Alcadiene

Alcadienele sunt hidrocarburi nesaturatece conțin în molecula lor două legături duble și au
raportul între numărul atomilor de carbon și numărul atomilor de hidrogen dat de formula CnH2n-2,
N.E.=2.

Denumirea alcadienelor se face adăugând terminația “dienă” la numele hidrocarburii cu același

număr de atomi de carbon.

N=3 C3H4 H2C  C  CH2 Propadienă (alenă)

N=4 C4H6 H 2C  C  CH  CH3 1,2 – butediană
H 2C  CH  CH  CH 2 1,3 – butadienă

Clasificare

După pozițiile celor două duble legături, alcadienele se clasifică în:

- Alcadiene cu legături duble cumulate (una după cealaltă)

H 2C  C  CH  CH 2  CH 2  CH3 1,2 - hexadiena

CH3  CH  C  CH  CH 2  CH3 2,3 - hexadiena

- Alcadiene cu legături duble conjugate (cele două legături duble sunt separate de o legătură
simplă)

H 2C  CH  CH  CH  CH 2  CH3 1,3 - hexadiena

H 2C  CH  CH  CH 2 1,3 - butadiena

H2C
izopren sau
CH2 -
2 metil - 1,3 - butadiena
H3C

- Alcadiene cu legături duble izolate sau disjuncte (când cele două legături duble sunt separate de
mai mult de o legătură simplă)

H2C  CH  CH2  CH2  CH  CH2 1,5 - hexadiena

 Structura

Cele mai importante alcadiene sunt cele conjugate. Între cele două legături duble apare o
deplasare de electroni, ceea ce determină un caracter parțial de dublă legătură a legăturii simple dintre
cele două legături duble.

{ {

Proprietăți chimice

Importante sunt alcadienele cu legături duble conjugate. Ele pot participa la reacții de adiție,
polimerizare și de oxidare.

1. Adiția halogenurilor ( X ) la alcadienele cu legăturile duble conjugate are loc în două etape.
În prima etapă, reacția de adiție se face în pozițiile 1 și 4 (formându-se o nouă legătură dublă
între atomii 2 și 3), după care în pozițiile 2 și 3.

Br Br Br
+ Br2
H2C + Br2
CH2
1,3 butadiena Br Br
Br
1,4 dibromo 2 butena 1,2,3,4 tetrabromo butan

2. Adiția hidrogenului ( H2 ) la alcadiene conduce la obținerea alchenelor sau alcanilor

CH 2  CH  CH  CH 2  H 2  CH 3  CH 2  CH  CH 2
CH 2  CH  CH  CH 2  H 2  CH 3  CH  CH  CH 3
CH 2  CH  CH  CH 2  2H 2  CH 3  CH 2  CH 2  CH 3

3. Reacția de polimerizare este procesul de unire repetată a moleculelor nesaturate de același tip
numite monomer formându-se un compus cu număr mare de atomi de carbon numit polimer.

Polimerizarea alcadienelor conjugate se face în pozițiile 1 și 4 formându-se o nouă legătură dublă

între atomii de carbon 2 și 3.

n A polimerizare A
monomer n
polimer
n=gradul de polimerizare

4. Reacția de copolimerizare este procesul chimic care are loc între două molecule cu rol de
monomer obținându-se un produs macromolecular numit copolimer

n xA+ n yB A B
monomer monomer x y
copolimer
n = gradul de polimerizare

x și y = raportul molar între cei doi monomeri

Cei mai importanți monomeri sunt:

H2C
butadiena
CH2
H2C
CH2 izopren
H3C
H2C
CH2 cloropren
Cl
H2C clorura de vinil
Cl
H2C acrilonitril
CN
H2C acetat de vinil
COOCH 3
H2C stiren
C6H5
CH3
H2C alfa metil stiren
C6H5

5. Reacția de oxidare poate fi totală (ardere) sau parțială în prezența agenților exidanți
a. Arderea

3n  1
Cn H 2 n  2  O2  nCO2  (n  1)H 2O  Q
2

b. Oxidarea blândă se realizează cu reactiv Baeyer (KMnO4+H2O) în mediu slab bazic sau
neutru

HO OH
KMnO4 butantetraol sau
H2C + [O] + 2 H2O
H2O 1,2,3,4 tetrahidroxi butan
CH2

HO OH
 c. Oxidarea energică se realizează fie cu KMnO4 + H2SO4, fie cu K2Cr2O7 + H2SO4

2 Cr2 O 7  H 2 SO 4
CH 2  CH  CH  CH 2  10[O] K    2CO 2  2H 2O  COOH  COOH (acid oxalic)
 4 
COOH - COOH  [O] KMnO  2CO 2  H 2O
H 2 SO 4

 4 
CH 2  CH  CH  CH 2  9[O] KMnO  4CO 2  3H 2 O
H 2 SO 4

Cauciucul natural

Cauciucul natural (produs de origine vegetală) se găsește sub formă de dispersie coloidală în latex
(suc lăptos). Cea mai importantă este Hevea brasiliensis, cultivată mai ales în Brazilia, Indonezia etc.

Din punct de vedere chimic, cauciucul natural este o hidrocarbură macromoleculară numită
poliizopren, cu formula moleculară (C5H8)n.

Cauciucul natural brut – caracteristici:

- Culoare slab gălbuie

- Insolubil în apă, alcool, acetonă
- Solubil în benzen, benzină și sulfură de carbon
- Se obține o soluție care este folosită ca adeziv numit prenandez

Cauciucul împreună cu oxigenul conduce la “ îmbătrânire ”, adică devine sfărâminios și

inutilizabil.

Vulcanizarea este operația care constă în încălzirea cauciucului cu mici cantități de sulf la 130-
140°C. în cursul acestui tratament se formează punți C-S-S-C între macromoleculele de poliizopren.

Cauciucul vulcanizat (0,5-5 % S) – caracteristici:

- Nu este plastic
- Rezistă la rupere
- Nu este solubil în hidrocarburi și se îmbibă foarte puțin în solvenți

După procesul de vulcanizare se folosesc cantități mari de sulf, când se obține ebonita.

Ebonita (25-40 % S) – caracteristici:

- Nu este elastic
- Rezistență mecanică
- Se folosește ca izolator electronic
 Cauciucul sintetic

Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietăți asemănătoare celor ale

cauciucului natural. El poate fi prelucrat și vulcanizat în mod asemănător.

Denumirea comercială Caracteristici

Cauciuc butadienic ( Buna )
Cauciuc poliezoprenic
Cauciuc policloroprenic ( Neopren )
Cauciuc butadienstirenic ( Buna S )
Cauciuc butadienacrilonitrilic ( Buna N )
Are propietăți mult deosebite de ale cauciucului
natural, dar după vulcanizare formează materiale
asemănătoare cu cele obținute din cauciuc natural
Au proprietăți aproximativ identice cu ale
cauciucului natural
Vulcanizat are proprietăți mecanice foarte bune,
comparabile cu ale cauciucului natural și rezistă
mai bine decât acesta la oxidare
Este cel mai potrivit pentru fabricarea anvelopelor
Are bună rezistență mecanică și chimică, este
insolubil în alcani

Utilizări: anvelope, benzi transportoare, curele de transmisie, furtunuri, garnituri, încălțăminte,

țesături cauciucate, articole biomedicale, articole de sport și jucării, izolarea cablurilor electrice,
fabricarea adezivilor și protecții anticorozive.