Pancreasul si

diabetul zaharat
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur
adipiscing elit.
Informatii
Generale
Pancreasul este un organ cu rol de glandă mixtă,
adică secretă hormoni pe care îi varsă în sânge, dar şi

Jens Martensson
suc pancreatic ce ajunge în tubul digestiv. Este o
glandă voluminoasă anexată duodenului. Forma
pancreasului este neregulată.
Este alungit în sens transversal, iar capătul drept este
voluminos şi cel stâng ascuţit. Pancreasul este aşezat
transversal, profund în abdomen, având raporturi cu
coloana vertebrală. La dreapta sa se găseşte
duodenul, iar la stânga splina. Pancreasul ocupă astfel
epigastrul, iar coada sa ajunge în hipocondrul stâng.

2
Date generale
• Pancreasul are o lungime de 15 – 20 de
cm şi o grosime de 2 cm. Este un organ
friabil ce se poate rupe (sau perfora) uşor.

Jens Martensson
• Culoarea pancreasului este roz-cenuşie,
dar devine roşu în timpul activităţii sale.
• Pancreasul este mai voluminos la bărbat
decât la femeie şi ajunge la dimensiunile
maxime până la vârsta de 40 de ani, apoi
de la 50 de ani descreşte treptat.
• Greutatea pancreasului nu este mai mare
de 100 g, în medie fiind de 80 g.
Pancreasul este format dintr-o porţiune
voluminoasă în partea dreaptă, denumită
cap, o porţiune orizontală – corp şi o
porţiune ascuţită, denumită coadă. 3
Structura
pancreasului
• Pancreasul este o glandă mixtă, atât cu

Jens Martensson
secreţie exocrină, cât şi cu secreţie
endocrină. Structural, pancreasul prezintă
o capsulă, stromă şi parenchim. Capsula
înveleşte pancreasul şi trimite prelungiri
în interior formând lobulii pancreasului.
Stroma este formată din ţesut conjunctiv
lax ce conţine vase de sânge şi nervi.
Parenchimul este format din tipuri de
celule diferite ce formează pancreasul
endocrin şi pancreasul exocrin.

4
 Pancreasul exocrin
• Reprezintă aproape 98% din masa pancreasului. Este format
din acini de formă sferică. În structura acinilor se găsesc celule
sero-zimogene (conţin granule de zimogen). Aceste celule
asigură secreţia intermitentă a pancreasului exocrin cu rol
foarte important în procesele de digestie. De la nivelul
acinilor pornesc canale ce se unesc. Acestea formează ductul
principal Wirsung şi ductul accesor Santorini. Rolul acestor
ducte este de a prelua secreţia exocrină a pancreasului şi de a
o vărsa în duoden – sucul pancreatic.
Pancreasul endocrin
• Ocupă doar 2% din masa organului şi este format din insulele lui
Langerhans. Acestea sunt răspândite difuz prin pancreasul exocrin (exact ca
insulele împrăştiate prin ocean). Numărul total al acestor insule variază
între 500.000 şi 2.000.000, iar diametrul lor nu depăşeşte 400 de
micrometri. Insulele sunt formate din celule şi capilare. Rolul capilarelor
este de a prelua secreţia endocrină a pancreasului. În structura insulelor au
fost identificate 5 tipuri de celule.
• Celule de tip A: sunt situate în periferia insulelor şi reprezintă
Jens Martensson
aproximativ 10 – 20% din celulele ce formează insulele. Rolul lor este de a
elabora şi secreta glucagonul.
• Celule de tip B: sunt mult mai numeroase – 80% din totalul celulelor
endocrine. Sunt localizate în centrul insulelor şi secretă insulina.
• Celule de tip D: sunt în număr mult mai redus (5%) şi se găsesc
răspândite pe toată insula. Aceste celule secretă somatostatin, cu rol
inhibitor asupra secreţiei de insulină şi glucagon.
• Celule de tip G: ocupă 1% din masa pancreasului endocrin şi secretă
gastrina, cu rol în stimularea secreţiei de acid clorhidric de către stomac.
• Celule de tip P.P.: predomină în insulele situate la nivelul capului
pancreasului. Aceste celule secretă polipeptidul pancreatic (P.P.) cu rol
stimulator asupra secreţiei de suc gastric şi inhibitor a secreţiei de suc
pancreatic.
5
Jens Martensson
6
 Funcţia pancreasului
Secreţia exocrină a pancreasului
Structura pancreasului exocrin este asemănătoare cu structura glandelor salivare (pancreasul a fost denumit glanda salivară a abdomenului) – este format din acini secretori şi ducte ce
pătrund printre lobuli şi care confluează formând două canale excretoare mari – Wirsung – canalul principal şi Santorini – canal accesor. Canalul Wirsung se deschide în duoden (prima
porţiune a intestinului subţire) printr-un orificiu comun cu canalul coledoc (canalul coledoc conţine bila). Orificiul este numit ampula lui Vater şi este prevăzut cu sfincterul lui Oddi.
Secreţia exocrină a pancreasului este sucul pancreatic.
Sucul pancreatic este secretat în cantitate de 1000 – 1500 de ml la 24 de ore şi este un lichid clar, vâscos şi cu un pH alcalin (variază între 7 şi 9). În compoziţia sucului pancreatic se
găsesc substanţe organice şi anorganice, dar componentul principal este apa (apa reprezintă mai bine de 90% din componenţa sucurilor digestive).
Dintre substanţele anorganice un rol deosebit de important îl are ionul de sodiu şi anionul bicarbonic (pe lângă aceste substanţe se mai secretă şi alţi ioni – K, Mg, Ca, Cl). Cele două
substanţe formează bicarbonatul de sodiu ce asigură alcalinitatea sucului pancreatic. Sucul pancreatic trebuie să aibă un pH alcalin pentru a neutraliza aciditatea sucului gastric la
pătrunderea acestuia în duoden.

