07741973 122.635 Pichet metalic
102 44.46755177 26.07834568 122.513 Pichet metalic

INVENTAR DE COORDONATE STEREOGRAFICE ALE PUNCTELOR GPS

Sistem de referinta WGS 84

H ORTOMETRIC
Nr.punct X [m] Y [m] [m] Materializare
Statie GPS
BUCU 329945.573 589576.598 108.705 permanenta
101 330261.660 585727.219 88.051 Pichet metalic

71
 102 330295.084 585800.458 87.932 Pichet metalic

INVENTAR DE COORDONATE STEREOGRAFICE ALE PUNCTELOR GPS

Sistem de referinta STEREO 1970

H ORTOMETRIC
Nr.punct X [m] Y [m] [m] Materializare
Statie GPS
BUCU 329976.918 589696.620 108.705 permanenta
101 330293.009 585847.251 88.051 Pichet metalic
102 330326.433 585920.490 87.931 Pichet metalic

Raport de procesare a vectorilor GPS

Spectrum® Survey 3.20 PROCESS

SUMMARY
---------------------------------------------------------------------------
---
Project: D:\casin.spr

Coordinate System: Stereo70 [Local Grid] Datum:

NAD83
Geoid Model: World Grid 96 Units:
Working
Processing Date: 2009/05/26 05:04:12.64 (UTC)

---------------------------------------------------------------------------
---
VECTORS [3 total]
---------------------------------------------------------------------------
---

ALL VECTORS ARE FIXED

72
Vector/Occ. Solution Length Obs. Used Ratio
RMS
---------------------------------------------------------------------------
---
101-102
01 Fixed (L1) 80.509 100.00% 5.2
0.005
102-BUCU
01 Fixed (L1) 3792.512 98.33% 4.3
0.008
101-BUCU
01 Fixed (L1) 3862.568 99.64% 5.3
0.008

Raport de compensare a retelei GPS

Spectrum® Survey 3.20 Network Adjustment

Report
---------------------------------------------------------------------------
---
Project: D:\\casin.spr

Coordinate System: Stereo70 [Local Grid] Datum:

NAD83
Geoid Model: World Grid 96 Units:
Working
Adjustment Time: 2009/05/26 05:04:20 (UTC)

---------------------------------------------------------------------------
---

73
Adjustment Type: Free
Computation Level: Full Adjustment

Additional Parameters:
- Deflection of vertical (N-S) Not used
- Deflection of vertical (E-W) Not used
- Horizontal rotation Not used
- Scale difference Not used

Iteration Criteria:
- Maximum iteration 5
- Maximum coordinate difference (wu) 0.0001

Reference Datum:
- Datum Name NAD83
- Semi-major axis (wu) 6378137.000
- Flattening (wu) 1.0/298.257222101

Weight Options:
- Use modeled standard deviations
- Use individual weighting scale

Modeled Standard Deviations

- X component 0.005 wu + 1.0 ppm
- Y component 0.005 wu + 1.0 ppm
- Z component 0.005 wu + 1.0 ppm

Geoid Model: World Grid 96

- File C:\Sokkia\Common\GEOID\WW15MGH.GRD
- Spacing Lat: 0.2 degrees, Lon: 0.2 degrees
- Range 90.0N to 90.0S
0.0W to 0.0W

Transformation to Map Coordinate System ...YES

- System name Stereo70
- System type Local Grid
- Linear unit Working
- Parameters: Base System STERDOUB
Translation X (wu) 121.187
Translation Y (wu) 32.913
Translation Hgt (wu) 0.000
Horz. Rotation (deg) 0.00007
Scale 1.00000

- Centroid: Latitude N 44 27 58.50498

Longitude E 26 05 37.80130
Elevation (wu) 129.450

---------------------------------------------------------------------------
---
Summary of Adjustment Statistics
---------------------------------------------------------------------------
---
Number of Points:
- Horizontal fixed & height fixed 1

74
 - Horizontal fixed & height free 0
- Horizontal free & height fixed 0
- Horizontal free & height free 2
-----
total 3

Number of Unknowns:
- Latitude 2
- Longitude 2
- Height 2
- Additional parameters 0
-----
(a) total 6

Number of observations
- X component 3
- Y component 3
- Z component 3
-----
(b) total 9

Number of Rank Defect (c) 0

Number of Total Redundancy (b)+(c)-(a) 3
Iterations Used 5

---------------------------------------------------------------------------
---
Chi Square Test on the Variance Factor
---------------------------------------------------------------------------
---

Total Number of Observations: 9

Redundancy: 3
Confidence Level: 95%
A Priori Variance Factor: 1.0000
A Posteriori Variance Factor (VF): 0.0383

Chi Square Test on the Variance Factor (0.0383)

0.0733 < VF < 3.1167

Standard Deviations for the input observations appear to be too

pessimistic.