Jens Martensson
Substanţele organice sunt reprezentate de enzime. Acestea au acţiune asupra glucidelor, proteinelor şi lipidelor.

Tripsina este o enzimă proteolitică ce este secretată sub formă inactivă pentru a preveni autodigestia pancreasului. Enzimele proteolitice atacă proteinele fără discriminare; ele nu fac
distincţie între proteinele organismului şi cele provenite din alimentaţie. Pe lângă acest mecanism de protejare, pancreasul secretă o substanţă – anti-tripsina. Aceasta este o anti-enzimă ce
are proprietatea de neutraliza şi distruge tripsina, dar previne şi activarea altor enzime proteolitice. Dacă canalele de eliminare a sucului pancreatic sunt blocate se adună cantităţi mari de
suc pancreatic, iar inhibitorul tripsinei nu mai poate face faţă. În acel moment enzimele proteolitice sunt activate şi în câteva ore pancreasul este auto-digerat – se produce pancreatită
acută, adesea fatală. La un pH de 7 – 8 tripsina devine activă. În intestin tripsina este activată de enterokinază, o proteină secretată de mucoasa duodenului. Tripsinogenul, forma inactivă,
devine tripsină, forma activă, prin pierderea a 6 aminoacizi din structură moleculei sale.

Chimotripsina: este tot o enzimă din categoria celor proteolitice, secretată sub formă inactivă şi activată de către tripsină. Dacă tripsina prezintă proprietatea de a coagula sângele,
chimotripsina poate coagula laptele – îl separă în două fracţiuni, lichidă şi solidă.

Carboxipeptidaza: este o enzimă pancreatică ce acţionează asupra proteinelor. Este secretată sub formă inactivă şi activată de către tripsină în prezenţa zincului.

Enzimele glicolitice sunt reprezentate de amilaza pancreatică (asemănătoare cu amilaza salivară). Aceasta este secretată sub formă activă şi are o acţiune mult mai intensă. pH-ul optim la
care acţionează amilaza pancreatică este de 6,5 – 7. Rolul amilazei este de scinda glucidele în compuşi mai mici ce pot fi uşor absorbiţi în sânge.

Enzimele lipolitice sunt reprezentate de lipaza pancreatică. Rolul acestei enzime este de a separa prin hidroliză acizii graşi de glicerol. pH-ul optim la care acţionează este de 7 – 8, iar
prezenţa ionilor de Ca şi Mg este necesară. Acţiunea asupra lipidelor este favorizată de sărurile biliare ce emulsionează lipidele – astfel se măreşte suprafaţa de contact dintre enzimă şi
7
substrat (grăsimea în cazul lipazei). Dacă lipaza pancreatică lipseşte, grăsimile trec nedigerate şi duc la apariţia steatoreei – grăsimile se elimină odată cu fecalele.
Pe lângă lipaza pancreatică mai există şi alte enzime cu acţiunea lipolitică – colesterol esteraza şi lecitinaza. Acestea acţionează asupra colesterolului alimentar şi a fosfoaminolipidelor.
 Reglarea secreţiei de suc pancreatic
Sucul pancreatic, ca majoritatea secreţiilor digestive, este controlat pe cale nervoasă şi umorală. Controlul nervos al secreţiei de suc pancreatic
este realizat prin intermediul nervului vag şi prin mecanisme reflexe – vederea sau mirosul alimentelor.

Rolul principal în reglarea secreţiei pancreatice îi revine hormonilor. Acidul clorhidric conţinut de chimul gastric ajunge în duoden şi la contactul cu

Jens Martensson
mucoasa acestuia determină eliberarea unei substanţe – secretină, care, după ce ajunge în sânge stimulează secreţia pancreatică, intestinală şi
biliară. La nivelul stomacului, secretina inhibă secreţia acidului clorhidric.

CCK-PZ (colecistokinin-pancreozimină) este un hormon secretat şi eliberat de către mucoasa duodenului. Printre rolurile sale se numără şi stimularea
secreţiei pancreatice şi biliare. În 1978, Gibs afirma că eliberarea de CCK-PZ asigură senzaţia de saţietate.

VIP (polipeptidul vasoactiv intestinal) este un hormon secretat de mucoasa intestinală, implicat în procesele de digestie, dar care acţionează şi în alte
teritorii. La nivelul pancreasului determină intensificarea secreţiei de bicarbonat.

GIP (peptid gastric inhibitor) a fost descoperit în 1971 şi este secretat, în special, de mucoasa duodenală. Acest hormon acţionează asupra
pancreasului endocrin, intensificând secreţia de insulină şi glucagon.

Enteroglucagonul este un hormon ce inhibă secreţia pancreatică şi este eliberat de celule de tip L din mucoasa intestinului subţire.
Somatostatinul a fost izolat în 1976 şi este secretat de celulele de tip D din mucoasa intestinului subţire şi insulele lui Langerhans din pancreas.
Acţiunea acestui hormon asupra secreţiei de suc pancreatic este de tip inhibitor.

Polipeptidul pancreatic (P.P.) este secretat de celulele P.P. din pancreasul endocrin şi inhibă secreţia de suc pancreatic, pe lângă alte efecte. 8
 Secreţia endocrina a pancreasului
• Pancreasul îndeplineşte un important rol endocrin prin hormonii eliberaţi în sânge.

• Insulina: numele de insulină vine de la originea sa – insulele lui Langerhans, deşi iniţial fusese denumită pancreină de către
Paulescu, în 1921. Insulina este secretată de către celulele B insulare, iar la 15 minute după eliberare jumătate din cantitate
devine inactivă. Insulina acţionează, în principal, asupra metabolismului glucidic – scade nivelul glucozei din sânge. Insulina
activează anumiţi receptori de la suprafaţa celulei. Aceşti receptori vor activa o serie de proteine transportoare – GLUT 1,
GLUT 2, până la GLUT 5. Aceste proteine se găsesc în diferite celule din corp, unele în celula musculară striată, altele în

Jens Martensson
creier. După activare, se vor deplasa la suprafaţa celulei şi vor capta glucoza din sânge. Astfel, scade cantitatea de glucoză
circulantă – efectul hipoglicemiant al insulinei.

• Glucagonul: este un alt hormon pancreatic ce contribuie la reglarea echilibrului glicemic, dar spre deosebire de insulină, ce
avea efecte hipoglicemiante, glucagonul are efecte hiperglicemiante. Efectul hiperglicemiant al glucagonului este foarte
puternic comparativ cu alţi hormoni ce au printre efecte şi creşterea glicemiei (adrenalină, cortizol).

• Somatostatinul: este secretat de către celulele de tip D din insulele lui Langerhans şi are o acţiune de scurtă durată în
sânge – doar 2 minute. La nivelul pancreasului, somatostatinul inhibă secreţia de insulină şi glucagon. La nivel gastro-intestinal,
somatostatinul scade absorbţia nutrimentelor şi inhibă secreţia sucurilor digestive – suc gastric, intestinal, pancreatic.