** Note: The Standarded Deviation of Unit Weight is the square root of the
Variance Factor.

---------------------------------------------------------------------------
---
Input Coordinates and Corrections
---------------------------------------------------------------------------
---
Point Input Coordinates Corrections Horizontal
Seconds wu Vector

102 P 44 28 03.18639 - 0.00000 0.000 0.000 wu

75
 L 26 04 42.04446 - 0.00001 0.000 257 deg
H 122.512 wu 0.001

101 P 44 28 02.13530 - 0.00000 0.000 0.000 wu

L 26 04 38.71106 - 0.00002 0.000 262 deg
H 122.633 wu 0.002

BUCU P 44 27 50.19325 0.00000 0.000 0.000 wu

FIXED 3-D L 26 07 32.64838 0.00000 0.000 0 deg
H 143.206 wu 0.000

---------------------------------------------------------------------------
---
Adjusted Coordinates and Standard Deviations
---------------------------------------------------------------------------
---
Point Adjusted Coordinates Std Dev 95% Ellipse
(0.001sec) (wu)

102 P 44 28 03.18639 0.03140 1.0 major 2.4 wu

L 26 04 42.04445 0.04385 1.0 azm. 66 deg
H 122.513 wu minor 2.4 wu

101 P 44 28 02.13530 0.03148 1.0 major 2.4 wu

L 26 04 38.71104 0.04396 1.0 azm. 86 deg
H 122.635 wu minor 2.4 wu

BUCU P 44 27 50.19325 0.00000 0.0 major 0.0 wu

FIXED 3-D L 26 07 32.64838 0.00000 0.0 azm. 0 deg
H 143.206 wu minor 0.0 wu

---------------------------------------------------------------------------
---
Undulation Values Used
---------------------------------------------------------------------------
---
Point Undulation

102 34.581 wu
101 34.584 wu
BUCU 34.500 wu

---------------------------------------------------------------------------
---
Transformation into Map Coordinates (Working)
---------------------------------------------------------------------------
---
Point Geodetic Coordinate Map Coordinate

102 P 44 28 03.18639 N 330326.433

L 26 04 42.04445 E 585920.490
H 122.513 O 87.932

101 P 44 28 02.13530 N 330293.009

76
 L 26 04 38.71104 E 585847.251
H 122.635 O 88.051

BUCU P 44 27 50.19325 N 329976.918

FIXED 3-D L 26 07 32.64838 E 589696.620
H 143.206 O 108.705

---------------------------------------------------------------------------
---
Observations and Residuals
---------------------------------------------------------------------------
---
Observations Std Dev Residuals Standardized PPM
(wu) (wu) (wu) Residuals

Vector: 102-101 weight= 1.00

dN -32.4442 0.0010 0.000 0.244 7.453
dE -73.6825 0.0014 0.000 0.046 1.366
dH 0.1206 0.0065 0.001 0.231 7.080

Vector: BUCU-102 weight= 1.00

dN 402.1599 0.0012 0.000 0.244 0.248
dE -3771.0659 0.0014 0.000 0.046 0.047
dH -21.8197 0.0069 0.001 0.231 0.235

Vector: BUCU-101 weight= 1.00

dN 369.7582 0.0012 0.000 -0.244 0.246
dE -3844.7678 0.0014 0.000 -0.046 0.047
dH -21.7371 0.0066 -0.001 -0.231 0.233

---------------------------------------------------------------------------
---
Reliability of Observations
---------------------------------------------------------------------------
---
Standard Deviations Reliability
Corr Obs Residuals Redundancy Internal External
(wu) (wu)
Vector: 102-101 weight= 1.00
N 0.00 0.00 0.24 0.04 7.35
E 0.00 0.00 0.24 0.04 7.35
H 0.00 0.00 0.24 0.04 7.35

Vector: BUCU-102 weight= 1.00

N 0.00 0.00 0.38 0.04 5.30
E 0.00 0.00 0.38 0.04 5.30
H 0.00 0.00 0.38 0.04 5.30

Vector: BUCU-101 weight= 1.00

N 0.00 0.00 0.38 0.04 5.25
E 0.00 0.00 0.38 0.04 5.25
H 0.00 0.00 0.38 0.04 5.25

77
---------------------------------------------------------------------------
---
Relative Precision
---------------------------------------------------------------------------
---
Ellip. Dist.
Height Diff. Relative
Azimuth Std Dev Precision 95% Ellipse
(wu) (wu)

Vector: 102-101 weight= 1.00

80.508 0.0 Hor. 1/94328 major 0.0 wu
0.122 0.0 Ver. 1/94326 azm. 82 deg
246 14 05.8 2.2sec minor 0.0 wu

Vector: BUCU-102 weight= 1.00

3792.377 0.0 Hor. 1/3913071 major 0.0 wu
-20.693 0.0 Ver. 1/3912996 azm. 90 deg
276 05 13.9 0.1sec minor 0.0 wu

Desired Network Accuracy was met for all Vectors

INVENTAR DE COORDONATE ALE PUNCTELOR DE STATIE

Sistem de referinta STEREO 1970

Nr.punct X [m] Y [m] H [m] Materializare

101 330293.009 585847.251 88.051 Pichet metalic
102 330326.433 585920.490 87.931 Pichet metalic

INVENTAR DE COORDONATE ALE PUNCTELOR DE STATIE

Sistem de referinta STEREOGRAFIC BUCURESTI

Nr.punct X [m] Y [m] H [m] Materializare

101 554638.291 341367.038 88.051 Pichet metalic
102 554711.693 341400.105 87.931 Pichet metalic

78
NOTĂ: Punctele 101,102 (determinate prin tehnologie GPS) au devenit GPS 1001 şi GPS 1002

79