• Polipeptidul pancreatic: este secretat de către celulele de tip P.P. insulare. Secreţia de P.P este stimulată de câţiva hormoni
– VIP, GIP, secretină, bombezină şi inhibată de somatostatin. Principala acţiune a P.P. este inhibarea secreţiei de suc pancreatic şi
creşterea motilităţii gastrice şi intestinale. Acţiunea completă a P.P-ului nu este complet cunoscută. 9
 Diabetul zaharat
Diabetul zaharat este una dintre cele mai raspandite boli cronice netransmisibile si cea mai frecventa boala endocrina,
caracterizata prin tulburari ale intregului metabolism (in special glucidic) si prin complicatii care afecteaza ochii,
rinichii, nervii si vasele de sange. Diabetul Zaharat este de 2 tipuri: de tip 1 si de tip 2.
In Diabetul zaharat tip I sau insulinodependent, pancreasul nu mai secreta insulina sau secreta o cantitate foarte mica,
insuficienta pentru a mentine glicemia in limitele normale, fiind necesara injectarea de insulina. Acest tip de diabet
debuteaza de obicei la tineri.
Tipul 1 de diabet se regaseste in 5% pana la 10% din cazurile de diabet diagnosticat. Factorii autoimuni, genetici si de

Jens Martensson
mediu sunt implicati in mod determinant in aparitia acestui tip de diabet.
Diabetul zaharat de tip 2 nu este insulinodependent, majoritatea pacientilor cu cu aceasta afectiune, isi pot desfasura
normal activitatile cotidiene atunci cand reusesc sa tina sub control nivelul glicemiei prin exercitii fizice, dieta
corespunzatoare si medicatia hipoglicemianta.
Diabetul de tipul 2 se regaseste in 90% pana la 95% din cazurile de diabet diagnosticat.
Factorii de risc pentru diabetul de tipul doi includ: varsta avansata, obezitate, cazuri anterioare de diabet in familie,
diabet in sarcina, intoleranta la glucoza, inactivitate fizica,
rasa ( afro-americanii, hispanicii/latinoamericanii, amerindienii, si unii americani de origine asiatica au o predispozitie
pentru diabetul de tipul 2).

10
 Simptomele diabetului zaharat
In stadiul incipient al bolii, nivelul glicemiei creste foarte lent, astfel incat pacientul este asimptomatic. O treime din pacientii cu diabet nu stiu ca sufera de aceasta
boala.

Simptomele diabetului zaharat includ:

1. sete;
2. poliurie (urinare in cantitate mai mare);
3. polifagie (apetit crescut);
4. scadere in greutate;

Jens Martensson
5. oboseala.

Alte semne de diabetul zaharat:

1. numeroase infectii sau vindecare lenta a ranilor;
2. vedere intetosata;
3. furnicaturi sau amorteala la nivelul membrelor;
4. numeroase infectii ale pielii sau ale tractului urinar;
5. vaginite.

Semnele de alarma ale acestor complicatii:

amorteli, furnicaturi, durere, arsura, umflarea membrelor superioare sau inferioare (neuropatie diabetica);
vedere intetosata, distorsionata sau puncte luminoase sau intunecate in campul vizual, pierdere a vederii partiala sau totala sau senzatia de "vedere printr-un val"
(retinopatia diabetica);
dureri la nivelul toracelui sau dificultati in respiratie: acestea pot fi semne ale unor probleme cardiace sau vasculare.

Odata pus diagnosticul de diabet zaharat tip 2, echipa de medici trebuie sa elaboreze un plan terapeutic individualizat. Tratamentul include, de obicei, dieta adecvata,
program de exercitii fizice, scadere in greutate, monitorizarea glicemiei si daca este nevoie tratament medicamentos. O buna cooperare cu medicul specialist ajuta
pacientul sa tina boala sub control si sa previna aparitia unor complicatii grave. In timp, capacitatea secretorie a pancreasului endocrin devine din ce in mai 11
insuficienta, astfel incat insulina secretata nu mai poate mentine glicemia in limite normale.
 Tratament ambulatoriu:
Schimbarea stilului de viata intr-unul sanatos face parte din modalitatile de tratament ambulator. Pacientii trebuie sa
cunoasca cat mai multe despre boala lor pentru a fi cat mai motivati, mai complianti si pentru a se simti mai bine si
mai in siguranta stiind ca-si pot tine sub control boala.
Tratamentul ambulator include:dieta adecvata in care carbohidratii sunt repartizati pe parcursul intregii zile;
efectuarea unui program de exercitii fizice;

Jens Martensson
monitorizarea zilnica a glicemiei;
luarea medicatiei antidiabetice orale daca aceasta a fost prescrisa de specialist;
evitarea deshidratarii prin aport crescut de lichide;
doze mici de aspirina.

12
 Reguli generale si profilaxie
Profilaxie: mentinerea unei greutati corporale adecvate. Pentru a depista obezitatea se pot folosi tabele cu greutatea
si inaltimea ideala. In cazul in care este necesara scaderea in greutate, pierderea intre 4,5-9,1 kg poate reduce riscul
aparitiei diabetul zaharat tip 2;
exercitiul fizic regulat de cel putin 30 minute pe zi; nu trebuie neaparat desfasurarea unor activitati epuizante sau
inscrierea la o sala de gimnastica, orice efort fizic care creste rata cardiaca este util. Pentru inceput, se poate incerca
mersul in ritm moderat folosind pedometrele care monitorizeaza numarul de pasi efectuati. Persoanele cu risc de a
face diabet zaharat tip 2 se vor adresa medicului specialist pentru intocmirea unui program individualizat de exercitii

Jens Martensson
fizice;
alimentatia sanatoasa bogata in fructe si legume, cereale integrale, nuci pot diminua riscul de a face diabet zaharat tip
2. Excesul de dulciuri, carne rosie, alimente tip fast-food si exces de bauturi racoritoare cresc riscul de dezvoltare a
diabetului.
Profilaxia complicatiilor diabetului
Reducerea riscului de a dezvolta complicatiile diabetului poate fi realizata prin:controlul glicemiei si
mentinerea la o valoare apropiata de tinta;
administrarea unor doze mici de aspirina pentru a preveni infarctul miocardic sau accidentele vasculare cerebrale sau
a obstructiilor arteriale periferice;
controlul medicamentos al tensiunii arteriale si al nivelului crescut al colesterolului;
examen oftalmologic periodic;
ingrijirea atenta a picioarelor; 13
oprirea fumatului; fumatul grabeste aparitia complicatiilor diabetului.
 Reguli generale
Faceti-va planul din timp: Daca sunteti invitat la o petrecere si nu stiti ce mancare se va servi, da-ti un telefon si
interesati-va despre mancarea care va fi servita. Chiar si persoanele cu Diabet Zaharat tip 2 trebuie sa isi respecte
planul privind orarul meselor si alimentele consumate indiferent daca este vacanta sau nu;
Continuati sa calculati carbohidratii: carbohidratii sunt principalii constituenti alimentari responsabili de cresterea
glicemiei. Cand este ora mesei, aceasta trebuie privita ca un intreg si diabeticul trebuie sa se decida asupra alimentelor
pe care doreste sa le consume astfel incat masa sa sa fie una echilibrata, calculand cu atentie portiile de alimente ce
contin carbohidrati fara a face excese

Jens Martensson
Alimentele "fara zahar" nu sunt intotdeauna si fara carbohidrati: De obicei diabeticii sunt tentati sa consume alimente
"fara zahar", dar acestea nu sunt neaparat si fara carbohidrati. Atunci cand va decideti sa consumati alimente "fara
zahar" fiti atenti la cantitatea totala de carbohidrati a alimentului si daca sunt prezenti carbohidratii acestia trebuie
consumati prin inlocuirea celor din masa obisnuita nu prin adaugare;
Verificati-va nivelul glicemiei inainte de consumarea alcoolului: Alcoolul poate determina scaderea glicemiei motiv
pentru care este recomandata verificarea glicemiei inainte de a consuma alcool. Inainte de a consuma alcool se
recomanda consumarea unor alimente ce contin carbohidrati si ideal ar fi ca alcoolul sa fie consumat la sfarsitul unei
mese principale nu la sfarsitul unei gustari;
Asigurati-va ca cei cu petreceti stiu ca aveti diabet: Simptomele hipoglicemiei si betiei sunt de multe ori asemanatoare
de aceea este foarte important ca cei care remarca la dumneavoastra aceste simptome sa va verifice nivelul glicemiei;
Face-ti miscare dupa o masa principala: La aproximativ o ora dupa o masa principala este recomandata o plimbare
lunga. Atunci este momentul cand nivelul glicemiei este de obicei crescut in circulatia sanguina si exercitiul fizic are cel 14
mai mare impact in scaderea nivelului glicemiei;
Incercati sa va eliberati de stres: Stresul este o adevarata provocare pentru diabetici pentru ca acesta poate creste
Caption lorem ipsum
Thank
You